Categories
Interviuri

„În CL, n-am făcut niciodată diferența de la ce partid suntem” – interviu cu Liviu Comăneci, singurul consilier român din Sfântu Gheorghe

Liberalul Liviu Comăneci este, după ultimele alegeri, singurul consilier local român din orașul Sfântu Gheorghe. Născut la Onești, a intrat în politică la 23 de ani, încă de pe vremea lui Stolojan, și spune că nu a migrat niciodată de la un partid la altul. Am discutat cu domnia sa despre situația actuală din Consiliul Local Sfântu Gheorghe, precum și despre urmările pe care le poate avea prezența redusă a consilierilor români. 

Reporter: Ați intrat în politică de foarte mulți ani, simțiți că s-a schimbat ceva de atunci în plan politic?

Liviu Comăneci: Politica aici, în județul nostru, e puțin diferită de cea din restul țării. Aici, niciodată nu o să poți, ca român, să ocupi un post de președinte al Consiliului Județean sau de primar – sau ca deputat ori senator, fără să fii tras la sorți de calculator. 

R: Dar în privința electoratului, simțiți ceva schimbat în timp? Se așteaptă oamenii la un mod nou de abordare din partea politicienilor? 

L.C.: La noi, electoratul – și nu numai la noi, ci și în restul țării – după cum s-a văzut la ultimele alegeri, este dezamăgit de politică. Oamenii cred că toți politicienii sunt la fel, deși, dacă urmărim anumite aspecte, ne dăm seama că nu toți politicienii sunt la fel. Sunt și politicieni care își fac meseria onest, care nu au băgat mâna să fure nimic, ba chiar au scos bani din buzunar când a fost nevoie, așa cum suntem noi.  

R: Dar dvs. sunteți dezamăgit de electorat sau îl puteți înțelege?

L.C.: Nu, nu sunt dezamăgit. Din contră, înțeleg foarte bine electoratul. Știți cum e, toți trecem prin momente în care suntem dezamăgiți. Aruncăm vina pe anumite chestiuni, pe politică, pe stat etc. Dar statul suntem noi. Chiar și acum cu pandemia, toți spun că nu se face aia, nu se face aia, dar noi ce facem ca să oprim pandemia? Văd oameni și acum pe stradă fără măști, văd oameni în magazine cu masca pe barbă etc. 

R: Aici ajungem la credibilitate. Oamenii și-au pierdut prea mult încrederea în autoritățile statului, în politicieni, dar și în medici. Însă nu acesta este subiectul discuției noastre. Aș vrea să vă rog să ne spuneți ce înseamnă pentru dvs. să fiți singurul consilier local din Sfântu Gheorghe? Și ce consecințe pozitive sau negative credeți că implică acest fapt?

L.C.: Eu sunt la al doilea mandat de consilier. Am fost patru consilieri înainte, între care doi de la PNL. Noi în CL n-am făcut niciodată diferența de la ce partid suntem. Am făcut în așa fel, încât să putem rezolva cât mai multe din problemele oamenilor, în special ale românilor care ne-au trimis să îi reprezentăm în CL. Au fost mai multe proiecte pentru care ne-am luptat și unele am și reușit să le realizăm. Chiar sunt mândru că se începe renovarea clădirilor care aparțin Colegiului Național „Mihai Viteazul” (CNMV), care intră cu totul în renovare, și sper eu ca lucrarea să se și termine în decursul anului viitor. 

R: Vorbiți despre un proiect aprobat în vechea formulă a CL. A contat faptul că atunci erați mai mulți consilieri locali? Adică, în contextul actual, în care există doar un singur consilier local, credeți că ar mai trece un astfel de proiect?

L.C.: Știți cum e, cu cât sunt mai multe voci, cu atât mai bine. Într-adevăr, nu poți face singur ce făceam când eram patru, dar asta nu înseamnă că trebuie să renunțăm la proiectele noastre. Eu voi vota absolut toate lucrurile care cred eu că sunt bune pentru cetățenii din Sfântu Gheorghe și nu vreau să mă gândesc că, dacă sunt singur, nu mai pot face nimic. Dimpotrivă, acum am o responsabilitate și mai mare. Eu niciodată nu am mers pe forță în CL pentru că, și patru dacă eram și se supunea ceva la vot, noi tot în minoritate eram. Totdeauna am mers pe înțelegere, pe susținere și încredere. 

R: Aveți vreo susținere din partea cuiva sau mizați pe relevanța proiectului în sine când veniți cu propuneri?

L.C.: Nu mizez neapărat pe susținere în CL, dar eu cred că prin dialog și negociere se pot depune proiecte pe care să le trecem prin CL, chiar dacă nu am majoritate. 

R: Și ce proiect aveți în plan să propuneți?

L.C.: Momentan nu am niciun proiect deoarece este început de mandat și eu vreau să discut cu oamenii. În funcție de asta, am să fac eventuale propuneri. Intenționez să fac audiențe săptămânal pentru a afla de la cetățeni ce anume doresc să se facă pentru ei și abia apoi să depun proiecte. În schimb, susțin absolut toate proiectele care cred eu că sunt bune pentru oraș și nu am în vedere doar etnicii români. Mă refer la toți cetățenii acestui oraș. 

R: Observ că faceți referire la locuitorii orașului ca la cetățeni, fără să luați în calcul o eventuală împărțire pe criteriul etnic și, de aici, vreau să deturnez puțin discuția și să vă aduc la ce s-a întâmplat anul acesta la vot, când s-ar părea că oamenii au renunțat să mai voteze pe criteriul etnic și au ținut cont de activitatea persoanei. Cel puțin așa pare că au stat lucrurile în cazul primarului Antal Árpád, pentru care au votat și foarte mulți români. Putem să sperăm că Sfântu Gheorghe – și de ce nu și tot județul Covasna – ar avea într-un viitor oarecare o șansă să dezvolte noi generații de votanți, care să renunțe la mentalitatea aceasta a votului pe criteriu etnic?

L.C.: Eu cred că va mai trebui să treacă mult timp până să ajungem acolo, încât să avem, de exemplu, un primar de altă etnie decât maghiară în Sfântu Gheorghe sau să fie ales măcar un viceprimar român. De aceea, cred că este foarte important ca populația română să iasă la vot și să contribuie la o reprezentare cât mai mare pentru ea. Dar eu am totuși încredere. Niciodată nu am vrut să cred că se fac anumite lucruri împotriva cuiva. Au mai fost discuții în spațiul public chiar și legat de CNMV, cum că nu se renovează pentru că e liceu românesc. Mi-e foarte greu să cred că cineva ar consuma așa de multă energie ca să pună piedici din astea. Totuși este orașul nostru. Adică, Liceul „Mihai Viteazul” o fi românesc, dar este în Sfântu Gheorghe. Și orașul se schimbă. Au apărut foarte multe proiecte noi la care eu țin. Sunt multe proiecte în derulare, cum este cel cu pistele de biciclete despre care se tot vorbește și care se va face până la urmă. S-au și finalizat multe proiecte importante. De multe ori, noi nu vedem anumite lucruri, dar haideți să ne gândim câte s-au schimbat în bine față de acum cinci sau zece ani în acest oraș!

R: Dacă tot ați vorbit despre CNMV, vreau să vă mai țin un pic în această zonă a „jocului” etnic. De curând, am auzit un zvon cum că acum, când nu prea mai sunt reprezentați românii în CL, sunt șanse ca autoritățile orașului să dispună arbitrar închiderea liceului, și chiar a școlilor cu predare în limba română, sub diferite pretexte oficiale credibile. Cum vedeți această perspectivă?

L.C.: Eu nu cred că se poate întâmpla așa ceva. Cel puțin nu în Sfântu Gheorghe unde 25% din populație sunt români. Nu poți să ignori asta, indiferent ce s-ar întâmpla. E drept că, în funcție de numărul de elevi, se poate închide o clasă, dar în niciun caz un liceu întreg. Pericolul acesta a existat în mod real în Baraolt, unde nu mai sunt mai mult de unul sau doi copii români într-o clasă. Dar la Sfântu Gheorghe nu este posibil așa ceva.  

R: Deci, pentru dvs., situația aceasta care s-a creat în CL nu este atât de dramatică precum a fost ea descrisă.

L.C.: Ba da, este dramatică! Am pierdut trei consilieri români, dar asta nu înseamnă că e sfârșitul lumii. Trebuie să mergem înainte și să facem cumva să schimbăm pe viitor situația creată. 

Categories
Opinii

Ce-ar fi să îi întoarcem pe „Adam și alții” de partea României?

Eterna poveste a raportării etnicilor maghiari din România la limba statului a ajuns și la CEDO prin intermediul a șase tineri șase – Adam, Petres, Bakos, Ambrus, Forika și Maxem – care au reclamat faptul că, la examenele finale de liceu, se face discriminare prin includerea probei de limba română la bacalaureat (ei au și picat de două ori). În mod surprinzător pentru unii, dar complet firesc pentru alții, CEDO a respins acuzațiile celor șase elevi, considerându-le nefondate, chiar dacă în subsidiarul inițiativei se pare că s-a reclamat și o presupusă intenție a statului roman de asimilare forțată a etnicilor maghiari prin politicile de educație. 

Cazul celor șase elevi etnici maghiari care s-au plâns la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 12 al Convenției, că au fost obligați să susțină în aceeași perioadă scurtă a examenelor finale de liceu și două probe suplimentare – oral și scris – de evaluare la limba și literatura română, este cunoscut drept „Adam și alții împotriva României”. 

Decizia CEDO nu ar trebui să fie câtuși de puțin surprinzătoare pentru nimeni, având în vedere faptul că cei șase au înaintat o plângere bazată mai degrabă pe argumente pur subiective. În reclamația lor se preciza că probele pe care au fost nevoiți să le susțină în limba română au fost foarte dificile (!), ceea ce a făcut ca timpul alocat pregătirii pentru celelalte materii să fie mult mai scurt; în consecință, au avut mai puține șanse de succes la bacalaureat față de colegii lor români, de unde și ideea de discriminare. Să invoci dificultatea unei probe într-un astfel de caz este cel puțin bizar. Dificultatea poate apărea la orice altă materie, chiar și studiată în limba maternă, iar măsurarea ei, dincolo de raportarea la cerințele programei, ține de cât de pregătit este fiecare elev. 

Problema de facto nu este aceea că proba e dificilă în sine. Problema, pecare puțini îndrăznesc să o spună deschis, este că elevii maghiari nu vorbesc și nu pricep limba română. Să susții un examen de literatură într-o limbă pe care nu o înțelegi este nu doar dificil, ci chiar imposibil. În Hotărârea emisă și difuzată de CEDO se arată că „examenele suplimentare sunt o consecință inevitabilă a alegerii voluntare de studiu într-o limbă minoritară”. Altfel spus, statul îți dă dreptul de a studia în limba maternă, ceea ce nu te exonerează de obligația de a cunoaște limba statului la nivel avansat. 

Curtea de la Strasbourg se arată așadar „convinsă că nu există nimic în cauză care să îi permită să concluzioneze că reclamanții au fost privați în practică de o alegere reală de a primi educația în limba lor maternă sau că statul avea o agendă de asimilare forțată, așa cum susțin reclamanții”. Mai mult, Curtea subliniază că „este demn de remarcat că, din 2016, autoritățile au început să ia măsuri pentru alinierea curriculei școlare pentru minoritățile naționale, dezvoltând împreună cu reprezentanții comunității maghiare manuale de limba și literatura română concepute special pentru elevii maghiari”.

Aparent, problema este soluționată. Altfel spus, dacă CEDO a decis cum a decis, vor fi voci care vor afirma poruncitor că elevii maghiari ar face bine să-și bage mințile-n cap, să fie mulțumiți că au dreptul să studieze în limba maternă și să își asume consecința cu care acest drept vine la pachet – aceea că, nevorbind limba statului, s-ar putea să pice bacalaureatul. 

Rămâne însă în picioare o problemă care, dincolo de măsurile menționate de CEDO, prin care statul român dezvoltă în colaborare cu maghiarii manuale de limba și literatura română concepute special pentru elevii maghiari, aceea că aceștia din urmă – mai ales cei care se apropie de bacalaureat – nu vorbesc și nici nu au timp să mai învețe limba română la nivelul corespunzător examenului final. 

Care este soluția pentru aceste situații punctuale este greu de spus. Dar, oare, dincolo de statul român, nu ar fi de dorit din partea reprezentanților oficiali ai etnicilor maghiari să caute la rândul lor măsuri concrete în acest scop, să găsească sau să creeze contexte favorabile însușirii limbii române de către acești tineri dezavantajați pe care pretind că îi protejează? Este lăudabil că au luptat pentru dreptul lor de a studia în limba maternă și este foarte adevărat că nu există o lege care să îi impună unui individ care și-a dobândit cetățenia română prin naștere să vorbească limba statului, dar oare să vorbești fluent limba română nu este tot un drept pentru care merită să lupți și care îți completează identitatea? În fond, prin vrerea nemiloasă a istoriei, dincolo de dorința ta și a celor din neamul tău, identitar ești și rămâi un cetățean român de etnie maghiară. Și-atunci, nu este oare mai prietenos să îi întoarcem pe Adam și alții de partea României, în loc să-i tot încurajăm să se poziționeze fără succes împotriva ei?

Sursa: jurnalul.ro

Foto: jurnalistii.ro

Categories
Opinii

Studiu ISPMN: minoritarul istoric, superior minoritarului imigrant?

Cu siguranță vă mai amintiți cazul brutarilor veniți din Sri Lanka la Ditrău, Harghita, care a generat multe reacții față de maghiarii de acolo, pe care toată lumea i-a arătat cu degetul și i-a calificat drept rasiști. Printr-o întâmplare (sau nu), un studiu realizat de Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale (ISPMN) din Cluj-Napoca, în cadrul European Values Study, și desfășurat înainte de debutul epidemiei de COVID-19, pare să dezvăluie că atitudinea celor din Ditrău nu este un exemplu de caz izolat. Studiul acesta a scos la iveală faptul că 54% dintre maghiarii din Transilvania nu ar accepta vecini imigranți. Însă nu asta este buba cea mai mare.

În studiu se arată că, pe lângă cei 54% care nu ar accepta sa aibă un vecin imigrant (dar oare ce-ar putea legal să facă?), 52% nu își doresc un vecin rom, 42% un vecin musulman și 38% un vecin de altă rasă. Deși se spune că rasismul nu are valențe și grade în care să poată fi măsurat, că el se manifestă sau nu, autorii studiului atrag totuși atenția asupra faptului că rezultatele trebuie privite în contextul crizei refugiaților din 2015 ce a dus la un discurs dominant anti-imigrație și anti-imigranți în statele Europei de Est, și mai ales Ungaria. „Atitudinea împotriva imigranților poate avea la bază mai multe componente atitudinale precum ar fi: imaginea concurenței pe piața forței de muncă, așa-numitul șovinism al bunăstării și, respectiv, teama de riscurile ce ar putea să apară sub aspectul siguranței și al securității. România înregistrează valori moderate în contextul țărilor est-europene, iar Ungaria valori mai ridicate. Maghiarii din Transilvania se apropie și de această dată mai mult de Ungaria, însă valorile înregistrate nu sunt cu mult mai mari decât în cazul Ungariei. Explicația ar fi că atitudinile anti-imigranți sunt formulate în termeni culturali în comunitatea maghiară”, explică autorii studiului.

Întorcându-ne puțin la cazul Ditrău, ceea ce li s-a reproșat cel mai mult atunci maghiarilor de către opinia publică din România a fost lipsa de empatie. Mulți se așteptau ca maghiarii, care de ani buni sunt în postura minoritarului care luptă pentru drepturile sale, să încerce mai degrabă să înțeleagă situația în care se aflau cei doi sri lankezi decât să îi respingă atât de vehement cum au făcut-o.

Întocmai cu autorii studiului, la momentul respectiv eu însămi am încercat să nu judec prea dur atitudinea maghiarilor din Ditrău, pentru reacția cărora am găsit explicații similare cu cele din studiul de la care am pornit. Pot înțelege că necunoașterea alterității, că precedentele create, că imaginea pe care și-au format-o unii oameni în lume conduc către teama care stârnește reacții de respingere, însă e ceva ce realmente nu pot înțelege: negarea dreptului celuilalt – mai ales când tu te zbați încontinuu pentru propriile drepturi.

Întrebați dacă sunt de acord ca imigranții „să-și păstreze obiceiurile și tradițiile specifice”, foarte mulți maghiari transilvăneni și-au exprimat dezacordul (aproape jumătate din respondenți). Acesta a fost șocul meu! Adică tocmai maghiarii, pentru care fiecare însemn cultural și identitar este sacru, să nege dreptul altor oameni de a își păstra însemnele lor? Pe ce temei?

Da, este foarte adevărat că există o enormă diferență de context între statutul de a fi maghiar în România, unde nu ai venit din proprie voință, ci împins de vrerea istoriei, și cel de imigrant, care teoretic este consecința unei alegeri asumate, dar totuși…

Imigranții nu sunt numai oameni care decapitează alți oameni în biserici sau pun bombe prin tot felul de locuri publice urlând „Allahu Akbar!”. Dimpotrivă, cei mai mulți sunt oameni care își văd de vieți și tind către o soartă mai bună. Ei au plecat, e drept, din țara lor din proprie voință, dar au fost împinși de sărăcie și de războaie care le răpeau dreptul la viață. A lor și a copiilor lor. Să ne temem de ei în baza informațiilor pe care le vedem la știri poate fi scuzabil într-o măsură oarecare, dar să pretindem de la ei să se lepede de obiceiurile și tradițiile care îi definesc, asta nu e decât o rea voință pentru care nu există o justificare. Nu alta decât cea din fabula lui Grigore Alexandrescu: „Noi vrem egalitate, dar nu pentru căței”.

Categories
Locale Stiri

UDMR schimbă abordarea. Sfântu Gheorghe are cel mai tânăr viceprimar din istoria oraşului

La scurt timp după alegerile locale, mai exact în prima şedinţă extraordinară de după constituirea Consiliului Local, locuitorii Municipiului Sfântu Gheorghe au avut parte de o surpriză pe care probabil nimeni nu o anticipase. După ce fostul viceprimar, Éva Judit Sztakics, a eliberat postul întorcându-se la catedră, în locul acesteia a fost numită Vargha Fruzsina, în vârstă de numai 24 de ani, absolventă a Universității Babeş-Bolyai.  Numirea acesteia pare să se încadreze într-o nouă abordare a UDMR în zonă, la Consiliul Județean Covasna fiind numit, de asemenea, un vicepreședinte de doar 29 de ani.

Deși gurile rele susțin că plasarea acestei tinere lipsite de experiență într-o funcție atât de înaltă și de plină de responsabilități este o strategie a primarului Antal Árpád de a-și construi o echipă din oameni ușor de manipulat, edilul a prezentat cu totul alte argumente care justifică o astfel de alegere. „Prin nominalizarea lui Vargha Fruzsina, vreau să transmit un mesaj foarte puternic tinerilor. Cred că munca noastră nu valorează aproape nimic dacă tinerii nu rămân acasă, dacă nu vin acasă, dacă nu sunt prezenți și nu sunt implicați în viața orașului. Construim acest oraș pentru toată lumea, dar în primul rând pentru ei. Aceasta este o generație valoroasă, este important să le descoperim și să le rezolvăm problemele pentru a se simți prezenți și implicați în conducerea orașului. Problemele tinerilor de 20 de ani sunt înțelese cel mai bine chiar de tinerii în vârstă de 20 de ani. Toate condițiile sunt îndeplinite pentru ca tinerii să fie mai încrezători în autorităţile locale și să le transmită ce le preocupă”, a explicat primarul Antal Árpád propunerea făcută. 

În ziua depunerii jurământului, la discuția cu presa locală, Vargha Fruzsina, care va face echipă cu celălalt viceprimar, Tóth-Birtan Csaba, a vorbit despre lipsa sa de experiență, care poate fi compensată prin dorința de a învăța. „Este o mare onoare pentru mine să fiu nominalizată pentru această funcţie. Nu este un secret pentru nimeni că nu am încă multă experiență, dar cred că dacă primarul și colegii mei din Consiliu m-au onorat cu încrederea lor, voi fi suficient de motivată să mă ridic la aşteptările lor. Am trei mari pasiuni: artele plastice, dansul popular și tradițiile, dar şi ajutorarea oamenilor din jur. Sunt încrezătoare că împreună cu această echipă și tinerii din Sfântu Gheorghe vom reuși să atingem obiectivele stabilite. Sunt conștientă de gradul mare de responsabilitate și că acest lucru nu va fi un proces ușor, dar am mari speranțe că îmi voi îndeplini atribuţiile cu succes” – a spus tânăra. 

De altfel, se pare că în Covasna tocmai a luat naștere un nou trend al UDMR, acela de a aduce tinerii mai aproape de sfera politică și administrativă, dându-le funcții de nivel înalt. Un al doilea exemplu în acest sens îl reprezintă cazul lui Jakab Barna, în vârstă de 29 de ani, care a devenit anul acesta cel mai tânăr vicepreședinte din istoria Consiliului Județean Covasna.

Sursă și Foto: Primăria Sfântu Gheorghe și Facebook Jakab Barna

Categories
Cultura si lifestyle

La Sfântu Gheorghe, e frumos și printre morți când bezna e învinsă de lumină

Nu știu alții la ce se gândesc când vine vorba despre diferențe culturale, dar pentru un om ca mine, nimic nu poate fi mai fascinant decât multitudinea și diversitatea de moduri prin care oamenii acestei lumi își manifestă trăirile și își exprimă felul în care se raportează la viață. Și nu, nu trebuie să călătorești peste mări și țări ca să descoperi alteritatea și să simți desfătarea pe care o generează descoperirea acelor obișnuințe și practici diferite ale oamenilor din diverse locuri. Este suficient să te uiți în jur și să vezi câte valențe poate căpăta normalitatea sau tradiția. 

Am avut această revelație în urmă cu câțiva ani, probabil șase, când m-am aflat pentru prima oară la Sfântu Gheorghe într-o zi de 1 noiembrie. Nu voi uita niciodată ce bizarerie monstruoasă mi s-a părut să aud pe cineva spunându-mi că trebuie (!) să mergem pe seară în cimitir pentru că este foarte frumos (!). Ce om bolnav putea să vadă frumusețe noaptea într-un cimitir? Mintea mea de om trăit într-o zonă în care se crede că numai fermecătoarele merg pe înnoptate în asemenea locuri era incapabilă să înțeleagă cum de pot niște oameni obișnuiți să califice drept frumos un astfel de obicei.

Ei bine, în seara acelei zile de 1 noiembrie, la Sfântu Gheorghe, am descoperit că frumusețea își face apariția chiar și în bezna morții de prin cimitire. Există aici un obicei al oamenilor, care este probabil extins în întreg Ținutul Secuiesc, acela de a merge la această dată la mormintele celor dragi pentru a le „inunda” de lumină. 

Obiceiul are legătură cu nevoia omului de a se împăca nu doar cu moartea, ci și cu dispariția celor iubiți, cu dorința eternă a individului uman de a stabili o punte între tărâmul temutului neant și cel al vieții efemere. Tradiția locului spune că, atât timp cât arde lumânarea pe mormântul său, sufletul decedatului se plimbă prin locurile pe care le-a îndrăgit în viață și de care moartea l-a desprins forțat. 

Și da, să te uiți la miile de pâlpâiri din candelele roșii cu care sunt împânzite cimitirele te ajută să te umpli de speranță și de încredere că lumina străbate și dincolo de înfricoșătoarea moarte. 

Credit foto: Kristó-Gothárd Hunor (Primăria Sfântu Gheorghe)

Categories
Opinii

„Colectivele” de dinainte de #Colectiv

Acum vreo șapte ani, cred, am participat la un festival abia lansat. Nu o să spun domeniul ca să nu lezez orgolii – n-am niciun interes s-o fac. Cert este că era organizat de cea mai pură rasă de intelectuali de la noi pentru aceeași rasă pură de intelectuali. Știți voi, categoria celor aroganți și plini de importanța pe care le-o dă în capul lor toptanul de cărți citite, prin care își asigură nemurirea și dreptul de a îngenunchia prostimea la care se uită de sus. Ei bine, acest festival era organizat într-o încăpere dintr-un muzeu. Mică, mică. Încăperea era ticsită de lume – pentru că și intelectualii sunt mulți când sunt îngrămădiți – care stătea claie peste grămadă pe mese și scaune. Înăuntru, era un fum de țigară atât de dens, că abia puteai vedea la un metru în față după ce intrai. Încă nu se introdusese legea antifumat. Publicul era în extaz că ce invitați de elită. Organizatorii jubilau că ce de lume a venit la eveniment (mai ales că era prima ediție!). Nimeni nu părea să se fi gândit însă la vreo normă de siguranță, la incendiu, la prea multă lume băgată acolo ca sardinele la cutie. Tot ce conta era că evenimentul se bucură de succes, iar inițiativa este reușită. Atât!

Acest mod de a înghesui publicul se purta și la spectacolele de teatru ținute în te miri ce spații neconvenționale, care se bucurau de mare succes în rândul tinerilor pe care nu îi deranja să stea la propriu unii peste alții. Astăzi, văd pe paginile unor intelectuali (între care unii probabil au praticipat cel puțin o dată la un astfel de eveniment în condiții similare cu cele pe care le descriu eu aici) fel și fel de perorații despre cum ceea ce s-a întâmplat la #Colectiv este un act de inconștiență și lipsă de responsabilitate. A autorităților, a organizatorilor, a trupei care a susținut concertul, a oricui, dar a noastră nu.

Până la #Colectiv, nimeni – indiferent cât de mare îi era IQ-ul și cât de înaltă poziția socială sau stiva de cărți lecturate – nu își punea măcar în treacăt problema siguranței. Conta succesul evenimentului. Conta să vină lumea. Să se facă. Să se vândă bine. Mai ales în cultură unde singura jelanie generală era că nu sunt bani. Când câte un partener care îți punea la dispoziție o sală de evenimente te avertiza că nu prea respecți normele impuse de „ăștia de la pompieri”, era la modă să vrei să ignori aceste mofturi și să încerci să te înțelegi. Chiar și dacă erai intelectual. Cui naiba îi păsa de pompieri și de pretențiile lor? Ei cu ale lor, noi cu evenimentele noastre. Ce rost ar fi avut să ne amestecăm?

La #Colectiv s-a spart buboiul. Li s-a întâmplat celor implicați în poveste ceva ce s-ar fi putut întâmpla oricui altcuiva. Inclusiv mie și echipelor cu care am organizat evenimente – cu aceeași inconștiență de multe ori. Ei azi sunt arătați cu degetul drept criminali.

Azi, la cinci ani de la #Colectiv, nu îmi dau seama câte s-au schimbat pentru că tot ce văd în jur e doar ipocrizie. Oameni care cândva au fost în pielea organizatorului, a autorităților, a artiștilor sau a spectatorilor (la fel de vinovați pentru nenorocirea produsă) dau cu pietre și pasează vina către alții, cerând neapărat niște capete. În rest, eu nu realizez ce s-a schimbat în noi, la noi, pentru noi. Dacă e să mă întrebați pe mine, eu cred că toți suntem la fel de vinovați și, mai ales, îngrozitor de ipocriți.

Foto: impact.ro, pressalert.ro și Facebook Asociația pentru Comunitate (APC)

Categories
Cultura si lifestyle

DbutanT 2020 – povestea unui festival pe care COVID-19 nu l-a învins

Pentru cei care nu știu, Festivalul-Concurs DbutanT se organizează anual, din 2016, la Teatrul „Andrei Mureșanu” (TAM) din Sfântu Gheorghe. Este singurul eveniment din țară care se adresează exclusiv tinerilor absolvenți din domeniul teatral, pe care îi ajută în mod real să devină vizibili și să pătrundă în lumea artistică în care aspiră să își formeze o carieră. An de an, câștigătorii obțin premii importante, precum contracte de colaborare sau chiar contracte de angajare. Ediția de anul acesta a pus în joc o miză foarte mare și foarte atractivă, având în vedere că, din cei cinci finaliști, trei și-au găsit un loc de muncă, însă, în contextul creat de COVID-19, a fost la un pas de a nu mai fi organizat – așa cum s-a întâmplat, de altfel, cu multe alte festivaluri și evenimente mari în acest trist 2020. 

DbutanT este un festival care, în edițiile anterioare, s-a bazat pe sprijinul financiar al AFCN. Ca un făcut însă, anul acesta, nu a reușit să obțină finanțare la concursul de proiecte. Acesta a fost, de altfel, primul impas care i-a pus în dificultate pe organizatori, aceștia neavând prea multe variante în acest sens. Din experiență pot afirma că în mediul privat foarte greu găsești sponsori care să se aventureze să finanțeze evenimente culturale. Motivul este unul foarte simplu, sponsorii privați caută expunere la scară largă, or evenimentele culturale se adresează adesea unui public mai puțin numeros decât, să zicem, un festival al berii. 

Rămas așadar fără speranță de finanțare consistentă, DbutanT 2020 a primit un sprijin nesperat de la Teatrul de Stat din Constanța (TSC) care s-a alăturat în premieră echipei de organizare, implicându-se cu toate resursele de care dispune pentru a elimina aceste piedici și a asigura continuitatea evenimentului. 

Din acest punct încolo, totul părea că va merge strună. Din cele 27 de spectacole înscrise în competiție, care însumau aproximativ 70 de actori debutanți nominalizați, opt au fost selectate și urmau a fi jucate pe scena Teatrului de Stat Constanța. Cu doar câteva zile înainte de începerea festivalului, autoritățile constănțene anunțau posibilitatea de a introduce restricții din cauza coronavirusului, între care și închiderea teatrelor. A fost al doilea moment de cumpănă al organizatorilor DbutanT, care s-au pliat rapid pe situație și au decis să mute totul online, refuzând cu încăpățânare să cedeze în fața virusului pare co dorește să nimicească tot. 

Pentru că la Sfântu Gheorghe situația epidemiologică nu prevestea nimic în neregulă, finala urma să se desfășoare în condițiile stabilite inițial – cu public, pe scena de la TAM. 

Când totul părea din nou stabilit, autoritățile guvernamentale s-au reunit într-o ședință în cadrul căreia au decis ca restricțiile de tipul celor anunțate inițial de Prefectura Constanța să intre în vigoare în alte condiții. În felul acesta, accesul publicului în sala TSC rămânea posibil. Așa se face că organizatorii DbutanT, conștienți de nevoia publicului de a vedea live spectacolele de teatru, dar și de avantajele pe care concurenții le-ar fi avut când spectacolele s-ar fi jucat pe scenă, au revenit asupra deciziei de a desfășura totul online și au invitat cei 30 de nominalizați la Constanța. Dintre aceștia nu au mai reușit toți să ajungă – fie pentru că se îmbolnăviseră, fie pentru că își schimbaseră deja programul. Totuși, publicul constănțeal al festivalului s-a putut bucura pe viu de o parte din spectacole, în timp ce cei mai puțin norocoși au urmărit cele opt spectacole online. Tot online au fost urmărite și workshop-urile incluse în programul evenimentului.  

Al treilea moment de cumpănă nu s-a sfiit însă să apară, la doar două ore de la începerea festivalului. După primul workshop desfășurat online, dar cu public în sala TAM, alertele telefoanelor locuitorilor din Sfântu Gheorghe au început să sune amenințător anunțând că tocmai se atinsese pragul de 3 persoane infectate la mia de locuitori, ceea ce a însemnat interzicerea accesului publicului în sala de teatru. De acum, finala s-a mutat la rândul ei online.

Cei cinci finaliști au venit totuși la Sfântu Gheorghe unde și-au susținut momentele individuale față în față cu membrii juriului. Performance-urile lor au fost transmise live pe Facebook și totul s-a terminat cu bine, organizatorii reușind să ducă evenimentul la bun sfârșit. 

Așa se face că astăzi, Teatrul „Andrei Mureșanu” are doi actori noi: pe Mădălina Muşat, în vârstă de 25 de ani, şi pe Iulian Trăistaru, în vârstă de 22 de ani, ambii absolvenţi ai Facultăţii de Teatru şi Film din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai”din Cluj-Napoca. Cel de-al treilea câștigător, Ștefan Mihai, în vârstă de 25 de ani, absolvent 2019 al UNATC București, s-a alăturat trupei de actori ai Teatrului de Stat Constanța. 

Între finaliști s-au mai aflat și Alin Turcu, absolvent al Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, și Ileana Ursu, absolventă a Facultăţii de Teatru şi Film din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, care, chiar dacă nu au obținut niciun premiu, și-au demonstrat talentul și au făcut cu siguranță foarte dificil procesul de departajare pentru cei cinci membri ai juriului – regizorii Radu Apostol, Gelu Colceag și Ovidiu Caiță, actorul Florin Toma și coregrafa Vava Ștefănescu. Dincolo de toate acestea, marele câștigător de anul acesta rămâne Festivalul DbutanT în sine, care este organizat de o echipă mică dar perseverentă ce nu acceptă eșecul înainte de a fi încercat toate soluțiile posibile.  Și, odată cu acest mare câștigător, au câștigat și tinerii absolvenți din generațiile următoare pentru care, deocamdată, DbutanT rămâne singura rampă de lansare în peisajul artistic de la noi. 

Foto credit: Volker Vornehm

Categories
Locale Stiri

Noua componență a Consiliului Județean Covasna este mai degrabă veche

Joi, 22 octombrie, Tamás Sándor, în calitate de președinte al Consiliului Județean Covasna și alți 27 de consilieri județeni și-au preluat mandatele primite în urma voturilor exprimate de covăsneni în 27 septembrie. UDMR deține majoritatea cu 72% dintre mandate.

Ceremonia de învestire a noului Consiliu Județean Covasna a avut loc joi, într-un cadru organizat în curtea instituției. Evenimentul nu a putut fi derulat în interior din cauza restricțiilor cauzate de COVID-19, dar a putut fi urmărită și online. 

Încep astăzi, cu emoție, al patrulea mandat de președinte al Consiliului Județean Covasna. De 25 de ani sunt în politică, dar am emoții și acum. Dacă în ultimii 12 ani, am pus bazele dezvoltării responsabile a județului nostru, în mandatul acesta îmi propun să continuăm dezvoltarea sistemului sanitar – atât infrastructura medicală, cât și atmosfera din spitalul nostru, să asigurăm conectivitate la aeroportul din Ghimbav și demararea lucrărilor la autostrada Brașov-Târgu Secuiesc-Bacău. Vom continua modernizarea drumurilor județene, dezvoltarea sistemului social și de protecție a copiilor, respectiv gestionarea deșeurilor conform standardelor europene”, a declarat după depunerea jurământului președintele Tamás Sándor. 

Dintre cei 30 de consilieri pe care îi va avea CJ Covasna, 22 sunt din partea UDMR, câte trei de la PNL și Alianța Maghiarilor din Transilvania și doi de la PSD. De asemenea, și președintele CJ, Tamás Sándor (UDMR) are drept de vot. 

Pe lângă acesta, joi au depus jurământul 27 de consilieri din cei 29 validați. A fost absent Jănică Piștea de la PNL, din motive de sănătate, dar și Benkő Erika, de la UDMR, care a refuzat mandatul pentru că dorește să activeze în continuare în Parlamentul României. Urmează ca în perioada următoare, pentru UDMR să fie validate alte două mandate, potrivit listei de supleanți (unul în locul lui Tamás Sándor, care a obținut funcția de președinte CJ și unul în locul deputatei Benkő).

Din 2008, de când sunt președinte, din patru în patru ani am mărit mandatele UDMR-ului. În 2008, din 31 am avut 16 consilieri, în 2012 am avut 19, în 2016 am avut 20, iar acum, din 31 avem 23. Asta înseamnă o responsabilitate mult mai mare. Mărimea mandatelor și a procentajului, că suntem 72% în Consiliul Județean, ne responsabilizează pentru că, după cum știți, politic, întotdeauna v-am spus, calitatea relației între o majoritate și o minoritate cade în sarcina majorității. Asta am spus și față de bucureșteni și față de majoritate și minoritate, chiar și în județul Covasna. Dacă noi avem acum majoritate covârșitoare în Consiliul Județean, asta înseamnă că avem o responsabilitate mult mai mare. Eu personal și majoritatea pe care o conduc o să avem grijă de calitatea relației”, a declarat joi, într-o conferință de presă, Tamás Sándor. 

Chiar dacă, în mare parte, echipa din conducerea CJ Covasna rămâne aceeași ca și înainte de alegeri, se pregătește totuși o schimbare. Tamás Sándor a precizat că în propunerea sa pentru vicepreședinți, pe lângă Henning László, de data aceasta nu va mai fi Grüman Róbert, care a fost validat și învestit în calitate de consilier, ci Jakab Barna, „unul dintre cei mai tineri consilieri județeni”, după cum a afirmat Tamás Sándor.  

Dânsul este inginer aeronautic. E din Sfântu Gheorghe, lucrează la Consiliul Județean Brașov și este unul dintre cei doi manageri de proiect din cadrul Consiliului Județean în ceea ce privește construirea aeroportului de la Ghimbav”, a explicat Tamás Sándor.  

Despre motivația din spatele acestei schimbări se va vorbi mai multe vineri, a spus președintele CJ Covasna, când va avea loc ședința în care se va vota propunerea acestuia. 

La evenimentul de învestire au fost prezenți cei trei lideri ai Prefecturii Covasna, prefectul Iulian Todor, respectiv subprefecții Cosmin Boricean și Sergiu Mitroi. 

În discursul său, prefectul a precizat că realegerea în fruntea Consiliului Județean a lui Tamás Sándor, pentru al treilea mandat consecutiv, înseamnă că locuitorii județului își doresc continuitate în derularea proiectelor deja începute. 

Rezultatele alegerilor locale din 27 septembrie 2020 demonstrează încă o dată încrederea acordată de cetățenii județului Covasna prin votul exprimat, dar mai ales dorința acestora de continuare a proiectelor de dezvoltare economică și de modernizare a județului Covasna”, a spus, în luarea sa de cuvânt, Iulian Todor. 

Tot în ședința de vineri se va stabili și componența Comisiilor de Specialitate din cadrul CJ Covasna. 

Sursa: covasnamedia.ro

Foto: Facebook Tamás Sándor

Categories
Internationale Stiri

UNGARIA: Scandal în jurul unei cărți pentru copii, socotite instrument de propagandă homosexuală

Un nou scandal zdruncină de ceva vreme opinia publică din Ungaria după ce Dóra Dúró, vicepreședintă a mișcării de extremă dreaptă, Patria noastră, a rupt în public un exemplar al unei cărți pentru copii, lansate în septembrie. Este vorba despre , „Meseország mindenkié” („Lumea basmelor e a tuturor”), care reinterpretează o serie de povești populare clasice maghiare, plasând în centrul acțiunii protagoniști care aparțin unor categorii ale „minorităților oprimate”, cum sunt romii sau persoanele LGBT. 

„Mișcarea Patria noastră nu acceptă faptul de a supune copiii propagandei homosexuale (…). Prinții homosexuali nu fac parte din cultura maghiară ”, a spus Dúró la o conferință de presă susținută în 25 septembrie, în timpul căreia a rupt paginile cărții și apoi le-a introdus într-o mașină de tocat.

Controversata carte a fost publicată de asociația de lesbiene Labrisz cu mesajul: „Această carte de povești ar trebui să fie în camera fiecărui copil, acolo unde înțelegerea naturii multicolore a lumii este importantă, unde copiii nu sunt înconjurați de tabuuri,  cameră în care se poate pătrunde cu conștiința faptului că, prin intermediul copiilor, poate fi influențat nu doar viitorul, ci și prezentul”.

Gestul făcut în public de Dóra Dúró a scos în stradă sute de persoane la un protest împotriva acestei cărți, protest ce a avut loc la începutul lunii octombrie la Budapesta, în fața sediului asociației Labrisz. Mai mult decât atât, vicepreședinta mișcării Patria noastră susține că, în consecința gestului său, a primit amenințări cu moartea. 

„Telefonul îmi sună încontinuu … Nici măcar amenințările criminale, jignitoare sau cu moartea nu mă vor opri. Susțin familiile maghiare tradiționale și nu voi permite nimănui să falsifice poveștile și să transforme anormalul în normal. În țara noastră, familia tradițională este modelul pe care îl urmăm în creșterea copiilor maghiari”, a scris Dóra Dúró pe pagina sa de Facebook, unde se duce un întreg război împotriva cărții în cauză și unde se descurajează susținerea minorităților LGBT. 

Scandalul creat în jurul acestei cărți, lansate în doar 1500 de exemplare, a condus-o rapid pe primul loc în topul celor mai vândute cărți ale site-ului book24.hu, care este a doua mare librărie online din Ungaria. 

Sursă: rmx.news

Foto: 24.hu și ejha-hazolat.hu

Categories
Cultura si lifestyle Nationale Stiri

PREMIERĂ ABSOLUTĂ: Tehnologia VR360, folosită pentru prima oară în teatru la Sfântu Gheorghe

Mulți dintre noi, și cu precădere cei tineri, au folosit probabil cel puțin o dată, din curiozitate, căștile VR pentru jocuri video sau pentru a urmări videoclipuri filmate în 360, ceea ce înseamnă că tehnologia VR360 este destul de cunoscută. Cu toate acestea, ea rămâne un domeniu nou care mai poate fi încă explorat. O demonstrează ceea ce se întâmplă acum la Sfântu Gheorghe, unde se pregătește o premieră națională, dacă nu chiar de nivel internațional, și anume transpunerea magiei teatrului în tehnologia VR360. 

Proiectul pilot anunțat recent de Teatrul „Andrei Mureșanu” (TAM), pe care toată lumea îl așteaptă cu o nerăbdare declarată, va fi spectacolul „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, în regia lui Eugen Gyemant.  Acesta se va înscrie întreprimele fuziuni dintre tehnologiile imersive și arta teatrală, cu scopul de a transpune spectatorul în centrul acțiunii, din confortul și siguranța casei sale.

Teatrul VR360 presupune vizionarea unui spectacol de teatru cu ajutorul unei căști VR, prin intermediul căreia spectatorul este transpus în inima poveștii și vizionează jocul actoricesc din prisma unui personaj, sau chiar din perspectiva unui alt actor, trăind astfel experiența la o intensitate maximă, după cum se prezintă în comunicatul de presă transmis de TAM.

Deși realitatea virtuală ne poate duce cu gândul către jocuri, sfera de aplicabilitate este deosebit de vastă, iar imaginația este singura limită. În mod general, experiențele 360 sunt denumite VR, însă ele nu sunt același lucru. Da, experiențele 360/180 sunt redate cu ajutorul ochelarilor de realitate virtuală pentru a crea acel sentiment de imersivitate, însă vizionarea se poate face și prin metode clasice de scroll mouse. Când te afli într-un video 360, poți privi în jurul tău, devenind astfel parte din poveste.

Ceea ce este foarte important de precizat este faptul că Teatrul VR360 nu va fi o amenințare la adresa teatrului clasic, în forma în care este cunoscut de secole, ci doar o completare și un mod de a-i oferi spectatorului o cu totul altă perspectivă asupra spectacolelor. 

În realizarea proiectului pilot „Zbor deasupra unui cuib de cuci” echipa TAM a lucrat împreună cu partenerii săi – Augmented Space Agency, Loop Virtual Reality Solutions și Popas Production – pentru a realiza o fuziune între arta teatrală, cinematografică și tehnologia VR360.

Spectacolul este segmentat în episoade și va putea fi redat pe orice headset VR (conectat la internet și cu web browser VR) prin accesarea platformei www.teatruvr.ro și achitarea taxei aferente vizionării acesteia.

Teatrul „Andrei Mureșanu” a anunțat totodată că, în curând, va pune în vânzare pentru cei interesați de experiențe inedite un pachet complet, care va conține următoarele:

▪1 cască VR E-boda – care intră posesia celui ce achiziționează pachetul și poate fi utilizată și pentru alte tipuri de experiențe VR;

▪codul promoțional – pentru vizionarea spectacolului „Zbor deasupra unui cuib de cuci”

▪1 ghid complet de utilizare – cu indicații tehnice și recomandări privind modul în care poți trăi experiența în VR la intensitate maximă.

Informații suplimentare vor apărea pe pagina de Facebook a Teatrului „Andrei Mureșanu”, însă cei mai nerăbdători pot vedea deja fotografii din spectacol accesând link-ul https://kuula.co/share/collection/7PZTJ?fs=1&vr=1…