La Sfântu Gheorghe, e frumos și printre morți când bezna e învinsă de lumină

Nu știu alții la ce se gândesc când vine vorba despre diferențe culturale, dar pentru un om ca mine, nimic nu poate fi mai fascinant decât multitudinea și diversitatea de moduri prin care oamenii acestei lumi își manifestă trăirile și își exprimă felul în care se raportează la viață. Și nu, nu trebuie să călătorești peste mări și țări ca să descoperi alteritatea și să simți desfătarea pe care o generează descoperirea acelor obișnuințe și practici diferite ale oamenilor din diverse locuri. Este suficient să te uiți în jur și să vezi câte valențe poate căpăta normalitatea sau tradiția. 

Am avut această revelație în urmă cu câțiva ani, probabil șase, când m-am aflat pentru prima oară la Sfântu Gheorghe într-o zi de 1 noiembrie. Nu voi uita niciodată ce bizarerie monstruoasă mi s-a părut să aud pe cineva spunându-mi că trebuie (!) să mergem pe seară în cimitir pentru că este foarte frumos (!). Ce om bolnav putea să vadă frumusețe noaptea într-un cimitir? Mintea mea de om trăit într-o zonă în care se crede că numai fermecătoarele merg pe înnoptate în asemenea locuri era incapabilă să înțeleagă cum de pot niște oameni obișnuiți să califice drept frumos un astfel de obicei.

Ei bine, în seara acelei zile de 1 noiembrie, la Sfântu Gheorghe, am descoperit că frumusețea își face apariția chiar și în bezna morții de prin cimitire. Există aici un obicei al oamenilor, care este probabil extins în întreg Ținutul Secuiesc, acela de a merge la această dată la mormintele celor dragi pentru a le „inunda” de lumină. 

Obiceiul are legătură cu nevoia omului de a se împăca nu doar cu moartea, ci și cu dispariția celor iubiți, cu dorința eternă a individului uman de a stabili o punte între tărâmul temutului neant și cel al vieții efemere. Tradiția locului spune că, atât timp cât arde lumânarea pe mormântul său, sufletul decedatului se plimbă prin locurile pe care le-a îndrăgit în viață și de care moartea l-a desprins forțat. 

Și da, să te uiți la miile de pâlpâiri din candelele roșii cu care sunt împânzite cimitirele te ajută să te umpli de speranță și de încredere că lumina străbate și dincolo de înfricoșătoarea moarte. 

Credit foto: Kristó-Gothárd Hunor (Primăria Sfântu Gheorghe)