Categories
Internationale Nationale Stiri

Viktor Orbán participă și în această vară la Tusványos

Universitatea de Vară și Tabăra Studențească „Bálványos”, pe care cei mai mulți o cunosc ca Tusványos, va fi organizată în acest an în perioada 19-24 iulie, la Băile Tuşnad, unde se anunță a fi prezent și Viktor Orbán, premierul Ungariei, pentru un discurs.

Conform declarațiilor lui președintelui Comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului de la Budapesta, Zsolt Németh, citat de Rador, premierul ungar va susține un discurs, cel mai probabil pe 23 iulie. Zsolt Németh a amintit că tabăra a fost organizată ultima dată în 2019, iar în anii 2020 şi 2021 nu a avut loc din cauza pandemiei de coronavirus, potrivit publicației Nepszava.

„Un eveniment precum Tusványos trebuie să continue”, a precizat Németh. Politicianul FIDESZ, care este și copreședintele Senatului Tusványos, a spus că motto-ul evenimentului din acest an va fi „Există ceea ce este etern”. „Acest motto reflectă faptul că există valori eterne în viața umană şi politica trebuie să le urmeze. Pe de altă parte, sunt şi instituţii de lungă durată, iar Universitatea de Vară și Tabăra Studențească Tusványos poate fi considerată acum o instituție de schimbare”, a explicat oficialul ungar.

Portalul maghiar a amintit că în fiecare an, Viktor Orbán ține în mod tradițional un discurs la Băile Tuşnad. Unul dintre discursurile sale care a generat un mare ecou, a fost cel rostit în 2014, când premierul a asumat existența unei „democrații iliberale” în Ungaria.

Foto: Facebook/ Tusványos

Categories
Magyar típusú találkozás

Hogyan lett Dan Tanasă a Csíki Sör nagykövete?

A Lénárd András üzletember által fémjelzett Csíki Sör (Igazi Csíki Sör, Tiltott Csíki Sör) pár év tevékenység alatt szépen kinőtte magát úgy Erdélyben, mint Magyarországon, sőt a Kárpátok határain túl is.

A cég marketingjének ebben komoly szerepe volt: ezt javarészt a Székelyföldön jelenlévő magyar-román ellentétek, közhelyek meglovagolásával tették, igaz, etikailag kifogásolható módon. Kanyarodjunk vissza a kezdetekhez.

Válasszunk nevet

Székelyföldön a sörnek nincs akkora hagyománya, mint Bajorországban, Csehországban, Belgiumban. Ez különösebben nem okoz bajt, történetet lehet kitalálni arról, hogy mikor is kezdődött a hazai sörfőzés – hiszen az ellenkezőjét nehéz bebizonyítani, meg tényleg főztek ügyesebb portákon sört, csak éppen nem ez volt a kedvenc ital. A sör elterjedése az iparosodással érkezett Székelyföldre is, itt is inkább az erőltetett iparosodási szakasz hozta el a szocializmus ideje alatt az olcsón és szélesebb körök számára elérhető sörfogyasztást. A Csíki Sör évszázados sörkészítési hagyományt említ, ami ilyen értelemben azért füllentés. No, de ennyi baj legyen, nézzük a névválasztást. Ha van egy jól működő brand, érdemes azt választani egy ismeretlen név helyett. Székelyföldön volt egy fő alatt élő brand: a Csíki Sör. Helyi jellegzetesség, hogy szeretjük a dolgokat lefordítani románból, így Ciuc sört magyar kuncsaft nem kért magyar pincértől, csak Csíki sört. Ez aztán kiterjedt a magyarlakta vidékekre szerte az országban. A Csíki sörnek jó volt az ázsiója, hiszen vagy a Ciuc vagy a Harghita termék jó minőségű volt. (Szubjektív, de ez addig tartotta magát, ameddig a Heineken rá nem tette a csíkszeredai sörgyárra a kezét és a termelést nem helyezte át Bukarestbe. 2010 környékére tehető, hogy a legtöbb hazai sörgyártó már intenzíven alkalmazta a gyorsérlelést, ami hatékonyan csökkenti a sör elkészítésének idejét és költségeit – közép besorolású termékről lévén szó, a minőségi romlás nem volt igazán érzékelhető az ízben.) Lénárd András a Lixid Project SRL. cégével innen lovagolta meg a nevet: mivel hivatalosan nem létezett Csíki Sör, ezért bejegyezte a márkát. Jogilag nehezen kifogásolható (bár a Heineken megpróbálta, viszont Magyarország kormányával gyűlt meg a baja, ahol majdnem betiltották a Heineken forgalmazását – úgyhogy inkább ejtették a kérdést). A folyamatból ingyenes hírverést kapott a Csíki Sör.

Hogyan használjunk fel nemzeti indulatokat promóciós célra?

Mit szeret a székely? Magyarkodni, párdon, székelykedni. Meg sört inni. Kombináljuk a kettőt. Lénárdék kommunikációsai minden, a céget érő támadást nemzetiségi kérdésként fordítanak le. A román bíróság betiltotta a székely sört – ilyen és hasonló szlogeneket közöltek. Annak a természetességéről, hogy mondjuk Romániában az afgán bíróság nem tud döntéseket hozni, lazán megfeledkeztek. A fogyasztók pedig itták a cég minden szavát és itták mellé a sört is, székely öntudatból megtámasztva. A székelykedés rendesen hozta a cég kasszájára a pénzt, nőtt is a cég. Mi a baj ezzel? Üzleti logika alapján semmi, etikailag meg… de hát kit zavar az etika 5 sör után.

Ingyen reklám a diverzifikált termékpalettának

A Csíki Sör mellől szépen nőttek ki a különböző termékek: chips, kolbász, sörözők és fesztivál. Lénárdék zseniális érzékkel tudják belőni, hogy miből van hiány, tavaly például jóformán csak ők tartottak koncerteket. Van ebben valami székely keménylegényes hozzáállás, ami könnyen bruttósítható. Persze jó a termékkapcsolás is, hiszen a sörhöz söröző, a sörhöz fesztivál, a sör mellé chips… Működik. Annál is inkább, hogy a termékeket okosan árazzák be, valamelyest a prémium vonal alatt – ami de facto középminőséget jelent, de hát ebből lehet sokat eladni. A cég kísérletezési merészsége tulajdonképp dicséretet érdemel: borsikabogyós, szarvasgombás, barnasörös csipsz, a megmaradt sörből készített erős ital, meg tényleg minden… szar megtalálható a felhozatalban. Az utóbbi konkrétan is: a honlapjukról rendelhető konzerv medvetrutyi. (100% székely medvéktől, mert nyilván, a medve is magyar nemzetben gondolkodik.)

Sajtóközlemény

Az alábbi „sajtóközleményt” szó szerint a cég Facebook oldaláról másoltuk ki:

A mai nap a román hatóság leállíttatta a Csíki Csipsz termékek gyártását és forgalmazását, mivel 33 termék csomagolásán a gyártás helyszíneként Székelyföld van megnevezve, nem pedig Románia. Az azonnali leállítást Dan Tanasă román szélsőjobboldali aktivista feljelentése után rendelték el.

A román hatóság felszólította továbbá a Csíki Sör Manufaktúrát is, hogy a Székelyföld megnevezést cserélje le Romániára.

A döntés ellen mindkét székelyföldi cég fellebbez és a gyártással, valamint a forgalmazással nem állnak le.

A Csíki Csipsz és Csíki Sör Manufaktúra munkaközössége Dan Tanasă úrnak kívánja, hogy “igyon rá a medve vizet” .

Ha belelátnék én a könyvelésbe

A székely embernél nagyon működik a „nem szabad, tehát annál inkább csináljuk” hozzáállás. Ha betiltják a Székelyföld szó miatt a csipszet, akkor annál inkább fogják venni – legalább is ilyen irányú a logika. A szövegből visszaköszön minden, amit korábban láttunk már: a magyarkodás (román hatóság), a finom, de célzott csúsztatások (pl. nem határozzák meg, hogy a fogyasztóvédelem az elkövető). A kedvencem az alábbi mondat: A román hatóság felszólította továbbá a Csíki Sör Manufaktúrát is, hogy a Székelyföld megnevezést cserélje le Romániára. Mint tudjuk Székelyföld nem Románia. Na. Ha ez nem elég hazafias, akkor mi lenne az. Ez csak jót kell tegyen az eladásoknak. Egyébként a szóban forgó Dan Tanasă, szélsőséges „jogvédőnek” is hajtja a malmára a vizet, ha a magyarok szidják. Ezt hívják win – win helyzetnek. Ha ő szidja a céget, akkor az csak jó lehet, hiszen mindig olyan dolgokba köt bele, ami a székelyföldi magyaroknak fontos. Nos így lett Tănasă a Csíki Sör nagykövete.

Végezetül

Kell-e feszegetni a határokat? Marketing logika szerint mindenképp. Legyen új, merész. Ezt a Csíki Sör hozza. Ha nem lennének a csúsztatások, akkor igazán vagány is lehetne az egész. Jogszabály szerint viszont téved a cég. Egy régiót (legyen az elismert, vagy sem) nem lehet országként feltüntetni a csomagoláson. Egy bajor sört is kézbe vettünk ez alkalomból, ahol a Bayern szót írja az üvegen, de rögtön utána a Deutschland szót is. Ez EU-s szabályzás. A Csíki termékeket azért vígan gyártják, és nagy a gyanúm, hogy a jogi hercehurca az eladásoknak jót fog tenni.

Személyeskedéssel búcsúzom

Az olvasónak nem kell egyetérteni velem, de a cég söreit nem tartom jónak. Ez ritkán fordult még elő kézműves termékekkel. Hajlamos vagyok ugyanis a sört nemzeti érzések nélkül, a sör élvezetéért fogyasztani, mert zamatosnak, karakteresnek érzem az ízét. A Csíki Sör, legyen az igazi, tiltott, vagy Ciuc… nem tesz eleget ennek az elvárásomnak. Igaziból azt a pillanatot várom, amikor kiderül: ez a sör már réges-régen nem kézműves. Nem mintha a minőséget ez megjavítaná, csak nem szeretem, ha olyasmit állítanak egy termékről, ami nem igaz. A többi… az sajnos csak hab.

Nagy Kálmán

Categories
Opinii

Mulți maghiari resping ideea de a se căsători cu români – o posibilă explicație

Mă străduiam acum vreun an să îl ajut pe un adolescent maghiar să învețe limba română. Îl trimisese la mine o prietenă, în ideea că eu, nevorbind limba lui, îl voi forța pe el să caute cuvintele de care are nevoie și, deci, să capete încredere în el că poate vorbi.

Și copilul chiar vorbea. Nu fluent, dar ne descurcam binișor în a ne înțelege unul pe altul. Mai prin semne, mai cu descrieri, mai cu puțină engleză, mai cu Google Translate când chiar nu se mai putea. Râdeam mult împreună și ne distram de felul în care conversăm. 

Într-o zi i-am spus pe un ton solemn: „Știi ce-ți trebuie ție? Îți trebuie o iubită româncă. Numai așa vei învăța românește foarte repede.”

„Nu se poate, doamna!”, mi-a răspuns el ca ars.

În mod firesc, l-am întrebat și de ce nu se poate, iar el, cu puțina română pe care o vorbea, mi-a explicat că familia lui nu acceptă ideea ca el să se căsătorească vreodată cu o româncă pentru că, în felul acesta, copiii și nepoții lui nu ar mai fi maghiari. 

Pe moment am rămas perplexă. Am simțit că privesc în ochi un îndoctrinat, un fiu al unor oameni incapabili să vadă doi metri mai departe de etnia lor. Mai, mai că în capul meu o luasem personal. Nu reușeam să nu mă întreb: „Cum adică să nu vrei o româncă? Dar ce-are?! Sunt atâtea familii mixte pe aici!”

N-am mai întrebat nimic. Am ales să tac și să accept punctul lui de vedere și, evident, pe cel al familiei lui. Nici nu prea aveam altceva mai bun de făcut. Mult timp, am păstrat un gust amar legat de ceea ce auzisem. Am fost chiar tentată să cred că șansa ca o prietenie între români și maghiari să fie una reală este, de fapt, inexistentă. 

Toate până într-o zi, când, amintindu-mi de băiatul maghiar și teoria lui, am reușit să văd lucrurile dintr-o altă perspectivă. Dintr-odată am realizat că el provine dintr-un neam de oameni pentru care identitatea este totul. Sunt oameni pentru care sintagma patrie-mamă este mai sfântă decât numele Fecioarei Mamă. Sunt oameni pentru care de la un fel de mâncare, la portul popular, de la un scriitor, la un sportiv, apreciază și laudă tot, doar pentru că e al lor. Tot ce e maghiar stă sub semnul sacralității și este pentru ei semn de mândrie. 

Și-atunci? Cum ar putea acești oameni să renunțe la ei, la neamul lor, la ceea ce sunt și îi definește, dar mai cu seamă, la ceea ce insistă să fie și să rămână? N-ar putea. Și, ca să își atingă acest obiectiv, de a păstra nealterat ceea ce sunt ei, de a nu se dizolva în alte nații și a nu se lăsa asimilați în niciun loc de pe pământ, nu este oare singura soluție să își formeze familii mai ales pe criteriul etniei? 

Sună absurd într-o lume a globalismului și tehnologiei care a redefinit granițele dintre oameni la scară mondială. Sună firesc dacă ne gândim totuși că globalismul nu e doar nou, ci e și ceva ce oamenii nu și-au dorit și încă se chinuie să digere. Realitatea este că, pentru ca oamenii să ajungă să se simtă cetățenii acestei lumi și atât, e nevoie să mai treacă niște secole care să modeleze noi mentalități. Până atunci, noi ne trăim viețile într-un secol post modern în care vechiul încă mai are un cuvânt greu de spus. Că e bine, că e rău, nu știm. Știm doar că lucrurile sunt așa cum sunt și nu putem decât să le acceptăm ca atare. 

Categories
Locale Nationale Stiri

Fabrica de bere Csíki Sör din Harghita, implicată într-un scandal etnic

Fabrica de bere Csíki Sör din Harghita a postat un anunț pe Facebook, din care reiese că producția și distribuția de bere, dar și producția și distribuția chipsurilor marca „Csiki Csipsz” au fost sistate de autorități, după ce deputatul AUR, Dan Tănasă, a făcut plângere la ANPC pe motiv că pe ambalaje apare scris „Ținutul Secuiesc ”ca loc de proveniență pentru producător, în loc de România. În plus, informațiile de pe etichete sunt trecute exclusiv în limba maghiară. Dan Tănase susține într-o postare pe Facebook că a primit amenințări cu moartea din acest motiv. 

«Astăzi, autoritățile române au oprit producția și distribuția produselor Csíki Chips, deoarece pe ambalajele celor 33 de produse este menționat locul de producție ca fiind Ținutul Secuiesc, nu România. Oprirea imediată a fost dispusă în urma unei plângeri a activistului român de extremă dreapta Dan Tănasă.

De asemenea, autoritățile române au ordonat fabricii de bere Csík să schimbe numele din Ținutul Secuiesc în România.  

Ambele companii din Ținutul Secuiesc fac apel la decizie și nu vor opri producția și distribuția. 

Grupul de lucru al Fabricii de chipsuri Csík și al Fabricii de bere Csík îi urează domnului Dan Tănasă să „bea apa ursului” », este textul integral postat pe Facebook. 

La rândul său, Dan Tănasă a vorbit tot pe pagina de Facebook despre faptul că a fost amenințat cu moartea pentru că a cerut respectarea legii în județele Harghita și Covasna. 

„În urma sesizării mele către ANPC privind inscripționarea nelegală a ambalajelor produse sub marca „Csiki Csipsz” și „Csiki Sor” care în loc de ROMÂNIA au trecut pe toate ambalajele ca loc de proveniență “ținutul secuiesc”, autoritățile române au impus oprirea producției și a distribuției de produse. 

Este inacceptabil ca un producător cu sediul în România, chiar și în județul Harghita să sfideze în asemenea mod legile naționale și europene cu privire la marcarea legală a produselor. Pe lângă insulta la adresa României, prin care este menționată apartenența județului Harghita la așa-zisul ținut secuiesc, toate produsele au parte de descrieri și etichete exclusiv în limba maghiară.

Ei bine, pentru simplul fapt că am cerut respectarea legii și am sesizat autoritățile competente, conducerea societății comerciale mă insultă iar sute de cetățeni de etnie maghiară îmi doresc moartea, mă amenință și proferează cele mai abjecte ofense. Acesta este respectul de care se bucură autoritățile române în județele ignorate timp de 30 de ani, unde șovinismul și xenofobia au atins cote alarmante. 

Desigur, acest mesaj este încurajat de Tamás Sándor, președintele UDMR al Consiliului Județean Covasna, care distribuie acest mesaj și sfidător reafirmă atașamentul față de așa-zisul ținut secuiesc”, a scris Dan Tănasă 

Ulterior, pe pagina de Facebook a fabricii de bere a fost postată o poză cu un citat din Tamási Áron, însoțită de postarea cu un mesaj pe cât de util, pe atât de ușor de interpretat: „Voltunk, vagyunk, leszünk!” (Am fost, suntem și vom fi!).

Foto: Facebook/ Csíki Sör 

Categories
Opinii

Rusaliile Catolice de la Şumuleu Ciuc, oportunitatea perfectă de exprimare a urii nestinse dintre români și maghiari

Mi-am dorit de multă vreme să particip la pelerinajul care se organizează anual la Şumuleu Ciuc de Rusaliile Catolice, chiar dacă eu am altă religie. Este o experiență pe care fiecare om ar trebui să o trăiască cel puțin o dată în viață. 

Ziua de sâmbătă, 4 iunie, a fost pentru mine memorabilă. Probabil că și un ateu ar fi impresionat să se afle în mijlocul unei adunări de sute de mii de oameni reuniți într-un singur loc pentru rugăciune. Are locul acela în el o încărcătură energetică aparte, care îți pătrunde în suflet și ți-l topește ca pe un cub de gheață. Mi-a plăcut atât de mult să fiu acolo, încât nici prin cap nu mi-a trecut să mă uit la detalii, să văd câte steaguri ale Ungariei flutură, câți români sunt, câți ceangăi, ce fac, cum cântă etc. Eram vrăjită de atmosferă și, știind că sunt la un eveniment religios, nu îndrăzneam măcar să amestec lucrurile între ele într-o manieră pe care creierul meu o consideră grosolană, blasfemică și profanatoare. 

Mirajul n-a durat însă prea mult. A fost destul să ajung în fața unui laptop ca să descopăr cât de mult mă depărtasem de o realitate care, de fapt, nu vrea să renunțe la orgolii, la steaguri, la poziționarea de tipul noi versus ei etc. În online, erau toate acolo. 

Am văzut comentarii de care m-am crucit și care chiar m-au scârbit. Și de-ale românilor, dar și de-ale maghiarilor. În timp ce primii erau deranjați de faptul că pe Dealul Șumuleu au fluturat prea multe steaguri ale Ungariei și steaguri secuiești, ceilalți erau indignați că li se fură sărbătoarea pentru simplul fapt că slujba a fost tradusă și în limba română. Ba chiar se arătau revoltați de amenințarea pe care o prezintă acest lucru pentru viitorul comunității maghiare de la noi. „Așa începe totul. Mai întâi se traduce în română , apoi totul va fi scris doar în română. În curând, credincioșii maghiari vor primi căști, apoi ni se va spune că toată lumea știe română, deci ce rost mai are să se mai traducă? Și uite așa, treptat, se va ajunge să se închidă și școlile cu predare în limba maghiară, cum s-a întâmplat cu Facultatea de Medicină de la Tg. Mureș.”, este un comentariu extras aleatoriu din valurile de comentarii de același gen, care au inundat Facebookul în aceste zile. 

Legat de același aspect al traducerii, au fost români care s-au arătat iritați de faptul că slujba se ține în maghiară și se traduce în română, când, de fapt, ar trebui să se țină în română și să se traducă în maghiară. Ce să zic? O nebunie de un grotesc indescriptibil. 

Pentru prima oară de când scriu și vorbesc despre relațiile dintre români și maghiari, mi-am dat seama că realitatea aceasta mă depășește total și că speranțele mele sunt aproape puerile. Este între români și maghiari o ură care nu va muri niciodată, care se manifestă recurent ca o acnee de care te credeai scăpat când coșurile purulente se ascundeau pe sub piele într-o stare latentă, pândind momentul optim în care să își scoată la suprafață capetele dezgustătoare și să îți arate că ele n-au fost vindecate niciodată. 

Și mai este între noi, românii, și maghiari un prag de netrecut, acela al diferențelor de mentalitate. În timp ce, pe cei mai mulți români, însemnele legate de patrie și neam îi lasă reci, pentru maghiari ele par să fie totul. Dacă un tânăr român se simte mai degrabă jenat să poarte un costum tradițional la cine știe ce sărbătoare, la maghiari, absolvenții de liceu se îmbracă mândri în costumele lor populare. Tradițiile și obiceiurile populare românești sunt moarte și îngropate de ani buni, iar cele rămase dispar văzând cu ochii – satele în care ele se mai păstrează obiceiurile din vechime au devenit niște oaze de atracție turistică. Și exemplele pot continua. 

Iau în susținerea acestei idei propriul meu caz. Când am plecat la Șumuleu, puteam să-mi iau cu mine orice steag voiam. Al României sau, cum a glumit o prietenă, al Olteniței (orașul meu natal). Nimeni, nimeni, nimeni nu m-ar fi oprit să o fac, dar mie nu mi-a trecut prin cap așa ceva. În primul rând, pentru că în capul meu, ceremoniile religioase nu au niciun motiv pentru care să fie asociate cu însemnele etnice sau statale. La urma urmelor, lui Dumnezeu nu îi pasă de etnia noastră, iar Biserica nu mai este de mult o putere în stat – cel puțin la nivel oficial. În al doilea rând, pentru că, deși ador să fiu româncă, identitatea mea nu mi-o etalez prin raportare la niște însemne. 

Este atât de mare diferența aceasta de mentalitate, încât se poziționează ca obstacol între noi și ei – căci, oricât nu-mi place mie să recunosc și să admit asta, rămânem pentru totdeauna noi și ei, dacă nu chiar noi versus ei. Și ca să închei seria acestor argumente care țin de mentalitate și de neputința de a-i înțelege pe ceilalți din cauza ei, mai spun atât: în urma glumei făcute despre steagul Olteniței de către prietena mea, mi-am dat seama că eu habar n-am dacă Oltenița o avea vreun steag. Aveam în ochii minții, destul de vag, imaginea stemei orașului, pe care o văzusem pe clădirea primăriei, dar care nu a trezit în mine nimic. Pentru că așa suntem noi, românii – cu excepțiile pe care eu încă nu le-am întâlnit. Însemnele statale românești capătă valoare pentru noi mai ales atunci când nu le vedem la conaționalii noștri de altă etnie, pe care am vrea să-i vedem îndrăgostiți și atașați sentimental de ele, cum noi înșine nu suntem.

Categories
Stiri

Război al declarațiilor între oficiali din Ungaria și Ucraina: „Zelenski pare că se confruntă cu o problemă mentală” vs. „Pe măgar îl recunoşti după urechi şi pe prost după vorbă”

Fricțiunile mai mult sau mai puțin diplomatice dintre Ucraina și Ungaria continuă, pe fondul unor declarații mai puțin fericite ale președintelui Parlamentului de la Budapesta, László Kövér. Se pare că Viktor Orban și oamenii săi nu au uitat discursul acuzator al președintelui Zelenski, adresat în luna martie, când acesta i-a bătut obrazul premierului ungar pentru jocul dublu pe care îl face pe subiectul războiului din Ucraina.

Într-un interviu acordat postului ungar de știri Hir TV , al cărui text a fost publicat duminică, László Kövér consideră că președintele ucrainean Volodimir Zelenski are probleme psihice și că acest lucru explică atacurile sale la adresa liderilor străini, aliați ai lui Vladimir Putin.

„Declarațiile președintelui [ucrainean] sună uneori foarte ciudat”, a spus el. „Nu-mi amintesc ca liderul unei țări care are nevoie de ajutor să permită un astfel de ton față de cineva, inclusiv în Ungaria și Germania.”

Vorbitorul a menționat că „atât în viața privată, cât și în politică”, oamenii se abțin de obicei să îi amenințe pe cei „pe care vor să îi facă prieteni”. El a sugerat că este posibil ca Zelenski să se confrunte cu „un fel de problemă mentală personală”, dar „nu se știe ce se poate face în acest sens”.

Drept răspuns de la Kiev, Andriy Sibiga, șeful Biroul Preşedintelui Ucrainei, a replicat pe Facebook: „Pe măgar îl recunoşti după urechi şi pe prost după vorbă. O minte scurtă are o limbă lungă”. El a mai susținut că evenimentele cu o mare încărcătură sunt probabil „un declanşator suficient pentru o astfel de generaţie de ‘politicieni’”. „Am dori să auzim și evaluarea politicianului (ungar) despre cum fasciştii unguri au ars de vii mii de oameni în satul Koriukivka, una dintre cele mai mari atrocităţi ale celui de-al Doilea Război Mondial. Toţi soldaţii-fascişti ungari erau ‘sănătoşi psihic’?”, a mai scris Sibiga.

Oficialul a susținut apoi că Ucraina va câștiga războiul, ucrainenii vor fi mândri de țara lor, „iar astfel de ‘personaje’ vor rămâne la coşul de gunoi al istoriei”. De asemenea, el și-a exprimat convingerea că, dincolo de declarațiile unor politicieni sau a altora, poporul ungar va menține mereu o relație de prietenie cu cel ucrainean.

După președinție, Ministerul de Externe ucrainean a răspuns, duminică, cuvintelor lui Kövér: „Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei se așteaptă ca președintele Parlamentului Ungariei, László Kövér, să publice un certificat de sănătate mintală. Evaluarea ulterioară a cuvintelor domnului Kövér depinde direct de concluzia consemnată în certificat”, a scris purtătorul de cuvânt al ministerului, Oleh Nikolenko, într-o postare pe Facebook. Nikolenko a adăugat: „Într-un sens mai larg, din păcate, politicienii maghiari jignesc în mod persistent Ucraina și spală rufele păcătoase ale Rusiei. Această poziție nu este surprinzătoare, deoarece Ungaria a fost în mod repetat de partea răului de-a lungul istoriei sale.”

În replică, Peter Szijjarto, ministrul ungar de Externe, a ținut să-i dea dreptate lui László Kövér și i-a certat pe oficialii ucraineni pentru că nu au mulțumit până acum Ungariei pentru sprijinul acordat.

„În vreme ce zeci de mii de oameni au muncit în Ungaria în ultimele luni să ofere ajutor Ucrainei și ucrainenilor, politicienii lor contant vorbesc despre Ungaria pe un ton inacceptabil, ne provoacă, inventează tot felul de minciuni și încearcă să ne discrediteze. Nici măcar o dată nu ni s-a spus „mulțumesc”. Date fiind toate acestea, Laszlo Kover are perfectă dreptate chiar dacă ucrainenii sunt supărați”, a scris ministrul ungar Peter Szijjarto, pe Facebook.

Categories
Opinii

SepsiBook, pentru unii mumă și pentru alții ciumă?

La Sfântu Gheorghe, viața culturală se tot desfășoară de când pandemia a devenit o amintire. În ultimul weekend din mai, cărțile au fost în centrul atenției, într-o primă ediție a unui târg de carte și literatură contemporană, denumit SepsiBook. Târgul a fost organizat de Primăria Municipiului Sf. Gheorghe, împreună cu Biblioteca Județeană și Consiliul Județean Covasna, la Arena Sepsi, cea mai nouă sală polivalentă din regiune. 

Să pornești un eveniment, fie el festival sau târg de carte, care să devină recurent nu e lucru puțin. Personal, după ce am lucrat în echipa de organizare a primelor trei ediții de Bookfest, am organizat și două ediții ale unui târg nou, pe care l-am denumit Livresque – un proiect care a murit repede din lipsă de bani, dar asta e altă poveste. Voiam doar să subliniez că știu prea bine despre ce vorbesc. 

La SepsiBook, nu m-am implicat câtuși de puțin în concept și organizare. Am avut doar o contribuție infimă în zilele de desfășurare și, desigur, m-am numărat printre participanții beneficiari ai evenimentului. 

Pentru o primă ediție, SepsiBook a ieșit bine, dar a început cu stângul în privința expozanților. Bookfest a anunțat anul acesta foarte târziu perioada de desfășurare și, din cauza aceasta, SepsiBook a fost poziționat nefericit în timp, cu doar câteva zile mai devreme de deschiderea marelui târg de la București. Este logic că toate editurile se pregăteau pentru Bookfest și niciuna nu a dorit să trimită oameni acum la un târg nou din Secuime. Așa se face că la SepsiBook, oferta de carte în limba română a fost foarte redusă. A existat un singur stand, al celor de la Libris, care nu au excelat în diversitate – personal, am avut sentimentul că doar au punctat o prezență, dar asta e irelevant. 

Relevant este faptul că unii oameni au și prins momentul să se agațe de această stare de fapt și să spună  că uite, domne, ungurii își fac târg de carte doar pentru ei. Nu îmi place să utilizez termeni prea duri în scris, însă asemenea afirmații sunt de-a dreptul aberante și lipsite de orice alt sens decât acela al lamentării eterne cu privire la discriminare. 

Da, oferta de carte în limba română a fost săracă, însă organizatorii au făcut tot ce le-a stat în putință să compenseze pe alte căi. În programul de evenimente conexe, au inclus un număr cel puțin satisfăcător de evenimente în limba română. Au adus teatru de copii de la Mini Reactorul din Cluj, l-au invitat pe Mircea Dinescu, l-au adus pe Mîndruță și l-au așezat la masa discuțiilor cu scriitorul Vida Gabor să vorbească despre Transilvania și despre cartea care i-a fost tradusă în română, au adus teatru pentru adolescenți,  „#acedesiguranță” de la Teatrul Andrei Mureșanu, și au organizat și un concert al trupei „Fără zahăr” – la care i-am văzut pe mulți maghiari dorindu-și, chinuindu-se chiar, să înțeleagă glumele pe care le făceau artiștii cu accentul lor moldovenesc. 

E drept că toate evenimentele acestea au fost concentrate în programul zilei de vineri, a doua zi de târg, în celelalte zile nemaifiind prea multe opțiuni pentru vorbitorii de limbă română – ceea ce a născut ironii de genul „Azi e ziua românilor”. Altfel spus, și-așa-i rău, și-așa nu-i bine. 

Au avut organizatorii scăpări? Da. Și sunt scăpări normale pentru ediția de început a oricărui eveniment. Sigur și-au dat seama deja ce putea fi făcut mai bine, iar la anul vor demonstra asta. Adevărul este că multiculturalitatea nu este ușoară și să împaci și capra, și varza e mereu destul de dificil. Poate dacă organizatorii ar fi asigurat traducere la toate celelalte evenimente din târg desfășurate în limba maghiară, lucrurile ar fi stat mai bine acum la nivel de feedback. Sau poate nu. Ca organizator de evenimente culturale de toate felurile, știu că, exact ca la o nuntă, e imposibil să mulțumești pe toată lumea. Mereu se va găsi măcar o voce care să urle că ce nasol a fost. Și asta e bine pentru că te ajută să devii tu, cel ce organizezi, din ce în ce mai bun. 

Ceea ce mă enervează însă pe mine peste măsură este atitudinea acelor oameni care urlă de acasă că sunt discriminați, deși ei nici măcar nu au fost să vadă ce și cum. Am văzut după eveniment o multitudine de comentarii despre cum copiii de români au fost marginalizați la SepsiBook și nu au avut la ce să participe pentru că totul era doar pentru copiii maghiari. Să am pardon, dar asta este o minciună sfruntată!

Am și eu o fetiță de 6 ani, care nu vorbește ungurește deloc și nici nu înțelege mai mult de 10 cuvinte. Ei bine, vineri, când au fost cele mai multe programe pentru români, am lăsat-o pe fetița asta în spațiul dedicat copiilor timp de aproape patru ore. În tot acest timp, copiilor adunați acolo li s-au spus povești în română și maghiară, au confecționat semne de carte din tot felul de materiale și au pictat diverse lucruri. Patru ore a stat fiica mea în Universul copiilor, fără mine. Patru! În jurul ei erau atât copii români, cât și maghiari, iar personalul li se adresa tuturor în limba pe care o înțelegeau. Copilul meu nu numai că nu s-a plictisit, dar a vrut și să revină în ziua următoare. 

Cum Sf. Gheorghe este un oraș mic, se întâmplă să ne cunoaștem între noi destul de mult. Pe unii din cei pe care i-am văzut comentând pe paginile de socializare despre cum n-au putut să-și ducă și ei copilul la SepsiBook din lipsă de program în limba română, îi cunosc personal. Cât am fost eu pe acolo, nu i-am văzut, dar asta nu înseamnă că n-au fost. Poate au fost și n-au știut să se orienteze, cine știe?

De ce m-am apucat să scriu toate astea? Pentru că mi-am dat seama că cine nu știe crede. Crede că da, domnule, ungurii sunt răi și restricționează accesul românilor la cultură. Ceea ce, repet, este o minciună. Că se puteau distribui evenimentele diferit în program, pe zile, că se puteau aduce mai multe cărți în română, că se putea asigura traducere la toate evenimentele unde au fost prezentați autori maghiari și nu s-a asigurat, asta da. Dar să spui că ai fost discriminat înseamnă doar să fii de rea voință. Cu atât mai mult, cu cât anul acesta, la aproape toate evenimentele mari din oraș, a fost vizibil efortul organizatorilor de a se concentra pe bilingvism. 

Dar țineți aproape! Urmează Ziua Copilului, un nou prilej de lamentare lacrimogenă despre cum copiii românilor sunt obligați să stea acasă. Comentariile deja au început. 

Categories
Stiri

INEDIT! Cel mai bun jucător de șah din Ungaria ar putea concura în viitor sub culorile României

Deși în ultimii ani am fost obișnuiți ca diferiți sportivi cu origini din România să aleagă să concureze pentru alte țări, din motive ce țin de posibilități de pregătire sau afinități personale, iată că există și excepții. Jucătorul maghiar de şah Richárd Rapport, numit în Ungaria „o comoară a sportului maghiar”, vrea, în mod șocant, să îşi continue cariera în culorile României, chiar dacă nu are origini în țara noastră, așa cum ne-am aștepta inițial. Care este explicația?

Federaţia Maghiară de Şah protestează împotriva acestui lucru şi face tot posibilul pentru a se asigura că jucătorul de şah, aflat pe locul cinci în clasamentul mondial, să concureze mai departe pentru Ungaria, a declarat László Szabó, preşedintele federaţiei, pentru agenţia ungară de presă MTI.

László Szabó a subliniat că sunt în contact cu federaţia din România, care are o atitudine “foarte corectă” cu privire la subiect şi care ar dori să soluţioneze cazul “fără prejudicii”. Federaţia Română de Şah a transmis că Rapport i-a abordat cu solicitarea sa. Totodată, preşedintele federaţiei ungare a explicat că i se pare îngrijorător faptul că nu este nevoie de schimbarea cetăţeniei, şi că dacă cineva vrea să concureze în culorile unei alte ţări, nu trebuie decât să aibă reşedinţa în ţara respectivă.

Care este totuși explicația?

Potrivit portalului 24.hu din Ungaria, sponsorul principal al turneului de şah 2022 Superbet Chess Classic Romania care s-a încheiat recen, proprietarul miliardar, de origine sârbă, al companiei Superbet, Sacha Dragic, i-a făcut lui Rapport o ofertă de sponsorizare irezistibilă, care îi poate oferi o şansă reală ca în următorii ani să câştige titlul de campion mondial la şah. Potrivit informaţiilor tatălui lui Rapport, jucătorul de şah a decis deja şi a acceptat oferta, care include ca acesta să îşi continue cariera în culorile României.

Surse: hirado.hu, n24.hu.

Categories
Nationale Stiri

Borna kilometrică din poza provocatoare a președintei Ungariei, vopsită în culorile drapelului României

Liderul formațiunii politice AUR, George Simion, a postat duminică pe pagina sa de Facebook o fotografie cu borna kilometrică alături de care s-a fotografiat de curând Katalin Novák, președinta Ungariei, vopsită în roșu, galben și albastru. Alături de această bornă, a fost pus și steagul României. Fotografia este însoțită de comentariul scurt „Problemă rezolvată”.

Povestea recentă a bornei de pe masivul Piatra Secuiului (județul Alba) se leagă de vizita neoficială a președintei Ungariei în Transilvania, prilej cu care și-a afirmat sprijinul pentru maghiarii de pretutindeni, dar s-a și fotografiat cu această bornă, vopsită în culorile drapelului Ungariei, respectiv roșu-alb-verde. 

Cum era și de așteptat, gestul președintei a scandalizat o bună parte din opinia publică românească, dar în mod deosebit i-a revoltat pe reprezentanții AUR și pe simpatizanții acestora. De altfel, partidul AUR le-a cerut oficial autorităților să ia măsuri în privința gestului președintei Ungariei, însă autoritățile nu au venit până în prezent cu un răspuns. 

Ca urmare, cineva, putem doar presupune cine anume, a găsit de cuviință să acționeze în acest mod în direcția poziționării românilor față de gestul provocator făcut de Katalin Novák în timpul vizitei sale în România. 

Foto: George Simion/ Facebook

Categories
Opinii

Semnale de alarmă false sau uneltiri reale pentru dezmembrarea României?

În ultima perioadă, apar tot mai multe incidente pe care încă nu știm cum să le traducem concret.

Mai întâi, presa română a vuit din cauza faptului că, după un meci, echipa de hochei a României a intonat imnul secuilor în loc de cel al statului Român, în prezența ministrului Mediului, Tánczos Barna, care a cântat împreună cu jucătorii. Ulterior, s-a scris despre ministrul Sporturilor, Eduard Novák și refuzul lui de a recita versuri din imnul României în direct la un post de televiziune. A urmat apoi meciul susținut de Sepsi OSK Sf. Gheorghe în finala cupei, la începutul căruia, câțiva indivizi din galeria echipei, îmbrăcați în tricouri negre, au întors spatele când s-a cântat imnul României. 

Colac peste pupăză, peste toate aceste „întâmplări” se suprapune vizita neoficială a președintei Ungariei, Novák Katalin, în Transilvania, care nu doar că a scandalizat opinia publică românească, ci a atras și reacții din partea MAE, după ce, vorbind despre întâlnirea cu Kelemen Hunor, Novák Katalin a afirmat că prioritatea sa este să îi reprezinte pe toți maghiarii, indiferent că aceștia trăiesc în țara lor sau în afara ei. În plus, președinta Ungariei s-a fotografiat cu borna vopsită în culorile Ungariei de pe masivul Piatra Secuiului (județul Alba). 

Pe lângă reacția Ministerului de Afaceri Externe al României, în țară au apărut și alte voci care condamnă atitudinea și afirmațiile făcute de președinta Ungariei, o apropiată a lui Viktor Orbán. 

Și jurnalistul Cristian Tudor Popescu a comentat gesturile făcute de președinta Ungariei la vizita neoficială făcută în România și reacțiile pe care le-a produs printre politicienii naționaliști autohtoni. Gazetarul spune că gesturile președintei ungare sunt „provocări” și că acestea nu fac decât să ofere „muniție” și „furaje extremiștilor de la AUR”. „Trebuie păstrată o atitudine diplomatică, o atitudine de conviețuire și dialog de către partea română”, a spus Cristian Tudor Popescu, referindu-se la relația României cu Ungaria.

Pe de altă parte, Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș a lansat un comunicat în care vorbește despre o condamnare a ofensei aduse statului române de Novák Katalin, președinta statului vecin. 

„În urma unei vizite care se pretinde a fi informală dar care a avut toate trăsăturile specifice unei vizite oficiale într-un stat vecin, președintele Ungariei, Novák Katalin, a sfidat toate normele diplomatice, regulile care veghează relațiile bilaterale și nu în ultimul rând bunul simț când vine vorba de relații între state.

În ceea ce pare a fi o vizită în Transilvania și nu în România, președintele statului vecin a desconsiderat într-atât de mult autoritățile din România, încât nici nu a avut în vedere o întâlnire cu omologul său sau cu alte autorități din cadrul administrației centrale. Singurii „demni” de întrevederea cu aceasta au fost aleșii UDMR și liderii acestora din teritoriu. 

Subliniem faptul că Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș a fost printre primele organisme din rândul societății civile românești care a reacționat față de aceste acte provocatoare, condamnând de fiecare dată momentele în care diplomați și politicieni maghiari au organizat „plimbări” prin județele din Transilvania pentru a crea tensiuni, pentru a promova separatismul pe criterii etnice și nu în ultimul rând pentru a menține minoritatea maghiară captivă din punct de vedere electoral.

Atragem atenția din nou, că la aceste evenimente s-au putut regăsi elemente simbolice care fac referire la „Ungaria mare” precum și la separatismul așa-zisului ținut secuiesc, fapt pentru care considerăm ca fiind imperios necesară o reacție fermă din partea autorităților Române!” – scrie FCRCHM. 

La rândul său, formațiunea politică AUR a cerut autorităților de stat să ia atitudine față de toate aceste aspecte care conduc către ideea unui „plan de dezmembrare a României”. Pe lângă întâmplările deja menționate, reprezentanții AUR vorbesc și despre faptul că vicepremierul României, Kelemen Hunor, a apărut la un eveniment, în fața unei hărți cu Ungaria Mare, ceea ce, în opinia lor, este un semnal de alarmă, mai ales după ce cei doi etnici maghiari, condamnați la închisoare pentru terorism – Beke István și Szőcs Zoltán – au fost premiați de o asociație din Ungaria în prezența a doi parlamentari UDMR, Fejér László-Ődőn și Kulcsár-Terza József-György. 

În ce măsură asistăm doar la un nou joc prin care se urmărește intensificarea tensiunilor etnice dintre români și maghiari sau chiar ne paște amenințarea unor intenții de separare rămâne să aflăm din evenimentele ce vor urma. 

Foto: Facebook/ Katalin Novak