Tag: Discriminare

Categories
Nationale Stiri

Asztalos Csaba (CNCD) despre Viktor Orbán: „Dacă nu consideram că există imunitate jurisdicțională, inițiam o procedură de autosesizare”

Președintele șeful Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), Asztalos Csaba, consideră că afirmațiile făcute de premierului ungar, Orbán Viktor, în tabăra de vară de la Băile Tușnad ar fi atras o procedură de autosesizare, dacă acesta nu ar fi beneficiat de imunitate jurisdicțională, potrivit dreptului internațional.

„Eu personal, dacă nu consideram că există imunitate jurisdicțională, inițiam o procedură de autosesizare în calitatea mea de membru al colegiului director”, a scris sâmbătă Csaba Asztalos pe contul său de Facebook, informează g4media.ro.

Șeful CNCD a explicat în postarea respectivă și de ce consideră că premierul Ungariei nu poate fi supus unei eventuale sancțiuni din partea Consiliului, dat fiind faptul că acesta este șef de guvern și dreptul internațional îi conferă imunitate jurisdicțională.

Asztalos i-a răspuns lui Radu Carp, profesor universitar numit de Parlament la propunerea PNL în consiliul de administrație al TVR, care îl acuzase într-o altă postare că ar fi indus în eroare deliberat opinia publică și îi ceruse demisia.

„Afirmația dl. profesor Carp potrivit căreia m-aș fi solidarizat cu Orbán Viktor, le calific ca o manipulare, o acuzație extrem de gravă la adresa mea, o incitare la ură împotriva persoanei mele, doar pentru că sunt etnic minoritar, și nu sunt dispus la teste de loialitate. 

Eu nu m-am pronunțat pe fondul declarațiilor premierului maghiar, din următoarele motive:
– reprezint o instituție publică a statului român;

– declarațiile premierului maghiar constituie o problemă de relații externe, politică externă a României, iar – potrivit Constituției României, competența în politica externă revine președintelui statului, guvernului prin Ministerul Afacerilor Externe, deci în acest caz nu CNCD. Instituțiile mai sus amintite s-au pronunțat, exprimând clar poziția statului român.
Faptul că mi-am exprimat public o opinie juridică cu privire la admisibilitatea unei plângeri împotriva unui șef de stat străin, care a săvârșit o posibilă faptă de discriminare (posibilă pentru că nu ne-am pronunțat pe fond), nu înseamnă că doritorii nu pot depune plângere la CNCD. Dimpotrivă. Dacă o fac, prima analiză va fi a cea a excepțiilor (competență, imunitate jurisdicțională etc.). Așa că, oricine poate depune plângere pe declarațiile în speță ale premierului maghiar”, a scris Csaba Asztalos.

Vezi tot articolul pe g4media.ro.

Foto: digi24.ro 

Categories
Opinii

SepsiBook, pentru unii mumă și pentru alții ciumă?

La Sfântu Gheorghe, viața culturală se tot desfășoară de când pandemia a devenit o amintire. În ultimul weekend din mai, cărțile au fost în centrul atenției, într-o primă ediție a unui târg de carte și literatură contemporană, denumit SepsiBook. Târgul a fost organizat de Primăria Municipiului Sf. Gheorghe, împreună cu Biblioteca Județeană și Consiliul Județean Covasna, la Arena Sepsi, cea mai nouă sală polivalentă din regiune. 

Să pornești un eveniment, fie el festival sau târg de carte, care să devină recurent nu e lucru puțin. Personal, după ce am lucrat în echipa de organizare a primelor trei ediții de Bookfest, am organizat și două ediții ale unui târg nou, pe care l-am denumit Livresque – un proiect care a murit repede din lipsă de bani, dar asta e altă poveste. Voiam doar să subliniez că știu prea bine despre ce vorbesc. 

La SepsiBook, nu m-am implicat câtuși de puțin în concept și organizare. Am avut doar o contribuție infimă în zilele de desfășurare și, desigur, m-am numărat printre participanții beneficiari ai evenimentului. 

Pentru o primă ediție, SepsiBook a ieșit bine, dar a început cu stângul în privința expozanților. Bookfest a anunțat anul acesta foarte târziu perioada de desfășurare și, din cauza aceasta, SepsiBook a fost poziționat nefericit în timp, cu doar câteva zile mai devreme de deschiderea marelui târg de la București. Este logic că toate editurile se pregăteau pentru Bookfest și niciuna nu a dorit să trimită oameni acum la un târg nou din Secuime. Așa se face că la SepsiBook, oferta de carte în limba română a fost foarte redusă. A existat un singur stand, al celor de la Libris, care nu au excelat în diversitate – personal, am avut sentimentul că doar au punctat o prezență, dar asta e irelevant. 

Relevant este faptul că unii oameni au și prins momentul să se agațe de această stare de fapt și să spună  că uite, domne, ungurii își fac târg de carte doar pentru ei. Nu îmi place să utilizez termeni prea duri în scris, însă asemenea afirmații sunt de-a dreptul aberante și lipsite de orice alt sens decât acela al lamentării eterne cu privire la discriminare. 

Da, oferta de carte în limba română a fost săracă, însă organizatorii au făcut tot ce le-a stat în putință să compenseze pe alte căi. În programul de evenimente conexe, au inclus un număr cel puțin satisfăcător de evenimente în limba română. Au adus teatru de copii de la Mini Reactorul din Cluj, l-au invitat pe Mircea Dinescu, l-au adus pe Mîndruță și l-au așezat la masa discuțiilor cu scriitorul Vida Gabor să vorbească despre Transilvania și despre cartea care i-a fost tradusă în română, au adus teatru pentru adolescenți,  „#acedesiguranță” de la Teatrul Andrei Mureșanu, și au organizat și un concert al trupei „Fără zahăr” – la care i-am văzut pe mulți maghiari dorindu-și, chinuindu-se chiar, să înțeleagă glumele pe care le făceau artiștii cu accentul lor moldovenesc. 

E drept că toate evenimentele acestea au fost concentrate în programul zilei de vineri, a doua zi de târg, în celelalte zile nemaifiind prea multe opțiuni pentru vorbitorii de limbă română – ceea ce a născut ironii de genul „Azi e ziua românilor”. Altfel spus, și-așa-i rău, și-așa nu-i bine. 

Au avut organizatorii scăpări? Da. Și sunt scăpări normale pentru ediția de început a oricărui eveniment. Sigur și-au dat seama deja ce putea fi făcut mai bine, iar la anul vor demonstra asta. Adevărul este că multiculturalitatea nu este ușoară și să împaci și capra, și varza e mereu destul de dificil. Poate dacă organizatorii ar fi asigurat traducere la toate celelalte evenimente din târg desfășurate în limba maghiară, lucrurile ar fi stat mai bine acum la nivel de feedback. Sau poate nu. Ca organizator de evenimente culturale de toate felurile, știu că, exact ca la o nuntă, e imposibil să mulțumești pe toată lumea. Mereu se va găsi măcar o voce care să urle că ce nasol a fost. Și asta e bine pentru că te ajută să devii tu, cel ce organizezi, din ce în ce mai bun. 

Ceea ce mă enervează însă pe mine peste măsură este atitudinea acelor oameni care urlă de acasă că sunt discriminați, deși ei nici măcar nu au fost să vadă ce și cum. Am văzut după eveniment o multitudine de comentarii despre cum copiii de români au fost marginalizați la SepsiBook și nu au avut la ce să participe pentru că totul era doar pentru copiii maghiari. Să am pardon, dar asta este o minciună sfruntată!

Am și eu o fetiță de 6 ani, care nu vorbește ungurește deloc și nici nu înțelege mai mult de 10 cuvinte. Ei bine, vineri, când au fost cele mai multe programe pentru români, am lăsat-o pe fetița asta în spațiul dedicat copiilor timp de aproape patru ore. În tot acest timp, copiilor adunați acolo li s-au spus povești în română și maghiară, au confecționat semne de carte din tot felul de materiale și au pictat diverse lucruri. Patru ore a stat fiica mea în Universul copiilor, fără mine. Patru! În jurul ei erau atât copii români, cât și maghiari, iar personalul li se adresa tuturor în limba pe care o înțelegeau. Copilul meu nu numai că nu s-a plictisit, dar a vrut și să revină în ziua următoare. 

Cum Sf. Gheorghe este un oraș mic, se întâmplă să ne cunoaștem între noi destul de mult. Pe unii din cei pe care i-am văzut comentând pe paginile de socializare despre cum n-au putut să-și ducă și ei copilul la SepsiBook din lipsă de program în limba română, îi cunosc personal. Cât am fost eu pe acolo, nu i-am văzut, dar asta nu înseamnă că n-au fost. Poate au fost și n-au știut să se orienteze, cine știe?

De ce m-am apucat să scriu toate astea? Pentru că mi-am dat seama că cine nu știe crede. Crede că da, domnule, ungurii sunt răi și restricționează accesul românilor la cultură. Ceea ce, repet, este o minciună. Că se puteau distribui evenimentele diferit în program, pe zile, că se puteau aduce mai multe cărți în română, că se putea asigura traducere la toate evenimentele unde au fost prezentați autori maghiari și nu s-a asigurat, asta da. Dar să spui că ai fost discriminat înseamnă doar să fii de rea voință. Cu atât mai mult, cu cât anul acesta, la aproape toate evenimentele mari din oraș, a fost vizibil efortul organizatorilor de a se concentra pe bilingvism. 

Dar țineți aproape! Urmează Ziua Copilului, un nou prilej de lamentare lacrimogenă despre cum copiii românilor sunt obligați să stea acasă. Comentariile deja au început. 

Categories
Internationale Stiri

UNGARIA: Referendum pe tema legii anti-LGBT, propus de Viktor Orbán

Viktor Orbán, premierul Ungariei, a anunțat că guvernul său va organiza un referendum pe tema controversatei sale legi anti-LGBT, relatează Euronews.

Liderul ungar a făcut anunțul într-un live pe pagina sa de Facebook.

Autoritățile de la Budapesta au motivat că scopul legii este acela de a-i „proteja pe copii” și de a „lupta împotriva pedofiliei”.

„Pornografia şi conţinutul care reprezintă sexualitate sau promovează o abatere de la identitatea de gen, schimbarea sexului şi homosexualitatea nu trebuie să fie accesibile celor cu vârsta sub 18 ani”, se arată în textul consultat de AFP, care îşi propune să „protejeze drepturile copiilor”.

Viktor Orbán, care se va confrunta cu alegeri parlamentare anul viitor, a devenit tot mai radical în privinţa politicilor sociale, într-o autoproclamată luptă de a apăra în faţa liberalismului occidental ceea ce el susţine că sunt valorile creştine tradiţionale ale Ungariei.

Legea a determinat 17 state membre, printre care Franţa, Germania, Olanda, Italia şi Belgia, să le scrie liderilor UE Charles Michel şi Ursula von der Leyen şi secretarului general al ONU Antonio Guterres (invitat la summit) despre necesitatea de a susţine valorile europene. Din cauza acestei legi, premierul Țărilor de Jos, Mark Rutte, a susținut că „Ungaria nu mai are ce să caute în Uniunea Europeană”.

Ulterior, Comisia Europeană a lansat o procedură de infringement împotriva Ungariei pentru legea sa discriminatorie. 

Sursă: digi24.ro

Foto: theconversation.com 

Categories
Opinii

Cum pândesc unii argumente pentru concluzii care nasc suspiciuni

Se spune că oamenii sunt oglinda ta, în sensul că ei se raportează la tine, așa cum tu te raportezi la ei. Dacă energia pe care o eliberezi în jurul tău este una negativă, tot de negativitate ai să ai parte. Altfel spus, ce semeni aia culegi. 

Fac această introducere care sună ca un text desprins din cărțile americane de dezvoltare personală doar cu scopul de a face trecerea către un subiect pe care îl am în minte de câteva săptămâni și pe care nu am găsit calea cea mai potrivită să-l atac. 

Spre sfârșitul lunii mai, la Sf. Gheorghe, au venit de la București niște delegați ai Poștei Române. În știrea care informa oamenii cu privire la vizita respectivă, se făcea precizarea că delegații respectivi au fost întâmpinați de subprefectul Cosmin Boricean, facilitator al dialogului ulterior purtat de către oaspeți și prefectul  Ráduly István. 

Mi-a atras atenția un comentariu plasat de o doamnă, româncă, la știrea respectivă. „Se pare că domnul prefect a avut nevoie de translator!!!! ”, spunea aceasta și cita din știre de unde desprinsese concluzia respectivă. 

Faptul că subprefectul român a fost prezent la întâlnirea respectivă alături de prefectul de etnie maghiară a conturat în capul doamnei respective o singură concluzie: prefectul nu vorbește românește! În mod evident, formularea „facilitator al dialogului” o îndreptățea să creadă că i se revelase acest adevăr și astfel a simțit probabil un fel de obligație morală de a transmite mesajul mai departe pentru a scoate lumea din beznă. 

Ce ușor este să desprinzi asemenea concluzii! Și cum se lansează astfel de informații fără niciun temei, doar pentru că cineva a avut „înțelepciunea” să citească printre rânduri și să perceapă mesajul ascuns, apoi l-a dezvăluit lumii!

Pentru că nu îmi place să las lucrurile nerezolvate și nu cred în concluzii pripite, am luat legătura cu Cosmin Boricean, subprefectul în discuție, și l-am întrebat dacă a mers la întâlnirea cu reprezentanții Poștei Române pe post de translator. 

Am primit, desigur, confirmarea că doamna care comentase se afla într-o eroare gravă. Subprefectul mi-a explicat că a lucrat ani de zile pe un post important în cadrul Poștei Române, cunoaște foarte bine compania, cu bune și cu rele, și, datorită cunoștințelor și informațiilor pe care le deține, prezența sa la discuții era mai mult decât necesară. Simplu ca bună ziua! 

După discuția cu subprefectul român, mi-a trecut a nu știu câta oară prin cap că, pur și simplu, unii oameni au așa de multă nevoie de negativism și victimizare, că îți dau sentimentul că stau la pândă să vâneze argumente care să le susțină teoriile despre discriminare și despre cât de rău se trăiește în comunitățile locuite majoritar de maghiari. 

Ca titlu informativ, prefectul vorbește română bine. La întâlnirile cu presa nu vine niciodată însoțit de un translator. Altfel, n-ar lucra într-o instituție de stat din România. Sună logic, nu?

Foto: spysource.net

Categories
Interviuri

EXCLUSIV: „Noi nu jucăm pentru Ungaria, noi jucăm pentru România” – Diószegi László, patronul echipei de fotbal Sepsi OSK, din Sf. Gheorghe

Diószegi László este unul dintre cei mai iubiți oameni din comunitatea covăsneană. Pasiunea lui pentru fotbal și hotărârea neclintită de a lupta pentru poziționarea echipei Sepsi OSK la un nivel cât mai înalt în lumea fotbalului l-au ajutat să cucerească inimile tuturor suporterilor și nu numai. 

Din afară, presa de sport de referă adesea la el ca la patronul Sepsi OSK, ceea ce și este în fapt, dar astfel de prezentări denotă cât de departe de a-l cunoaște pe acest om sunt toți cei care se referă la el doar așa. Diószegi László este un munte de modestie, de generozitate și bun-simț și asta se vede în tot ce face și în tot ce declară. 

În urmă cu ceva timp, un titlu de știre spunea despre el că s-a enervat când i s-a adresat o întrebare referitoare la noul stadion pe care îl construiește la Sfântu Gheorghe din fonduri obținute de la guvernul Ungariei. Curioasă să îl văd pe Diószegi nervos, am deschis materialul video respectiv și am descoperit că omul răspundea cu decența cu care ne-a obișnuit și în tonul lui nu era nici urmă de iritare. 

Săptămâna trecută, după ce echipa sa s-a calificat pentru Conference League, am stat de vorbă cu Diószegi László căruia i-am adresat și câteva întrebări referitoare la discriminare în lumea fotbalului pe criterii etnice, dar și despre declarația referitoare la finanțarea stadionului. 

MCD. De ce ați simțit nevoia să faceți afirmația că nu pleacă nimeni cu stadionul și că tot în România rămâne?

DL. Pentru că sunt oameni care, din păcate, așa cred că, dacă statul ungar investește în orice din România, vrea ceva în schimb și vrea ceva ascuns. Se vorbește că vrea Ardealul sau alte prostii din astea. Și este un lucru total neadevărat. Deci guvernul din Ungaria investește peste tot unde trăiesc cetățeni de naţionalitate maghiară – oriunde în lume. Dacă se depune un proiect, guvernul maghiar aprobă fiindcă vrea să aibă grijă de cetățenii săi. Mi se pare un lucru foarte normal. Și românii care sunt plecați poate că ar trebui să aibă grijă statul. 

MCD. Dar statul român nu are așa mare grijă. Am văzut diferența aceasta între românii și maghiarii minoritari din Ucraina, de exemplu. Acolo, românii nu primiseră niciodată ajutor financiar de la statul român. Cel puțin așa au declarat. În schimb, maghiarii spuneau că sunt sprijiniți.

DL. Eu n-am făcut niciodată politică și nici n-o să fac. Tata mi-a zis când aveam vreo 14-15 ani și la noi încă era comunism: „Laci, se termină odată și era asta nebună în care trăim, dar tu să fii întotdeauna om cu coloană vertebrală și niciodată să nu aderi la niciun partid politic!” Eu atunci nici nu am înțeles prea bine, dar mi-a rămas în minte ce a zis tata și niciodată nu m-am băgat în politică. De aceea nu pot să comentez că de ce nu ajută statul român și de ce ajută statul maghiar. Un lucru e însă clar: pentru noi este benefic și de aceea am spus, și spun și în continuare, că stadionul rămâne aici. 

MCD. Dar la nivel de echipă cum stau lucrurile din punctul de vedere al relațiilor interetnice?

DL. La noi în echipă, românii și maghiarii sunt frați și chiar asta e ideea, să arătăm lumii că se poarte trăi împreună, că asta ne e soarta de sute de ani și că nu trebuie să vorbim despre naționalități, ci despre oameni. Oameni buni și răi. Pentru mine așa e lumea, eu așa consider, că nu trebuie să te uiți cine ce naționalitate sau culoare are, ci să te uiți la ce fel de om e. 

MCD. Deci ca patron de brutărie, puteți să confirmați inclusiv că cine vine în Secuime primește pâine și dacă nu știe maghiară?

DL. Ca glumă zic acum, vă dați seama că, dacă era adevărat că aici nu se poate cumpăra pâine dacă nu ceri în ungurește, nu avea rost să mai deschidem brutărie la București? Eu chiar invit toți oamenii care aud lucruri din astea, și le și cred, să vină aici la noi, în Secuime, și dacă nu o să fie serviți într-un magazin să ne spună. 

MCD. Ați simțit vreodată discriminare la nivel oficial în tot parcursul de când echipa e în prima ligă?

DL. Nu pot să zic că am fost vreodată discriminat. Slavă Domnului, toate cluburile și-au dat seama din prima că noi vrem să jucăm fotbal și atât. Nimeni nu mi-a spus nimic în lumea fotbalului. Ba dimpotrivă, au înțeles foarte ușor că noi vrem să fim părtași la înălțarea fotbalului românesc. Noi nu jucăm pentru Ungaria, nu jucăm pentru Germania, noi jucăm pentru România. Dacă Sepsi reușește în Conference League să câștige un meci sau două, punctele vin la fotbalul românesc. Asta trebuie să știe lumea. 

Categories
Opinii

101 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon – un nou prilej de a mai pune paie pe foc

Sunt româncă nevorbitoare de limba maghiară și trăiesc la Sfântu Gheorghe de mai bine de șase ani. În tot acest timp, nu am fost niciodată discriminată pe criterii etnice, am cumpărat orice mi-am dorit de la orice magazin din oraș sau regiune și nu am fost pusă în situația de a vedea cum o mamă își retrage pe terenul de joacă copilul de lângă copilul meu, pe motiv că e român.

Experiența personală mă împiedică să înțeleg nevoia unor români de a veni din alte părți ale țării să sărbătorească la Sfântu Gheorghe evenimente precum împlinirea a 101 ani de la semnarea Tratatului de la Trianon și a lansa sloganuri precum  „Lăsați frustrările deoparte, Trianon este dreptate” sau „Asta-i țara noastră, noi nu stăm în gazdă!”, ori de a pretinde că îți dorești „o pace dreaptă, bazată pe adevărul istoric românesc” – ce-o mai fi însemnând și asta!

Știu că există un grup de români care s-au erijat de mai multă vreme în apărătorii românilor din Harghita și Covasna. Niciodată nu am înțeles de ce pericol anume îi apără concret românii cei viteji pe cei ajunși victimă și, mai ales, nu am priceput deloc cum anume fac asta la modul pragmatic și concret. După mintea mea, să fluturi steaguri, defilând și urlând cât te ține gura că tu ești român în țara ta, nu înseamnă să mă ajuți pe mine cu măsuri concrete care să împiedice riscul de a fi eu expusă, ca româncă, la discriminare. Să trăiești departe de acest loc și să vii să faci atmosferă doar ca să inflamezi spiritele, iarăși mi se pare o chestiune pe care nu o pot califica decât fie ca pe o puerilitate, fie ca pe o meschinărie – și asta pentru că pe mine, româncă, nu mă ajută și nu mă face să mă simt în siguranță. 

Cineva mi-a explicat că oamenii aceștia vin în zonele locuite majoritar de maghiari să „pledeze” pentru dreptate și fel și fel de idealuri pentru că primesc mesaje disperate de la românii de aici, care se tem să vorbească. Asta ar răspunde cumva la întrebarea pe care mi-am pus-o la aproape toate evenimentele de genul celui sub care s-a aflat acest weekend, anume: „Unde sunt românii locali și de ce nu se adună în număr mare la aceste evenimente?” – pentru că cei care se adună în Piața Mihai Viteazu din Sf. Gheorghe sunt foarte puțini față de populația de români care trăiește în oraș. 

Dar sensul explicației primite dispare atunci când revin la concret și întreb: pornind de la premisa că discriminările există și se manifestă sistematic, cum a contribuit vreodată, de atâta timp, acest tip de manifestări la eradicarea discriminării în regiune? Ce beneficii au adus ele comunității locale, ce aport au avut în dezvoltarea relațiilor pașnice dintre oameni la nivel zonal? Să fluturi steaguri, să intonezi cântece patriotice și să te victimizezi public nu înseamnă să vii cu o soluție. Înseamnă numai și numai să inflamezi spirite, să pornești reacții ostile, să strici atât imaginea celor împotriva cărora te exprimi, cât și pe cea a celor în numele cărora porți „războiul”. Ascunși după fustele tale de apărător al neamului, care vii cu surle și trâmbițe într-un spațiu pe care poate nici nu-l înțelegi în toată complexitatea lui, oamenii discriminați pe care urmărești cu trup și suflet s-i salvezi, care tac mâlc, dar pârăsc la tine și te așteaptă cum pe vremuri îi aștepta românul pe americani, nu fac decât să capete un aspect de inexprimabilă lașitate. 

Îmi doresc mai mult decât pot spune să întâlnesc odată un român curajos, care să vină și să îmi relateze, dar mai ales să îmi demonstreze concret și susținut, cum a fost el discriminat și de către cine. Vreau cu mare ardoare să ajung la o poveste de acest gen, autentică și nefabricată, despre care să pot scrie și pe care să o pot promova. 

Până atunci, aștept cu la fel de mare interes să aflu ce etnie au cei patru tineri care sunt acum cercetați pentru faptul că au vandalizat grupul statuar al lui Mihai Viteazu din Sf. Gheorghe, desenând pe ea drapelul Ungariei și scriind „Trianon 1920”. Dacă aceștia sunt maghiari, totul are sens și logică. Este o reacție firească de ostilitate la ostilitate. Da, românii au avut câștig de cauză și acum țara este a lor în forma pe car o știm toți. Dar chiar este nevoie să ne fluturăm victoria constant în fața celorlalți pentru a le redeschide iar și iar rănile? Ce vrem de la ei? Vorba aceea, cui prodest? 

Dar ce deznodământ interesant ar avea povestea aceasta dacă s-ar dovedi că cei patru tineri sunt români! Deși nu cred. 

În orice caz, dacă nu ați urmărit „episodul” conflictului de anul acesta, puteți intra pe pagina ziarului local Observatorul de Covasna, unde veți avea acces la reacții și declarații din ambele tabere și de pe diverse poziții. Dacă nu aveți vreme pentru asta, nu vă impacientați prea mult, vor mai fi în mod cert și alte ocazii. Altfel spus … VA URMA!

Categories
Locale Stiri

Povestea pe larg a scandalului de discriminare de la Profi Sfântu Gheorghe

Săptămâna trecută, am opinat despre scandalul de la Profi Sfântu Gheorghe, unde s-a pus problema discriminării pe criterii lingvistice a personalului angajat, vorbitor de limbă maghiară, chiar de către șeful magazinului. Ulterior, covasnamedia.ro a publicat un articol amplu și documentat, care prezintă toate fațetele problemei în clipa de față. 

„Un scandal recent, în mijlocul căruia se află angajații unui magazin din Sfântu Gheorghe, în care se aduc acuze de discriminări, că un șef, vorbitor de limbă română, le-ar fi interzis angajaților să vorbească între ei sau cu clienții în limba maghiară, este discutat recent în spațiul public din județul Covasna și face iar tabere, în funcție de mentalități, etnii și cine știe ce alte criterii. Cazul a fost trimis spre analizare, se pare, și la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) de către Serviciul de Asistență Juridică pentru Minorități „Mikó Imre” al UDMR. Alianța Maghiarilor din Transilvania, formată din partidele PCM și PPMT, a făcut apel la boicotarea magazinului. 

Reprezentanţii Profi, căci despre acest magazin este vorba, spun că în urma anchetei interne s-a descoperit că totul a pornit de la un un conflict de disciplină care s-a transformat apoi într-un conflict de altă natură și că din acțiunile de până acum ale firmei se vede că tratamentul nediscriminatoriu a fost regula, nu excepția. 

Tot în context, Consiliul Național Maghiar din Transilvania (CNMT) a spus, pentru Observatorul de Covasna, că dacă speța, de care s-a aflat din presă, este adevărată, atunci nu ar trebui trecută cu vederea, dar că, în același timp, organizația a găsit mereu sprijin și colaborare la reprezentanții acestui lanț de magazine în campania „Bilingvism în comerț”. O analiză mai detaliată scoate la iveală și alte amănunte” – se arată în articolul din covasnamedia.ro. 

Relatarea este disponibilă integral AICI.

Foto: appadvice.com

Categories
Opinii

Discriminarea față de angajații maghiari ai unui magazin din Sfântu Gheorghe, ținută sub tăcere

Mai țineți minte episodul „micul de la Kaufland” și isteria creată în jurul lui în 2017? Episodul acela în care un cumpărător, vorbitor de limba română, a pretins că nu a fost servit cu mici în Odorheiul Secuiesc. Cât s-a „urlat” atunci despre discriminare! Câte afirmații s-au făcut! Câte glume! Câte s-au spus și cât s-a dezbătut pe toate canalele posibile – de la social media, la TV! Cât s-a dat cu pietre după ungurii din România care refuză să vorbească limba statului și câte invitații de a trece granița s-au lansat atunci către conaționalii noștri maghiari!

Recent, la Sf. Gheorghe s-a petrecut un incident cu mult mai grav decât cel de la Kauflandul din Odorheiul Secuiesc. Un manager român al unui magazin Profi – cel mai probabil adus de la București – le-a interzis angajaților de etnie maghiară, încă de la începutul anului de când a preluat postul, să vorbească ungurește la locul de muncă. Motivul invocat se pare că a fost celebra convingere că „ești în România, vorbești românește”. Mai mult, managerul respectiv, care în mod evident n-a priceput nimic din tot ce înseamnă viața în Secuime și habar nu are despre sensul limbii materne în viața unui om, și-ar fi extins solicitarea în repetate rânduri și către clienții magazinului, între care cei mai mulți sunt maghiari – culmea!

Oamenii au început să-și dea demisia pe rând, dar pentru manager asta nu pare să fi fost o problemă. Rolul său de apărător al neamului și al graiului strămoșesc păre să se fi situat în sfera sa de interes profesional cu mult deasupra celui de manager în cadrul unui lanț comercial. 

Ce m-a surprins pe mine în povestea aceasta, în care avem de-a face cu un evident act susținut de discriminare, nu este câtuși de puțin gestul managereului în cauză. Pe el (ea?) îl/o înțeleg că nu pricepe cum stă treaba cu secuii și cu dreptul lor de a vorbi în limba maternă când și unde le poftește inima. M-a surprins în schimb faptul că în presa centrală nu a apărut nicio referire cu privire la incident. Nici măcar presa locală de limbă română nu a scris nimic pe subiect.  

În limba română, informația este menționată doar de celebrii „trădători” de serviciu, respectiv, Sabin Gherman și Tudor Duică, cei care le „iau mereu apărarea ungurilor”, și de bloggerița Lorena Lupu, originară din Sfântu Gheorghe. În rest, totul e tăcere. 

Și cum altfel se poate interpreta o astfel de tăcere dacă nu drept lipsă de interes față de actele de discriminare care nu pot stârni senzație și nu pot genera valuri de ură în societate? Cum se explică această lipsă de atenție a presei față de un act atât de grosolan de discriminare într-un stat european care pretinde că respectă drepturile omului?

Toate aceste întrebări mă conduc natural către o altă întrebare: oare care este modul corect în care minoritarul trebuie să se simtă într-o țară în care, una dintre presupusele puteri, presa, îl ignoră când îi e mai greu și tace în fața abuzurilor la care este supus? Mai poate omul respectiv să iubească țara asta așa cum se pretinde de la el? Se mai simte el în siguranță și respectat ca cetățean plătitor de taxe? Pentru cei mulți, pe care nici prin ceea ce încercăm să scriem în articolele noastre nu îi convingem să devină mai empatici și mai toleranți, răspunsul este probabil cel simplu și mereu utilizat: nu le convine, n-au decât să plece. Dar oare este acesta un răspuns normal pentru lumea mileniului în care ne aflăm? 

Concluziile le desprinde fiecare după cum îl poartă propria rațiune. Eu mi-am format deja părerea despre incident. Și când mă gândesc că admiram în sinea mea acel magazinaș pentru că vedeam la case mulți cetățeni de etnie romă în calitate de angajați! 

Foto: columbuspride.org

Categories
Locale Stiri

STUDIU: 29% din români, deranjați când se vorbește maghiară în jurul lor

Potrivit cercetării Minority Monitor 2020, majoritatea românească acceptă minoritatea maghiară, dar se simte incomod când cineva vorbește maghiară în jurul său. Datele referitoare la atitudinea anti-maghiară în România, care reies din studiul făcut recent de echipa de cercetare, au fost prezentatede curând la Sf. Gheorghe de către experții de la Institutul de Politici Publice din Ținutul Secuiesc.

Concluziile cercetării au fost prezentate de sociologul Tamás Kiss, coordonator al studiului, de István Gergő Székely, directorul de cercetare al Institutului de Politici Publice din Ținutul Secuiesc, și de Tibor Toró, directorul de cercetare al Institutului Bálványos.

Studiul s-a desfășurat pe un eșantion reprezentativ, pe baza unui sondaj telefonic și online. Respondenții au fost împărțiți în două grupuri. Un grup a pus întrebări despre minorități în general, celălalt a pus aceleași întrebări, dar despre maghiari.În timp ce majoritatea primului grup a acceptat, de pildă, problema dublei cetățenii fără probleme, majoritatea celui de-al doilea grup a avut o poziție negativă când a oferit răspuns cu privire la dubla cetățenie a minorității maghiare, ceea ce,potrivit lui Tamás Kiss, poate fi interpretat drept atitudine anti-maghiară. 

Din studiul în discuție reiese totodată că majoritatea românilor intervievați acceptă maghiarii în familiile lor, dar și ca angajați sau ca prestatori de servicii de orice fel. Comunitatea maghiară din România este la rândul său deschisă către români, dar manifestă o mai mare retincență când vine vorba de includerea românilor în familie. Potrivit lui Tamás Kiss, acest lucru se poate explica prin faptul că în familiile mixte româno-maghiare predomină de obicei limba maternă a celuicare aparține națiunii majoritare.

Potrivit lui Tibor Toró, cercetarea relevă că 29% dintre românii intervievați sunt deranjați dacă se vorbește maghiară în compania lor sau chiar pe stradă. Două treimi dintre românii chestionați au declarat că, atunci când un român apare într-ungrup de maghiari, aceștia ar trebui să treacă imediat la română. Două treimi dintre ei cred, de asemenea, că maghiarii nici nu vor să vorbească românește. 

În ceea ce privește corectitudinea utilizării limbii române la nivel de limbă nematernă, cercetarea arată că 55% dintre respondenți le tolerează altor naționalități faptul de a vorbi incorect românește, cu accent sau bâlbâială, dar nu șiminorității maghiare. În cazul acesteia din urmă, doar 21% dintre români acceptă greșelile de exprimare în limba română.

O concluzie interesantă ar fi deci aceea că minoritatea maghiară ar fi acceptată mai ușor de majoritatea română dacă ar schimba limba. Potrivit lui Tamás Kiss, societatea românească, în special clasa de mijloc, își definește europenitatea prin faptul că este sensibilă la discriminare. Asta înseamnă că drepturile minorităților și drepturile lingvistice ar trebui să fie strâns legate de discriminare, chestiune la care majoritatea românilor este sensibilă. Cu toate acestea, potrivit cercetătorilor prezenți la Sfântu Gheorghe, în prezent, majoritatea românilor consideră că utilizarea limbii maghiare de către etnicii maghiari nu este un drept, ci un privilegiu.

În timpul prezentării, Tamás Kiss a atras atenția asupra faptului că maghiarii din România nu sunt „conștienți de discriminare”, adică cei mai mulți dintre ei consideră firesc și nu că e nedrept faptul că românii și maghiarii nu sunt egaliîn România – „chestiune pe care statul național român o analizează de mai mult de o sută de ani”, spune coordonatorul studiului. Mai mult decât atât, maghiarii nici măcar nu se așteaptă ca românii din zonele locuite majoritar de maghiari să învețe limba maghiară.

Tibor T. Toró, președintele executiv al EMNP, a declarat că, deși românii acceptă ungurii la nivel individual, ei îi tratează diferit când vine vorba de raportarea la comunitate. În opinia acestuia, este șocant faptul că cercetarea demonstrează că limba maghiară deranjează majoritatea românilor, motiv pentru care consideră că trebuie să se solicite anumite modificări la nivel legislativ în acest sens și să se încerce sensibilizarea națiunii majoritare.

În context, primarul municipiului, Árpád Antal, a atras atenția asupra fenomenului de anti-maghiaritate prezent în mediul online, unde se manifestă nestingherit de aproximativ 20 de ani. El și-a exprimat totodată convingerea că, în Ținutul Secuiesc, unde comunitatea maghiară trăiește într-un număr mare, apare discriminarea și la nivelul veniturilor, în opinia edilului, mult mai mulți români ocupând poziții cu venituri mari.

Sursă: slagerradio.ro

Foto: hotnews.ro

Categories
Nationale Stiri

Eduard Novak: „Nu voi accepta discriminarea pentru niciun sportiv din România”

Ministrul Sportului, Eduard Novak, a luat atitudine după ce Marius Șumudică a fost jignit în Turcia. Fostul fotbalist şi arbitru Erman Toroglu, 72 de ani, acum analist TV, cel care l-a jignit pe Șumudică, s-a gândit că ar fi mai bine pentru el să le ceară scuze rromilor după ce a fost dat în judecată în Turcia.

Eduard Novak a spus că nu va agrea astfel de comportamente. Deși nu s-a referit concret la „cazul Șumudică”, Novak a ținut să facă unele precizări care se referă, indirect, și la acest subiect.

„Primesc zilnic, pe diverse canale de comunicare, mesaje de la sportivi, cluburi sau federații în legătură cu diverse situații injuste, de discriminare a sportivilor. Unele dintre ele sunt simple relatări, iar cele mai multe nu sunt transmise pe cale oficială. Ca urmare a acestor situații, vreau să fac o serie de precizări.

Nu voi accepta discriminarea pentru niciun sportiv din România.

În susținerea acestui principiu de bază în activitatea mea ca ministru, voi cere criterii clare de calificare, astfel încât nici sportivii, dar nici structurile sportive să nu se abată de la angajamentele lor. Toți sportivii remarcabili, care au făcut sau își doresc să facă performanță și abordează pregătirea și competițiile cu seriozitate și responsabilitate, vor fi sprijiniți și promovați. 

Chiar dacă ministerul nu s-a implicat până acum în această zonă, eu îmi doresc să schimb abordarea. Ca sportiv de performanță, știu cât de greu este, câte piedici pot exista și de câte ori anumite organizații sunt mai degrabă obstacol, decât sprijin, așa cum ar fi normal. 

În acest sens, vă rog să transmiteți în atenția mea, ca ministru, situațiile pe care le considerați injuste, însă pe canalele oficiale de comunicare ale ministerului, și nu sub formă de simplă relatare, ci însoțite de documente doveditoare pentru fiecare dintre susținerile făcute în sesizarea dumneavoastră”, este mesajul postat de Novak, pe contul său de Facebook.

 Sursa: digisport.ro

Foto: crjm.org