Categories
Opinii

Județul Covasna are un „frate” în Republica Moldova

Ieri, la Sf. Gheorghe a avut loc un eveniment care poate părea neînsemnat pentru unii, dar care, de fapt, merită pus sub lumina reflectoarelor. Consiliul Județean Covasna a semnat un acord de colaborare cu un raion din Republica Moldova, și anume Raionul Cimișlia. 

În această dimineață (sâmbătă), am verificat ecourile în presă în ceea ce privește acest eveniment. Nu va surprinde pe nimeni când voi spune că lumea nu numai că nu s-a grăbit să aplaude, dar nici nu s-a înghesuit să scrie prea mult despre asta. De ce? Probabil pentru că e o zi de weekend sau pentru că nu e nimic negativ, care să inflameze opinia publică și să mai dea un motiv pentru cine știe ce fel de instigări. 

Personal, m-aș fi așteptat la reacții pozitive venite preponderent din partea celor care susțin cu tărie că „Basarabia e România” și care deseori se simt marginalizați ori se declară victime ale discriminării la nivel local. Până în acest moment, aceste reacții nu au apărut și tare mă tem că, în clipa în care vor apărea, în loc să aprecieze un gest de normalitate, care este totodată și un semn de echilibrare a balanței, se vor grăbi să spună că nu se face primăvară cu o floare – ignorând, desigur, faptul că e un început. 

Și, pentru că am pus problema din perspectivă personală, în altă ordine de idei, țin cu tot dinadinsul să împărtășesc bucuria pe care am trăit-o ieri, în timp ce mă aflam la conferința de presă susținută de președintele Consiliului Județean, Tamás Sándor, și de Mihail Olărescu, președintele Raionului Cimișlia. Cât s-a vorbit la această conferință, am remarcat admirația sinceră a lui Mihail Olărescu față de tot ce a văzut în Covasna. Și nu mă refer aici doar la frumusețea locurilor și la ospitalitatea oamenilor – așa ceva au și ei acasă -, ci la aprecierea sinceră a acestuia, care de altfel a și fost exprimată prin cuvinte, față de felul în care este administrat județul nostru. 

Reprezentantul Cimișliei a făcut o referire expresă la modul exemplar în care se gestionează deșeurile în Județul Covasna. Știam că admirația e sinceră pentru că, la rândul meu, deși m-am mutat la Sf. Gheorghe din capitala europeană București, aici am reciclat prima oară selectiv și tot aici am descoperit prima oară o implicare a autorităților cum nu mai văzusem până atunci pe meleagurile natale. Am și scris de câteva ori despre asta și am motive să cred că aprecierea lui Mihail Olărescu a fost cât se poate de sinceră, și nu una de complezență, pentru că, într-un fel, privindu-l, retrăiam admirația pe care o simțisem și eu în 2015, când m-am stabilit la Sf. Gheorghe. Între timp, m-am obișnuit și entuziasmul mi s-a mai estompat.

Trebuie însă să recunosc că a fost mai mult decât un sentiment plăcut să văd că județul care m-a adoptat exportă know-how. Deși n-am nicio contribuție personală la asta, am simțit același gen de satisfacție pe care o simți când un conațional al tău are un succes de proporții la o competiție sportivă. Îți place să știi că ai o apartenență comună cu el, chiar dacă tu nu ai făcut nimic în acest sens. 

Aș încheia spunând că, ne convine unora sau nu, Județul Covasna se poate contura ca exemplu și pentru multe alte județe din țara noastră. Proaspăt întoarsă de pe litoralul Bulgariei, unde am „fugit” ca să scap de mizeria de pe litoralul românesc, în care sporadic apar oaze de curățenie, mărturisesc că, aflată pe plaja din Mamaia în anii trecuți, m-am întrebat de multe ori cum ar fi arătat acest litoral dacă soarta ar fi vrut ca el să fie administrat cu aceeași implicare cu care se administrează lucrurile în zona noastră. Mi-e și frică să o spun, deși o gândesc, dar cred că aici se cam simte influența maghiarilor (m-aș bucura să mă înșel!). 

Atenție! Nu spun că în Covasna totul este rezolvat. Dimpotrivă! Așa cum am arătat și când am scris despre cum e să fii turist pe aceste meleaguri, rămân încă multe aspecte de soluționat. Spun în schimb că aici, comparativ cu multe locuri din țară, se observă că se schimbă ceva și că oamenilor, cu și fără funcții, le pasă și vor să facă ceva bun. 

Și tot bun este și acest parteneriat cu un raion moldovenesc, pentru că el arată deschidere și disponibilitate de a face loc normalității și de a elimina suspiciunea că nu ne înfrățim decât cu județe din Ungaria ca să creăm treptat posibilitatea de a rămâne fără Ardeal. Cine știe? Poate vor urma și alte raioane. Om trăi și om vedea.

Până atunci, noi pe aici ne bucurăm (împreună, cum ne-am obișnuit, români, maghiari și romi) de Festivalul Kürtőskalács care e în toi și unde, prin multitudinea de gusturi și miresme, moldovenii de peste Prut au promis că ne dau de băut niște vinuri de-ale lor – cât să ne înveselească și mai mult și să ne cinstim pentru înfrățire. Dacă vreți, aveți și voi timp să vă alăturați. 

Foto: Facebook/ Tamas Sandor

Categories
Locale Stiri

Oradea: Eparhia Reformată a permis și înființarea de clase cu predare în limba română 

Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului a acceptat ca pe lângă cele nouă clase cu predare în limba maghiară să găzduiască și două clase cu predare în limba română în clădirea pe care a oferit-o în folosință gratuită Școlii Generale „Nicolae Bălcescu”. Este un caz care demonstrează forța evidentă a dialogului de a schimba lucruri și a influența decizii. 

Informația cu privire la decizia luată luni a fost comunicată agenției ungare de presă MTI de către István Csűry, episcopul Eparhiei Reformate. 

„Pe lângă cele nouă săli de clasă, mai avem două încăperi în care putem amenaja săli de clasă. Dacă este nevoie, dacă sunt probleme, suntem bucuroși să găzduim și două clase cu predare în limba română”, a specificat István Csűry.

Episcopul a relatat, de asemenea, că după ce a fost solicitat punctul său de vedere, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a decis, cu vot majoritar, că nu a avut loc nicio discriminare. Cu toate acestea, opiniile privind relocarea secției maghiare au fost împărțite și în cadrul acestei organizații: patru membri ai consiliului au respins acuzațiile de discriminare, însă trei le-au confirmat. Episcopul a adăugat că s-a dorit luarea unei decizii care să fie una acceptabilă pentru toată lumea. István Csűry a specificat, de asemenea, că primarul s-a angajat să obțină avizele ministeriale încă lipsă pentru ca predarea să poată începe și în clădirea bisericii reformate.

István Csűry a declarat, pentru MTI, că eparhia a cumpărat și renovat clădirea cu sprijinul statului ungar, iar apoi s-a oferit să o pună gratuit la dispoziția Școlii Generale „Nicolae Bălcescu”.

Vezi știrea integral pe hirado.hu

Foto: Facebook/ Școala Generală „Nicolae Bălcescu”

Categories
Cultura si lifestyle

Opinia unui secui, de Ziua Limbii Române: Statul român a făcut totul ca să nu iubesc limba română, să am o repulsie față de ea

Activistul Tudor Duică a postat pe pagina sa de Facebook un frumos text pe care i l-a dedicat profesorul Bakk Miklós, cu ceva timp în urmă, despre relația maghiarilor (secuilor) cu limba română. Redăm în integralitate acest text.

Iubesc limba română. Secui, vorbitor nativ al limbii maghiare, am învățat-o destul de târziu, abia în timpul facultății „limba țării” – nesocotind aici inițierea prin programele școlare elementare, gimnaziale și de liceu, școli în care predarea limbii și literaturii române a avut loc cu o eficiență foarte redusă (formală și superficială pentru noi, tineri din Secuime, care am văzut în limba română limba opresiunii, adică limba milițienilor și a secretarilor de partid).

Limba română m-a cucerit treptat. Mai întâi, creând capacitățile necesare pentru a se integra în viața profesională, apoi pentru a deveni consumator, e drept, mai rar, al bunurilor culturale românești, ca în final, după 1990 pentru a deveni participant în disputele publice.

M-a cucerit tocmai pentru că avea o suplețe și o expresivitate complet diferită, chiar opusă supleței și expresivității limbii mele materne. Se simțea în ea moștenirea latinității culte – o fi româna de azi urmașa unei latine vulgare, rural-regionalizate, totuși a păstrat puterea de abstractizare a unei limbi care a fost cândva universală. Această expresivitate a orizontului universalist moștenite (vizibil prin multitudinea conceptelor de origine latină în toate limbile europene) altoită în experiența existențială balcanică, plină de ambiguitățile necesare supraviețuirii, conferă românei de azi calitatea de ghid într-un imaginar colectiv care se cantonează mai mult în viața rurală și agrară, de unde extrage – cum spune Tudor Vianu – „o mulţime de locuţiuni cu o incontestabilă valoare stilistică, precum: a bate câmpii, a înţărca bălaia, a nu pricepe o boabă, a nu-i fi boii acasă”.

Maghiara, în oglindă, este o limbă mult mai sintetică decât româna, resursa ei de abstractizare constă în caracterul ei de limbă aglutinantă, folosește prefixe și sufixe, la care se adaugă un caracter fuzional (de unire a mai multor cuvinte, a morfemelor într-un singur cuvânt). Totuși, acest caracter nu a înzestrat maghiara cu valențe filosofice, expresivitatea dobândită, abstractizările se valorifică mai mult într-o dimensiune eseistică.

M-a cucerit limba română, deci, grație și acestei diferențe, prin puterea ei de a arăta o altă fereastră către expresivitate.

Legătura mea cu română trebuie înțeleasă, însă, în baza unui corolar special. Adevărul, probabil foarte intrigant pentru mulți, este că „meritele” pentru această legătură sentimentală cu limba română îmi revin mie și numai mie. Am reușit această „performanță” în contra a tot ce a însemnat statul român în modul de a folosi „limba țării”. Chiar și expresia „limba țării” mă intrigă. După mine nu numai română, dar și maghiara ar trebui să fie o „limbă a țării”. Doar și maghiarii, secuii sunt cetățeni băștinași în această țară, împreună cu limba și tradițiile lor. Și cum spune o veche zicală germană: omul e mai bătrân decât statul.

Statul român a făcut totul ca să nu iubesc limba română, să am o repulsie față de ea. În sfera publică limba română „s-a prezentat” ca o unealtă a dominației, ca o etichetă a aroganței statale față de lumea mea locală din Secuime.

În zilele trecute, participând la o masă rotundă pe teme istorice, un distins istoric din Brașov a spus un adevăr privind Transilvania de sud și românii din perioada Compromisului austro-ungar (1867-1918). Această zonă, spunea el, a rămas săracă, iar statul ungar a umplut sărăcia cu însemnele puterii sale. Am intervenit spunând: exact același lucru se întâmplă în Secuime. Subdezvoltarea este acoperită cu demonstrații de putere din partea statului, cu un război surd împotriva însemnelor locale, inclusiv prin negarea hilară a existenței regiunii prin sintagma „așa zisul Ținut Secuiesc”.

România oficială nu reușește să folosească limba română în Secuime (dar și în alte zone, compact locuite de maghiari), decât ca un atribut al puterii. Astfel lasă o umbră apăsătoare peste semnificația zilei de azi, Ziua Limbii Române, zi care, de altfel, ar putea fi o ocazie senină pentru toți în celebrarea unei expresivități moștenite.

(Profesorul Bakk Miklós, Prietenilor mei: Sandu Buciuman și Tudor Duică)

Categories
Opinii

La nunta pur românească a lui George Simion (AUR), s-a stat la coadă pentru kürtőskalács

Nunta liderului AUR, George Simion, a fost în centrul atenției în aceste zile. S-au spus vrute și nevrute pe marginea ideii lui de a invita oameni din toată țara la acest eveniment, inclusiv că ideea în sine nu e originală și a fost furată de la legionarul Corneliu Zelea Codreanu. 

Cunoscut pentru viziunea naționalistă, a lui și a partidului pe care îl conduce, și chiar considerat antimaghiar, Simion a încercat să aibă o nuntă 100% tradițional românească. Surpriza a fost că, între deliciile puse la dispoziția nuntașilor, la fața locului s-a stat la coadă pentru ungurescul kürtőskalács. 

Remarca a făcut-o David Leonard Bularca, tânăr jurnalist la Observatorul de Covasna și genștiri, care a postat informația pe pagina sa de Facebook, alături de o poză care confirmă textul. 

Referitor la prezența cozonacului secuiesc între românii naționaliști, n-aș avea prea multe de spus. Din două una. Fie admirația celor de la AUR pentru politica pe care Viktor Orbán o duce în țara sa i-a determinat pe organizatorii nunții să introducă kürtős-ul ca indiciu subtil către mesajul „așa vrem și noi să fim și să facem lucrurile pentru poporul nostru”. Fie s-a descoperit un adevăr pe care urmează să îl aflăm în curând, cum că, de fapt, kürtőskalács-ul n-ar fi al ungurilor, pentru că s-a făcut de sute de ani pe teritoriul Transilvaniei. Ce e de aflat se va afla. 

Într-o notă optimistă, ne putem aștepta chiar și să vedem de mâine o viziune AUR complet nouă, care să includă în definiția și între valorile națiunii și minoritățile care o compun. Sau poate, pur și simplu, avem de-a face cu clasicul exemplu de ipocrizie în care ne folosim de smart phone-uri și rețele de socializare americane ca să ne plângem de globalizare și de amestecul marilor puteri occidentale în treburile noastre interne. 

Altfel, casă de piatră mirilor! Sper ca tradiționala bătaie pe care o luau femeile în popor și în satul copilăriei mele de la soții lor să lipsească totuși din noua familie. Pe ici, pe colo, și tradiția mai trebuie scuturată din când în când. 

Categories
Nationale Stiri

Kelemen Hunor: „Niciodată nu voi accepta să fiu eu tras la răspundere pentru declarațiile altcuiva” 

Întrebat într-un interviu realizat miercuri de Marius Tucă care este poziția sa față de afirmațiile considerate rasiste, pe care premierul ungar Viktor Orbán le-a făcut la Băile Tușnad, liderul UDMR, Kelemen Hunor, a spus că nu acceptă să fie „tras la răspundere” pentru declarațiile unei alte persoane, indiferent cine este aceasta.

„Puteți să mă judecați, să mă trageți la răspundere dacă am lezat interesele țării” sau ale coaliției de guvernare, dar „niciodată nu voi accepta să fiu eu tras la răspundere pentru declarațiile altcuiva”, a afirmat Kelemen Hunor, care a subliniat că nu poate accepta să facă „teste de loialitate”.

„Dacă eu am greșit legat de coaliție, de guvernare, discutăm. Dar de ce sunt eu criticat?”, a adăugat acesta, afirmând că nu a luat apărarea lui Orbán, ci și-a exprimat opiniile sale legate de „o propoziție interpretabilă”, subliniind totodată că, în opinia sa, premierul ungar nu este rasist. 

Vicepremierul a făcut totodată referire și la presă, despre care crede că este o putere importantă în stat, cât timp nu poate fi trasă la răspundere. 

Sursa: g4media.ro

foto: Ghită Porumbe

Categories
Nationale Stiri

Kelemen Hunor și Zoltán Zakariás, reclamați la CNCD

Deputatul AUR Mureș, Dan Tanasă, a făcut o sesizare la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) împotriva vicepremierului Kelemen Hunor și a deputatului Zoltán Zakariás. Sesizarea are legătură cu atitudinea celor doi politicieni față de declarațiile premierului ungar, Viktor Orbán, făcute la Universitatea de Vară de la Tușnad.

Într-o postare pe pagina sa de Facebook, Dan Tanasă și-a informat urmăritorii în legătură cu sesizarea făcută, pe care o justifică între altele prin aceea că afirmațiile lui Orbán sunt total opuse valorilor europene. 

„Am sesizat astăzi Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) cu privire la declarațiile viceprim-ministrului Kelemen Hunor, și ale lui Zoltán Zakariás, deputat UDMR, în susținerea publică și ostentativă a declarațiilor rasiste făcute de Viktor Orbán la Universitatea de Vară de la Tușnad.

Condamn cu vehemență lipsa de reacție a Reprezentantului Special al Guvernului pentru Combaterea Xenofobiei și Antisemitismului față de declarațiile promovate în spațiul public de Kelemen Hunor, viceprim-ministru în Guvernul României, și Zoltan Zakariás, deputat în Parlamentul României, care susțin în mod deschis discursul rasist promovat la Universitatea de Vară de la Tușnad. Tăcerea acestuia în cazul celor doi demnitari români echivalează cu o complicitate și probează odată în plus ipocrizia acestui personaj toxic susținut de Partidul Național Liberal. 

Partidul Social Democrat și Partidul Național Liberal tratează cu superficialitate respectarea valorilor europene și a drepturilor omului, refuzând să se delimiteze de personaje care prin declarațiile publice pe care le fac încurajează manifestări xenofobe, de intoleranță și extremism de genul celor care au șocat opinia publică în cazul Ditrău.

În orice societate democratică, promotorii rasismului, ai intoleranței, xenofobiei și separatismului trebuie marginalizați pentru a proteja securitatea socială în acord cu valorile europene și drepturile omului”, a scris pe pagina sa de Facebook deputatul AUR. 

Foto: cncd.ro

Categories
Internationale Stiri

Budapesta: Afișe stradale cu echipe de fotbal ale naționalei României laudă contribuția etnicilor maghiari 

De Ziua Ungariei, în centrul Budapestei au fost observate afișe cu diferite ipostaze ale naționalei României la Mondialele din anii 1990  și 1998. Performanțele atinse atunci sunt explicate în afișele respective prin contribuția jucătorilor și antrenorilor români de etnie maghiară, care au făcut parte din loturile respective precum Ienei, Musznay, Doboș – după cum precizează gsp.ro

Unul dintre afișe înfățișează echipa de start a României la meciul cu Argentina, iar explicația foto precizează: „România a participat la Campionatul Mondial din 1990, la care a fost prezent și maghiarul Zsolt Musznay”. Interesant este însă că Musznay nu a jucat niciun minut pe parcursul competiției, spune gsp.ro

Într-o altă poză, este surprins momentul în care Lăcătuș execută penalty-ul din meciul cu URSS, cel de debut, și îl învinge pe marele Dasaev, iar explicația foto este „Instantaneu al meciului de grupă România-Uniunea Sovietică, meci în care Zsolt Muzsany a primit loc într-o echipă, iar Laszlo Racs la cealaltă”

De asemenea, despre Emeric Ienei, selecționerul României la Campionatul Mondial din 1990, textul explicativ scrie „Ca de obicei, la echipa României au participat jucători maghiari. Echipa vecinilor noștri din Est a fost condusă la CM 1990 de Imre Jene”.

Sursă și foto: gsp.ro

Categories
Nationale Stiri

Cum un termen neinspirat a ajuns să genereze  conflicte între unguri și români

Un singur termen ales pentru promovarea unei știri pozitive pe pagina de Facebook a ziarului Adevărul a fost suficient pentru a genera schimburi de replici dure și insulte între comentatori la postarea respectivă. Este vorba despre „toleranță”. 

Știrea că, la Zilele Culturale Maghiare din Cluj, românii și maghiarii au ascultat, cu respect, imnurile României și Ungariei a fost promovată de ziarul amintit cu sintagma „Moment de toleranță la Zilele Culturale Maghiare din Cluj”. Atât a fost destul pentru ca spiritele să se încingă și taberele adverse să se formeze rapid. Ceva ce putea să fie o demonstrație de normalitate și o lecție de bună practică a devenit rapid un prilej de dispută aprinsă. 

Pe de o parte, partea ungurească a semnalat că etnicii maghiari nu au nevoie să fie tolerați în țara ai cărei cetățeni sunt. „Nu uitați, noi nu vrem să fim tolerați în țară noastră. Toleranța NU însemnă egalitate!!! Doar când nu vom mai fi tolerați vom fi egali și doar atunci nu vom mai fi cetățeni de rangul 2”, a scris un etnic maghiar. 

Pe de cealaltă parte, din partea românilor, nu au întârziat să apară atacurile replicile tăioase. „Sunteți cetățeni de rangul doi pentru ca voi va puneți în aceasta situație. De un secol nu faceți decât sa nu respectați legile tari a cărei cetățeni sunteți. De un secol pe toate canalele arătați ca nu sunteți de acord cu granițele stabilite la Paris în cadrul conferinței de pace. Sunteți un ghimpe în toate tarile unde sunteți minoritari. Dovada ca am dreptate în ceea ce afirm eete poza de profil. Ești cetățean roman și arborezi steagul Ungariei. Ungariei cu care nu ai în comun decât limba in rest nimic. Încearcă și respecta tara unde trăiești și o sa fi cetățean egal cu toți cetățenii romani”, au fost cuvintele de răspuns ale unui comentator român. 

Cum nimic nu e nou sub soare, astfel de atitudini nu mai pot mira pe nimeni. Cu toate acestea, nu poți să nu rămâi siderat când vezi că, disputele care se poartă de ani de zile pe aceleași teme, de la o generație la alta, fără vreun un rezultat concret, nu ajung niciodată într-un punct final. Este nu doar surprinzător, ci și lipsit de speranță pentru că scoate mereu la iveală o ură aflată permanent în stare latentă. Iar ura are putere mare. 

foto: xebrio.com

Categories
Internationale Stiri

Budapesta: meteorologi concediați după prognoze greșite, care au dus la anularea focului de artificii de Ziua Naţională a Ungariei

Guvernul Ungariei, condus de Viktor Orbán, a dispus concedierea șefilor de meteorologie, după ce focul de artificii programat de Ziua Naţională din weekendul care tocmai a trecut a fost amânat din cauza unor false alerte de furtună.

Ministrul maghiar al Tehnologiilor şi Industriei, László Palkovics, în subordinea căruia se află agenția națională de meteorologie a dispus înlăturarea din funcții a președintei Kornélia Radics şi a adjunctului acesteia, Gyula Horváth, din cauza faptului că avertizările de vreme rea valabile pentru weekendul în care s-a serbat Ziua Națională a Ungariei nu s-au confirmat. „Au oferit informaţii false în ceea ce priveşte starea meteo, fapt ce a indus în eroare echipa operaţională responsabilă de securitate”, a explicat Palkovics.

În apărarea lor, cei doi meteorologi au argumentat că în profesia lor există mereu un factor de incertitudine. Mai mult decât atât, agenția de meteorologie a țării vecine a transmis scuze oficiale, precizând că ceea ce s-a întâmplat era puțin probabil să se întâmple. 

Ca urmare a acestei situații, focul de artificii a fost reprogramat pentru ziua de sâmbătă, 27 august. 

Sursă: libertatea.ro

Categories
Magyar típusú találkozás

Miben ért egyet a román és a magyar: abban, hogy közösen utálják a cigányokat. Sajnos nem meglepő

Ha nagyobb vonalakban akarjuk az idegengyűlölet jelenségét elemezni rendszerint leginkább az eltérő kultúra, illetve az ezzel hordozott, a szemlélő szerint negatív viselkedésminta az ok. Ilyenkor rendszerint tovább rontja a helyzetet, hogyha az adott közösségen belüli kisebbségről beszélünk.

A cigány szó jelzőként szitokszó úgy a román, mint magyar nyelven. Ez elég sokat elmond a romákhoz történő viszonyulásáról mindkét népcsoport esetében. Tegyük ehhez hozzá, hogy az országon belül nem csak románul, hanem romani, illetve magyar anyanyelvű roma csoportok is élnek. Ezt is tudja mindenki.

A romákkal szembeni előítéletek több irányból származnak: mivel jelentős részük mai napig mélyszegény közösségekből származik, ahol az integráció közüzemi szinten sincs jelen (víz ásott kutakban, villamosság sok esetben illegálisan érhető el), a higiéniai aspektusuk is megkülönbözteti a romákat a városi polgárok zömétől. Tovább ront a cigányság helyzetén, hogy éppen a mélyszegénység okán a megélhetési bűnözés is gyakori jelenség köreikben.

Bár Ionopot Iohannis váltig állítja, hogy Románia kisebbségi Kánaán, a romák és a románok, magyarok, gyűjtői mennyiségben elérhető szászok mellett kimagasló a munkanélküliek, írástudatlanok, számítógépes alapismeretekkel nem rendelkezők, személyi okmányokkal („buletin”, születési bizonyítvány) nem rendelkezők száma. Bármit mond az elnök (vagy bármelyik korábbi elnök, miniszterelnök) a kisebbségi paradicsomban van némi zűr.

Nem találtunk statisztikát a romák felzárkóztatási kísérleteire elköltött összegekről – sanda gyanúnk, hogy ezekből sokan szereztek csinosabb vagyont, a célszemélyeket azonban elkerülte a számukra előirányzott pénz. Ahogy az ország lakóinak javarészére, így a roma emberek számára sincs semmilyen stratégiája Romániának, leszámítva egy-két szemkiszúrásnak sem elegendő látszatintézkedést.

Miért nem működik a romák integrációja? Első sorban ugyanazon okért, amiért a magyarok is tüskét jelentenek sok nemzetféltő szemében: a románoknak, magyaroknak az a véleménye, hogy a romák akkor jó romák, ha úgy viselkednek, mintha nem romák lennének. Arról, hogy a többségiek körében elfogadott szociális konvenciók betartása ésszerű elvárás-e vagy sem, lehet vitatkozni. Nézzük inkább a valóságot. Erdélyben a szegregáció jellemző: a cigányok rendszerint valamilyen gettóban laknak, hol egy korábbi kényszerhelyzet utóhatásaként, hol egy most is fennálló helyzet miatt. Nyilvánvaló, hogy a társadalom problémái fokozottabban jelentkeznek a mélyszegénységi állapotok közt: ha egy pályakezdő, diplomás fiatal nem tud megengedni magának egy lakást (sokszor még a lakbért sem), akkor ez egy képzetlen, banki hitelhez semmiképp sem elég stabil jövedelmű, mélyszegény roma esetében nyilván elképzelhetetlen. Tegyünk erre rá még egy lapáttal: a roma közösségben az átlagos gyermekvállalási mutatók lényegesen jobbak, mint az ország többi lakója esetében, magyarán, sokkal nagyobb szükségük van lakhatási lehetőségre. Ez a munkaviszony hiányában szociális segélyből élők számára egy módon hidalható át: illegális építkezésekkel.

A munkaviszony kérdése is necces: sokan kerek-perec úgy gondolják, hogy a cigányok nem akarnak dolgozni – mint minden általánosítás, ez sem állja meg a helyét. Nehéz lenne ezt statisztikával alátámasztani, hiszen vannak települések, ahol a roma lakósság munkavállalási mutatói kevéssel térnek el a többi lakóétól: ezek a példák azonban arra elegek, hogy lássuk, van pozitív példa. A legtöbb szakma valamiféle képzést feltételez: ez ami az országos átlagnál jobban rontja a romák munkapiaci elhelyezkedését.

És ott van még a szociális kirekesztettség. A roma fiatalok agresszív magatartása visszatérő probléma, aminek sok oka van, de a kirekesztettség kiemelt helyen van. A megvetésre ez is válasz.

Alaptétel, hogy a homogén közösségek és a heterogén közösségek elfogadási mutatói közt nagy a különbség. Az emberek javarészének borsódzik a háta attól, hogy cigány legyen a tőszomszédja – erre vonatkozóan évente jelennek meg közvéleménykutatások. Nem véletlen, hiszen hangos zenével, agresszióval asszociálják a roma szomszédot (halkan hozzátenném, hogy ezeket az embereket a tengerparton magukkal hozott hangfalból zúgó zene nem zavarja – az undorban nincs logika).

De miért is írjuk le mindezt. Viszolyogjon bárki a cigányoktól amennyire akar, a társadalom problémáinak megoldása lehetne az integráció. Kezeljük HR kérdésként. Van X számú munkaképes roma, akik a munkavállalói szegmensből hiányzó Y százaléknak felelnek meg. Közgazdaságilag fogalmazva: X összeget fizetünk munkaképes emberek szociális juttatásaira, ahelyett, hogy Y összeg adóval járulnának az államháztartási hiányhoz hozzá. És végezetül kezeljük a kérdést a közvéleménykutatások szemszögéből: arra a kérdésre, hogy párnak, rokonnak, szomszédnak elfogadnának-e cigány embert lehet, hogy sok tagadó válasz érkezett: arra viszont, hogy ételfutárnak, bolti kiszolgálónak, Über sofőrnek, építő munkásnak, szakácsnak, sebésznek elfogadnának-e roma embert mindenképpen kevesebben válaszolnak nemmel.

Ehhez persze nyitás kell. Nem elég. Románok, magyarok nyitása: el kell a romáknak is hinni, hogy lehetnek annyira átlagpolgárok mint a többi. Itt jön be egy jó példa a képbe, amiből a szerkesztőségünkben elindult a beszélgetés: a cigány közösségek közt is kiemelten nyomorú sorsú pataréti cigányok Khetane néven közösségi fesztivált tartanak a napokban, ahova bárkit várnak. Legalább kíváncsiságból érdemes lenne mindenkinek kilátogatni, hogy lássuk milyen is kitani (a szót magyar roma közösségek így használják: jelentése együtt).

Nagy Kálmán

Fotó: Facebook Radio Pata