Categories
Opinii

Avem nevoie de unguri ca să nu rămânem fără dușmani

Săptămâna aceasta, mai exact miercuri, 8 februarie, Comisia de Disciplină a FRF urmează să soluționeze speţa referitoare la scandările xenofobe din timpul meciului recent dintre Sepsi OSK și U Craiova 1948. Din analizele făcute de unii și de alții prin diverse publicaţii sportive, reiese că Sepsi OSK are toate șansele să câștige la „masa verde”. 

În clubul oltenilor a fost săptămâna trecută multă agitație. Într-un timp atât de scurt, patronul U Craiova 1948, Adrian Mititelu, s-a lansat în fel și fel de afirmații. De la încercarea de a da vina pe clubul Sepsi, pe care nu s-a sfiit să îl suspecteze în declarațiile sale oficiale că a premeditat incidentul de pe stadionul de la Sf. Gheorghe atunci când le-a permis suporterilor craioveni accesul în tribune, la vina atribuită unui angajat al său că a semnat un act de care el n-a știut și în care era prevăzut că, de fapt, clubul pe care îl finanțează avea răspunderea propriilor suporteri, Mititelu s-a zbătut vizibil, dând din colț în colț, în încercarea de a mai salva ce se mai poate salva. 

Între timp, pe net a fost lansată cea mai stupidă petiție din câte am văzut vreodată, prin care se cerea „Alungarea ungurilor din țară!” pe motiv că ei sunt o permanentă provocare. În mod cert, au fost oameni care au semnat această petiție, și ceva mă face să cred că nu au fost deloc puțini, dar eu stau să mă întreb ce mecanisme de gândire au avut inițiatorii petiției. Ca om care iubește scrisul, mi-am lăsat imaginația să se joace cu potențiala implementare a solicitării acestei petiții. 

Am văzut cu ochii minții cum toți ungurii din România își împachetau bagajele și plecau … Unde? Țara asta este și a lor. Unde să se ducă? Dar nu asta e important. S-ar fi dus probabil în Ungaria, că tot e mai aproape decât Asia în care sunt trimiși cu fiecare prilej. Important e să vezi cu ochii minții ce ar rămâne după plecarea ungurilor. Cum ar arăta orașele și satele golite de niște oameni care stau aici de veacuri și au pus umărul la clădirea unei părți din țara asta. Ce s-ar schimba în mai bine pentru România și ce am face noi cu liniștea că Ardealul pustiit de niște oameni iese de sub amenințarea de a ne fi luat? La ce și cum ne ajută pe noi, mai ales pe cei din alte zone ale țării, să ne plece toți ungurii din țară? Cine poate oare să-mi explice?

Tind să cred că nici inițiatorii petiției în cauză nu au gândit atât de departe. Oricât de meschin ar suna asta, scopul a lor a fost unul singur și sigur. Să îndreptățească ghiolbanismul de care au dat dovadă suporterii olteni. Printr-o poziție prin care se pronunțau împotriva corectitudinii politice de care pretindeau că nu mai au loc nicăieri, și-au cerut, de fapt, dreptul la a instigare la ură și violență. Firește, totul a fost un biet val într-un pahar cu apă și mă aștept ca, în curând, petiția să nici nu mai poată fi accesată online. 

Valurile mai mari s-au făcut însă la un alt nivel. Clubul craiovean s-a văzut obligat să schimbe politica legată de suporteri și chiar a suspendat pe durată nedeterminată accesul spectatorilor pe stadion. Iată ceva concret și bun care arată că se poate și care ne dă speranța de mai bine. Să nu ne bucurăm însă prea tare și să uităm să spunem că, dacă arbitrul Andrei Chivulete nu ar fi decis să întrerupă meciul din cauza incalificabilelor scandări, nimic din toate astea nu s-ar fi petrecut în fapt. De ce? Pentru că românii au nevoie de dușmani. Fără dușmani identitatea lor se dizolvă ca zahărul într-un pahar cu apă. Și, vorba aia, dacă cruzii dușmani nu apar ca să se închine la noua noastră soartă, e musai să ni-i facem noi – ca să nu ne alegem, ferească Dumnezeu, cu un imn lipsit de sens. Acesta ar fi fost un bun motiv pentru toată lumea fotbalului să lase scandările xenofobe să curgă lanț și să se facă toată lumea că nu a auzit sau că înjurăturile nu au fost chiar așa grave. Dar uite că, într-o zi, cineva a avut curajul să ia atitudine și să spună „Stop!”.

Categories
Opinii

Hitleriști fără vină: suporterii Sepsi OSK 

Sunt suporter Sepsi OSK. Merg pe stadion când joacă acasă, mă uit la meciurile televizate când nu reușesc să ajung în tribune sau urmăresc măcar rezultatele meciurilor atunci când nu apuc să văd deloc confruntările din teren. Pasiunea cu care a fost construită și crescută această echipă m-a impresionat într-atât, încât pentru prima oară în viața mea am știut cu ce echipă să țin. 

Recunosc însă că, de câte ori m-am aflat pe stadion și i-am văzut pe suporteri ridicând mâna de la piept în față, m-am gândit și am și glumit cu prietenii din jur pe tema asta, în termeni de „Mamă, ce hitleriști suntem!” Prin urmare, vestea că echipa de fotbal din Sf. Gheorghe  a fost sancţionată de UEFA cu amendă de 10.000 de euro pentru rasism nu m-a surprins mai deloc. Interpretarea are sens și cred că e cât se poate de sinceră, cu atât mai mult cu cât imaginea clubului este astăzi legată de imaginea premierului ungar, Viktor Orbán, asupra căruia planează de ceva timp acuzații fervente de rasism, acutizate și după episodul Tușnad. 

În același timp, sunt convinsă că suporterii nu s-au gândit deloc la cine știe ce rasă pură în clipa în care au ales să își manifeste gestual susținerea față de echipa lor de suflet. La urma urmelor, în echipa OSK sunt și fotbaliști de culoare. Manifestarea oricărei urme de rasism ar fi total lipsită de sens și logică. De aceea, oricât de inventată, falsă și puerilă ar părea explicația dată de patronul clubului, Diószegi László, ea chiar exprimă ceea ce gândesc reprezentanții Sepsi OSK și suporterii formației. 

Pur și simplu, de când inima ne bate, de când ne-am născut, până când ajungem în cer, noi suntem suporterii echipei Sepsi OSK și suporterii acestui oraș minunat, Sfântu Gheorghe. Dar iată că UEFA a crezut că ăsta este un semn nazist, sau nu știu cum să spun, și este vorba despre rasism. E ceva de neînchipuit… Nu-mi vine să cred că un gest în care prinzi mâna pe inimă, mâna dreaptă, și spui că până murim rămânem susținători ai echipei noastre favorite din Sfântu Gheorghe este un îndemn rasist sau nazist”, a fost explicația lui Diószegi, pe care, spre deosebire de oamenii ca mine, l-a surprins și chiar contrariat amenda în discuție. Asta reiese și din îndemnul adresat suporterilor de a schimba gestul respectiv: „…să duceți cele două mâini spre cer, să nu fie numai o singură mână. Sau dacă nu, să arătăm cu capul, cu picioarele și să urlăm toată ziua, că noi iubim această echipă și această echipă merită să joace în Conference League”. 

foto: romania.postsen.ro

Categories
Opinii

„Afară, afară, cu ungurii din țară!” – iată cel mai simplu mod de a arăta că ești prost

În clipa în care am aflat despre scandările antimaghiare de la Constanța, împotriva jucătorilor de la echipa de fotbal Sepsi OSK Sf. Gheorghe, am reacționat la primul impuls generat de emoția negativă pe care incidentul a trezit-o în mine. Consecința reacției a fost să postez pe pagina personală de Facebook mesajul „Afară, afară, cu ungurii din țară! – iartă cel mai simplu mod de a arăta că ești prost”. 

Între timp, am citit fel și fel de declarații ale reprezentanților clubului sportiv, ale primarului Sf. Gheorghe și ale altor personalități care și-au exprimat, firește, dezacordul față de cele petrecute, unii cerând măsuri severe, alții modificarea legii, iar alții afirmând răspicat că xenofobia și ura de acest tip nu au și nu ar trebui să aibă de-a face cu fotbalul.

După câteva zile de la incident, m-am calmat și văd lucrurile mai limpede, dar asta nu m-a ajutat să-mi schimb opinia. În continuare cred că, dacă vrei cu tot dinadinsul să demonstrezi că ești prost, că nu te duce capul nici la vale, nici la deal, că ești plin de niște frustrări în care te încurci singur, că habar n-ai pe ce lume trăiești, de fapt, te apuci să faci asemenea scandări în orice context, dar mai ales atunci când chiar nu e cazul. 

De ce te face asta atât de prost? Ei bine, simplu. În primul rând, pentru că demonstrezi că nu ai înțeles că ești suporter al unui club și că fotbalul este doar un joc în care admiri performanțele unor oameni, care azi excelează și mâine gafează. Așa e în orice sport. În al doilea rând, și cel mai important, pentru că uiți că trăim într-o lume deschisă, care în fotbalul înseamnă transferuri de jucători din toate colțurile Pământului. Dacă te uiți, de curiozitate, la componența echipei Sepsi OSK, constați fără prea mare efort că acolo activează jucători de diverse naționalități. Să urli la acești oameni „Afară, afară, cu ungurii din țară!” nu te face oare prost?

În plus, presupunând că ar fi toți 100% etnici maghiari în acest club, oare nu ar trebui să îți treacă prin cap, chiar și pentru o fracțiune de secundă, că ei sunt cetățeni români, plătitori de taxe, care au aici nu doar întreaga viață, ci și niște rădăcini de ani și ani? Că țara asta este și a lor la fel cum este și a ta, fie că îți convine ție, fie că nu? Unde să se ducă acești oameni? Și mai ales de ce? 

Și mai e ceva, pornind de la premisa că furia ta de suporter înfocat te face să scandezi asemenea inepții, ce faci bun cu asta? Ce urmărești să obții? Cu ce ar deveni mai bună viața ta sau performanța echipei pe care o susții dacă de mâine toți ungurii din România ar fi deportați în Pannonia în care tot sunt trimiși? Dacă nu ești prost, cum sunt eu tentată să cred, ajută-mă, te rog, să înțeleg!

foto: covasnamedia.ro

Categories
Interviuri

EXCLUSIV: „Noi nu jucăm pentru Ungaria, noi jucăm pentru România” – Diószegi László, patronul echipei de fotbal Sepsi OSK, din Sf. Gheorghe

Diószegi László este unul dintre cei mai iubiți oameni din comunitatea covăsneană. Pasiunea lui pentru fotbal și hotărârea neclintită de a lupta pentru poziționarea echipei Sepsi OSK la un nivel cât mai înalt în lumea fotbalului l-au ajutat să cucerească inimile tuturor suporterilor și nu numai. 

Din afară, presa de sport de referă adesea la el ca la patronul Sepsi OSK, ceea ce și este în fapt, dar astfel de prezentări denotă cât de departe de a-l cunoaște pe acest om sunt toți cei care se referă la el doar așa. Diószegi László este un munte de modestie, de generozitate și bun-simț și asta se vede în tot ce face și în tot ce declară. 

În urmă cu ceva timp, un titlu de știre spunea despre el că s-a enervat când i s-a adresat o întrebare referitoare la noul stadion pe care îl construiește la Sfântu Gheorghe din fonduri obținute de la guvernul Ungariei. Curioasă să îl văd pe Diószegi nervos, am deschis materialul video respectiv și am descoperit că omul răspundea cu decența cu care ne-a obișnuit și în tonul lui nu era nici urmă de iritare. 

Săptămâna trecută, după ce echipa sa s-a calificat pentru Conference League, am stat de vorbă cu Diószegi László căruia i-am adresat și câteva întrebări referitoare la discriminare în lumea fotbalului pe criterii etnice, dar și despre declarația referitoare la finanțarea stadionului. 

MCD. De ce ați simțit nevoia să faceți afirmația că nu pleacă nimeni cu stadionul și că tot în România rămâne?

DL. Pentru că sunt oameni care, din păcate, așa cred că, dacă statul ungar investește în orice din România, vrea ceva în schimb și vrea ceva ascuns. Se vorbește că vrea Ardealul sau alte prostii din astea. Și este un lucru total neadevărat. Deci guvernul din Ungaria investește peste tot unde trăiesc cetățeni de naţionalitate maghiară – oriunde în lume. Dacă se depune un proiect, guvernul maghiar aprobă fiindcă vrea să aibă grijă de cetățenii săi. Mi se pare un lucru foarte normal. Și românii care sunt plecați poate că ar trebui să aibă grijă statul. 

MCD. Dar statul român nu are așa mare grijă. Am văzut diferența aceasta între românii și maghiarii minoritari din Ucraina, de exemplu. Acolo, românii nu primiseră niciodată ajutor financiar de la statul român. Cel puțin așa au declarat. În schimb, maghiarii spuneau că sunt sprijiniți.

DL. Eu n-am făcut niciodată politică și nici n-o să fac. Tata mi-a zis când aveam vreo 14-15 ani și la noi încă era comunism: „Laci, se termină odată și era asta nebună în care trăim, dar tu să fii întotdeauna om cu coloană vertebrală și niciodată să nu aderi la niciun partid politic!” Eu atunci nici nu am înțeles prea bine, dar mi-a rămas în minte ce a zis tata și niciodată nu m-am băgat în politică. De aceea nu pot să comentez că de ce nu ajută statul român și de ce ajută statul maghiar. Un lucru e însă clar: pentru noi este benefic și de aceea am spus, și spun și în continuare, că stadionul rămâne aici. 

MCD. Dar la nivel de echipă cum stau lucrurile din punctul de vedere al relațiilor interetnice?

DL. La noi în echipă, românii și maghiarii sunt frați și chiar asta e ideea, să arătăm lumii că se poarte trăi împreună, că asta ne e soarta de sute de ani și că nu trebuie să vorbim despre naționalități, ci despre oameni. Oameni buni și răi. Pentru mine așa e lumea, eu așa consider, că nu trebuie să te uiți cine ce naționalitate sau culoare are, ci să te uiți la ce fel de om e. 

MCD. Deci ca patron de brutărie, puteți să confirmați inclusiv că cine vine în Secuime primește pâine și dacă nu știe maghiară?

DL. Ca glumă zic acum, vă dați seama că, dacă era adevărat că aici nu se poate cumpăra pâine dacă nu ceri în ungurește, nu avea rost să mai deschidem brutărie la București? Eu chiar invit toți oamenii care aud lucruri din astea, și le și cred, să vină aici la noi, în Secuime, și dacă nu o să fie serviți într-un magazin să ne spună. 

MCD. Ați simțit vreodată discriminare la nivel oficial în tot parcursul de când echipa e în prima ligă?

DL. Nu pot să zic că am fost vreodată discriminat. Slavă Domnului, toate cluburile și-au dat seama din prima că noi vrem să jucăm fotbal și atât. Nimeni nu mi-a spus nimic în lumea fotbalului. Ba dimpotrivă, au înțeles foarte ușor că noi vrem să fim părtași la înălțarea fotbalului românesc. Noi nu jucăm pentru Ungaria, nu jucăm pentru Germania, noi jucăm pentru România. Dacă Sepsi reușește în Conference League să câștige un meci sau două, punctele vin la fotbalul românesc. Asta trebuie să știe lumea. 

Categories
Locale Nationale Stiri

„Stadionul rămâne aici, în România și nimeni nu-l duce în altă țară” – László Diószegi, patronul Sepsi OSK

László  Diószegi, patronul echipei covăsnene de fotbal, Sepsi OSK, a oferit pentru Digi Sport, detalii despre modul în care clubul său a reușit să beneficieze de o finanțarea integrală de la Guvernul Ungariei pentru noul stadion. Costul total al arenei se ridică la 25 de milioane de euro.

Între dotările cu care stadionul își va surprinde suporterii și oaspeții, se numără:

  • 8.400 de locuri va avea stadionul din Sf. Gheorghe
  • 10 cabine pentru comentatori 
  • 144 de proiectoare Philips led de generația a 3-a vor lumina stadionul din Sf. Gheorghe, conform standardelor cerute de UEFA
  • 4200 m cablu triax va fi desfășurat în infrastructura stadionului
  • transmisia TV va putea fi făcută cu până la 18 camere

„Am inima plină de bucurie. Acum cinci ani, ne gândeam că stăm 2-3 ani în Liga 2 și o să fie cea mai mare realizare a clubului, dar iată că ne-am întrecut pe noi înșine și am reușit să ne aflăm în Liga 1 de patru ani. Acum, nu mai avem cum să mai cădem, deci îl începem și pe al cincilea.

Eu am aflat acum cinci ani că în Ungaria se pot depune proiecte pentru construirea stadioanelor. Nu numai cei din Ungaria, ci și maghiarii din afara țării, din România, Serbia, Slovacia. Am încercat și noi să depunem un proiect și iată că proiectul a fost câștigător. S-au mai construit stadioane și în Serbia și în Slovacia. Oamenii au fost puțin circumspecți, dar un lucru e clar ca bună ziua – stadionul rămâne aici, în România și nimeni nu-l duce în altă țară. Stadionul e pentru noi, pentru România și trebuie să beneficiem toți de acest stadion”, a spus László Diószegi.

Omul de afaceri a vorbit despre costurile noului stadion, ce și-ar fi dorit în plus la noua arenă, dar și premiera pe care o va bifa Sepsi în Europa de Est.

„Ne-am uitat la mai multe stadioane, nu numai din Ungaria, ci și din alte țări, și consider că 25 de milioane de euro nu e o sumă uriașă pentru un stadion de nivelul nostru. Alte stadioane, care au aceeași capacitate, au costat și 35-40 de milioane de euro. În Europa de Est, suntem primii cu instalație de nocturnă de generația a treia.

Eu aș fi fost bucuros să avem 10.000 de locuri, dar 8.500 e arhisuficient pentru un club ca al nostru și aș fi foarte bucuros să avem stadionul plin în mai multe meciuri, nu doar în derby-uri.

Investiția lor ne obligă să ne ridicăm. Acum, suntem pe locul 4, consider că deja am atins un nivel destul de ridicat. Ne știm și noi limitele, partea financiară. Pentru noi e un loc meritat și cred că am atins vârful. Nu spun că n-aș vrea mai mult, dar trebuie să fim realiști”, a mai spus Diószegi.

Sursă și foto: digisport.ro

Categories
Locale Stiri

COVID-19 – Echipa de fotbal Sepsi OSK din Sfântu Gheorghe, susținută din tribune de oameni de zăpadă

Tribunele stadionului nu au mai fost goale la partida de sâmbătă, unde echipa gazdă a înfruntat-o pe Astra Giurgiu. Sute de suporteri de zăpadă au ocupat locuri pe scaunele rămase părăsite din cauza restricțiilor impuse de pandemie. Acesta a fost un semnal din partea suporterilor prin care au afirmat cu fapte, nu doar cu vorbe: „Suntem alături de voi!”, „Nu v-am uitat!”, „Vă iubim!”. Victoria categorică, 4-1, obținută de echipă covăsneană a încununat așa cum se cuvine succesul acestei acțiuni. 

Am o bucurie enormă în inimă, fiindcă băieții au făcut totul, tot ce am cerut eu și ce au cerut suporterii, prin gestul lor extraordinar, de a veni cu inima și sufletul alături de echipă, chiar și prin fapte, cu cei 230 de oameni de zăpadă pe care i-au făcut. Chiar i-am numărat. Eu cred că suporterii au primit răsplata cu meciul ăsta extraordinar, făcut de toți jucătorii care au intrat astăzi pe teren”, a declarat sâmbătă, pentru Observatorul de Covasna, finanțatorul Sepsi OSK, Diószegi László.

Reprezentantul galeriei Sepsi OSK, Nagy Lázár József, ne-a spus cu puțin timp înainte de începerea meciului că implicarea comunității din jurul echipei în această campanie le-a depășit orice așteptare. Totul a început de la o idee interesantă, care s-a transformat într-un adevărat fenomen, acoperit de oameni din tot orașul, chiar și din afara lui, precum și de presa națională.

„Nu am cifre exacte, dar din ce am numărat au fost joi și vineri în jur de 500 de familii, care au lucrat la 200 și ceva de oameni de zăpadă. A venit aseară un camion din Cernat, care a adus oameni de zăpadă. Vă dați seama? Tocmai din Cernat!  Mi se pare extraordinar, mai ales că această campanie a reușit să adune la un loc nu doar fanii echipei, ci și oamenii din oraș și din alte localități. Au fost maghiari, au fost români, copii, bătrâni. Asta mi s-a părut extraordinar și  înseamnă că această echipă este foarte iubită”, ne-a spus reprezentantul galeriei Sepsi OSK, Nagy Lázár József.

Tot acesta a precizat că deși este mai silențioasă decât suporterii în carne și oase, galeria de zăpadă care a vegheat sâmbătă meciul este foarte diversă, ceea ce înseamnă că oamenii au folosit din plin și creativitatea. S-au folosit tricouri cu mesaje, bluze, salopete, pancarte, măști medicale, căciuli, fulare, ochelari de soare, nasturi, dopuri, steaguri, morcovi, mături, găleți și câte și mai câte. Ce au avut în comun toate? Culorile alb-roșii, dar și mult entuziasm din partea creatorilor.

N-am altceva ce să zic, decât că suntem foarte bucuroși că a fost un succes nesperat, imens şi încă o dată am arătat că galeria noastră este unică, am mobilizat peste 450 de oameni şi am atins scopul nostru, să transmitem că suntem lângă echipă”, ne-a spus un alt fan dedicat al echipei, Berkeczi Tibor, care a punctat și că, în fotbal, galeria are un loc foarte important.

Cea mai tare galerie din țară

Ideea acestei acțiuni a pornit de la managerul Teatrului Andrei Mureșanu, Anna Maria Popa, la rândul ei suporter înfocat, căreia pandemia i-a „furat” șansa de a-și susține echipa de suflet la meciuri din tribune.

Ideea mi-a venit meciul trecut când frustrarea că nu pot fi pe stadion a depășit un anumit prag. Mi-am imaginat atunci oameni de zăpadă pe stadion care să ne țină locul și să transmită cât mai vizibil susținerea noastră jucătorilor noștri. L-am sunat pe colegul suporter și prietenul Nagy Lázár József și l-am întrebat dacă nu ar fi fain să mergem să facem noi niște oameni de zăpadă înainte de meci. Din acel moment, ceea ce era o idee simplă aruncată în joacă, a fost preluată și dezvoltată de grupul de suporteri la nivelul de acum. Ceva senzațional! Când am visat acest moment nu mi-aș fi putut imagina vreodată cât de departe și cât de frumos poate fi dezvoltată o întreagă campanie pornind de la această idee. Sunt foarte mândră de prietenii mei, de galeria de suporteri! Reușita acestei campanii este în totalitate meritul lor. Este doar încă o dovadă a faptului că Szekely Legio este cu adevărat cea mai tare galerie din țară! Hajra, Sepsi OSK!”, a spus, pentru Observatorul de Covasna, Anna Maria Popa.

În același context, Nagy Lázár József ne-a spus și că această acțiune, dar și multe altele, cum ar fi campaniile umanitare sau faptul că nu răspund provocărilor venite de la alte galerii, arată că suporterii Sepsi OSK sunt deosebiți, că manifestă o altă atitudine, hotărâtă, dar nu agresivă, față de fotbal, club, conducerea clubului și tot ce ține de echipa lor de suflet.

Pe ecranele TV ale microbiștilor din toată țara au putut fi văzuți „fanii” alb-roșii încremeniți pe scaunele din tribune și prin aceștia devotamentul și statornicia fanilor OSK. Oamenii de zăpadă nu au scăpat nici privirii comentatorului, care a făcut unele referiri la ei pe parcursul partidei.  

Chiar dacă timpul și vremea caldă le vor veni de hac suporterilor de nea, un lucru rămâne veșnic: dragostea suporterilor pentru Sepsi OSK. În plus, nu mai e nicio îndoială, dacă a fost vreodată, că momentul în care se vor redeschide stadioanele este unul foarte așteptat.

Articolul integral pe covasnamedia.ro

Fotografii: Facebook Observatorul de Covasna

Categories
Locale Nationale Stiri

Scandările antimaghiare ale fotbaliștilor de la FCSB după finala cupei cu Sepsi OSK, pasibile de sancțiuni severe

Conducerea Federației Române de Fotbal (FRF) a sesizat Comisia de Disciplină în legătură cu scandările antimaghiare și jignitoare ale fotbaliștilor de la FCSB după meciul cu Sepsi OSK din finala Cupei României, a declarat pentru G4Media.ro șeful biroului de presă a federației, Cătălin Popescu.

Sesizarea a fost depusă de secretarul general al FRF, Radu Vișan, iar cazul se află pe rol. Potrivit articolului 54 din Regulamentul disciplinar al Federației, sportivii și oficialii care „în mod public, discriminează sau denigrează pe altcineva într-o manieră jignitoare pe motive de rasă, culoare, limbă, religie, sex, origine etnică” pot fi suspendați pentru 6 jocuri la toate nivelurile, în cazul jucătorilor, echipei tehnice şi antrenorilor şi 4 luni pentru oficiali. În plus, clubul respectiv poate fi sancționat cu o penalitate de la 5.000 la 60.000 de lei.

Reamintim că, imediat după ce FCSB a câștigat Cupa României în fața echipei Sepsi OSK Sfântu Gheorghe, jucătorii bucureșteni au sărbătorit alături de câțiva membri ai galeriei și au strigat sloganuri antimaghiare și jignitoare la adresa echipei din județul Covasna.

Ladislau  Bölöni, fost fotbalist emblematic al Stelei, a condamnat dur comportamentul jucătorilor de la FSC. „S-au întâlnit două echipe apropiate de sufletul meu şi îmi pare rău pentru prostia care s-a petrecut după meci. Nu are nimic în comun cu fotbalul. Ce s-a întâmplat este la ani lumină de civilizaţie. Iar faptul că au fost implicaţi şi jucători e contrar principiilor unei echipe din care au făcut parte Duckadam, Belodedici, Lăcătuş, Tudorel Stoica, Bölöni sau Piţurcă”, a transmis  Bölöni, citat de Gazeta Sporturilor.

Potrivit GSP, tonul scandărilor a fost dat de Gheorghe Mustață, un lider al galeriei FCSB, eliberat din închisoare în luna ianuarie, după 6 ani petrecuți în spatele gratiilor pentru violență și șantaj prin taxe de protecție.

Sursa: g4media.ro 

Foto: captură video GSP Live

Categories
Opinii

Sepsi OSK – dovada vie că visul urmat poate deveni realitate. Gândurile unei suporterițe venite din București

Fac parte din acea categorie a femeilor cărora trebuie să le desenezi ofsaidul ca să îl poată pricepe și nici atunci nu ai garanția că au înțeles cum stă treaba la acest capitol. În general, sporturile nu mă atrag absolut deloc, iar performanțele sportive nu reușesc să trezească în mine nicio emoție. Sunt conștientă de efortul, perseverența și dăruirea din spatele succeselor din domeniu, îmi dau seama de toate sacrificiile pe care le presupune viața unui sportiv de performanță, dar cu toate astea, mărturisesc fără jenă că, dacă de mâine s-ar decide că sportul în lume devine ilegal și nu se mai poate practica, eu nici măcar nu aș observa. Paradoxal, de câțiva ani încoace sunt o susținătoare înflăcărată a echipei de fotbal Sepsi OSK din Sfântu Gheorghe și chiar merg pe stadion atunci când timpul îmi permite. Mai bine zis, mergeam înainte de pandemie. 

Vă întrebați, firește, dacă îmi dau seama ce mesaj contradictoriu transmit când spun toate acestea, însă cu răbdare, veți descoperi că totul are un sens. Când eram copil, îmi plăcea să mă joc mai mult cu băieții, pentru că lor nu li se cerea să fie cuminți, iar jocurile cu ei nu erau nicicând plictisitoare ca ale fetelor. Așa am ajuns să vin în contact nu doar cu fotbalul, ci și cu stadionul. Mergeam cu ei la fel și fel de campionate, susțineam câte o echipă în funcție de cine erau jucătorii, fluieram și mă agitam cot la cot cu ceilalți, de ai fi crezut că devin cel puțin Anamaria Prodan în viață. Nu era campionat național sau mondial pe care să nu îl urmăresc cu sufletul la gură la televizor și chiar făceam schimburi de surprize cu fotbaliști cu băieții din gașca mea, pentru a forma o colecție completă de la celebra gumă Final. O singură dilemă aveam pe atunci și am păstrat-o foarte multă vreme și după: cu echipa cărui club sportiv să țin și după ce criterii să fac eu selecția? De ce să țin cu Steaua sau Dinamo și nu cu Rapid? Pentru că între timp m-am luat cu viața și am renunțat definitiv la fotbal, am lăsat dilema nerezolvată și nu m-am mai gândit la ea niciodată. 

Asta până în 2017, când lucrând la un ziar local, am aflat că echipa de fotbal masculin din oraș, Sepsi OSK, a făcut o surpriză pe care nu mulți nici nu o visau: a fost promovată în Liga I de fotbal. Toată lumea în jur numai despre asta vorbea. Pe mine m-a surprins mai mult decât pe alții, pentru că departe cum mă țineam de evenimentele sportive, nici nu dădusem prea mare importanță campionatelor de fotbal despre care mai auzeam că se organizau prin oraș sau prin județ. Deh, ca femeia dezinteresată de fenomenul fotbalistic. Întâmplarea făcea însă să îl fi întâlnit personal pe actualul finanțator al clubului,  Diószegi László, cunoscut în oraș pentru calitatea pâinii care se fabrică în brutăriile sale. Făcusem cu dumnealui mai multe materiale și interviuri pentru ziar și aveam o colaborare bună. Știam despre pasiunea sa pentru fotbal, dar o tratasem ca pe un detaliu asupra căruia nu vedeam de ce să insist. Mereu amabil și plin de bunăvoință, omul îmi câștigase respectul și îi urmăream activitatea. Brutăria sa era destul de des premiată în diverse competiții despre care îmi plăcea să scriu, dar niciodată nu scriam ceva despre fotbal. 

În clipa în care am aflat că Sepsi OSK a luat naștere dintr-o pasiune pe care și-a manifestat-o paralel cu afacerea, investind timp, bani, speranță și încredere, așa cum scrie în istoricul de pe site-ul clubului, am fost fascinată. Îmi plac la nebunie oamenii care au visuri și care fac tot ce ține de ei să și le urmeze. Iar  Diószegi László tocmai demonstra concret sub ochii mei tot ce citisem ani de-a rândul în fel și fel de cărți motivaționale, cum că, dacă vrei ceva cu adevărat și te dedici cu toată ființa ta, acel ceva devine posibil și se produce în viața ta. Plină de o admirație nedeclarată până astăzi, am început să urmăresc echipa Sepsi. Mai mult, ziarul la care lucram realiza un caiet-program pentru primele meciuri ale echipei cu formațiile din Liga I. Astfel, după ani buni, dilema mea era rezolvată. Acum știam cu ce echipă să țin și de ce. 

Luați pe nepregătite de succesul pe care suspectez și azi că nu îl așteptaseră nici ei, cei de la club au făcut un efort heirupist să țină pasul cu ceilalți. Pentru că stadionul din Sfântu Gheorghe era prea mic, primele meciuri s-au disputat la Brașov. Apoi, într-un efort ce părea ireal, stadionul a fost amenajat corespunzător, au fost închiriate nocturne și, într-un timp destul de scurt, meciurile s-au mutat în oraș. Totul fierbea. Se schimbau antrenori, se făceau transferuri și concedieri, presa pusese reflectoarele pe oraș și începuserăm să simțim că avem echipă de Liga I. În primul an, miza fusese să scăpăm de retrogradare, căci odată ajunși mai sus nu era și sigur că vom rămâne. 

În zilele acelea clocotitoare, am descoperit că, de fapt, Diószegi László nu fusese niciodată singur în povestea aceasta. Clubul avea deja o galerie formată din oameni care au reușit să mă umple de emoție la primul meci la care am participat pe stadion. Băieții din galerie au un mod aparte de a încuraja fotbaliștii din teren, chiar în momentele în care sunt mai dărâmați. Îmi plac și cântecele lor, deși nu înțeleg decât un singur refren pe care îl și intonez. Asta îmi curmă puțin bucuria și recunosc că mi-ar plăcea ca, într-o zi, să cânte imnuri și în limba română.

Miercuri, după numai trei ani de Liga I, Sepsi OSK a ieșit pe locul II în finala cupei cu FCSB. Mulți au aplaudat câștigătorii cupei pentru că meritau, desigur. Eu prefer să-mi direcționez aplauzele către echipa Sepsi OSK pe care am văzut-o crescând și care a făcut performanță într-un timp scurt, adaptându-se din mers la succes. Felicitări tuturor și multe rezultate bune pe viitor! Felicitări, Diószegi László, pentru încăpățânarea de a face un vis să devină realitate! Chapeau!

Fotografii: sepsiosk.ro