Tag: romani

Categories
Opinii

SepsiBook, pentru unii mumă și pentru alții ciumă?

La Sfântu Gheorghe, viața culturală se tot desfășoară de când pandemia a devenit o amintire. În ultimul weekend din mai, cărțile au fost în centrul atenției, într-o primă ediție a unui târg de carte și literatură contemporană, denumit SepsiBook. Târgul a fost organizat de Primăria Municipiului Sf. Gheorghe, împreună cu Biblioteca Județeană și Consiliul Județean Covasna, la Arena Sepsi, cea mai nouă sală polivalentă din regiune. 

Să pornești un eveniment, fie el festival sau târg de carte, care să devină recurent nu e lucru puțin. Personal, după ce am lucrat în echipa de organizare a primelor trei ediții de Bookfest, am organizat și două ediții ale unui târg nou, pe care l-am denumit Livresque – un proiect care a murit repede din lipsă de bani, dar asta e altă poveste. Voiam doar să subliniez că știu prea bine despre ce vorbesc. 

La SepsiBook, nu m-am implicat câtuși de puțin în concept și organizare. Am avut doar o contribuție infimă în zilele de desfășurare și, desigur, m-am numărat printre participanții beneficiari ai evenimentului. 

Pentru o primă ediție, SepsiBook a ieșit bine, dar a început cu stângul în privința expozanților. Bookfest a anunțat anul acesta foarte târziu perioada de desfășurare și, din cauza aceasta, SepsiBook a fost poziționat nefericit în timp, cu doar câteva zile mai devreme de deschiderea marelui târg de la București. Este logic că toate editurile se pregăteau pentru Bookfest și niciuna nu a dorit să trimită oameni acum la un târg nou din Secuime. Așa se face că la SepsiBook, oferta de carte în limba română a fost foarte redusă. A existat un singur stand, al celor de la Libris, care nu au excelat în diversitate – personal, am avut sentimentul că doar au punctat o prezență, dar asta e irelevant. 

Relevant este faptul că unii oameni au și prins momentul să se agațe de această stare de fapt și să spună  că uite, domne, ungurii își fac târg de carte doar pentru ei. Nu îmi place să utilizez termeni prea duri în scris, însă asemenea afirmații sunt de-a dreptul aberante și lipsite de orice alt sens decât acela al lamentării eterne cu privire la discriminare. 

Da, oferta de carte în limba română a fost săracă, însă organizatorii au făcut tot ce le-a stat în putință să compenseze pe alte căi. În programul de evenimente conexe, au inclus un număr cel puțin satisfăcător de evenimente în limba română. Au adus teatru de copii de la Mini Reactorul din Cluj, l-au invitat pe Mircea Dinescu, l-au adus pe Mîndruță și l-au așezat la masa discuțiilor cu scriitorul Vida Gabor să vorbească despre Transilvania și despre cartea care i-a fost tradusă în română, au adus teatru pentru adolescenți,  „#acedesiguranță” de la Teatrul Andrei Mureșanu, și au organizat și un concert al trupei „Fără zahăr” – la care i-am văzut pe mulți maghiari dorindu-și, chinuindu-se chiar, să înțeleagă glumele pe care le făceau artiștii cu accentul lor moldovenesc. 

E drept că toate evenimentele acestea au fost concentrate în programul zilei de vineri, a doua zi de târg, în celelalte zile nemaifiind prea multe opțiuni pentru vorbitorii de limbă română – ceea ce a născut ironii de genul „Azi e ziua românilor”. Altfel spus, și-așa-i rău, și-așa nu-i bine. 

Au avut organizatorii scăpări? Da. Și sunt scăpări normale pentru ediția de început a oricărui eveniment. Sigur și-au dat seama deja ce putea fi făcut mai bine, iar la anul vor demonstra asta. Adevărul este că multiculturalitatea nu este ușoară și să împaci și capra, și varza e mereu destul de dificil. Poate dacă organizatorii ar fi asigurat traducere la toate celelalte evenimente din târg desfășurate în limba maghiară, lucrurile ar fi stat mai bine acum la nivel de feedback. Sau poate nu. Ca organizator de evenimente culturale de toate felurile, știu că, exact ca la o nuntă, e imposibil să mulțumești pe toată lumea. Mereu se va găsi măcar o voce care să urle că ce nasol a fost. Și asta e bine pentru că te ajută să devii tu, cel ce organizezi, din ce în ce mai bun. 

Ceea ce mă enervează însă pe mine peste măsură este atitudinea acelor oameni care urlă de acasă că sunt discriminați, deși ei nici măcar nu au fost să vadă ce și cum. Am văzut după eveniment o multitudine de comentarii despre cum copiii de români au fost marginalizați la SepsiBook și nu au avut la ce să participe pentru că totul era doar pentru copiii maghiari. Să am pardon, dar asta este o minciună sfruntată!

Am și eu o fetiță de 6 ani, care nu vorbește ungurește deloc și nici nu înțelege mai mult de 10 cuvinte. Ei bine, vineri, când au fost cele mai multe programe pentru români, am lăsat-o pe fetița asta în spațiul dedicat copiilor timp de aproape patru ore. În tot acest timp, copiilor adunați acolo li s-au spus povești în română și maghiară, au confecționat semne de carte din tot felul de materiale și au pictat diverse lucruri. Patru ore a stat fiica mea în Universul copiilor, fără mine. Patru! În jurul ei erau atât copii români, cât și maghiari, iar personalul li se adresa tuturor în limba pe care o înțelegeau. Copilul meu nu numai că nu s-a plictisit, dar a vrut și să revină în ziua următoare. 

Cum Sf. Gheorghe este un oraș mic, se întâmplă să ne cunoaștem între noi destul de mult. Pe unii din cei pe care i-am văzut comentând pe paginile de socializare despre cum n-au putut să-și ducă și ei copilul la SepsiBook din lipsă de program în limba română, îi cunosc personal. Cât am fost eu pe acolo, nu i-am văzut, dar asta nu înseamnă că n-au fost. Poate au fost și n-au știut să se orienteze, cine știe?

De ce m-am apucat să scriu toate astea? Pentru că mi-am dat seama că cine nu știe crede. Crede că da, domnule, ungurii sunt răi și restricționează accesul românilor la cultură. Ceea ce, repet, este o minciună. Că se puteau distribui evenimentele diferit în program, pe zile, că se puteau aduce mai multe cărți în română, că se putea asigura traducere la toate evenimentele unde au fost prezentați autori maghiari și nu s-a asigurat, asta da. Dar să spui că ai fost discriminat înseamnă doar să fii de rea voință. Cu atât mai mult, cu cât anul acesta, la aproape toate evenimentele mari din oraș, a fost vizibil efortul organizatorilor de a se concentra pe bilingvism. 

Dar țineți aproape! Urmează Ziua Copilului, un nou prilej de lamentare lacrimogenă despre cum copiii românilor sunt obligați să stea acasă. Comentariile deja au început. 

Categories
Stiri

Roadele unei campanii bine făcute: județul Harghita și municipiul Miercurea-Ciuc sunt pe primul loc la autorecenzarea pentru Recensământ

“Eu nu ştiu cât de mult dumneavoastră conştientizaţi lucrul acesta, dar sunteţi un exemplu pentru toată ţara şi trebuie să fiţi foarte mândri pentru ceea ce aţi obţinut. Prin urmare, am vrut să aflăm dintre secrete (…) şi am aflat că, de fapt şi de drept, secretul constă foarte mult în munca depusă în spate de către autorităţi, de către gospodarii care au grijă de municipiul Miercurea-Ciuc, care au grijă de judeţ. Iar această colaborare dintre instituţiile din administraţia publică locală a avut, într-adevăr, un ecou foarte, foarte bun în rândul oamenilor, pentru că i-a făcut să înţeleagă cu adevărat de ce este important recensământul, de ce este important, într-adevăr, să răspundem, la recensământ, de ce este important să ne autorecenzăm”, a declarat Silvia Pisică, coordonatoarea Unităţii de Coordonare şi Implementare a Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor 2021.

Într-o conferinţă de presă susţinută la Miercurea-Ciuc, după o întâlnire pe care a avut-o cu primarul municipiului, Korodi Attila şi cu preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, Borboly Csaba, coordonatoarea UCIR a precizat că a vrut să vină în zonă pentru a vedea care a fost strategia folosită de autorităţi care a dus judeţul pe locul doi pe ţară la autorecenzare, iar municipiul pe primele cinci locuri la nivel naţional, după ce, în urmă cu patru săptămâni, acestea se aflau sub media naţională.

Totodată, Silvia Pisică a punctat faptul că statisticile de recensământ au ca scop dezvoltarea nivelului de trai al comunităţilor şi nu au de-a face “cu fiscul, cu altă administraţie sau cu justiţia”.

Primarul municipiului Miercurea-Ciuc, Korodi Attila, a declarat că 66% dintre locuitorii oraşului s-au autorecenzat şi a vorbit despre campania derulată în ultima lună, pentru creşterea numărului celor care completează chestionarele.

“Am avut o ţintă foarte precisă, să ajungem la peste 50% şi cu implicarea comunităţii locale, cu o comunicare foarte bună, cu parteneri sociali, începând de la asociaţiile de antreprenori până la bisericile tradiţionale, şcolile, organizaţiile neguvernamentale, am ajuns să existe o abordare foarte corectă şi pragmatică a acestei perioade. Şi familiile au reuşit să îşi dea seama de importanţa acestei perioade. 66% este chiar un rezultat foarte bun şi mulţumim tuturor din Miercurea-Ciuc pentru acest efort, pentru că a fost un efort al lor, pentru că până la urmă trebuia să facă un pas pe care nu îl fac în fiecare zi, nici în fiecare an. A fost prima oară când oamenii au trebuit să parcurgă o perioadă şi să facă paşi pentru autorecenzare. Campania din Miercurea-Ciuc a făcut parte dintr-o campanie judeţeană, integrată. Pentru noi a fost foarte important să avem o abordare, în care cum am zis, indiferent dacă eşti maghiar sau român sau rom, dacă eşti luat în recensământ cu identitatea ta proprie, asta aduce o plus valoare adăugată la nivelul comunităţii şi a politicilor publice care vin în anii următori”, a declarat Korodi Attila.

Potrivit primarului, campania construită pentru oraşul Miercurea-Ciuc a ajutat şi celelalte localităţi din judeţ şi chiar din judeţul Covasna.

La rândul său, preşedintele CJ Harghita, Borboly Csaba, consideră că rezultatele bune obţinute în campania de autorecenzare arată spiritul civic al unei comunităţi şi sunt un barometru foarte clar asupra încrederii populaţiei în instituţiile implicate, apreciind, totodată, şi colaborarea dintre instituţii şi primării.

Directoarea Direcţiei Judeţene de Statistică, Abos Maria, a punctat faptul că strategiile derulate în judeţ arată faptul că oamenii au încredere în autorităţi şi au început să înţeleagă că nu tot ceea ce se vehiculează pe reţelele de socializare trebuie crezut. În urmă cu patru săptămâni, procentul de autorecenzare din judeţul Harghita era în jur de 14% şi a ajuns, în prezent, la 62,5%.

Categories
Opinii

Încrederea maghiarilor din România în Viktor Orbán, puternic concurată de reticența acestora față de vaccin

În timp ce marile orașe din țară se confruntau cu un număr foarte mare de îmbolnăviri de COVID-19 și, implicit, de decese, județele Harghita și Covasna, a căror rată de vaccinare este undeva în jurul a 20%, surprindeau mai multe publicații din presa centrală care au scris pe acest subiect. În plus, deși sunt pro Viktor Orbán, maghiarii din zonă nu îl urmează pe acesta și în privința vaccinului. 

Deși gradul de vaccinare este destul de scăzut în cele două județe locuite preponderent de secui, paradoxal, aici a fost mult timp o rată foarte mică de îmbolnăviri. Spre exemplificare, Jud. Covasna a trecut abia pe 17 octombrie în scenariul roșu. Situația a contrariat mai multe publicații de la București, care au încercat să găsească o explicație pentru o asemenea stare de fapt. 

La nivel local, paradoxul semnalat de autorități este de cu totul altă natură. Este cunoscut că populația maghiară din zonă e profund orientată către Ungaria – citește presa maghiară, are drept de vot în statul vecin etc. Mulți etnici maghiari sunt susținători acerbi ai lui Viktor Orbán ale cărui decizii le contestă destul de rar și de puțin. 

Premierul Ungariei este cunoscut între altele ca un vaccinist înrăit. În Ungaria, oamenii au fost obligați de guvernul pe care acesta îl conduce să se vaccineze, au fost folosite chiar și vaccinuri neaprobate de UE, cum sunt cele din China sau Rusia, au fost instituite măsuri severe prin care numărul persoanelor vaccinate să fie cât mai mare la nivel național. Orbánînsuși a fost un exemplu de conduită în acest sens, zilele trecute anunțând că și-a făcut deja a treia doză de vaccin cu serul de la Moderna.

Într-un mod greu de explicat, secuii din Harghita și Covasna – poate și maghiarii din alte zone – refuză cu obstinație vaccinul, modelul Orbán nemaifuncționând în acest punct. În acest caz, rămâne de desprins o singură concluzie, anume aceea că, oricât de multă încredere le inspiră premierul ungar maghiarilor din România, aceasta nu poate concura cu nivelul de neîncredere pe care aceștia îl au față de autoritățile statului român și față de cadrele medicale de la noi.  Iar aici, încă o dată, românii și maghiarii sunt înfrățiți de aceeași soartă și de perspectiva comună asupra unui stat care a continuat să facă gafe și să șubrezească sistematic și ultimul strop de încredere al cetățenilor săi. 

Foto: euronews.com

Categories
Fara categorie

Cum i-au contrazis românii așteptările unui turist originar din Budapesta 

Un tânăr originar din Budapesta a vizitat România, unde a avut prilejul să descopere câteva orașe de care s-a îndrăgostit, dar și să constate că românii nu sunt atât de ostili pe cât se crede în rândul cetățenilor din țara vecină. Turistul maghiar a promis că revine anul viitor pentru o vizită în București și un sejur pe litoralul românesc. 


Nagy Zsolt a rămas plăcut surprins de România şi de cele două oraşe în care a petrecut câteva zile. Recunoaşte că, înainte de a veni în România, i s-a recomandat de către mai multe cunoştinţe „să se gândească de două ori înainte” şi i s-a spus că va fi înjurat şi tratat urât pentru simplul fapt că e maghiar. În realitate, spune el, lucrurile nu au stat nici pe departe aşa. Din contră, Nagy spune că s-a simţit foarte bine în România şi că şi-a făcut prieteni.  

„Am intrat în ţară undeva aproape de Timişoara şi am petrecut câteva zile la Deszo şi la Janos, doi prieteni maghiari care locuiesc acolo. Când m-am întors din Cluj, am trecut din nou pe acolo şi am prins două zile din Zilele Maghiare din Timişoara. Acolo venit foarte multă lume şi nu numai maghiari, ci şi români. A fost o atmosferă plăcută, total diferită de ce mi s-a spus că mă aşteaptă”, spune el. 

În Timişoara i-a cunoscut şi pe George şi Laura, doi tineri români cu care s-a împrietenit. „Timişoara e un oraş frumos, are arhitectură foarte asemănătoare cu oraşele de la noi din Ungaria. Şi oamenii seamănă, iar în Timişoara sunt foarte mulţi maghiari. Dar aş vorbi în primul rând despre românii pe care i-am cunoscut. Oameni serioşi, simpatici şi foarte de treabă. Prin Ungaria se mai vorbeşte de Transilvania Mare, care include şi Timişoara şi care ar fi fost maghiară, dar înţeleg că şi în România se discută acest subiect. Ei bine, habar nu am a cui a fost Transilvania, dar ştiu că m-am înşelat în privinţa românilor. Majoritatea sunt oameni de treabă”, a scris el pe Facebook. 

Din Timişoara, tânărul ungur s-a dus la Cluj. Şi aici a fost impresionat de oraş şi de oameni şi a cunoscut câţiva români cu care s-a împrietenit. „În Cluj am fost la Andreea, o tânără maghiară care locuieşte într-un cartier sus pe un deal, într-o zonă superbă a oraşului. De fapt, oraşul Cluj e superb, e înconjurat de dealuri şi de munţi, iar clădirile din zona centrală te duc cu gândul la Budapesta şi Viena. Aici i-am cunoscut pe Mihai şi Cristian, doi români simpatici. Cristian e soţul Andreei şi am putut să văd cu ochii mei că ungurii şi românii pot să aibă familii frumoase şi să se înţeleagă exemplar”, a mai scris el. 

Din Cluj, Nagy Zsolt ar fi vrut să ajungă şi la Bucureşti, dar până la urmă a decis să amâne şi să viziteze capitala României anul viitor. S-a întors în schimb la Timişoara, unde a luat parte la evenimentul Zielelor Maghiare din Timişoara. „La vară vreau să merg pe litoralul românesc şi să mă opresc câteva zile şi la Bucureşti. Am văzut nişte imagini pe Youtube cu Bucureştiul şi mi-au placut mult”, a adăugat el.

   
Sursă: adevarul.ro

Foto: stiridetimisoara.ro 

Categories
Locale Stiri

Închisoare cu executare pentru vandalizarea unor indicatoare bilingve din Ținutul Secuiesc

În calitate de primă instanţă, Judecătoria Odorheiu Secuiesc l-a condamnat la şase luni de închisoare cu executare pe bărbatul din judeţul Bacău, care în luna ianuarie a anului trecut, a acoperit cu vopsea neagră inscripţiile în limba maghiară de pe mai multe indicatoare bilingve cu nume de localităţir din Ţinutul Secuiesc, a anunţat, vineri,publicaţia regională transilvană Székelyhon.

Făptaşul a primit condamnarea respectivă numai pentru acte de vandalism, nu și pentru  incitare la ură împotrivacomunităţii maghiare, faptă omisă din rechizitoriu, deşi au fost depuse plângeri în acest sens, iar acest cap de acuzare a făcut obiectul anchetei. Instanţa a respins şi petiţia depusă de Fundaţia „Székely Figyelő”, prin care a fost solicitată revizuirea hotărârii procurorului. În această hotărâre se argumenta că, în momentul în care a vopsit indicatoareletopografice, făptaşul nu a fost condus de ură sau prejudecăţi împotriva maghiarilor, ci a reacţionat la un conflict personal care avusese loc anterior. În plus, acţiunile sale nu au fost urmate de incitare la ură, violenţă şi discriminare împotrivaminorităţii etnice maghiare, a susţinut procurorul din Odorheiu Secuiesc, citat de publicaţie.

În opinia acestuia, infracţiunea de incitare la ură sau discriminare presupune prezenţa grupului împotriva căruia esteîndreptată ostilitatea şi incitarea la ură – condiţii care nu au fost întrunite în acest caz. Fundaţia “Székely Figyelő” a decis să se adreseze Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, cu o plângere care este deja înregistrată.

În dimineața zilei de 5 ianuarie a anului trecut, I.G. (30 de ani), care avea deja antecedente, a vopsit cu culoare neagră inscripţiile maghiare de pe indicatoarele de localitate din Odorheiu Secuiesc și Miercurea Ciuc, respectiv Trei Sate, Bisericani şi Satu Mare, aflate pe DN13A. Poliţia Locală din Odorheiu Secuiesc a reuşit identificarea făptaşului cu ajutorul înregistrărilor de pe camerele de supraveghere, în baza plăcuţelor de înmatriculare. Acesta şi-a recunoscut fapta atunci când a fost căutat de poliţie, iar sprayul cu vopsea a fost găsit asupra sa.

Bărbatul a fost tras la răspundere din cauza pagubei produse CNAIR. Pe lângă cele şase luni de închisoare cu executare, acesta este obligat să plătească şi despăgubiri în cuantum total de 1899 de lei. Sentinţa nu este definitivă, poate fi atacată cu recurs la Tribunalul Harghita.

Sursă: hirado.hu

Foto: www.mediafax.ro

Categories
Opinii

Sunt românii și maghiarii de rând prieteni cu adevărat?

Am o amică născută și crescută la Sfântu Gheorghe din părinți români get beget, veniți în zonă în timpul comunismului. Oamenii au dat-o de mică la grădiniță în limba maghiară – amicei mele nu-i e clar dacă dintr-o deschidere spre multiculturalitate sau din rațiuni practice s-a întâmplat asta, dar n-are nicio importanță. Contează în schimb că ea vorbește maghiară fluent și are deopotrivă prieteni români și maghiari. Ba chiar sunt mulți cei care au crezut-o multă vreme unguroaică pentru că felul în care vorbește limba etnicilor majoritari de aici nu trădează prin nimic că n-ar fi vorbitoare nativă. 

În prezent, amica mea trăiește la Budapesta, însă este mereu cu un ochi spre casă și spre tot ce se mai petrece în micul univers din care s-a desprins. A fost adesea una dintre vocile care au apărat maghiarii de toate răutățile gratuite la care au fost expuși cu diferite prilejuri. Recent, ne-am întâlnit la Sfântu Gheorghe și, din vorbă în vorbă, am ajuns cu discuția noastră într-un punct foarte sensibil despre prietenia dintre români și maghiari. 

Multora dintre noi ne place să afirmăm – și nu neapărat fără temei – că oamenii se înțeleg foarte bine unii cu alții, că nu le pasă de etnie, dar interesele politicienilor și discursurile lor dau totul peste cap. Ei bine, amica mea a trecut printr-o situație care a pus-o pe gânduri și care i-a generat multe întrebări. 

S-a întâmplat ca, atunci când a avut loc scandalul cu cimitirul de la Valea Uzului, să posteze pe pagina ei de Facebook, ceva în favoarea maghiarilor. Postarea respectivă a fost virală, etnicii maghiari prieteni și neprieteni au felicitat-o, a primit zeci de cereri de prietenie într-o singură zi. În același timp, mulți români i-au scris comentarii și mesaje private cu game variate de înjurături, unii mai încinși de patriotism, amenințând-o chiar în fel și chip. 

A venit apoi momentul Ditrău, când cu imigranții brutari pe care comunitatea locală nu îi accepta. Nerezistând tentației, amica mea a exprimat din nou o părere publică, de data aceasta în defavoarea maghiarilor a căror atitudine nu o înțelegea. A fost de ajuns această postare pentru ca valul de iubire de la momentul Valea Uzului să se transforme într-un val de ură. Maghiarii care citeau postarea nu puteau accepta că sunt „sancționați” și nu păreau pregătiți să accepte un punct de vedere care nu îi măgulea. Mulți s-au retras din lista de prieteni virtuali, în timp ce alții mai îndrăzneți au comentat dur față de punctul de vedere exprimat. 

Acela a fost momentul în care amica mea, care, cum am mai spus, în repetate rânduri a luat poziție față de tot ce i s-a părut nedreptate față de maghiari, s-a oprit și s-a uitat la lucruri detașat. A avut o revelație: oamenii îi erau prieteni numai când spunea ceva ce își doreau să audă și le convenea. Imediat ce li se arăta un derapaj, oamenii nu mai primeau cu aceeași deschidere și bucurie observațiile, ba chiar stricau prietenia.

Și atunci, stau și mă întreb la rândul meu, cât de prieteni putem fi de fapt unii cu alții și în ce context? Suntem noi capabili să păstrăm un echilibru în relația de prietenie pe care o avem sau, de fiecare dată când ni se spune că am luat-o pe arătură, e musai să ne punem pe înjurat și să stricăm prietenii? Cât de autentică și de solidă este, de fapt, prietenia dintre românii și maghiarii de rând?

Foto: stiripesurse.ro

Categories
Opinii

101 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon – un nou prilej de a mai pune paie pe foc

Sunt româncă nevorbitoare de limba maghiară și trăiesc la Sfântu Gheorghe de mai bine de șase ani. În tot acest timp, nu am fost niciodată discriminată pe criterii etnice, am cumpărat orice mi-am dorit de la orice magazin din oraș sau regiune și nu am fost pusă în situația de a vedea cum o mamă își retrage pe terenul de joacă copilul de lângă copilul meu, pe motiv că e român.

Experiența personală mă împiedică să înțeleg nevoia unor români de a veni din alte părți ale țării să sărbătorească la Sfântu Gheorghe evenimente precum împlinirea a 101 ani de la semnarea Tratatului de la Trianon și a lansa sloganuri precum  „Lăsați frustrările deoparte, Trianon este dreptate” sau „Asta-i țara noastră, noi nu stăm în gazdă!”, ori de a pretinde că îți dorești „o pace dreaptă, bazată pe adevărul istoric românesc” – ce-o mai fi însemnând și asta!

Știu că există un grup de români care s-au erijat de mai multă vreme în apărătorii românilor din Harghita și Covasna. Niciodată nu am înțeles de ce pericol anume îi apără concret românii cei viteji pe cei ajunși victimă și, mai ales, nu am priceput deloc cum anume fac asta la modul pragmatic și concret. După mintea mea, să fluturi steaguri, defilând și urlând cât te ține gura că tu ești român în țara ta, nu înseamnă să mă ajuți pe mine cu măsuri concrete care să împiedice riscul de a fi eu expusă, ca româncă, la discriminare. Să trăiești departe de acest loc și să vii să faci atmosferă doar ca să inflamezi spiritele, iarăși mi se pare o chestiune pe care nu o pot califica decât fie ca pe o puerilitate, fie ca pe o meschinărie – și asta pentru că pe mine, româncă, nu mă ajută și nu mă face să mă simt în siguranță. 

Cineva mi-a explicat că oamenii aceștia vin în zonele locuite majoritar de maghiari să „pledeze” pentru dreptate și fel și fel de idealuri pentru că primesc mesaje disperate de la românii de aici, care se tem să vorbească. Asta ar răspunde cumva la întrebarea pe care mi-am pus-o la aproape toate evenimentele de genul celui sub care s-a aflat acest weekend, anume: „Unde sunt românii locali și de ce nu se adună în număr mare la aceste evenimente?” – pentru că cei care se adună în Piața Mihai Viteazu din Sf. Gheorghe sunt foarte puțini față de populația de români care trăiește în oraș. 

Dar sensul explicației primite dispare atunci când revin la concret și întreb: pornind de la premisa că discriminările există și se manifestă sistematic, cum a contribuit vreodată, de atâta timp, acest tip de manifestări la eradicarea discriminării în regiune? Ce beneficii au adus ele comunității locale, ce aport au avut în dezvoltarea relațiilor pașnice dintre oameni la nivel zonal? Să fluturi steaguri, să intonezi cântece patriotice și să te victimizezi public nu înseamnă să vii cu o soluție. Înseamnă numai și numai să inflamezi spirite, să pornești reacții ostile, să strici atât imaginea celor împotriva cărora te exprimi, cât și pe cea a celor în numele cărora porți „războiul”. Ascunși după fustele tale de apărător al neamului, care vii cu surle și trâmbițe într-un spațiu pe care poate nici nu-l înțelegi în toată complexitatea lui, oamenii discriminați pe care urmărești cu trup și suflet s-i salvezi, care tac mâlc, dar pârăsc la tine și te așteaptă cum pe vremuri îi aștepta românul pe americani, nu fac decât să capete un aspect de inexprimabilă lașitate. 

Îmi doresc mai mult decât pot spune să întâlnesc odată un român curajos, care să vină și să îmi relateze, dar mai ales să îmi demonstreze concret și susținut, cum a fost el discriminat și de către cine. Vreau cu mare ardoare să ajung la o poveste de acest gen, autentică și nefabricată, despre care să pot scrie și pe care să o pot promova. 

Până atunci, aștept cu la fel de mare interes să aflu ce etnie au cei patru tineri care sunt acum cercetați pentru faptul că au vandalizat grupul statuar al lui Mihai Viteazu din Sf. Gheorghe, desenând pe ea drapelul Ungariei și scriind „Trianon 1920”. Dacă aceștia sunt maghiari, totul are sens și logică. Este o reacție firească de ostilitate la ostilitate. Da, românii au avut câștig de cauză și acum țara este a lor în forma pe car o știm toți. Dar chiar este nevoie să ne fluturăm victoria constant în fața celorlalți pentru a le redeschide iar și iar rănile? Ce vrem de la ei? Vorba aceea, cui prodest? 

Dar ce deznodământ interesant ar avea povestea aceasta dacă s-ar dovedi că cei patru tineri sunt români! Deși nu cred. 

În orice caz, dacă nu ați urmărit „episodul” conflictului de anul acesta, puteți intra pe pagina ziarului local Observatorul de Covasna, unde veți avea acces la reacții și declarații din ambele tabere și de pe diverse poziții. Dacă nu aveți vreme pentru asta, nu vă impacientați prea mult, vor mai fi în mod cert și alte ocazii. Altfel spus … VA URMA!

Categories
Locale Stiri

STUDIU: 29% din români, deranjați când se vorbește maghiară în jurul lor

Potrivit cercetării Minority Monitor 2020, majoritatea românească acceptă minoritatea maghiară, dar se simte incomod când cineva vorbește maghiară în jurul său. Datele referitoare la atitudinea anti-maghiară în România, care reies din studiul făcut recent de echipa de cercetare, au fost prezentatede curând la Sf. Gheorghe de către experții de la Institutul de Politici Publice din Ținutul Secuiesc.

Concluziile cercetării au fost prezentate de sociologul Tamás Kiss, coordonator al studiului, de István Gergő Székely, directorul de cercetare al Institutului de Politici Publice din Ținutul Secuiesc, și de Tibor Toró, directorul de cercetare al Institutului Bálványos.

Studiul s-a desfășurat pe un eșantion reprezentativ, pe baza unui sondaj telefonic și online. Respondenții au fost împărțiți în două grupuri. Un grup a pus întrebări despre minorități în general, celălalt a pus aceleași întrebări, dar despre maghiari.În timp ce majoritatea primului grup a acceptat, de pildă, problema dublei cetățenii fără probleme, majoritatea celui de-al doilea grup a avut o poziție negativă când a oferit răspuns cu privire la dubla cetățenie a minorității maghiare, ceea ce,potrivit lui Tamás Kiss, poate fi interpretat drept atitudine anti-maghiară. 

Din studiul în discuție reiese totodată că majoritatea românilor intervievați acceptă maghiarii în familiile lor, dar și ca angajați sau ca prestatori de servicii de orice fel. Comunitatea maghiară din România este la rândul său deschisă către români, dar manifestă o mai mare retincență când vine vorba de includerea românilor în familie. Potrivit lui Tamás Kiss, acest lucru se poate explica prin faptul că în familiile mixte româno-maghiare predomină de obicei limba maternă a celuicare aparține națiunii majoritare.

Potrivit lui Tibor Toró, cercetarea relevă că 29% dintre românii intervievați sunt deranjați dacă se vorbește maghiară în compania lor sau chiar pe stradă. Două treimi dintre românii chestionați au declarat că, atunci când un român apare într-ungrup de maghiari, aceștia ar trebui să treacă imediat la română. Două treimi dintre ei cred, de asemenea, că maghiarii nici nu vor să vorbească românește. 

În ceea ce privește corectitudinea utilizării limbii române la nivel de limbă nematernă, cercetarea arată că 55% dintre respondenți le tolerează altor naționalități faptul de a vorbi incorect românește, cu accent sau bâlbâială, dar nu șiminorității maghiare. În cazul acesteia din urmă, doar 21% dintre români acceptă greșelile de exprimare în limba română.

O concluzie interesantă ar fi deci aceea că minoritatea maghiară ar fi acceptată mai ușor de majoritatea română dacă ar schimba limba. Potrivit lui Tamás Kiss, societatea românească, în special clasa de mijloc, își definește europenitatea prin faptul că este sensibilă la discriminare. Asta înseamnă că drepturile minorităților și drepturile lingvistice ar trebui să fie strâns legate de discriminare, chestiune la care majoritatea românilor este sensibilă. Cu toate acestea, potrivit cercetătorilor prezenți la Sfântu Gheorghe, în prezent, majoritatea românilor consideră că utilizarea limbii maghiare de către etnicii maghiari nu este un drept, ci un privilegiu.

În timpul prezentării, Tamás Kiss a atras atenția asupra faptului că maghiarii din România nu sunt „conștienți de discriminare”, adică cei mai mulți dintre ei consideră firesc și nu că e nedrept faptul că românii și maghiarii nu sunt egaliîn România – „chestiune pe care statul național român o analizează de mai mult de o sută de ani”, spune coordonatorul studiului. Mai mult decât atât, maghiarii nici măcar nu se așteaptă ca românii din zonele locuite majoritar de maghiari să învețe limba maghiară.

Tibor T. Toró, președintele executiv al EMNP, a declarat că, deși românii acceptă ungurii la nivel individual, ei îi tratează diferit când vine vorba de raportarea la comunitate. În opinia acestuia, este șocant faptul că cercetarea demonstrează că limba maghiară deranjează majoritatea românilor, motiv pentru care consideră că trebuie să se solicite anumite modificări la nivel legislativ în acest sens și să se încerce sensibilizarea națiunii majoritare.

În context, primarul municipiului, Árpád Antal, a atras atenția asupra fenomenului de anti-maghiaritate prezent în mediul online, unde se manifestă nestingherit de aproximativ 20 de ani. El și-a exprimat totodată convingerea că, în Ținutul Secuiesc, unde comunitatea maghiară trăiește într-un număr mare, apare discriminarea și la nivelul veniturilor, în opinia edilului, mult mai mulți români ocupând poziții cu venituri mari.

Sursă: slagerradio.ro

Foto: hotnews.ro

Categories
Opinii

Cum reușește etnia să învingă cetățenia, generând conflicte gratuite

Nici n-a început bine noul an, că scandalurile au și început să apară. Și nu în Parlament, între AUR și UDMR, așa cum se așteaptă probabil mulți dintre noi, ci la TVR Cluj, unde conducerea emisiunilor minorităților a fost preluată de la 1 ianuarie de un redactor-șef care nu este maghiar, după cum informează hirado.hu, ceea ce a adus mari nemulțumiri în rândul redactorilor maghiari.

Numirea lui Alin Gelmărean, fostul redactor-șef al Redacției Programe, la conducerea Studioului Teritorial Cluj, unde va răspunde și de coordonarea redacţiei minorităţilor, a stârnit un val de reacții negative a căror justificare încă nu reușesc să o dibuiesc. Principala problemă pare să fie apartenența etnică a lui Alin Gelmărean. Nicidecum nu se invocă o lipsă de competență a noului numit, ceea ce ar putea avea sens. 

Mai mult decât atât, cinci membri ai Consiliului de Administraţie al TVR consideră că deciziile președintelui-director sunt ilegale, motiv pentru care ar fi înaintat o plângere către Parlament, cerând demiterea acestuia. 

Dacă o astfel de numire este sau nu ilegală, nu sunt eu în măsură să stabilesc. Dacă însă numirea deranjează doar din perspectivă etnică, atunci pot spune că mi se pare totul de un grotesc incalificabil. Proteste de acest gen am întâlnit frecvent atât în rândul maghiarilor, cât și în rândul românilor în privința profesorilor de limbă română. Deseori am auzit fie că e absurd ca limba română să le fie predată copiilor maghiari de către un român care nu cunoaște maghiară, fie invers. Și de fiecare dată, fiecare versiune și-a găsit argumente mai mult sau mai puțin plauzibile. 

În cazul de la TVR Cluj, vorbim despre ocuparea unei funcții într-o instituție de stat de către un cetățean al acestei țări. Aș fi calificat drept justificată o revoltă care ar fi avut legătură cu desființarea departamentului sau cu schimbarea grilei de programe. Or, în cazul de față, când încă nimic din toate astea nu s-a întâmplat, avem de-a face doar cu temeri nejustificate. Nu doar că numirea a fost făcută provizoriu, pentru 60 de zile, dar nici nu se știe în acest moment dacă se va trasa o linie nouă care să impună perspective diferite de abordare a subiectelor și realizare a reportajelor, astfel încât maghiarii să fie prezentați într-o lumină nefavorabilă sau amenințați în vreun fel. Acestea sunt numai și numai presupoziții, în baza cărora, din păcate, se și trece la fapte. 

Ni se par condamnabile afirmațiile reprezentanților AUR care susțin că UDMR nu are de ce să aibă oameni în guvern, deși ei sunt cetățeni români, dar faptul că maghiarii se revoltă că un etnic român preia conducerea departamentului pentru minoritari maghiari oare cum ar trebui să ni se pară? Dacă vorbim de posturi într-o instituție de stat, oare nu toți cetățenii calificați pentru posturile respective ar trebui să fie bineveniți să le ocupe dincolo de criteriul etnic? Dacă din echipa pe care o va coordona fac parte etnici maghiari care dețin know-how-ul necesar pentru realizarea materialelor, iar noul șef nici nu a apucat să spună ce intenții are, de unde vin aceste temeri și ce justifică acest scandal? Întreb retoric, ca de fiecare dată. 

foto: enago.com

Categories
Opinii Politic

AUR-ul lui Dan Tănasă, FIDESZ-ul care le lipsea românilor

Marea surpriză a alegerilor parlamentare din acest decembrie a reprezentat-o succesul unei formațiuni politice obscure, care a surclasat fără drept de apel partide ale unor politicieni cu state vechi precum Victor Ponta, Traian Băsescu sau Călin Popescu Tăriceanu. 

Din punctul meu de vedere, mirarea nu ar avea de ce să fie așa de mare. O dată, pentru că membrii partidului au acționat foarte intens pe rețelele de socializare și au ajuns exact la cei pe care îi vizau, și a doua oară, pentru că, pe lângă celebra carte a valorilor tradiționale, a familiei, a creștinismului și naționalismului și patriotismului în forma predată nouă în comunism, AUR a profitat din plin de criza sanitară și de nemulțumirea oamenilor față de încorsetările pe care măsurile guvernamentale le-au impus în toată această perioadă, înfățișându-se ca niște adevărați eroi ai neamului, salvatori de la sufocarea cu măști și de la pericolul vaccinării obligatorii. 

Cum, necum, scopul AUR a fost atins, iar de acum înainte Dan Tănasă, al cărui nume este mai ales pentru membrii comunității maghiare mai demn de hulit decât al lui Ucigă-l Toaca, se va afla cel puțin pentru următorii patru ani în Parlament. 

Și, pentru că tot îmi place să fac paralele între oameni și situații, nu pot să nu remarc cum, din marele război pe care celebrul jurnalist l-a purtat în scris și în instanțe împotriva etnicilor maghiari de la noi, a ajuns să întemeieze un FIDESZ al românilor, cu totul și cu totul din AUR. Nici n-a fost greu căci, cum am arătat în repetate rânduri, noi, românii, semănăm cu frații noștri unguri, iar la șovinism, homofobie, valori creștine și conservatorism în forme acute, excelăm și unii, și alții – păstrând, desigur, loc și pentru excepțiile de rigoare din ambele tabere. 

Nu știu cât de mult va contribui Dan Tănasă la soluționarea crizei sanitare pe placul celor care au votat pentru partidul din care face parte, dar sunt aproape convinsă că lupta cu UDMR se va da fățiș, mai ceva ca pe vremea lui Vadim Tudor. Alături de Claudiu Târziu, cunoscut de când cu CpF și schimbarea Constituției, și de George Simion, cunoscut dreptfondator al platformei Acțiunea 2012, care militează pentru unirea cu Republica Moldova, Tănasă va forma un trio perfect care ne va furniza din plin „pâine și circ”. 

Spun asta pentru că nici nu s-au încheiat bine alegerile și, în presă, au apărut deja declarații „de aur” ale AUR, cum este cea publicată ieri de digi24, prin care copreședintele George Simion afirmă că „UDMR nu își are locul în Parlamentul României. Respectăm comunitatea maghiarilor din România și avem candidați etnici maghiari în AUR care intră în Legislativ. AUR se opune, însă, constituirii și funcționării formațiunilor politice pe criterii etnice iar în acest sens va demara o campanie națională pentru modificarea Constituției în sensul interzicerii formațiunilor politice pe criterii etnice”.

Până la următorul episod, nouă, muritorilor de rând, nu ne rămâne decât să ne continuăm traiul nostru cel de zi cu zi într-o Uniune Europeană a mileniului III, scotocind febril listele noii formațiuni pentru a-i detecta pe maghiarii cu cetățenie română dornici să se unească cu Basarabia. 

foto: Dan Tănasă/Facebook