Categories
Opinii

Sf. Gheorghe: Expoziție exclusiv în limba maghiară, la aniversarea a 125 de ani de la nașterea lui Tamási Áron

LATER EDIT: Articolul pe care l-am scris inițial este cel mai pur exemplu despre cum lipsa de atenție la detalii și de informații corespunzătoare contribuie la confuzii precipitate și identifică vinovați acolo unde ei nu există. Confuziile de acest gen sunt dintre cele care creează mai departe o imagine total neadevărată, dar perfect credibilă. Articolul inițial, pe care îl puteți citi mai jos, a fost suspendat temporar, dat fiind faptul că a creat o mică furtună pe Facebook de îndată ce a fost publicat, inclusiv în mesageria mea privată, unde am primit fel și fel de comentarii. Între cei care mi-au scris se află și un om drag mie, care știe că nu aș da cu pietre inutil și că semnalez derapajele atunci când ele există atât în tabăra românilor, cât și în cea a maghiarilor. Ce-i drept, i-am amendat mai mult pe români decât pe ceilalți din motive pe care nu am să le expun acum aici. Persoana despre care vorbesc mi-a clarificat contextul în care a fost organizată expoziția, care, de fapt, NU are nicio legătură cu Teatrul “Tamási Áron”, în afară de faptul că era amplasată chiar în fața clădirii teatrului și că era despre cel care i-a dat numele instituției. Deci Teatrul Tamási Áron NU este implicat, iar gafa nu îi aparține, ea fiind a altor organizatori. Pentru că scopul cu care am scris articolul nu este nicidecum acela de a arăta cu degetul vinovații, ci de a semnala ce intră în categoria “AȘA NU!”, nici nu voi mai menționa vreun organizator. Voi reda în schimb, cuvintele persoanei care mi-a adus clarificări: “Expoziția a fost realizată de Muzeul Literaturii „Petőfi” din Budapesta și este o expoziție ambulantă, care a fost deja la Miercurea-Ciuc și la Odorheiu Secuiesc și va pleca de aici mai departe, în forma aceasta. Au sunat cei de la Miercurea-Ciuc dacă o pot aduce pentru o perioadă scurtă, răspunsul primăriei a fost afirmativ și a și apărut materialul aici peste două zile. Deci, nu prea ar fi fost timp pentru a face texte paralele în română, deși ar fi fost un câștig. Atâta tot că ar fi trebuit pus un afiș lângă expoziție, în care să se spună în română, ce și cum cu expoziția, în câteva fraze, ca să nu se creadă că e rea-voință sau neglijență, asta e adevărat.” Amicul meu este maghiar. Este un om cultivat și decent dintre cei pe care îi admir enorm. Îi mulțumesc pentru că m-a lămurit și m-a ajutat să fac lumină într-un astfel de caz. Cum i-am spus însă și lui, nu pot fi de acord cu faptul că organizatorii, oricine ar fi ei, nu s-au putut gândi să scrie în engleză și română, pe un panou adiacent, un scurt mesaj explicativ, prin care să își prezinte scuzele față de cei care nu vor pricepe nimic din expoziție și care se vor simți frustrați cum m-am simțit eu când am realizat că nu pot citi nimic. Sigur că vor fi voci care vor spune că, dacă mă interesează așa mult Tamási Áron n-am decât să caut informații în cărți, așa cum o doamnă a comentat ieri, la versiunea inițială a articolului, că cine voia să afle ce e cu expoziția putea să ceară informații de la localnicii de pe stradă, o bizarerie care a făcut să-mi stea mintea-n loc. Pi ce facem, domnilor, mai luptăm sau nu pentru idealul lui “împreună” și pentru manifestarea de respect reciproc?

ARTICOLUL ORIGINAL:

M-am plimbat în acest weekend prin centrul orașului Sf. Gheorghe, unul dintre locurile dragi sufletului meu. În piața centrală, tronau câteva afișe mari cu informații despre cel care a fost Tamási Áron. M-am apropiat entuziasmată să aflu despre ce era vorba mai exact și am avut o surpriză cum nu se poate mai neplăcută. Absolut toate panourile expoziției stradale erau scrise în limba maghiară. Am analizat pe toate fețele, m-am plimbat cercetător pe lângă toate panourile. Nimic. Numai maghiară. Am dedus din layout că era vorba de împlinirea a 125 de ani de când se născuse sau murise scriitorul care dă și numele teatrului maghiar din Sf. Gheorghe. Ca orice incult, care nu știe pe de rost anii de naștere și de moarte ai tuturor scriitorilor lumii, nici chiar pe cei ai literaturii țării sale, am accesat rapid sfântul Google și m-am dumirit. Era vorba despre 125 de ani de la nașterea lui Tamási Áron. 

Expoziția stradală este amenajată de Teatrul „Tamási Áron”, care da, este teatru de limbă maghiară și probabil echipa de acolo s-a gândit exclusiv la publicul vorbitor de limbă maghiară. Vorbim totuși de o instituție de cultură. Dacă politicienii sunt „scuzați” de interesele meschine pentru faptul că dezbină ca să guverneze, după cum tot comentează oamenii, o instituție de cultură, în care lucrează numai oameni deschiși la minte și cu spirite superioare, are, după umila mea părere, obligația morală față de comunitatea pe care o slujește să pledeze pentru normalitate. 

Am susținut și voi susține mereu faptul că „normalitate”, în zonele dominate de multiculturalitate, înseamnă înainte de toate bilingvism. Din respect pentru mine și comunitatea maghiară alături de care trăiesc cu plăcere, eu însămi mă străduiesc să învăț limba maghiară. La vârsta mea și cu atât de multe responsabilități, nu este deloc ușor. Pot trăi în această comunitate fără nicio problemă și dacă nu știu limba maghiară, pentru că oamenii oricum îmi vorbesc pe limba mea. Insist totuși să învăț măcar până la un nivel minimal limba aceasta, oricât de dificilă mi se pare, și insist să îmi ajut copilul să o învețe pentru că așa înțeleg eu să îmi arăt stima deosebită pe care o port acestei comunități. Mi se pare strigător la cer să te fi născut și să fi crescut aici, dar să nu știi să spui trei vorbe în limba celuilalt. Pentru că normal ar fi să ne cunoaștem unii pe alții îndeaproape, mai ales la nivel lingvistic și cultural. 

Tot normal mi se pare ca, atunci când este un eveniment în oraș, acesta să nu mai fie clasat ca fiind pentru români sau pentru maghiari. Să fie pentru comunitatea din oraș, deci să fie bilingv. Și argumentul că românii nu vin la evenimente nu mă satisface câtuși de puțin. Dacă un singur român din cele câteva mii câte locuiesc aici este interesat să vadă ceva, n-ar trebui să i se pună în cale bariera limbii – mai ales de către instituțiile de cultură care nu urmăresc să facă profit din vânzarea de bilete. Dacă niciun român nu vine, măcar cei care organizează evenimentul pot avea cugetul împăcat că ei și-au făcut partea lor. Restul ține doar de ceilalți. Dar poate oamenii de-aia s-au și obișnuit să nu vină, pentru că mult timp nu au avut acces din cauza limbii. 

În cazul maghiarilor, lucrurile sunt mai simple. Ei au posibilitatea să studieze limba română în școli și depinde doar de ei dacă și-o însușesc sau nu. Deci ei pot participa mai ușor la evenimente desfășurate în limba română, deși – repet – bilingvismul ar trebui să fie o condiție sine qua non. Românii, în schimb, trebuie să plătească pe cineva ca să îi învețe maghiară, pentru că nimeni nu s-a gândit până acum să introducă niște opționale în școli pentru ca cei mici să poată învăța de timpuriu cealaltă limbă. 

Am obosit deja, deși nu locuiesc aici decât din 2015, să mai văd „spectacolul” acesta grotesc, în care evenimentele se împart între noi și ei, între evenimente pentru români și evenimente pentru maghiari. Mi se pare total zadarnic efortul câtorva dintre noi de a se încăpățâna să declare că vor să creeze punți între comunități când, în realitate, peste tot în jur se ridică ziduri de unde nu te aștepți. 

Consider că e puțin scandalos din partea unui teatru precum „Tamási Áron” să facă asemenea gafe, când singura șansă de reconciliere mai rămâne să vină dinspre sfera culturală – asta ca să nu spun că aș putea califica acest gest chiar mai dur decât o simplă gafă. În mod normal, în calitate de jurnalist, ar fi trebuit să sun la conducerea teatrului și să întreb de ce nu s-au pus afișele și în limba română (poate chiar și în engleză). N-am făcut-o din cauză că e weekend și nu aș fi avut cu cine discuta, iar mâine plec pentru o săptămână în concediu – poate o fac colegii din presa locală. În plus, consider că, indiferent care ar fi justificările pe care le-aș putea primi, acest gest nu are nicio scuză reală și plauzibilă. 

Sf. Gheorghe este un oraș turistic. Chiar când mă plimbam prin centru, am văzut câțiva turiști care încercau zadarnic să se prindă – ca și mine – despre ce e vorba în expoziția cu pricina. Ce se va întâmpla cu oamenii aceia? Vor pleca în orașele lor și vor spune cum în Sf. Gheorghe nu-ți poți cumpăra o pâine pentru că totul e în limba maghiară – că așa e omul, exagerează. Mai ales când i se dă apă la moară.  

Cei care mă cunosc știu foarte bine cât de mult țin la comunitatea maghiară, cât o admir și cum m-am erijat fără să-mi ceară nimeni în ambasadorul ei. Dar astăzi sunt profund dezamăgită și simt nevoia să îmi exprim public dezamăgirea. E tot ce pot să fac. Dacă eram formată în școlile de procesomani, care dau în judecată pentru orice inscripție și steag, poate aș fi scris la CNCD să îmi reclam discriminarea. Ca om care încă mai speră, nu fac decât să trag prin cele ce am scris un semnal de alarmă spunând clar și răspicat: „Așa nu, domnilor!”

Și mai e ceva, cine dorește să câștige drepturi, libertăți și recunoaștere nu își poate asuma derapaje de acest gen. Este obligatoriu să oferi exact ce vrei tu să primești de la alții. În cazul de față, respect. Altfel, nu vei face decât să adâncești prăpastia. 

Categories
Cultura si lifestyle

DbutanT 2020 – povestea unui festival pe care COVID-19 nu l-a învins

Pentru cei care nu știu, Festivalul-Concurs DbutanT se organizează anual, din 2016, la Teatrul „Andrei Mureșanu” (TAM) din Sfântu Gheorghe. Este singurul eveniment din țară care se adresează exclusiv tinerilor absolvenți din domeniul teatral, pe care îi ajută în mod real să devină vizibili și să pătrundă în lumea artistică în care aspiră să își formeze o carieră. An de an, câștigătorii obțin premii importante, precum contracte de colaborare sau chiar contracte de angajare. Ediția de anul acesta a pus în joc o miză foarte mare și foarte atractivă, având în vedere că, din cei cinci finaliști, trei și-au găsit un loc de muncă, însă, în contextul creat de COVID-19, a fost la un pas de a nu mai fi organizat – așa cum s-a întâmplat, de altfel, cu multe alte festivaluri și evenimente mari în acest trist 2020. 

DbutanT este un festival care, în edițiile anterioare, s-a bazat pe sprijinul financiar al AFCN. Ca un făcut însă, anul acesta, nu a reușit să obțină finanțare la concursul de proiecte. Acesta a fost, de altfel, primul impas care i-a pus în dificultate pe organizatori, aceștia neavând prea multe variante în acest sens. Din experiență pot afirma că în mediul privat foarte greu găsești sponsori care să se aventureze să finanțeze evenimente culturale. Motivul este unul foarte simplu, sponsorii privați caută expunere la scară largă, or evenimentele culturale se adresează adesea unui public mai puțin numeros decât, să zicem, un festival al berii. 

Rămas așadar fără speranță de finanțare consistentă, DbutanT 2020 a primit un sprijin nesperat de la Teatrul de Stat din Constanța (TSC) care s-a alăturat în premieră echipei de organizare, implicându-se cu toate resursele de care dispune pentru a elimina aceste piedici și a asigura continuitatea evenimentului. 

Din acest punct încolo, totul părea că va merge strună. Din cele 27 de spectacole înscrise în competiție, care însumau aproximativ 70 de actori debutanți nominalizați, opt au fost selectate și urmau a fi jucate pe scena Teatrului de Stat Constanța. Cu doar câteva zile înainte de începerea festivalului, autoritățile constănțene anunțau posibilitatea de a introduce restricții din cauza coronavirusului, între care și închiderea teatrelor. A fost al doilea moment de cumpănă al organizatorilor DbutanT, care s-au pliat rapid pe situație și au decis să mute totul online, refuzând cu încăpățânare să cedeze în fața virusului pare co dorește să nimicească tot. 

Pentru că la Sfântu Gheorghe situația epidemiologică nu prevestea nimic în neregulă, finala urma să se desfășoare în condițiile stabilite inițial – cu public, pe scena de la TAM. 

Când totul părea din nou stabilit, autoritățile guvernamentale s-au reunit într-o ședință în cadrul căreia au decis ca restricțiile de tipul celor anunțate inițial de Prefectura Constanța să intre în vigoare în alte condiții. În felul acesta, accesul publicului în sala TSC rămânea posibil. Așa se face că organizatorii DbutanT, conștienți de nevoia publicului de a vedea live spectacolele de teatru, dar și de avantajele pe care concurenții le-ar fi avut când spectacolele s-ar fi jucat pe scenă, au revenit asupra deciziei de a desfășura totul online și au invitat cei 30 de nominalizați la Constanța. Dintre aceștia nu au mai reușit toți să ajungă – fie pentru că se îmbolnăviseră, fie pentru că își schimbaseră deja programul. Totuși, publicul constănțeal al festivalului s-a putut bucura pe viu de o parte din spectacole, în timp ce cei mai puțin norocoși au urmărit cele opt spectacole online. Tot online au fost urmărite și workshop-urile incluse în programul evenimentului.  

Al treilea moment de cumpănă nu s-a sfiit însă să apară, la doar două ore de la începerea festivalului. După primul workshop desfășurat online, dar cu public în sala TAM, alertele telefoanelor locuitorilor din Sfântu Gheorghe au început să sune amenințător anunțând că tocmai se atinsese pragul de 3 persoane infectate la mia de locuitori, ceea ce a însemnat interzicerea accesului publicului în sala de teatru. De acum, finala s-a mutat la rândul ei online.

Cei cinci finaliști au venit totuși la Sfântu Gheorghe unde și-au susținut momentele individuale față în față cu membrii juriului. Performance-urile lor au fost transmise live pe Facebook și totul s-a terminat cu bine, organizatorii reușind să ducă evenimentul la bun sfârșit. 

Așa se face că astăzi, Teatrul „Andrei Mureșanu” are doi actori noi: pe Mădălina Muşat, în vârstă de 25 de ani, şi pe Iulian Trăistaru, în vârstă de 22 de ani, ambii absolvenţi ai Facultăţii de Teatru şi Film din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai”din Cluj-Napoca. Cel de-al treilea câștigător, Ștefan Mihai, în vârstă de 25 de ani, absolvent 2019 al UNATC București, s-a alăturat trupei de actori ai Teatrului de Stat Constanța. 

Între finaliști s-au mai aflat și Alin Turcu, absolvent al Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, și Ileana Ursu, absolventă a Facultăţii de Teatru şi Film din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, care, chiar dacă nu au obținut niciun premiu, și-au demonstrat talentul și au făcut cu siguranță foarte dificil procesul de departajare pentru cei cinci membri ai juriului – regizorii Radu Apostol, Gelu Colceag și Ovidiu Caiță, actorul Florin Toma și coregrafa Vava Ștefănescu. Dincolo de toate acestea, marele câștigător de anul acesta rămâne Festivalul DbutanT în sine, care este organizat de o echipă mică dar perseverentă ce nu acceptă eșecul înainte de a fi încercat toate soluțiile posibile.  Și, odată cu acest mare câștigător, au câștigat și tinerii absolvenți din generațiile următoare pentru care, deocamdată, DbutanT rămâne singura rampă de lansare în peisajul artistic de la noi. 

Foto credit: Volker Vornehm

Categories
Cultura si lifestyle

Regizorul Tompa Gábor, reales în unanimitate președinte al Uniunii Teatrelor din Europa

Reprezentanții instituțiilor care fac partea din Uniunea Teatrelor din Europa (UTE) l-au reales în unanimitate pe Tompa Gábor în funcția de președinte pentru următorii doi ani.

În cadrul adunării generale a UTE, desfășurate recent online din cauza pandemiei de COVID-19, au fost aleși și membrii consiliului director al uniunii. Aceștia sunt Amalia Kondoyanni de la Teatrul Național al Greciei de Nord, Salonic, Nuno Cardoso de la Teatrul Sao Joao, Porto, Portugalia, Florian Hirsch de la Teatrul Național din Luxemburg, Irina Tokareva de la Stanislavsky Electrotheatre, Moscova, Rusia și Francisca Carneiro de la Fernandes, Porto, Portugalia.

Proaspăt reales în funcție, Tompa Gábor și-a exprimat intenția de a continua munca începută în urmă cu doi ani, și anume punerea în practică a proiectelor și programelor care presupun colaborări internaționale, organizarea academiilor de vară, a schimburilor culturale și a workshop-urilor pentru tinerii creatori.

Regizorul clujean a mai subliniat că pentru el este foarte importantă organizarea anuală a Festivalului UTE, care după unsprezece ani de pauză a fost organizat în 2019 la Cluj de către Teatrul Maghiar de Stat.

Uniunea Teatrelor din Europa, care aniversează 30 de ani de la înființare, a fost fondată în anul 1990 de Jack Lang, pe atunci ministrul Culturii din Franța și de cunoscutul regizor Giorgio Strehler, care era directorul Teatrului Piccolo din Milano.

Uniunea Teatrelor din Europa pune accent pe diversitatea culturală și lingvistică și iniţiază forme durabile de colaborare internațională. Până acum, președinți ai Uniunii au mai fost: regizorul Gábor Zsámbéki, care a condus organizația după moartea lui Giorgio Strehler, între anii 1998-2004; regizorul Alexandru Darie, directorul Teatrului Bulandra, trecut în neființă anul trecut, și regizorul Ilan Ronen, fost director al Teatrului Habima din Israel.

Sursa: ebsradio.ro

Foto: Dan Bodea  

Categories
Cultura si lifestyle

Peste jumătate din teatrele din România cer renunțarea la orice intervenție politică în viața Universității de Teatru și Film din Budapesta

Tensiunile create în Ungaria pe fondul intenției guvernului Orbán de a implementa un nou mod de funcționare a Universității de Teatru și Film din Budapesta (SZFE) au ajuns și în România. Implementarea unui nou model de management este văzută de studenți, elevi și specialiști în domeniu drept un mod de subordonare și control politic al instituției, ceea ce ar duce la o nedorită lipsă de autonomie și chiar la o cenzură a actului artistic și a libertății de exprimare prin intermediul artei. În acest context, directorii a 46 de teatre din România au semnat o scrisoare deschisă prin care își exprimă solidaritatea față de  studenții și Senatul SZFE.

„Noi, directori de instituții publice de spectacole și concerte din România, dorim să ne exprimăm susținerea pentru cadrele didactice și studenții Universității de Teatru și Film din Budapesta (SZFE).

Am luat la cunoștință cu tristețe și îngrijorare de intervenția brutală în modul de organizare a Universității, a cărei conducere a fost transferată unei fundații cu un board ai cărui membri sunt numiți exclusiv politic. 

Considerăm că, deși statul are datoria de a sprijini învățământul superior artistic, este extrem de important ca Universitatea să iși păstreze autonomia, libertatea academică și libertatea de exprimare, fără a permite niciunui partid politic să iși impună agenda și fără a se afilia în niciun fel unei doctrine politice. Credem că viața culturală în ansamblul său va fi afectată de astfel de intervenții politice în viața Universității de Teatru și Film din Budapesta.

Ne alăturăm astfel numeroaselor personalități și organizații din spațiul cultural european, care și-au exprimat solidaritatea cu studenții și Senatul SZFE”, se arată în scrisoarea deschisă. 

Între teatrele semnatare ale documentului comun se numără Teatrul „Andrei Mureșanu” Sfântu-Gheorghe, Teatrul „Ariel”Târgu-Mureș și Teatrul Național din Târgu-Mureș, Teatrul „Csíki Játékszín” din Miercurea-Ciuc, Teatrul de Nord Satu-Mare, Teatrul de Păpuși „Puck” și Teatrul Național Cluj-Napoca din Cluj-Napoca, Teatrul “Figura” Gheorghieni, mai multe teatre din București și din alte orașe precum Timișoara, Galați, Brăila, Sibiu, Alba-Iulia, Deva, Giurgiu, Ploiești, Constanța, Târgoviște sau Piatra-Neamț. Demersul este susținut inclusiv de UNITER prin Aura Corbeanu, vicepreședinte executiv. 

Foto: thetempohouse.wordpress.com

Categories
Cultura si lifestyle

Pandemia naște idei noi: teatru și film pe apă, la Castelul Szentkereszty din Arcuș

Dacă pe unii pandemia i-a împins spre panică, depresie și deznădejde, pe alții i-a făcut mai inventivi, mai plini de forță, de entuziasm și de dorința de a trece peste orice obstacole. În timp ce multe teatre și centre culturale din țară rămân în amorțeala dictată de acest context nefavorabil, la Sfântu Gheorghe, un oraș pentru care cultura a fost mereu o prioritate, deja viața culturală își recapătă pulsul.

După seria de evenimente ParCult, care a asigurat săptămânal, în serile de vară, un program atractiv de filme, concerte și spectacole în aer liber, la 1 septembrie a fost lansat un nou proiect cultural, care a surprins publicul prin ingeniozitate și inedit. Este vorba despre Floating Cinema&Theater, inițiat de contele moștenitor al Castelului Szentkereszty din Arcuș, unde se și desfășoară, și directoarea Teatrului „Andrei Mureșanu”, Anna Maria Popa. 

Proiectul, inspirat după un model francez, le oferă iubitorilor de cultură șansa de a urmări filme și spectacole de teatru nu doar în aer liber, ci stând în bărci, pe lacul din curtea castelului, în fața unei scene amenajate pe insulă. Prima experiență pe care au avut-o oamenii a fost vineri, 1 septembrie, când mai mulți părinți și copii au venit să se bucure de ideea inovatoare de a urmări un spectacol pentru copii, în timp ce se plimbă cu barca pe lac. La sfârșitul spectacolului de teatru de păpuși pe care l-au urmărit, ei s-au arătat interesați de program și dornici să retrăiască experiența. „Pentru mine a fost ceva ce nu am mai văzut niciodată. O experiență foarte interesantă la care nici nu m-aș fi gândit. Cu siguranță am să le vorbesc despre asta prietenilor și am să cumpăr bilete și la film, dar și la alte spectacole. Sper ca toată luna septembrie să fie vreme bună ca să nu se anuleze niciun eveniment din program”, a spus o spectatoare. 

Cu un remarcabil profesionalism, organizatorii au luat toate măsurile de precauție necesare atât pentru evitarea răspândirii noului corona virus, cât și pentru garantarea siguranței spectatorilor care s-au lăsat purtați în aventura culturală de pe lac. În adierea plăcută a vântului de început de toamnă și sub umbra copacilor deveniți parcă pereții unei săli de teatru sau cinema, oamenii au regăsit bucuria și desfătarea pe care numai arta le poate deștepta. 

Provocarea lansată de inițiatorii proiectului a fost acceptată și de alte instituții culturale, care fără ezitare s-au implicat în realizarea programului pentru serile de cinema și teatru plutitor, între care Teatrul „Tamási Áron”, Studio M, Cinematograful Arta prin Casa de Cultură Kónya Ádám și Teatrul de Păpuși „Cimborák”, care a deschis programul cu spectacolul „Concursul proștilor”. Astfel, evenimentul are un program asigurat pentru întreaga lună septembrie, în care, weekend de weekend, cei interesați au posibilitatea de a-și umple timpul liber cu un entertainment de calitate. 

Floating Cinema&Theater este totodată și un prim pas prin care actualul deținător al bine-cunoscutului castel de la Arcuș reintroduce clădirea și parcul care o înconjoară în circuitul cultural al locului, ceea ce este un motiv în plus de bucurie, dar și o promisiune de îmbogățire a agendei culturale din Sfântu Gheorghe și împrejurimi. 

Categories
Cultura si lifestyle

Sfântu Gheorghe: treptat, viața culturală a orașului își recapătă pulsul

Sfântu Gheorghe este unul dintre orașele țării care și-au căpătat recunoașterea la nivel național pentru atenția deosebită pe care o acordă fenomenului cultural. Pandemia care a stopat întreaga activitate a oamenilor de pretutindeni nu a reușit să distrugă interesul comunității pentru cultură. După o vreme petrecută online, multe instituții din domeniu își redeschid porțile pentru reîntâlnirea cu publicul său, trecând la programe în aer liber și adaptându-și oferta la restricțiile valabile în perioada stării de alertă în vederea protejării sănătății. 

Pe lista instituțiilor de cultură care se mută în aer liber este Teatrul „Andrei Mureșanu” care, în cadrul programului „Teatru de vară”, pentru care a montat în mod expres o scenă în curte, vine cu o ofertă culturală pentru cei mai tineri spectatori, prezentând spectacolul „Doi galbeni”, regia Mirela Bucur, și „Toți privesc înainte”, în regia lui Sebastian Marina. 

La rândul său, Teatrul „Tamási Áron” va susține pentru prima dată în istoria teatrului maghiar din Sfântu Gheorghe spectacole în aer liber, care vor avea loc în Grădina Muzeului Naţional Secuiesc. Astfel, în cursul lunii iunie, vor fiprezentate montări ale unor texte contemporane și anume, „Regina torturilor”, regia Pálffy Tibor; „Felhőtektonika”, regia lui Bocsárdi László; „Dacă vreau să fluier, fluier”, regia Zakariás Zalán.

Compania M Studio, specializată în teatru de mișcare, pregătește un spectacol de jonglerii cu foc, intitulat „Dans de foc”, care va fi prezentat în diferite părți ale orașului, iar Teatrul de păpuși „Cimborák” își reînnoiește spectacolul prezentat anterior, „A buták versenye”, și îl va prezenta în a doua jumătate a lunii în parcul central. Bazat pe poveștile lui Benedek Elek, spectacolul este inspirat de poveștile populare şi este recomandat copiilor mai mari de 6 ani.

De asemenea, Centrul de Artă din Transilvania își va redeschide porțile pe 9 iunie, iar până pe 4 iulie, va găzdui două expoziții de grafică, ale lui Soó Zöld Margit şi Sipos László, după ce vernisajul a avut loc online în luna martie. Totodată, de la începutul lunii iunie, Colecția Publică Cinegetică a Ţinutului Secuiesc poate fi din nou vizitată, însă fără tururi ghidate. 

Nici Biblioteca Județeană „Bod Péter” nu se lasă mai prejos. Din data de 2 iunie, aceasta dă din nou cărți cu împrumnut, dar, pentru siguranța cititorilor, recepția are loc printr-o fereastră mică din lateralul clădirii, iar cititorii sunt îndemnați să utilizeze cu încredere catalogul online sau să facă o programare, astfel încât timpul petrecut la bibliotecă să fie cât mai scurt. 

Fiecare din instituții a luat toate măsurile necesare privind menținerea distanțării sociale și dezinfectarea spațiilor în care își desfășoară activitatea, unele oferind chiar și măști de protecție pentru publicul său.