Categories
Magyar típusú találkozás

Hogyan tette tönkre a Fidesz „jószándéka” az erdélyi magyar médiát?

Demeter Szilárd kitaposta Budapesten: megmentik a Székelyhont, új felületet kap az Orbán János Dénes fémjelezte Előretolt Helyőrség, izmosodik a Krónika, lesz erdélyi női magazin. 2018-ban beköszönt az Erdélyi Médiatér, illetve az ehhez köthető számos al- és oldalág. Megmenekült az erdélyi sajtó – szusszantak fel sokan. Négy év sem kellett hozzá: a helyzet rosszabb, mint valaha volt.

Magyarországon, Visegrádon zajlott a II. Kárpát-medencei Magyar Médiatalálkozó. (https://kronikaonline.ro/kulfold/a-nyomtatott-kronika-megszunese-is-teritekre-kerult-a-ii-karpat-medencei-magyar-mediatalalkozon) Kissé fagyos volt a hangulat a Thermal Hotel Visegrád (egy éjszaka kb. 800 lej) konferenciatermében, amikor is az Orbán Viktor szócsövének számító Gulyás Gergely elmondta, hogy „Az nem fordulhat elő, hogy aki aktívan és jól dolgozott, bármilyen támogatás hiánya miatt az utcára kerül, elveszíti állását”. Az Erdélyi Médiatér ernyője alá tartozó sajtóorgánumok mintegy 300 munkatársa – ebbe beleértve Erdély egyetlen magyar nyelvű, országos napilapját is – némiképp másképp ítélheti meg a helyzetet, ugyanis számukra az év vége egyben a dal végét is jelenti.

Megszűnik a Krónika, a Székelyhon, a Nőileg, a Székely Hírmondó, a Heti Hirdető nyomtatott változata, helyette pedig valamiféle skeleton crew-val ellátott online sajtó marad. Leépítés lesz a portáloknál, de a korábban Marosvásárhely és környékének magyar és román vegyesrádiójából kinőtt Radio Gaga hálózatában is, a gyergyószentmiklósi Fény tévét pedig értesüléseink szerint eladják. Demeter Szilárd jószándékkal kikövezett mentőútja mégis a pokolba taszította az erdélyi magyar sajtó ingatag szekerét, ahonnan nem lesz visszaút.

Hangosan senki sem beszél az okokról, pedig elég egyértelműek: a cégcsoportba nagyjából évi 5 000 000 eurót toltak bele Budapesten, egyrészt azzal a szándékkal, hogy szilárdítsák az erdélyi magyar média helyzetét, másrészt, hogy a Fidesz szavazatait növeljék. Az akció olyan szempontból jó volt, hogy a szerény anyagi lehetőségek miatt legatyásodott szerkesztőségeket végre új technikával szerelték fel, a munkatársak fizetését az erdélyi sajtóban szokásossá vált éhbérről pedig a valamelyest jobb 2500-3000 lejre emelték fel.

Ami egyszer már megtörtént Székelyudvarhelyen, az megismétlődött az erdélyi sajtó javával: a rossz menedzsment (bár van, aki konkrét lopást emleget, ez tényekkel nem támasztható alá) egész egyszerűen nem hozta el a várva várt eredményt: nem sikerült a meglehetősen nagy médiakonglomerátumnak az anyagi függetlenség üdvös útjára lépni. Az évente befolyó támogatást lényegében eltapsolták: fölösleges felvásárlások, applikációfejlesztés, youtube-os beszélgetőműsor nevetségesen drága előállítása, indokolatlan ingatlanbérlések, munkaközvetítési portál létrehozása, portálok működtetése népszerűsítés nélkül, csupa olyan dolog, ami a felelőtlenség és az amatőrség jeleit viseli magán. A cég, bár meglehetősen nagy volt, egyetlen alkalommal sem működött együtt azokkal a bukaresti reklámügynökségekkel, akik az igazi nagy ügyfeleket hozzák, pedig a szerteágazó médiatermékek érdekessé tehették volna a multinacionálisok számára is, hiszen lefedésből is olyan területekre jutottak el, ahová román nyelvű sajtótermékek nem.

Az utolsó komolyabb akvizíció a Kovászna megyei Székely Hírmondó felvásárlása volt: a pillanatnyilag szökésben levő korábbi RMDSZ elnökjelölt, Olosz Gergely érdekeltségébe tartozó lapot mindössze hetekkel azelőtt adták el, mielőtt a kártyavár megomlott volna.

A cégcsoport középvezetőinek nyilatkozata arra enged következtetni, hogy ők maguk sem tudtak arról, hogy a pénzes zsák kiürült. Demeter Szilárd mossa kezeit, neki már nincs köze a céghez – nyilatkozta le több lapnak is, a magyarországi illetékesek pedig úgy tesznek, mintha nem tudnának semmiről.

A legfájóbb az egyetlen magyar napilap elvesztése, ami több dologra is enged következtetni. Azok, akik az erdélyi sajtóról döntenek, nincsenek tisztában a nem-politikai jellegű média fontosságával egy kisebbség életében. Jól hangzik a Gulyás Gergő kijelentése, hogy a nyomtatott sajtó elvesztette a harcot, ez azonban egy kisebbség esetében a lélekmentés eszköze. Ha ezt nem veszik figyelembe, akkor viszont ott a másik valós ok, a pénzcsap elzárására: Orbán Viktor és pártja, a hathatós támogatások, agrár, sport, kultúra, sajtó területén sem kapott lényegesen több szavazatot, mint korábban. Mivel Magyarország likviditási gondokkal küzd, az EU-s milliárdok nem érkeznek, ott spórolnak, ahol jónak látják: többek közt a nyomtatott médián is.

„Csinálunk majd másik újságot” – mondhatják, de a helyzet nem ennyire egyszerű. Felvásárolni más sajtóorgánumot nehéz lesz, hisz a lecke egyértelmű: a Fidesz megvesz, ha baj van, magadra hagy. Ettől ugyan lehet még újra létrehozni print médiát, azonban ez az esély inkább matematikai.

A legjobb megoldás az erdélyi sajtó támogatására teljesen más lett volna. Késő bánat, de azért írjuk le: könnyen elérhető pályázati rendszer, felszerelésre, működésre. Évi 5 millió euróból sok médiatermék maradt volna talpon, ám ez az összeg elveszett egy túlméretezett, önjárásra képtelen apparátusban. Azért szomorú a helyzet, mert számos tapasztalt, jó tollú újságíró és az őket félig-meddig fenntartó szerkezet tört így végérvényesen össze.

A következtetés elég egyértelmű: nem lehet Budapestről erdélyi magyar sajtót gyártani, ugyanakkor a gigasajtóorgánum létrehozása ellentétes a fogyasztói szokásokkal. Szerencsésebb hagyni a helyi sajtót, hogy vívja meg harcát, támogatást pedig direkt módon kell adni az egyes sajtótermékeket birtokló cégeknek, egyesületeknek.

A Fidesz számára van egy feladat, ami inkább erkölcsi kötelesség: ha olyan emberekre bízták a pénzt, akik elherdáltak, találjanak újabb embereket, akik egy-egy átfogó erdélyi sajtóterméket tudnak működtetni. Nem lesz ez soha nyereséges, sohasem lesz pénz a munkatársak túlfizetésére, de identitásmegőrző, közösségformáló szerepe lesz. Ha ezt nem teszik meg, akkor ők maguk tettek egy gigantikus lépést annak irányába, hogy az erdélyi magyarság identitása megszűnjön.

Nagy Kálmán

Categories
Opinii

Exercițiu de sinceritate: câtă presă maghiară independentă mai există in România?


O investigație realizată de jurnaliștii publicației Atlatszo Erdely a scos la iveală că un conglomerat media grupat în jurul Asociației pentru Spațiul Media Transilvan a primit în ultimii ani o finanțare de 20 de milioane de euro din partea guvernului condus de Viktor Orban.

Astfel, asociația menționată a devenit cel mai mare trust media din presa maghiară din Transilvania, si, conform sursei citate, rolul său este de facto de a controla UDMR și de a împiedica orice discurs anti-Orban în spațiul maghiar din România.

În doar trei ani și jumătate, Asociația pentru Spațiul Media Transilvan a primit de la guvernul maghiar granturi de aproximativ 20 de milioane de euro, transformând asociația, până atunci relativ necunoscută, în cel mai mare trust media din presa maghiară din Transilvania, arată investigația condusă de Atlatszo Erdely. Pornit ca un ONG obscur, Spațiul Media Transilvan a cumpărat pe bandă rulantă, cu banii de la Budapesta, zeci de organizații media maghiare din Transilvania.

Sursa citată notează că bugetul anual al asociației are aproape aceeași mărime cu suma anuală acordată de guvernul român pentru minoritățile maghiare – aproximativ 6 milioane de euro.

Numai în 2020 trustul maghiar a avut venituri de 3,6 milioane de euro, adică cam cât au avut unii din principalii actori din piața media din România.

Deși asociația a fost alimentată cu milioane de euro, aceasta nu a crescut nici numărul și nici salariile jurnaliștilor care lucrează pentru grup, iar o serie de ziare locale au fost comasate într-un singur cotidian regional. Nici la capitolul dezvoltare digitală asociația nu a punctat, având doar un canal de Youtube care are în jur de 5 mii de vizualizări per video.

Cum și-a căpătat influența

Asociația pentru Spațiul Media Transilvan a primit primul sprijin financiar de 4,5 milioane de euro din partea autorităților ungare pe 27 decembrie 2010. După o perioadă în care a avut doar un portal online de analiză – Foter.ro, în care erau publicate opinii de pe ambele axe politice, asociația a pornit, în 2018, să cumpere masiv numeroase organe de presă maghiare din România. În prezent, asociația are aproximativ 30 de canale media, printre care se regăsesc cotidiene, posturi de radio, un portal de locuri de muncă, o revistă pentru femei, un supliment cultural sau o televiziune locală.

Investigația mai arată că deși la început trustul maghiar a cumpărat în principal organe media afiliate opoziției UDMR, ulterior acest lucru s-a schimbat și a achiziționat aproape exclusiv organe de presă locale care nu sunt deținute direct de UDMR. Astfel, consumatorii media maghiari din Transilvania nu au prea multe opțiuni, în sens că aleg fie canalele gestionate de Asociația pentru Spațiul Media Transilvam fie cele finanțate de UDMR.

Conform surselor citate de Atlatszo Erdely, asociația nu permite nicio opinie critică la adresa guvernului lui Viktor Orban, iar materialele critice la adresa UDMR au dispărut. Totodată, achizițiile realizate de Spațiul Media Transilvan ar fi un nou instrument pentru a controla UDMR-ul în sens că formațiunea ar avea probleme dacă trustul ar deveni brusc critic la adresa UDMR în timpul unei campanii electorale.

Cu toate că asociația a fost finanțată masiv de Fidesz, platformele online ale grupului nu par să aibă o priză atât de mare asupra publicului precum și-ar dori oficialii. Conform datelor Biroului Român de Audit Transmedia (BRAT), platformele online ale grupului au avut în 2020 un total de 7,7 milioane de vizitatori.

În comparație, maszol.ro, celălalt jucător important de pe piața online maghiară din Transilvania, a avut 6,6 milioane. Acest portal este administrat de Fundația Progress, fondată de UDMR, iar anul trecut a avut venituri de 240.000 de euro.

Sursa: ziare.com

Foto: https://www.freepik.com/

Categories
Hírek magyarul

Szabad Európa, szabad ország? 27 év után úja Magyarországon a Szabad Európa Rádió

Huszonhét év után újra jelen van Magyarországon a Szabad Európa. Az amerikai kongresszus által finanszírozott médium 23 olyan országban működik, ahol a kormányzat akadályozza az információ szabad áramlását vagy nem elég fejlett a sajtószabadság. Nem rádióként, hanem multimédiás honlapként tért vissza Magyarországra.

Köszöntőjében Csák Gyula, a Szabad Európa igazgatója azzal magyarázta az újraindulást, hogy „noha létezik független média Magyarországon, rengeteg az el nem mesélt történet. Mi ezeket az (akár politikai elfogultságból; akár a szűkös anyagi források miatt; akár az esetleges következményektől tartva) el nem mondott történeteket is feltárjuk.”

Ígérete szerint a mindannyiunkat foglalkoztató kérdéseket kiegyensúlyozott, független és szakmailag megalapozott módon, alaposan utánajárva, politikai ideológiáktól mentesen, a tényekre összpontosítva tárják a nyilvánosság elé.

A Media1 megtudta azt is, hogy a Szabad Európa kezdetben nagyjából 10 fős szerkesztői-újságírói törzsgárdával végez majd tartalomszolgáltatói tevékenységet Magyarországon, de e létszámon felül külsősöktől is vásárolnak majd tartalmakat. Ezt az információt Vovesz szintén megerősítette lapunk érdeklődésére. (Összehasonlításképp: az Indextől mintegy 90 fő mondott fel nemrégiben, és ez a teljes létszámot jelentette.)

Mint arról korábban Csák Gyula, a Szabad Európa Magyarország igazgatója a Media1 műsorának adott interjúban néhány napja már beszámolt, a Szabad Európa azért nem rádióként tér vissza Magyarországra, mint ahogyan az 1950-es évektől 1993-ig, hanem multimédiás oldalként, ahol egyaránt lesznek szöveges és videós tartalmak, infografikák és hangzó anyagok, podcastek, mivel a multimédia révén sokkal többet tudnak adni a látogatóknak, mintha csak egyszerűen rádióként működnének, és ez a forma a 21. századi követelményeknek jobban megfelel.

Csák Gyula beszámolt arról is, hogy a szabadeuropa.hu az amerikai adófizetők pénzéből működik, annak magyarországi elindulásáról az amerikai kongresszus döntött. Szigorú törvények és előírások vonatkoznak rájuk, és ezt Csák szavai szerint számon is kérik rajtuk. Mivel a Szabad Európa közszolgálati médiumnak minősül, ezért elvárás velük szemben az objektivitás, a pártatlanságra törekvés, a középen állás és a kiegyensúlyozott hírszolgáltatás.

A Szabad Európa Magyarország igazgatója hozzátette: nonprofit szervezetként hirdetések, reklámok egyáltalán nem lesznek az oldalon, illetve a podcastjaikban.

A honlap 9 fős stábbal indult – ebben benne van Csák Gyula is –, és Media1 korábbi cikke szerint a stáb nem is lesz sokkal nagyobb, de külsősöktől is vásárolnak majd tartalmakat. Kiderült, hogy ott folytatja a Pesti Hírlap korábbi főszerkesztője, Kerényi György, valamint az Indextől a főszerkesztő elbocsátása után az elsők között távozó Szalai Bálint is.

Forrás: hvg.hu, media1.hu.

Categories
Internationale Stiri

Principalul site de informaţii din Ungaria a anunţat că este ‘în pericol grav’, din cauza reorganizării redacției

Index.hu, cel mai mare site de informaţii din Ungaria se consideră ameninţat din cauza unui proiect de restructurare care ar putea limita capacitatea de a publica ştiri negative despre premierul Viktor Orban, informează AFP.

‘Index.hu, una din puţinele voci independente rămase, este supus unei presiuni din exterior care ar putea aduce sfârşitul redacţiei noastre în forma actuală’, a scris redactorul-şef Szabolcs Dull într-un comunicat publicat pe pagina de pornire a site-ului. ‘Cel mai mare site de informaţii din ţară este în pericol grav’, a arătat el în documentul semnat de o mare parte din jurnalişti.

Portalul nu a oferit detalii despre natura ameninţării, dar menţionează ‘o propunere de reorganizare a redacţiei’ care ‘va determina în zilele următoare viitorul Index’.

Duminică, un alt site de informaţii, 24.hu, a menţionat un proiect de externalizare a conţinutului publicat de Index.hu, justificat de conducere în interiorul redacţiei prin scăderea încasărilor din publicitate ca urmare a crizei coronavirusului. În martie, Miklos Vaszily, un investitor care îl apreciază pe Orban, a achiziţionat 50% din acţiunile diviziei de publicitate a Index.hu.

‘Dorim un site de informaţii unde să nu tragă sforile oamenii politici, emisarii guvernului şi ai actorilor economici’, a susţinut Dull.

Index.hu este printre puţinele site-uri de internet din Ungaria care îşi susţine în continuare independenţa într-o ţară aflată pe locul 89 din cele 180 din clasamentul mondial al libertăţii presei publicat de organizaţia neguvernamentală Reporteri Fără Frontiere. În 2010, când Orban a ajuns la putere, Ungaria era a 23-a din lume din acest punct de vedere, reaminteşte AFP.

În ultimii ani, presa care relata ca şi Index.hu despre corupţie fie a falimentat, fie a fost cumpărată de proprietari a căror influenţă s-a observat imediat în linia editorială mai favorabilă premierului.

Conform Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), reţelele de presă publice din Ungaria sunt aservite guvernului. Organizaţia apreciază că peisajul mediatic este dezechilibrat, iar accesul la informaţii este restricţionat, ceea ce contribuie la climatul care i-a permis lui Orban să obţină al treilea mandat consecutiv de prim-ministru în 2018.

La sfârşitul lui 2018, declinul jurnalismului independent din Ungaria a fost unul din motivele de declanşare a unei proceduri excepţionale a Uniunii Europene împotriva Budapestei, pentru riscul de încălcare gravă a valorilor comunitare. Procedura, încă nefinalizată, ar putea duce teoretic la suspendarea dreptului de vot al Ungariei în cadrul UE.

Sursa: agerpres.ro

Categories
Nationale Stiri

Bani de la stat pentru presa română și maghiară. Kronikaonline, Székelyhon și Szabadsag, printre „câștigători”

Potrivit unei Ordonanțe de Urgență, care a fost aprobată de guvern în prima săptămână din luna mai, guvernul ar fi trebuit să pună la bătaie 40 de milioane de euro, care vor fi dați contra publicitate. Paginademedia.ro a făcut calculul în euro și o listă a posturilor de televiziune, a radiourilor, site-urilor și a titlurilor din presa scrisă care au fost acceptate în campanie.

Lista este una parțială, pentru că sunt încă în lucru și alte solicitări. Conform acestei liste, deși campania de patru luni avea un buget maxim alocat de 40 de milioane de euro, totalul de până acum nu ajunge nici la jumătate: 17 milioane de euro totalizează, din calcule, campania guvernului pe cele patru luni. Pentru prima lună de campanie, instituțiile de media vor primi banii în avans, urmând ca situația să fie reglată în funcție de rezultate în lunile următoare. Sumele au fost stabilite pe baza rezultatelor posibile (în anumite condiții de trafic și de audiență). Dacă acestea nu se realizează, nu se plătesc toți banii. Campania are ca mesaj principal „Poartă masca, cu mesajele de încurajare scrise pe măștile de protecție purtate de diverse personaje.

Conform listei publicate de Paginademedia.ro, printre cei care au solicitat și se vor bucura de fonduri provenite de la Guvernul Orban se regăsesc și firmele susținătoare ale unor publicații tipărite sau online în limba maghiară, precum Krónikaonline, Székelyhon, Haromszék, Szatmari Friss Újsag și Átlátszó Erdély. Sumele diferă, probabil în funcție de solicitarea făcută, de la 286.671 pentru Prima Press S.R.L. (szekelyhon.ro, kronikaonline.ro, liget.ro) până la 595 de lei pentru Asociația Atlatszo Erdely Egyesulet (atlatszo.ro).

Considerat de unii comentatori drept „o gură de aer pentru presă” sau „o investiție bună făcută de Guvern”, ajutorul oferit presei este și contestat de o bună parte a scenei mass media de la noi (g4media.ro, recorder.ro, riseproject.ro), care îl consideră „mită”, deoarece „criteriile sunt confuze și discutabile și este o metodă greșită, care nu ajută cu adevărat presa din România”.

Care dintre cele două tabere va fi avut dreptate, vom vedea în viitorul apropiat.

Mihai Oros

Surse: paginademedia.ro, romania.europalibera.org, g4media.ro.

Categories
Internationale Opinii

Ungaria: legea fake news-urilor şi sfidarea UE, modele pentru viitorii lideri europeni?

Noul coronavirus a demonstrat deja că nu este o amenințare doar la adresa sănătății și a vieții oamenilor de pretutindeni, ci și un pericol aproape iminent la adresa drepturilor și libertăților cetățenești. Sub pretextul luptei împotriva dușmanului comun al lumii, guvernele și parlamentele anumitor state ar putea profita de situația creată pentru a instaura regimuri nedemocratice, poate chiar dictatoriale.

Este ceea ce vedem că prezintă din ce în ce mai des presa europeană în legătură cu Ungaria, unde premierul Viktor Orbán dă semnale că urmărește să se distanțeze de Uniunea Europeană, față de care se poziționează într-un evident raport de sfidare și adversitate, și chiar de democrație, de valorile statului de drept și de libertatea de expresie. Relevant în acest sens este felul în care Viktor Orbán și Fidesz au început să aplice puterile depline pe care parlamentul le-a acordat premierului, conform deja cunoscutei legi care pedepsește difuzarea de ceea ce este denumit vag  fake news.

Potrivit acestei legi, persoanele care publică informații socotite false pot fi pedepsite cu închisoarea. Așa se face că János Csóka-Szűcs, un membru al partidului de opoziție Momentum, a fost luat mierucuri de acasă de poliție, din ordinul guvernului, pentru o postare de pe Facebook în legătură cu paturile rechiziționate din spitale.

Într-o declarație pentru site-ul 444.hu, János Csóka-Szűcs a afirmat că ultima oară când a fost luat așa de poliție a fost în 1987, când participase la o manifestație de protest neautorizată de regimul comunist.

Dacă pentru admiratorii lui Orbán aceste acțiuni sunt firești și probabil percepute ca o lecție binevenită prin care jurnaliștii sunt puși la zid și dezvățați de a mai manipula lumea, pentru cei care sunt mai aproape de valorile statului de drept și ale democrației, legea în sine este arbitrară, iar măsurile aplicate în baza ei sunt o dovadă clară a impunerii unei cenzuri demne de regimuri totalitariste.

Într-o democrație funcțională, știrile false sunt demontate prin contra-știri care prezintă dovezi susținute despre neadevărurile exprimate cu bună știință în publicațiile cu caracter informativ sau – ceea ce e și mai firesc să se întâmple – sunt trimise în fața unei instanțe judecătorești, capabile să analizeze și să coreleze faptele și probele, pentru a ajunge la un verdict corect. Practica de a lua pe sus jurnaliștii și a-i duce în secțiile de poliție pentru aplicarea pe loc a unor eventuale sancțiuni sau amenințări miroase de la distanță a cenzură și totalitarism, oricât de îndreptățit ar putea părea un astfel de gest. Este ca în cazul în care un om nedreptățit alege să își facă singur dreptate prin violență sau omor, după ce el sau un membru al familiei sale a devenit victima cine știe cărui agresor, în loc să apeleze la organele responsabile de acordarea dreptății și a pedepselor.

Ceea ce ar trebui să devină însă un motiv serios de îngrijorare pentru toată suflarea europeană, inclusiv pentru admiratorii controversatului premier, este atitudinea sfidătoare pe care nu ezită să o arate față de UE. Cel mai recent, aceasta se traduce cu refuzul de a se prezenta la Parlamentul European, unde a fost dezbătută joi, 14 mai, situația statului de drept în Ungaria. În loc să participe el însuși, Viktor Orbán a ales să trimită o scrisoare prin care se scuză că nu se poate prezenta pentru că este ocupat cu gestionarea epidemiei care îi „consumă energia și forțele”, propunând să o trimită în loc pe ministra Justiției, Judit Varga – propunere respinsă de Parlamentul European.

Pe de altă parte, tot joi, simultan cu dezbaterea din Parlament, Curtea Europeană de Justiție a condamnat Ungaria pentru faptul că ține azilanții și migranții în „condiții de detenție, ca în închisoare”, în lagăre special construite pe frontiera cu Serbia. Pentru ministra Justiției din Ungaria, decizia Curții Europene de Justiție se traduce cu obligația impusă Ungariei de a primi imigranți fără niciun control, conform presei de opoziție, sau cu trădare din partea UE, după cum se arată în cotidianul pro-guvernamental Magyar Nemzet.

Pentru oameni ca mine, toate aceste acțiuni sfidătoare față de UE ale unui lider european prevestesc atitudini sfidătoare față de proprii cetățenii ai oricărui şef de stat european căruia nu-i va conveni modul în care funcţionează Uniunea, şi pentru care democrația, statul de drept și libertatea de expresie vor fi nimic mai mult decât o amintire frumoasă a unor vremuri apuse.

Mirela Cara Dragu

Sursa: romania.europalibera.org.

Categories
Nationale Stiri

Centrul pentru Jurnalism Independent: banii Guvernului pentru publicitate în presă, o idee periculoasă

Centrul pentru Jurnalism Independent recunoaște nevoia imperioasă de a oferi un ajutor sectorului mass-media, dar consideră ideea utilizării publicității din bani publici periculoasă atât pentru mass-media, cât și pentru Guvern, în lipsa unor obiective foarte clare de comunicare și criterii stricte de transparență și performanță. UE oferă strategii de sprijin direct de care pot beneficia companiile de media, care să țină cont de nevoile reale ale presei și să ajute cu preponderență sectoarele cele mai afectate (presă scrisă, presă online).

Intenția Guvernului de a înființa un fond de informare pe tema COVID-19, alimentat din bani publici, care să fie distribuit întregii mass-media ca formă de sprijin vine deja târziu, în condițiile în care cetățenii trebuiau să fie informați încă de la începutul stării de urgență.

Încă de la începutul stării de urgență, CJI a solicitat Guvernului să găsească acele soluții financiare și legale care să asigure funcționarea în continuare a redacțiilor din România, pe toată durata stării de urgență și în perioada post-criză, până la revenirea situației la normal. Astfel de măsuri nu au doar caracter economic, ele afectează exercițiul dreptului la informare prevăzut de Constituția României și de jurisprudența internațională.

Uniunea Europeană a încurajat statele membre să recurgă la măsuri de sprijin la nivel național pentru contracararea efectelor crizei produse de pandemia de COVID-19. Subvenționarea salariilor, suspendarea plății impozitelor corporative, a TVA sau a contribuțiilor sociale, compensarea directă a companiilor pentru pierderile produse de situația excepțională pe care o traversăm sunt doar câteva din măsurile sugerate de UE.

Mecanismul utilizării fondurilor de publicitate din bani publici pentru sprijinirea presei a fost abuzat în trecut, cu rezultate negative atât pentru independența jurnaliștilor, cât și pentru fondurile publice. Zeci de milioane de euro au fost alocate preferențial presei „prietenoase”, fundamentând un mecanism de cenzură economică sancționat de organismele internaționale.

Cel care, în 2005, s-a opus alocării discreționare a contractelor de publicitate și a introdus legislație specifică în acest domeniu, impunând obligații de transparență și criterii de performanță, a fost un guvern cu participarea Partidului Național Liberal. Este ironic să vedem că, în 2020, un guvern liberal se gândește să reia aceleași practici pe care le-a combătut. Asigurările sale că alocările de publicitate nu vor veni cu condiționări politice sunt insuficiente și creează suspiciuni într-un an cu mare încărcătură electorală. Studiile CJI au demonstrat că alocările preferențiale duc la autocenzură și erodează încrederea publicului în demersul jurnalistic. 

Din informațiile apărute până acum referitoare la consultările purtate de Guvern cu reprezentanții industriei a reieșit că atenția se concentrează pe criteriile de repartizare echitabilă a fondului de publicitate, nu pe efectele pe care o astfel de campanie de informare ar trebui să le aibă la nivelul cetățenilor. Un atare fond de informare trebuie să aibă obiective foarte clare – mesaje, public țintă, eficacitate – iar distribuirea banilor publici trebuie să urmeze strict criteriile de transparență și eficiență – costuri minime pentru rezultate maxime. Ca atare, alocarea lui către toată mass-media ar fi nejustificată. Un astfel de fond este, în cel mai bun caz, o subvenție mascată, care poate stârni suspiciuni. 

Guvernul ar trebui să ia în calcul alte mecanisme de sprijin financiar pentru presă, care să țină cont de nevoile reale ale presei și care să ajute cu preponderență sectoarele care au fost cel mai puternic lovite (presa scrisă, presa locală). 

În orice circumstanțe, plănuita campanie de informare pe tema COVID-19 trebuie să respecte, cerințele Legii achizițiilor, care obligă autoritatea care inițiază campania la transparență. În plus, la încetarea contractului de publicitate media, Guvernul trebuie să realizeze și să dea publicității un raport de evaluare a impactului serviciilor respective.

Sursa: cji.ro.

Categories
Opinii

Două rapoarte internaţionale: Cât de liberă este presa liberă din România și Ungaria?

Când vine vorba despre presă, deseori oamenii discută folosind sintagme stereotipe precum „a patra putere în stat”, „manipulare” sau „libertatea presei”. Teoretic, pentru o informare corectă și obiectivă a cetățenilor, presa trebuie să dispună de o libertate de expresie care să nu fie atinsă nici măcar tangențial de vreun fel de cenzură din partea autorităților statului. Cât despre obiectivism, acesta va fi întotdeauna subjugat subiectivismului celui ce relatează evenimentele, chiar și în cazul celor mai bune intenții de a rămâne fideli față de deontologie.

Libertatea presei depinde în primul rând de formele de guvernământ din fiecare țară în parte. Se consideră că democrația este cadrul perfect pentru o presă liberă, însă totul stă, în fapt, sub semnul relativității și al nuanțelor de tot felul. O dovedesc monitorizările, clasamentele și rapoartele care se fac la anumite intervale pe acest subiect.

De pildă, în Raportul anual pe 2019, emis de Consiliul Europei, se precizează încă de la început că libertatea presei în Europa este mai fragilă ca niciodată după Războiul Rece, având în vedere faptul că jurnaliştii au de înfruntat fel și fel de obstrucții, ostilități și chiar violențe, atunci când se aventurează în investigații și reportaje care aduc beneficii publicului larg și devin incomode pentru persoanele influente. De aceea, Consiliul Europei le cere statelor membre să creeze condițiile optime pentru a spori libertatea presei, atât prin cadre legislative care să o susțină, cât și în practică.

Într-un clasament realizat de cea mai mare organizaţie pentru apărarea drepturilor ziariştilor „Reporteri fără frontiere” (RSF) privind libertatea presei în 180 de state ale lumii, observăm de pildă că România, stat membru UE de 13 ani, ocupă locul 48. Prin comparație, vecinii noștri unguri se situează chiar mai jos, la poziția 89. „Ziariştii independenţi obţin tot mai greu informaţiile, nu pot adresa întrebări în mod liber parlamentarilor şi nu pot participa la diferite evenimente publice. Politicienii partidelor de guvernământ nu acordă interviuri instituțiilor de presă care critică Guvernul, iar birourile de presă ale instituţiilor publice refuză să răspundă la întrebările mass-mediei independente, se mai arată în raport, care adaugă: în 2019, controlul guvernului de la Budapesta asupra mass-media s-a intensificat prin alegerea altor membrii ai FIDESZ în Consiliul Media. În asemenea condiţii se justifică faptul că Ungaria a pierdut două poziţii în clasament”, după cum se arată într-un articol g4media.

Situația presei din Ungaria este motiv de îngrijorare și pentru Consiliul Europei care, în raportul amintit anterior, include țara vecină, care pedepsește cu închisoarea difuzarea de informații false, pe lista țărilor care subjugă presa sistematic în ultima vreme, alături de țări precum Turcia, Rusia sau Italia – perioada COVID-19, fiind chiar o oportunitate de care profită și mai mult în direcția propusă.

Privit din afară, cazul Ungariei poate fi tratat cu indulgență, în sensul în care în opinia multora, pedepsirea știrilor false este dreaptă și perfect justificată. Dacă privim însă lucrurile și din perspectiva abuzurilor, dar mai ales a dificultății de a demonstra că o știre este sau nu falsă, atunci nimeni nu garantează că acuzația de știre falsă nu se poate aduce arbitrar (și chiar susține cu probe inventate) oricărei publicații sau oricărui jurnalist independent care deranjează cu ceva guvernul sau îi șifonează în vreun fel imaginea, putând ajunge lejer la situații precum cele din Rusia, China, India, Filipine și Vietnam, care recurg inclusiv la dezinformări pe rețelele de socializare. Rezultă așadar că o astfel de lege nu este decât o medalie care are și revers, lăsând un loc generos manipulării opiniei publice.

Deși România pare să ocupe o poziție mai bună, nefiind nici în atenția expresă a Consiliului Europei și aflându-se mult deasupra Ungariei în topul RSF, nu este neapărat o țară în care presa este liberă. Dimpotrivă! La noi, refuzul autorităților de a sta de vorbă cu presa pare o practică intrată într-o normalitate acceptată de toți cetățenii sau măcar de o majoritate a lor. Mai mult decât atât, trusturile de presă fie aparțin unor politicieni influenți care trasează direcțiile în funcție de interesele pe care le au, fie sunt mereu cenzurate de colaborările de tip finanțare pentru spații de publicitate pe care le au cu diverse entități. Și aici este cea mai alunecoasă și mai periculoasă zonă, căci – nu-i așa? – banul e ochiul dracului, iar la noi el subjugă presa mai bine decât orice lege.

Dacă luăm la întâmplare cazul unui ziar național sau local, care primește lunar bani pentru publicarea de machete publicitare sau de conținut publicitar de la o anumită companie care îi devine client fidel, și ne imaginăm că, la un moment dat, compania respectivă este implicată într-un scandal de proporții cu efecte dăunătoare asupra populației, cum ar fi de pildă prelucrarea lemnului tăiat ilegal sau comerțul cu dezinfectanți ineficienți, va putea ziarul respectiv să publice vreun articol pe marginea situației în care se află clientul său, fără ca relațiile ulterioare să aibă de suferit? Răspunsul este generat automat de mintea fiecăruia dintre noi pentru exemplul ales, însă perfidia subjugării presei este prezentă sub mult mai multe și mai subtile forme. Și atunci, nu ne rămâne decât să ne punem retoric o întrebare: cât de liberă este, de fapt, presa liberă din statele democratice europene sau ale lumii și cât de corecte sunt informațiile care ajung la noi, dar mai ales, cum știm că o sursă declarată sigură este cu adevărat sigură?

Mirela Cara Dragu

Categories
Internationale Stiri

Europa Liberă: Cum se vede în presa ungară, rusă şi ucraineană situaţia creată de declaraţiile preşedintelui Iohannis

Abordări diferite în Ungaria în media apropiată de guvernul de la Budapesta şi cea considerată independentă, o anumită nostalgie după perioada stalinistă din România în presa moscovită şi tratarea subiectului cu reţinere în Ucraina, unde minoritarii maghiari reprezintă un capitol sensibil.

În Ungaria, Azzanali redă situația din România și disputa în jurul eșuatului proiect de autonomie a Ținutului Secuiesc cât se poate de neutru, citându-l pe Iohannis cu interpelarea sa bilingvă: „Jó napot, Ciolacu!” (însă ziarul îl face pe Iohannis – Johannis, cu J-, cum e obiceiul în presa maghiară).

La fel de neutru scrie și platforma independentă Index.hu. Site-ul Index.hu este de altfel menționat în raportul anual al Consiliului Europei despre starea presei pe continent, raport publicat chiar ieri, în care Ungaria lui Orbán și Polonia lui Kaczynski sunt arătate ca fiind cele două țări din UE care îngrădesc în mod serios libertatea presei. Raportul Consiliului Europei citează chiar cazul site-ului Index.hu, ai cărui jurnaliști sunt prezentați în Ungaria ca dușmani și trădători în presa (majoritatea structurilor media) supusă regimului. Împotriva a doi jurnaliști de la Index a avut de altfel loc în toamnă o persistentă campanie antisemită, căreia i s-a făcut ecou și presa de stat (cf. raportul Consiliului Europei).

În schimb, cotidianul de dreapta și apropiat puterii Magyar Nemzet tratează pe larg înfruntările verbale de marți din România și relatează cum FIDESZ, partidul puterii al lui Orbán „condamnă declarațiile anti-maghiare (magyarellenes nyilatkozat) ale lui Iohannis” (Johannis). Același ziar citează și Consiliul Național Secuiesc care spune: „Viitorul României nu poate fi construit pe ură”.

La Moscova, scriind tot despre situația din România, Rossiiskaia Gazeta, considerată a fi practic o publicație cvazi-oficială a Kremlinului, amestecă sistematic “maghiari” și “secui”, sau mai degrabă îi consideră pe toți maghiarii din Transilvania a fi secui :

Secuii, cunoscuți încă din Evul Mediu ca războinici vajnici, au condus practic regiunea Transilvania în sec. XVIII-XX. După Tratatul de la Trianon din 1920, Transilvania a trecut din regatul maghiar în componența României. În anii 1952-1968, în România socialistă a existat o regiune autonomă maghiară, dar Nicolae Ceaușescu, luptându-se cu separatismul, a anulat-o printr-o reformă administrativă”, scrie Rossiskaia Gazeta.

Finalul articolului este pe măsură : “În 2011, formațiunea UDMR a ungurilor din România, în frunte cu liderul maghiarilor ardeleni László Tökés, a deschis o reprezentanță a Ținutului Secuiesc pe lângă Parlamentul European. România a reacționat negativ, subliniind că autonomia “nu are nicio justificare legală”.”

În Ucraina în schimb, foarte sensibilă la rândul ei față de minoritatea maghiară de acolo, agenția RBK scrie:

“Secuii sunt unul din grupurile etnografice care intră în compoziția minorității maghiare de pe teritoriul României. Din cei 1,2 milioane de maghiari, circa 700.000 sunt secui care trăiesc în estul Transilvaniei și se află de decenii în centrul înfruntării politice dintre cele două părți.”

Sursa: romania.europalibera.org

Categories
Nationale Stiri

Centrul pentru Jurnalism Independent: Tăcerea și ascunderea informațiilor nu sunt compatibile cu o societate democratică, chiar și în perioada stării de urgență

Într-o solidarizare fără precedent în ultimii ani, 92 de redacții și 163 jurnaliști s-au adunat, în câteva ore, pentru a cere acces la informații și transparență de la autoritățile publice centrale și locale. Aceste numere dovedesc câte de mare este nevoia de informație, în special la nivel local, unde săptămâni la rând, jurnaliștilor le-a fost foarte greu să își îndeplinească mandatul de informare publică. Lista este în curs de actualizare.

Către:

Guvernul României,

Ministerul de Interne, Grupul de Comunicare Strategică

Data: 02.04.2020

Vă solicităm să ne transmiteți, în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, următoarele informații:

  1. Numărul de cazuri, vârsta și sexul persoanelor infectate Covid-19, al celor vindecate, carantinate, izolate, precum și numărul, vârsta și sexul persoanelor decedate, defalcate pe localități.
  2. Numărul la zi al medicilor infectați, carantinați sau izolați, precum și, dacă va fi cazul, numărul medicilor decedați din cauza infecției Covid-19, defalcate pe localități.
  3. Informații actualizate privind situația spitalelor în contextul pandemiei Covid-19 (secții în carantină, secții închise pentru dezinfecție etc).
  4. Numărul de teste preluate și procesate, cu menționarea localității din care au fost preluate, precum și a locului în care respectivele teste sunt procesate.
  5. Numărul de pacienți unici testați, defalcat pe localități.
  6. Informații actualizate privind necesarul de aparate și echipamente de protecție pentru personalul din spitale (măști chirurgicale, măști de protecție (FFp2 și FFp3), combinezoane, halate impermeabile, șorțuri impermeabile, mănuși de unică folosință și echipamente pentru protecția ochilor, necesarul de dezinfectanți), la nivel de spital.
  7. Informații actualizate privind numărul de aparate și echipamente de protecție pentru personalul din spitale achiziționate, la nivel de spital.
  8. Vă solicităm să numiți purtători de cuvânt în toate instituțiile publice, așa cum stipulează Legea 544/2001 la articolul 16. Numele și contactele acestora trebuie să fie publice.
  9. Numele și funcția membrilor Grupului de Comunicare Strategică.

Solicităm ca informaţiile să ne fie furnizate cel puțin o dată pe zi, pe toată durata situației de urgență, atât pe website-ul Ministerului de Interne, cât și prin comunicatele de presă distribuite la nivel național și local de autoritățile competente.

Este vital ca la nivel local să fie înființate, la nivelul celulelor de criză locale, departamente de comunicare care să fie mandatate să ofere jurnaliștilor informații în timp real.

Blocada informațională instituită de autoritățile publice din România este fără precedent. Legea accesului la informațiile de interes public este încălcată și prin aceasta, se încalcă și dreptul fundamental al cetățenilor de a fi informați. Într-o perioadă de criză, obligația autorităților de a fi transparente și de a oferi cetățenilor, și prin intermediul mass-media, informații este una fundamentală.

Practicile Guvernului de a oculta informația au stârnit deja îngrijorarea OSCE, care transmite României că: “[…] Dispozițiile decretului de urgență, așa cum arată astăzi, prezintă un risc de restricționare nejustificată a activității jurnaliștilor, de autocenzură pentru actorii media care încearcă să informeze publicul, și ar putea fi chiar contraproductivă. Mass-media și jurnaliștii independenți au un rol important în lupta împotriva dezinformării, în special online, și nu ar trebui să fie restricționate în mod necorespunzător în raportarea lor asupra pandemiei.”

Tăcerea și ascunderea informațiilor nu sunt compatibile cu o societate democratică, chiar și în perioada stării de urgență.

Cetățenii au, fără echivoc, obligația de a respecta solicitările autorităților. Dar, autoritățile au la rândul lor obligația de a acționa transparent, în numele cetățenilor. Punerea sub sechestru a informațiilor publice, sub amenințarea dosarelor penale, precum și oferirea de informații parțiale și formulate astfel încât să creeze beneficii de imagine aparatului de stat, sunt periculoase prin susceptibilitatea de dezinformare și sunt apanajul unor vremuri de la care vrem să credem că România s-a îndepărtat.

Considerăm că aceste practici nu fac decât să îndepărteze România de valorile europene și de angajamentele sale internaționale.

Vă mulţumim,

Centrul pentru Jurnalism Independent

Lista completă a semnatarilor este disponibilă pe cji.ro

Foto: Background vector created by freepik – www.freepik.com