Categories
Nationale Stiri

Turismul în Harghita și Covasna, cel mai puțin afectat de pandemie

Portalul de statistică Erdelystat.ro a publicat recent o analiză din care rezultă că, spre deosebire de alte zone turistice din țară,  turismul în Ţinutul Secuiesc a fost mai puțin afectat de pandemie în sezonul rece de la sfârșitul anului trecut și începutul acestui an. 

În urma datelor furnizate de oficiile statistice din mai multe județe, a fost desprinsă concluzia că în sezonul turistic deiarnă, în perioada noiembrie 2020 – aprilie 2021, la nivel naţional, numărul turiştilor a scăzut cu 27,8%, iar numărul nopţilor de cazare cu 33,1%, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului de dinainte. 

În Transilvania, în schimb, cifrele au scăzut cu doar 24,1%, respectiv 28,4%. Cele mai puțin afectate de acest declin au fost județele Harghita și Covasna. Aici, numărul de sosiri ale turiştilor a scăzut cu doar 3%, iar numărul nopţilor de cazare cu 19%, faţă de sezonul de iarnă precedent.

În perioada noiembrie 2020 – aprilie 2021, unităţile turistice din Transilvania, înregistrate oficial, au înregistrat un număr de 1 308 877 de sosiri ale turiştilor, cu 414 527 mai puţine decât cu un an mai devreme. Numărul nopţilor de cazare, în aceeaşi perioadă, a fost de 2 518 305, cu 999 607 mai puţine decât în sezonul precedent de iarnă. 

În Transilvania, au fost înregistrate mai mult de jumătate din numărul total de turiști și nopți de cazare la nivel național. Un turist a petrecut în medie două nopţi într-un loc de cazare din Transilvania. 

În Ţinutul Secuiesc au fost înregistrate 98 100 de turişti şi 229 972 de nopţi de cazare pe toată durata sezonului de iarnă. Utilizarea capacităţii de cazare a fost de 17% în sezonul de iarnă care a trecut, faţă de 23,7% înregistrat cu un an mai devreme.

Pandemia de coronavirus a afectat în mod negativ traficul de turişti încă din sezonul precedent de iarnă, oprind astfel tendinţa de creştere din ultimii ani.

Sursă: hirado.hu

Foto: cazari.ro

Categories
Opinii

UDMR susţine în primul rând politicile guvernului de la Budapesta sau ale guvernului din care face parte?

Dacian Cioloş a făcut zilele trecute o salutară prostie (dacă prostie o fi fost şi nu altceva), care a jucat rolul unui fulger într-o noapte de catran: îţi arată, fie şi preţ de o fracţiune de secundă, împrejurimile. Ajută la orientare. Pe 27 iunie, sub semnătura liderului Dacian Cioloş, grupul europarlamentar Renew Europe a trimis preşedintei Comisiei Europene o scrisoare prin care cerea suspendarea Planului de Recuperare şi Rezilienţă al Ungariei până când Guvernul de la Budapesta îşi va modifica legislaţia în aşa fel încât să permită mai uşor urmărirea modului în care sunt cheltuiţi banii europeni, iar eventualele fraude să poată fi descoperite şi pedepsite. 

Pe 7 iulie, Dacian Cioloş anunţa pe Twitter că Executivul de la Bruxelles a suspendat Planul de Redresare şi Rezilienţă al Ungariei, informaţie care a fost dezminţită imediat de către vicepreşedintele Comisiei Europene, Vera Jourova. Cea mai stranie reacţie la acest incident a avut Kelemen Hunor – stranie prin surescitarea pe care o arăta şi prin violenţa latentă pe care o ascundea. Vedeta zilei a fost fraza „Nicio factură nu rămâne neplătită în politică” şi toată lumea a crezut că liderul UDMR a sancţionat doar informaţia falsă lansată de Dacian Cioloş. 

Să citim însă întreaga declaraţie a lui Kelemen Hunor: „Niciodată nu am discutat în coaliţie, nu este poziţia coaliţiei, nu este poziţia guvernului, este poziţia lui Dacian Cioloş şi el nu reprezintă coaliţia, nu reprezintă România, el reprezintă acolo un grup parlamentar al cărui şef este în acest moment. Nu sunt de acord cu acest demers al lui Dacian Cioloş şi cred că a făcut una dintre greşelile cele mai mari ce pot fi făcute în politică şi ştiţi cum e, nicio factură nu rămâne neplătită în politică. A făcut o greşeală uriaşă, nu trebuie să intervină niciun europarlamentar într-o astfel de relaţie şi Comisia a făcut precizările necesare, s-a grăbit domnul Cioloş, a vrut să fie erou, n-a reuşit”. Ce treabă are coaliţia de la Bucureşti sau guvernul român în afacerea asta? Greu de înţeles. 

Din întreaga declaraţie, pare destul de evident că Kelemen Hunor nu i-a reproşat lui Cioloş doar lansarea în public a unei informaţii false, ci întregul său demers legat de PNRR-ul Ungariei, adică şi scrisoarea adresată Ursulei Van Der Leyen. Ceea ce schimbă semnificativ datele problemei, căci scrisoarea nu este lipsită de legitimitate politică. Guvernul Viktor  Orbán are mai multe meciuri fierbinţi cu Comisia Europeană – statul de drept, imigraţia, legislaţia anti-gay – şi unul la fel de fierbinte cu George Soros. E greu de spus care dintre ele sunt conflicte reale şi serioase şi care sunt doar stârnite şi umflate de Viktor  Orbán până la paroxism, cu unicul scop de a atrage aliaţi. Sau mai exact: de a nu rămâne singur. De exemplu, cruciada anti-Soros, pe care Viktor  Orbán tocmai o reîncălzeşte după un an de pauză cauzată de pandemie, în mod cert nu urmăreşte decât să strângă poporul în jurul liderului, împotriva unui personaj cu trei păcate capitale: e bogat, e maghiar şi e evreu. De o subită reîncălzire pare a se bucura, după ultimele veşti de la Budapesta, şi ciorba imigraţiei. În problema legislaţiei anti-gay, vedem deja aplicată aceeaşi tactică, numai că de data asta Viktor  Orbán nu-şi aliază doar poporul, ci şi alte state: tocmai se naşte un asemenea front împotriva Bruxelles-ului, format din grupul de la Vişegrad plus Slovenia. 

Cu statul de drept chiar că e o dispută serioasă. E foarte greu de acceptat că performerul absolut al contractelor pe bani europeni e ginerele premierului, că Viktor  Orbán a construit, cu bani europeni, o cale ferată de şase kilometri între satul copilăriei sale şi comuna învecinată sau că a ridicat tot pe bani publici, în acelaşi sat cu 1.800 de locuitori, un stadion de fotbal pentru 3.800 de spectatori. Idei similare au fost şi pe la noi. Victor Ponta a finanţat de la buget un stadion în fieful său electoral, Târgu-Jiu, iar Liviu Dragnea i-a făcut odraslei echipă de fotbal şi stadion la Turnu Măgurele. Numai că pe la noi asemenea iniţiative n-au avut un deznodământ tocmai fericit: Liviu Dragnea depanează dube la Rahova, iar Victor Ponta s-a angajat ca eunuc la seraiul padişahului Erdogan. În Ungaria însă, veşnicul procuror-general numit de Fidesz (mandate întinse pe 24 de ani, până în 2028) nu găseşte niciodată, nicăieri ceva în neregulă. Ungaria a refuzat să participe la instituţia Procurorului European şi dă cu poşeta în cap oricui îndrăzneşte să se intereseze cum cheltuieşte banii europenilor. 

Aşa stând lucrurile şi cunoscându-i tacticile, e de aşteptat ca şi în problema statului de drept Viktor  Orbán să urmărească acelaşi obiectiv: să nu rămână singur. Polonia e deja acolo şi nu mult a lipsit să fie acolo, cu ambele picioare, şi România – amintiţi-vă de activitatea Comisiei Iordache şi de reacţia întregii Europe faţă de ea, dar şi de marea şi subita prietenie dintre Liviu Dragnea şi Viktor  Orbán, cât primul încă mai era pe aici un fel de stăpân absolut. Între timp România şi-a găsit o altă cale, dar problemele cu statul de drept – fie moştenite din vechime, fie născute în era Dragnea – sunt departe de a fi fost depanate. Iar una dintre cele mai supurânde rămâne Secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie. 

După ce desfiinţarea ei a fost cerută atât de limpede şi neechivoc de toate organismele relevante din Europa, este un mare mister de ce singurul partid al actualei de coaliţii de guvernare de la Bucureşti care îi susţine existenţa – fie ca atare, fie deghizată în altceva – este UDMR. Deşi au dovedit deseori că au un IQ semnificativ mai mare decât mulţi dintre politicienii români, liderii Uniunii au rămas, în ceea ce priveşte Secţia Specială, încremeniţi în discursul rudimentar care a dus şi la înfiinţarea acesteia: procurorii DNA care schingiuiesc suflete şi frâng destine. Dacă chiar aşa ar fi stat lucrurile, Secţia Specială avea timp, în trei ani de zile, să prezinte o colecţie semnificativă de asemenea ticăloşi. Or, recolta SS constă doar în Portocală de la Ploieşti, trimis în judecată şi fără nicio sentinţă până acum, şi în câteva alte „Portocale” de pe la Bihor – foşti procurori DNA Oradea care au ajuns să ceară ei înşişi, în instanţă, ca Secţia Specială să-şi termine odată treaba cu ei. 

Acest bilanţ arată, prin el însuşi, cât de derizorii au fost argumentele înfiinţării SS şi pe care liderii UDMR continuă să le recite. Şi sper că este clar pentru toată lumea: câtă vreme Secţia Specială va continua să existe – fie ca atare, fie deghizată în altceva – România va avea un litigiu, un diferend, un meci cu Comisia Europeană în problema statului de drept. Adică Viktor  Orbán nu va fi singur. Prostia spusă de Cioloş şi reacţia total disproporţionată a lui Kelemen Hunor ne-au ajutat să iluminăm, fie şi pentru o fracţiune de secundă, o întrebare: UDMR susţine în primul rând politicile guvernului de la Budapesta sau ale guvernului din care face parte?

Sursa: adevarul.ro/ autor: Liviu Avram

Foto: costas-negru.ro

Categories
Locale Stiri

Învățarea limbii române de către elevii maghiari, o prioritate pentru autoritățile harghitene

Rezultatele obţinute de elevii maghiari din judeţ la proba de limba română a Evaluării Naţionale şi a examenului de Bacalaureat l-au nemulțumit pe preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, Borboly Csaba, care în cadrul unei conferințe de presă susținute în urmă cu o săptămână a declarat că, în opinia sa, Ministerul Educaţiei trebuie să ia mult mai în serios chestiunea predării limbii române pentru copiii maghiari.


„Se vede foarte clar că într-un judeţ unde marea majoritate a copiilor nu sunt de limba maternă, comunicarea în limba română trebuie să fie învăţată separat. Până când copiii maghiari nu învaţă să vorbească şi să scrie în limba română, ci numai memorează subiecte şi redau din memorie, până atunci şansele la Bacalaureat pentru copiii maghiari sunt mici (…) Noi asta am susţinut din start, că nu este de ajuns să fie făcute nişte manuale foarte frumoase, desenate, colorate, ci trebuie să ne uităm şi la aceşti copii, care ar trebui să comunice în limba română şi atunci eu cred că rezultatele ar fi altele. Noi, de ani de zile lucrăm cu această problematică, din păcate nu avem susţinere câteodată nici din întreg mediul politic (…) dar eu văd că altă soluţie nu este şi va trebuie să fie luată mult mai serios şi din partea Ministerului Educaţiei învăţarea limbii române”, a declarat Borboly Csaba, potrivit Agerpres.


Acesta a spus că instituţia pe care o conduce se ocupă de mai mult timp cu această chestiune, a derulat programe, a susţinut Inspectoratul Şcolar şi primăriile, dar atribuţiile îi sunt limitate.

„Ce ne rămâne este să facem programe directe, finanţări directe, încercăm să susţinem primăriile care vor să aibă rezultate, încercăm să ajutăm Inspectoratul Şcolar, unde se poate, deci intenţii avem, voinţă avem, atribuţii, pârghii legale nu avem şi fondurile noastre sunt limitate”, a mai arătat Borboly.


La rândul său, şeful comisiei de învăţământ din Consiliul Judeţean Harghita, Ferencz Salamon Alpár, care conduce şi Casa Corpului Didactic şi a ocupat în trecut funcţia de inspector şcolar general, consideră că trebuie organizate programe de formare pentru uniformizarea competenţelor de predare a limbii române ca limbă ne-maternă a cadrelor didactice de la şcolile maghiare.

„Noi credem că la nivelul cadrelor didactice trebuie organizat un program de formare care să uniformizeze competenţele de bază la toate cadrele didactice, nu doar în judeţul Harghita, ci şi la nivelul naţional, care predau în şcoli cu predare în limbile minorităţilor naţionale, tehnici de predare a limbilor, ca limbi nematerne. Deci, o uniformizare a acestor competenţe. După aceea, vine dezvoltarea unor materiale auxiliare, eventual alte manuale care se axează pe predarea limbii (române – n.red.) ca limbă nematernă, diferite programe digitale. Dar, totuşi, în primul şi în primul rând, noi credem că aceste rezultate au fost influenţate parţial şi de faptul că nu a existat un program de formare specific pe această componentă, pe predarea limbii nematerne, conform unor programe specific realizate şi foarte bine realizate pentru şcolile cu predare în limbile minorităţilor”, a susţinut Ferecz Salamon Alpár.


Acesta a mai precizat că se lucrează la un proiect naţional de dezvoltare a unor programe de formare a educatorilor, învăţătorilor şi cadrelor didactice, în ceea ce priveşte predarea limbii române.

„La iniţiativa domnului secretar de stat Kallós Zoltán, lucrăm la un proiect naţional în ceea ce priveşte învăţământul în limbile minorităţilor naţionale, la limba română, în care vor fi implicate universităţi, case ale corpului didactic şi dorim să dezvoltăm programe de formare pentru dezvoltarea competenţelor lingvistice şi de predare a limbii atât la educatoare cât şi la învăţători şi la profesorii din ciclul gimnazial şi liceal”, a arătat Ferencz Salamon Alpár.

Prezent la conferinţa de presă, inspectorul şcolar general Demeter Levente a precizat că rezultatele la proba de limbă română de la Evaluarea Naţională sunt într-o uşoară creştere, de la 50,84% anul trecut, la 55,51% în acest an, dar se speră la o creştere mai mare, ţinând cont că aceşti elevi au învăţat după o nouă programă.


În ceea ce priveşte rezultatele la Bacalaureat, procentul de promovare la Limba română este de 59,37%, faţă de 60,44% anul trecut, dar acesta se poate schimba, ţinând cont că peste jumătate din lucrările a căror notă a fost contestată sunt la Limba şi literatura română.

Demeter Levente a apreciat colaborarea cu Consiliul Judeţean şi Casa Corpului Didactic şi a vorbit de derularea unor proiecte comune, cum ar fi popularizarea bunelor practici ale profesorilor care au obţinut rezultate bune la aceste examene.

Sursa: hotnews.ro

Foto: Facebook/ Borboly Csaba

Categories
Locale Stiri

Închisoare cu executare pentru vandalizarea unor indicatoare bilingve din Ținutul Secuiesc

În calitate de primă instanţă, Judecătoria Odorheiu Secuiesc l-a condamnat la şase luni de închisoare cu executare pe bărbatul din judeţul Bacău, care în luna ianuarie a anului trecut, a acoperit cu vopsea neagră inscripţiile în limba maghiară de pe mai multe indicatoare bilingve cu nume de localităţir din Ţinutul Secuiesc, a anunţat, vineri,publicaţia regională transilvană Székelyhon.

Făptaşul a primit condamnarea respectivă numai pentru acte de vandalism, nu și pentru  incitare la ură împotrivacomunităţii maghiare, faptă omisă din rechizitoriu, deşi au fost depuse plângeri în acest sens, iar acest cap de acuzare a făcut obiectul anchetei. Instanţa a respins şi petiţia depusă de Fundaţia „Székely Figyelő”, prin care a fost solicitată revizuirea hotărârii procurorului. În această hotărâre se argumenta că, în momentul în care a vopsit indicatoareletopografice, făptaşul nu a fost condus de ură sau prejudecăţi împotriva maghiarilor, ci a reacţionat la un conflict personal care avusese loc anterior. În plus, acţiunile sale nu au fost urmate de incitare la ură, violenţă şi discriminare împotrivaminorităţii etnice maghiare, a susţinut procurorul din Odorheiu Secuiesc, citat de publicaţie.

În opinia acestuia, infracţiunea de incitare la ură sau discriminare presupune prezenţa grupului împotriva căruia esteîndreptată ostilitatea şi incitarea la ură – condiţii care nu au fost întrunite în acest caz. Fundaţia “Székely Figyelő” a decis să se adreseze Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, cu o plângere care este deja înregistrată.

În dimineața zilei de 5 ianuarie a anului trecut, I.G. (30 de ani), care avea deja antecedente, a vopsit cu culoare neagră inscripţiile maghiare de pe indicatoarele de localitate din Odorheiu Secuiesc și Miercurea Ciuc, respectiv Trei Sate, Bisericani şi Satu Mare, aflate pe DN13A. Poliţia Locală din Odorheiu Secuiesc a reuşit identificarea făptaşului cu ajutorul înregistrărilor de pe camerele de supraveghere, în baza plăcuţelor de înmatriculare. Acesta şi-a recunoscut fapta atunci când a fost căutat de poliţie, iar sprayul cu vopsea a fost găsit asupra sa.

Bărbatul a fost tras la răspundere din cauza pagubei produse CNAIR. Pe lângă cele şase luni de închisoare cu executare, acesta este obligat să plătească şi despăgubiri în cuantum total de 1899 de lei. Sentinţa nu este definitivă, poate fi atacată cu recurs la Tribunalul Harghita.

Sursă: hirado.hu

Foto: www.mediafax.ro

Categories
Magyar típusú találkozás

Lőjük le Maci Lacit és Mici Medvét!

A Hobo Blues Band felvétele, amit alább osztottunk meg, 1997-ben látott világot. Átvitt értelemben bontogatja a medvevadászat kérdését, sok politikai felhanggal. A medve kérdés azóta még több politikai színt kapott, igaz nem az anyaországban, hanem itt, Romániában.

Az Agent Green civil szervezet számunkra onnan volt ismerős, hogy az ország őserdőinek megmentéséért kampányolt. Természetvédelmi övezetből sehol sem termelnek fát ki, ahol számít, hogy az ökoszisztéma érintetlensége megmaradjon – ez valóban nemes ügy, lehet támogatni. Az Agent Green tevékenysége az utóbbi időben azonban előjelt váltott. Minden Arthurnál kezdődött….

De ki az az Arthur?

Az Agent Green május elején számolt be arról, hogy a Kovászna megyei Ozsdolán a faluba bejáró, komoly károkat okozó nőstény medve helyett az ország legnagyobb hímét, Arthurt lőtte ki április során, nem kisebb személy, mint Emanuel, Lichtenstein hercege. A probléma csupán annyi, hogy egymásnak ellentmondó információk láttak ezzel kapcsolatban napvilágot, Ozsdola polgármestere, Pénzes Ágoston is árnyalja a kérdést: elmondása szerint a faluba több anyamedve jár be bocsokkal (most is), illetve a szóban forgó kapitális példány is (aki vagy Arthur vagy nem, mert a falubéliek nem szoktak nevet adni a garázdálkodó medvének).

Követhető, hogy az Arthur kérdést követően komoly politikai támadáshullám indult Tánczos Barna környezetvédelmi miniszter, illetve Klaus Iohannis államelnök ellen. Ha végignézzük az Agent Green kommunikációját, az jön le, hogy kőkeményen politizálnak, Gabriel Păun, az egyesület elnöke elzárkózik minden véleménytől, amely nem egyezik a sajátjával. Összegezve, e sorok szerzői számára az Agent Green civil szervezet nem tűnik igazi NGO-nak, hanem sokkal inkább politikai eszköznek. (Hab a tortán, hogy sajtóértesülések szerint a civil szervezet képviselője Kovászna megyei tartózkodása során a megye legdrágább szállásán, a grófi Mikes Kastélyban, a Zabola Estate Transylvaniaban szállt meg, ahol egy éjszaak ára 200 euró fölött kezdődik. Hogy egy civil szervezt mire költi a pénzét, saját dolga – viszont az Agent Green esetében sokan emlegetik a titkosszolgálati hátteret, bármit is jelentsen ez a szervezet tevékenységére nézve.)

Ez a cikk azonban nem az Agent Greenről szól, hanem az országban egyre súlyosbodó medveproblémáról. Ebben az ügyben két paradigma ütközik: az egyik a környezetvédelmi szempont, amely igenis jogos: a Ceaușescu érára jellemző vadászati módszer (szándékosan nem írtunk e helyen kultúrát) alaposan megtizedelte a medvék számát, egyes vélemények szerint a kihalás is veszélyeztette a fajt – ez utóbbi azonban inkább aggódalom volt, mintsem a valóság. Minden esetre 1989 után kis számú medvepopuláció volt az országban, amit jogos volt védeni. A másik szempont pedig az állampolgárok biztonsága – ami egyelőre úgy tűnik, nem kap elsőbbséget.

A medve kérdés sokban hasonlít a fakitermelés kérdésére: a racionalitás hiányzik mindkét területen, különösen jogalkotói szinten. Más szavakkal fogalmazva, a választók és választottak hozzáértésének hiánya ütközik egy elég erős lobbival.
Az erdőgazdálkodás, vadgazdálkodás szavak beszédesek: a tevékenység racionális és fenntartható mivoltára utalnak, ami Romániában inkább nyakló nélküli pusztítás, vagy teljes tilalom között ingadozik. A szélsőségek azonban nehezen tarthatók: mindkettő a természet egyensúlyának megbomlásához vezet.

A vadgazdálkodás célja, hogy egyensúlyban tartsa az állományt, emberi beavatkozással adjon teret a fejlődéshez, a vadállatok közti egyensúlyt biztosítsa. Nem esett a médiában sok szó arról, hogy a nagyszámú medve táplálkozni fog, de meséknek ellentmondóan nem csak málnával és mézzel, hanem kisebb vadakkal is: vadmalacokkal vagy őzgidákkal is. Mielőtt valaki felcsattana az is szót vegye figyelembe. A vadászok panaszkodnak, hogy gyakran találnak tetemeket, amelyek ezt bizonyítják. A vadászok egy része sem ártatlan a helyzetben, mert van rá példa, hogy települések közelében vagy ritkábban, akár turistaösvényen is zajlik a nagyvadak etetése. (Ez utóbbi nyilván vonzza a medvéket, és riasztja a turistákat, ami kedvez a vadászatnak. A praktikát tisztességes vadászok elítélik.)

Van még egy gondolat, amit itt kell felejteni: gyakran találkozni olyan véleményekkel, hogy a medvék élettere szűkül az erdőírtások miatt. Ez ebben a formában nem állja meg a helyét, hiszen az erdőírtás következtében cserjések jelennek meg, olyan növényzet, amelyben több a táplálék a medvék számára. Az erdőírtás zaja, a különböző terepautók, ATV-k azonban gondot jelentenek, akárcsak az amatőr terepmotorosok, akik megzavarják a nagyvadak nyugalmát. Ezen a téren kiemelten baj, hogy a rezervátumok, természetvédelmi övezetek nem jelentenek háborítatlanságot – bár ép ésszel szinte felfoghatatlan, de ilyen helyeken is legeltetnek, termelnek ki fát, illetve terepeznek, holott a törvény elviekben tiltja.

De mi történjen akkor a településekre bejáró, emberi életet veszélyeztető medvékkel? Colorado államban, az Amerikai Egyesült Államok egyik legnagyobb természetvédelmi övezete található a Rocky Mountain hegyvonulat környékén. Ezek feketemedvék, kisebbek a hazai barnamedvéknél, azonban csupán 2017-ben 168 példányt eutanáltak (a szakirodalom finoman fogalmaz, de ez lelövést jelent): az ok, hogy „túlzottan hozzászoktak az emberi jelenléthez”. Gyakorlatban ez azt jelenti, hogy bejártak a településekre, emberre támadtak. Az intézkedés az amerikaiak szerint nem az embereket szolgálta, hanem a faj fennmaradását – nyilván ezen is lehetne vitatkozni.

A mit kéne tenni vonalon valószínűleg évekkel megkésett intézkedés a Tánczos által javasolt gondolat, hogy a településeken bajt okozó, embert támadó medvéket átköltöztessék, más megoldás hiányában lelőjék. A teljes vadállományt (nyúltól medvéig) kellene felmérni, nem vadásztársaságok és nem civilszervezetek által, hanem az erre szakosodott cégekkel (világszerte létezik pár). Ez nem pár hónapos munka, hanem évtizedes, de lehet prioritásokat felállítani: pl. a medvék mozgását figyelni, számukat meghatározni. A vadászat és erdőkitermelés irányát a gazdálkodás felé eltolni, nyilván ökológiai hangsúllyal. Ebbe igazán bele kell férjen, hogy a vadak etetését is szabályozni kell: ha az etető nem az emberek által látogatott zónákban van, a medve sem jár arra.

A vadászat etikussága filozófiai kérdés, az emberi élet prioritás szintén. Ha az ember a vadonban találkozik medvével az nem meglepő, azonban ha úton útfélen, akkor már a politikum kollektív felelőssége a beavatkozás. Romániában a beavatkozás ideje már tegnap is késő lett volna.

Categories
Locale Stiri

După zece ediții, Galopiada Secuiască va fi comentată și în limba română

După zece ediții, Galopiada Secuiască va fi comentată și în limba română

Sâmbătă începe cea de-a X-a ediție a Galopiadei Secuiești, un eveniment foarte apreciat în regiune, care va fi comentat în premieră în limba română și va putea fi urmărit și online. 

Organizatorii Galopiadei Secuiești au transmis un comunicat de presă în care au prezentat pe larg informații referitoare la felul în care se va desfășura evenimentul care, anual, este urmărit de un număr mare de oameni. 

Din cauza restricțiilor impuse de autorități pentru combaterea pandemiei, la eveniment nu vor putea participa la fel de multe persoane ca în edițiile anterioare. Astfel, pe Dealul Pivnițele Mari, unde se desfășoară galopiada, vor putea fi prezente maximum 1.000 de persoane. Accesul acestora va fi permis în baza unui certificat de vaccinare sau a unui test negativ. La eveniment va exista și un punct de vaccinare mobil, astfel încât persoanele care se vaccinează pe loc, vor putea intra la eveniment.

În competiție, 12 concurenți își vor măsura forțele pentru a ajunge la Galopiada Națională de la Budapesta. „Astăzi a fost ședința pentru ultimele aprobări cu privire la Galopiada Secuiască. Inevitabil s-a simțit tensiunea în jurul evenimentului, deoarece fiecare autoritate competentă dorește ca evenimentul să decurgă cât mai liniștit, dar cu respectarea prevederilor în materie de sănătate. Purtarea măștilor este, de asemenea, obligatorie în aer liber, așa că vom cere și asta”, a transmis pentru presă Grubisics Levente, unul dintre organizatori. 

Elementele de noutate ale ediției din acest an sunt date de posibilitatea de a urmări competiția online, precum și de faptul că se vor face comentarii și în limba română, ceea ce este o premieră în istoria evenimentului. În comunicatul de presă transmis, organizatorii nu au precizat care a fost motivația care a stat la baza acestei inițiative, de a comenta un eveniment sportiv și în limba română, cum de altfel ar fi fost firesc să se întâmple încă de la prima ediție fiind vorba de o zonă bilingvă, dar, cum spune o zicală celebră, mai bine mai târziu decât niciodată. 

Cei interesați de probe, program și concurenți pot consulta site-urile www.szekelyvagta.ro  și www.vadon.ro pentru detalii.

Foto: www.szekelyvagta.ro

Categories
Hírek magyarul

16 ország kormányfője írt levelet a magyarországi melegek megbélyegzése miatt. Politico.eu via Magyar Hang.

A Politico információi szerint az EU 27 tagállamából 16 ország vezetője közös levélben áll ki a melegek megkülönböztetése ellen, kiemelve a 18 év alattiak elfogadását is – számolt be a 444.hu. Mint írják, a szövegben ugyanis az is szerepel: „biztosítanunk kell, hogy az európaiak következő generációja az egyenlőség és a tisztelet légkörében nőjön fel”.

A levél nem említi sem Magyarországot, sem pedig konkrétan a magyar propaganda-törvényt, de a luxemburgi kormányfő egy interjújában egyértelművé tette, hogy a levél kifejezetten Magyarországnak szól.

Emlékeztettek arra is, hogy csütörtökön kezdődik a tagállamok vezetőinek csúcstalálkozója Brüsszelben. A hivatalos napirenden ugyan nem szerepel a magyar törvény, de várhatóan téma lesz a levél is. A levél aláírói: Alexander De Croo (Belgium), Mette Frederiksen (Dánia), Angela Merkel (Németország), Kaja Kallas (Észtország), Micheál Martin (Írország), Kyriakos Micotakis (Görögország), Pedro Sánchez (Spanyolország), Emmanuel Macron (Franciaország), Mario Draghi (Olaszország), Nicos Anasztasziadesz (Ciprus), Krišjānis Kariņš (Lettország), Xavier Bettel (Luxemburg), Robert Abela (Málta), Mark Rutte (Hollandia), Sanna Marin (Finnország) és Stefan Löfven (Svédország).

Az ügy miatt már az Európai Bizottság elnöke is felszólalt elítélve a törvényt, erre Orbán Viktor is reagált: szerinte von der Leyen közleménye a szégyenletes.

Categories
Magyar típusú találkozás

Hogyan kellene viszonyulni a Trianon emléknaphoz?

Összetartozás napja vagy a Trianoni békeszerződés napja: minden évben lehetne róla írni. Lehetne, de nem kellene: ám az idén újra kell.

A Contact-Kontakt szerkesztősége számára egyértelműen tiszta, hogy vannak kérdések, amelyekhez a románok és magyarok gyökeresen másképp viszonyulnak. Trianon ilyen kérdés: érzékeny pont, amellyel tulajdonképp egyik oldal sem tud érdemben mit kezdeni, hiszen azt elismerni, hogy úgy az előtte, mint az utána állapot igazságtalanságokat tartalmaz, nagyjából nemzetárulás. Mindegy, hogy melyik nemzetről legyen szó.

101 év telt el Trianontól számítva. A helyzet 101 éve változatlan: a Vesszen Trianon skandálást elő lehet venni, de nem dőlt be eddig sem az Île-de-France-ban található Nagy-Trianon kastély teteje. Ce’est la vie.

A magyar emberek zöme savanyúan, a románok (gondolja e a sorok szerzője) meg vidámabban gondol erre a napra. Mondjuk az utóbbiakból nem a brassói fogorvos a legillusztrisabb példa (Mihai Tîrnoveanu, a Calea Neamului szélsőséges vezetője), mert neki túl közel van Sepsiszentgyörgy, ő meg a hasonló kimagasló hazafiak, mint például Dan Tănasa AUR képviselő ilyenkor hangosan skandálva szeretik a magyarok arcába dörgölni a történteket. Furcsa módon amúgy a mérsékelt románok túlnyomó része sem érzi ebben a felvonulásban a provokációt, legalább is így tűnik kívülről. Pedig a mondás igaz: akasztott ember házában nem illik kötelet emlegetni.

Ennek ellenére már majdnem megúsztuk az idei cirkuszt. A szélsőséges, nem sepsiszentgyörgyi ünneplők jöttek, végigvonultak a városon, üvöltöttek, majd jobb híján hazamentek. Majdnem jól sült el minden, csak aztán…

Sepsiszentgyörgyön a románságnak nincsenek igazi emlékhelyei. Románia szíve ide vagy oda, a városban a románság jelenléte a szocializmus évei alatt történő betelepítésekkel vált komolyan mérhetővé. Van egy un. román iskola, ami a hajdani városhatár szélén található, amelyet mára alaposan átalakítottak, most már egy alföldi falusi házra hasonlít – ezt azonban nem látogatják. Marad tehát a szocializmusban felállított Ismeretlen Román Katona szobra és Mihai Viteazul főtéri szobra.

Akik fiatalok, az utóbbiról nem tudják, hogy a hajdani Securitatea robbanószerkezetet helyezett el a szobor mellett, amely egy fiúcska életét is követelte: az esetről az akkor még csak bloggerkedő Dan Tănasa a kommunista államvédelmi szervek hivatalos propagandáját böfögte vissza, mely szerint is mindez magyarországi diverzió.

Miért fontos mindezt leírni? Nyilván azért, mert a Calea Neamului és társai (kéretlen) látogatását követően a Mihai Viteazul szoborcsoport hátoldalát piros-fehér-zölddel fújták le valakik, majd felírták a fekete márványra az 1920-as dátumot is.

Ameddig nem látunk felvételeket minderről, van egy elég vad összeesküvés elmélet, amelyet nem lehet nem leírni. Igaz, hogy a rendőrség hivatalosan videófelvételeket emleget, de ezt egyelőre nem bocsátották közszemlére. Nehéz elhinni minden esetre, hogy a bekamerázott téren bárki garázdálkodhat, különösen a szoborcsoporton úgy, hogy ne vegyék észre.

Kovászna megyében a Prefektusi Hivatal gyakran etnikai színezetű konfliktusok dárdahegye. A román nemzetiségű prefektusok bűntettek már zászlóhasználatért, himnusz éneklésért, utoljára éppen Iulian Todor prefektus a város központjában évek óta romos állapotú hotel bántását torpedózta meg – az épület helyére egyébként magyarországi pénzből épülne egy grandiózus kulturális központ. A helyi magyarság és a kormánybiztosi hivatal közt nem kevés feszültség van.

Ez csupán azért fontos, mert a szoborcsoport bemázolását értesüléseink szerint az alprefektusi tisztségét betöltő Cosmin Boricean fedezte fel – ami csak azért furcsa, mert szombat reggel igencsak hajnalosan kellett kelnie, ráadásul a szobor hátát a hivatal számára elkülönített parkolóból nem láthatta, az intézménybe vezető út pedig ellenkező irányba vezet. Így vagy úgy, de az alprefektus felfedezte a dolgot. Hogy a ma már többször emlegetett maros megyei AUR egyébként Kovászna megyei lakhelyű képviselője miként értesült a dologról azt nem lehet tudni, de Dan Tănasa a helyszínről bejelentkezve a helyi RMDSZ vezetőket tette felelőssé az incidensért. (Antal Árpád polgármester, aki a szemtanúk szerint a szobor letisztítását szintén a helyszínről követte, korábban hangsúlyosan arra kérte a város lakóit, hogy ne üljenek fel a provokációnak.)

Furcsa az is, hogy a szoborra milyen felirat került. Épeszű magyar ember nem fest zászlót a Trianon szó alá, dátumot pedig végképp nem ír. Van erre más bevett frázis: „Igazságot Magyarországnak”, netalán „Vesszen Trianon”.

Az ügyben túl sok a véletlen egybeesés. Annál is inkább, hogy Mihai Vitéz vajda az erdélyi magyarságnak nem antipatikus, az egyesítés, amelyet a románok személyéhez kötnek pedig a magyarok tudatában nincsen jelen – illetve nem érdekes számukra. Az egésznek nagyon olyan íze van, mintha valaki, aki a magyarokat kevéssé ismeri, ki akarta volna találni, hogy mit is művelne egy elvetemült magyar ember. Ahogy az egyik kollégánk mondta az Úz völgyi cirkusz kapcsán, ha nem lenne veszélyes, vicces lenne.

Tisztázzuk ugyanis, hogy Romániában egy magyar szimbólum lefúvása a román nemzeti színekkel nem téma, ugyanakkor egy román nemzeti szimbólum magyar zászló színeivel történő lefestése akasztást kíván a hozzászólók túlnyomó többsége szerint.

Az esemény összességében tehát azoknak kedvez, akik a magyarok ellen uszítanak. A cirkusz előtt Tîrnoveanu szavai, hogy az Úz völgyében kell gyülekezni üresen és fölöslegesen szóltak. A körülményeket nem ismerő, nem megértő románok most azonban mást látnak: a magyarok főben járó bűnt követtek el.

Ezen a ponton pedig akár mindegy is lehetne, hogy valóban magyar nemzetiségű kiskorúak rongálták meg Mihai Vitéz szobrát, vagy valóban összeesküvés történt. Van egy újabb ok a cirkuszra. Ha egy dolgot biztosan kijelenthetünk az, hogy ennek az országnak építésre van szüksége, nem rombolásra: az olcsó nacionalista indulatok nem hiányoznak. Hogy miként kellene viszonyulni ezek után a trianoni eseményekhez? Higgadtan, de erre az idő 2021-ben sem jött el.

Nagy Kálmán

Categories
Interviuri

„Românii au plecat și din cauza politicilor care există aici” – interviu cu Ionuț Neagu, senator de Covasna din partea partidului AUR

Originar din Târgu Secuiesc, Ionuț Neagu este senator de Covasna, din partea partidului AUR. Deși pledează pentru interesul general comunității, indiferent de etnie, acordă o atenție deosebită statutului de minoritar pe care îl au românii în zonele locuite majoritar de etnicii maghiari, urmărind ca în cei patru ani de mandat să obțină un statut corect pentru români. 

Pornind de la aceste declarații și de la doctrina partidului din care face parte, am purtat o discuție lungă, în cadrul căreia am urmărit să clarificăm cât mai multe aspecte, dintre care am selectat și inclus în interviul de mai jos câteva dintre concluziile esențiale desprinse în urma unei discuții care s-a întins pe aproape două ore. 

M.C.D.: Ați studiat, ați locuit și ați făcut afaceri în două țări occidentale, Franța și Anglia, dar aveți un discurs politic conservator, faceți parte dintr-un partid politic conservator. Este puțin contradictoriu, nu credeți?

I.N.: Franța într-adevăr nu mai e de mult un stat conservator, dar conservatorismul britanic este destul de renumit. În Franța nu mai există valori conservatoare deloc, pe când în Marea Britanie mai funcționează acel gentlemen agreementtocmai pentru că ei și-au păstrat o parte din valorile conservatoare.

M.C.D.: Una dintre afirmațiile care mi-au sărit în ochi pe pagina AUR a fost „La lozinci ne pricepem toți, mai ales când pozăm ca salvatori ai patriei…”. Dar AUR apără valori precum familie, patrie, credință, libertate. Nu sunt acestea tocmai niște noțiuni filosofice și utopice, care pot genera lozinci?

I.N.: Păi, haideți să vedem ce este conservatorismul! Eu îl definesc ca pe un statu-quo care a funcționat, niște lucruri construite și dovedite de-a lungul timpului, care sunt aportul unor experiențe funcționale. Cele care au fost nefuncționale nu au construit nimic. Deci, dacă sunt niște lucruri funcționează, haideți să le păstrăm! Așa aș defini eu conservatorismul. 

M.C.D.: Referitor la familie, mi s-a părut interesant că v-ați gândit să sporiți natalitatea, dar nu prin interzicerea avorturilor, cum se practică în alte părți. Și mai interesant mi s-a părut în declarațiile dumneavoastră că ați ales ca exemplu în acest sens Ungaria. 

I.N. Bineînțeles. Eu cred că peste tot sunt și lucruri bune și pe acestea trebuie să le luăm și să le reproducem, dar sunt și lucruri negative, de exemplu cenzura, iar aici nu trebuie să ajungem.

M.C.D.: Din ce spuneți reiese că urmăriți un echilibru. În doctrina AUR este stipulat că urmărește să combată orice formă de extremism, însă, pe de altă parte, dumneavoastră aveți un discurs în care spuneți că vreți ca românii – în special cei din zonele locuite majoritar de maghiari – să fie discriminați pozitiv. Discriminarea pozitivă e mai bună decât discriminarea negativă? Nu e tot discriminare?

I.N.: Noi nu vrem nimic altceva decât să prezervăm statu-quo-ul. O rezoluție a Adunării Permanente a Consiliului Europei (art. 13 din Rezoluția 1201, adoptată în 1993), care stipulează că și în țările în care majoritatea este minoritară, aceasta beneficiază de aceleași drepturi ca minoritățile. Tocmai ca să se păstreze un echilibru. Am cifre oficiale că în județele Covasna și Harghita, statistic, a scăzut cu 2% în decursul a 20 de ani. 

M.C.D.: Dar probabil factorii determinanți sunt cei economici, nu?

I.N.: Nu numai cei economici. Românii au plecat și din cauza politicilor care există aici. De exemplu, câte centre culturale sunt în Sf. Gheorghe la care românii nu au acces? Câte universități românești se construiesc în Sf. Gheorghe? Se fac acum trei centre culturale în care români nu au reprezentativitate. 

M.C.D.: De mult voiam să vorbesc cu cineva pe tema discriminării, pentru că personal nu am experimentat-o până în prezent și nici nu cunosc pe nimeni care a fost discriminat. Puteți să îmi dați exemplu, fără să nominalizați persoana, de un român care a fost discriminat în mod real și să îmi spuneți în ce context?

I.N.: Da. Eu am cunoscut zeci. Vă dau două exemple. Un jandarm care nu-și putea angaja soția nicăieri pentru că nu cunoștea limba maghiară. Și mai am un coleg care nu-și putea angaja soția nici măcar la bancă pentru că nu știa limba maghiară. 

M.C.D.: Dar dacă suntem într-o zonă bilingvă, nu e normal să trebuiască să știi ambele limbi ca să lucrezi cu oamenii?

I.N.: Nu suntem într-o zonă bilingvă că încă suntem în România. 

M.C.D.: Da, numai că zona are un specific al ei.

I.N.: Cunosc specificul că doar am crescut aici de la patru luni. Dar problema este mult mai sensibilă. Maghiarii sunt izolați în această zonă, orizontul lor este doar Ungaria. Dar nu este în interesul lor să învețe româna să lucreze la Brașov, la Făgăraș, la Timișoara, să fie mai aproape de casă? Ei își închid orizonturile, iar politicienii, în loc să se aplece asupra problemelor reale ale oamenilor, au preferat să își asigure un electorat pe niște criterii foarte bine știute de ei și de noi. 

M.C.D.: Eu nu am prea întâlnit maghiari care să nu știe ambele limbi, chiar dacă unii nu vorbesc fluent, totuși vorbesc.

I.N.: Eu am întâlnit. Dar aici ați pus punctul pe i. Este o problemă de la care s-a plecat greșit după ‘90, segregarea pe criterii etnice a învățământului. În primul rând, doar limba română se predă în limba română, pe când  toate celelalte materii se predau în maghiară și eu îi înțeleg pe maghiari. Gândiți-vă, acasă vorbesc în maghiară, în oraș, la magazin, oriunde, vorbesc în maghiară, la școală limba română se predă prin maghiară, deci nu sunt destul în contact cu limba română. 

M.C.D.: Atingeți aici un subiect foarte sensibil: limba română pentru maghiari. Nu știu dacă ați văzut ce manuale au copiii maghiari și cum sunt ele realizate, fără nicio legătură cu manualele de limba maghiară – în sensul că li se cere copiilor să știe despre substantiv și verb la română, dar în limba lor încă nu cunosc noțiunile respective. Noi, românii, ne simțim foarte deranjați de sintagma „limba română ca limbă străină”, acum s-a venit cu termenul mult mai convenabil  de limbă ne-maternă, dar dincolo de terminologie, problema de fond rămâne nerezolvată. 

I.N. Da, trebuie lucrat la manuale. Problema e foarte simplu de rezolvat. Profesori există, dar trebuie remunerați în plus și pregătiți în plus. Cât despre manuale, eu știu cum învățau românii în Imperiul Rus în Basarabia. Manualele erau foarte aplicate și era foarte simplu să învețe rusa. Așa trebuie să lucrăm și noi. Am de gând să iau atitudine în acest sens, dar încă mă întreb UDMR de ce nu a făcut nimic până acum pentru asta.

M.C.D.: Înainte să schimbăm subiectul, aș vrea să vă întreb,personal, v-ați simțit vreodată discriminat cât ați trăit aici?

I.N.: Da. Și eu, și familia. Avem cazuri în familie care au trebuit să plece din zonă, dar noi n-am făcut tam-tam. Au lucrat undeva la o fabrică și mama, și mătușa mea, dar au trebuit să plece de acolo din cauza discriminării la care au fost supuse. Avem și un dosar la CNCD pe care l-am câștigat; dar românii întorc și celălalt obraz. Eu, din respect pentru vecini, prieteni colegi, n-am făcut valuri pentru că, într-un fel, îi băgam pe toți în aceeași oală. Și pe vecinii mei și pe cei care au discriminat. 

M.C.D.: Am văzut că aveți și o interpelare pe tema planului „Kos Karoly”, privind investițiile financiare ale statului maghiar în Transilvania și ați primit și un răspuns din partea MAE. Mărturisesc că nu am înțeles foarte bine răspunsul. Puteți aduce lămuriri în acest sens?

I.N.: Ar trebui să comentez politic și nu doresc să intru acolo. Noi o să reiterăm solicitarea. Eu cred că sunt niște complicități la nivel înalt în statul român.  

M.C.D.: Dar care e problema cu aceste investiții, pleacă cineva cu ceva de aici și duce în Ungaria?

I.N.: Odată cu banii vine influența. Și cine are influență poate decide. Nu ne putem ascunde după degete și să ne facem că nu înțelegem că odată cu banii vin interesele, vin decizii care pot fi luate de cel care finanțează și așa mai departe, deci asta trebuie să fie problema statului român. 

M.C.D.: Una dintre asumările AUR se referă la art. 1, pct. 1 din Constituție, referitor la faptul că România e stat suveran. Și, se spune pe site-ul partidului „acest articol este încălcat și supus de facto atacului de către forțele politice actuale care doresc renunțarea la suveranitate prin forme de federalizare internă/ externă”. Ce înseamnă mai exact această federalizare? 

I.N.: Se dorește descentralizarea, dar sunt două forțe aici. Unele care consideră că descentralizarea va funcționa și va aduce prosperitate economică și nu întotdeauna lucrurile astea funcționează. În afară de Germania și câteva state în Europa, nu funcționează. Descentralizarea funcționează până la un anumit nivel. Și, pe de cealaltă parte, este și un curent – trebuie să recunoaștem, statul maghiar s-a implicat cum s-a implicat. Și ați văzut și în răspunsul MAE că statul maghiar nu are acordul statului român pentru asta. 

M.C.D.: Mai am o întrebare: care este avantajul economic al unirii cu Republica Moldova, un alt obiectiv asumat de AUR? Pentru mine se vede doar ca împlinirea unui ideal, dar nu și ca un avantaj de natură economică.

I.N.: În primul rând noi, România, nu o să mai fim 19-20 milioane câți suntem acum în UE. O să fim 23-24 de milioane, deci fondurile atrase ar fi mai mari. Din start, economic suntem mult mai bine. Deja unirea se face. 80% din exporturile RP Moldova sunt în România, ceea ce este foarte important. 

Interviu realizat pentru covasnamedia.ro

Categories
Opinii

Sunt românii și maghiarii de rând prieteni cu adevărat?

Am o amică născută și crescută la Sfântu Gheorghe din părinți români get beget, veniți în zonă în timpul comunismului. Oamenii au dat-o de mică la grădiniță în limba maghiară – amicei mele nu-i e clar dacă dintr-o deschidere spre multiculturalitate sau din rațiuni practice s-a întâmplat asta, dar n-are nicio importanță. Contează în schimb că ea vorbește maghiară fluent și are deopotrivă prieteni români și maghiari. Ba chiar sunt mulți cei care au crezut-o multă vreme unguroaică pentru că felul în care vorbește limba etnicilor majoritari de aici nu trădează prin nimic că n-ar fi vorbitoare nativă. 

În prezent, amica mea trăiește la Budapesta, însă este mereu cu un ochi spre casă și spre tot ce se mai petrece în micul univers din care s-a desprins. A fost adesea una dintre vocile care au apărat maghiarii de toate răutățile gratuite la care au fost expuși cu diferite prilejuri. Recent, ne-am întâlnit la Sfântu Gheorghe și, din vorbă în vorbă, am ajuns cu discuția noastră într-un punct foarte sensibil despre prietenia dintre români și maghiari. 

Multora dintre noi ne place să afirmăm – și nu neapărat fără temei – că oamenii se înțeleg foarte bine unii cu alții, că nu le pasă de etnie, dar interesele politicienilor și discursurile lor dau totul peste cap. Ei bine, amica mea a trecut printr-o situație care a pus-o pe gânduri și care i-a generat multe întrebări. 

S-a întâmplat ca, atunci când a avut loc scandalul cu cimitirul de la Valea Uzului, să posteze pe pagina ei de Facebook, ceva în favoarea maghiarilor. Postarea respectivă a fost virală, etnicii maghiari prieteni și neprieteni au felicitat-o, a primit zeci de cereri de prietenie într-o singură zi. În același timp, mulți români i-au scris comentarii și mesaje private cu game variate de înjurături, unii mai încinși de patriotism, amenințând-o chiar în fel și chip. 

A venit apoi momentul Ditrău, când cu imigranții brutari pe care comunitatea locală nu îi accepta. Nerezistând tentației, amica mea a exprimat din nou o părere publică, de data aceasta în defavoarea maghiarilor a căror atitudine nu o înțelegea. A fost de ajuns această postare pentru ca valul de iubire de la momentul Valea Uzului să se transforme într-un val de ură. Maghiarii care citeau postarea nu puteau accepta că sunt „sancționați” și nu păreau pregătiți să accepte un punct de vedere care nu îi măgulea. Mulți s-au retras din lista de prieteni virtuali, în timp ce alții mai îndrăzneți au comentat dur față de punctul de vedere exprimat. 

Acela a fost momentul în care amica mea, care, cum am mai spus, în repetate rânduri a luat poziție față de tot ce i s-a părut nedreptate față de maghiari, s-a oprit și s-a uitat la lucruri detașat. A avut o revelație: oamenii îi erau prieteni numai când spunea ceva ce își doreau să audă și le convenea. Imediat ce li se arăta un derapaj, oamenii nu mai primeau cu aceeași deschidere și bucurie observațiile, ba chiar stricau prietenia.

Și atunci, stau și mă întreb la rândul meu, cât de prieteni putem fi de fapt unii cu alții și în ce context? Suntem noi capabili să păstrăm un echilibru în relația de prietenie pe care o avem sau, de fiecare dată când ni se spune că am luat-o pe arătură, e musai să ne punem pe înjurat și să stricăm prietenii? Cât de autentică și de solidă este, de fapt, prietenia dintre românii și maghiarii de rând?

Foto: stiripesurse.ro