Președintele Ungariei, Katalin Novák, va participa sâmbătă, 21 mai, la dezvelirea statuii principelui Gábor Bethlen în centrul istoric din Alba Iulia. Este prima vizită într-o țară străină, în calitate de președinte, a Katalinei Novak, care și-a preluat mandatul în 10 mai. Dezvelirea statuii principelui Gabor Bethlen are loc cu ocazia celui mai mare eveniment al Bisericii Reformate Maghiare, și anume Ziua Unității Reformate, organizată de Eparhia Reformată din Ardeal.
Dintr-un articol apărut pe portalul de opoziție nepszava.hu, aflăm că vizita este totuși una atipică, deoarece nu este o vizită oficială, așa cum cere protocolul diplomatic, și din acest motiv doamna președinte nu se va întâlni cu niciun oficial român. „Népszava a întrebat la biroul prezidențial dacă în programul Președintelui Republicii era inclusă o întâlnire cu Președintele României Klaus Iohannis sau cu membri ai Guvernului României, dar nu am primit răspuns la cererea noastră până la sfârșitul ediției. Nu există nicio urmă a vizitei în programul oficial al șefului statului român și nici presa românească nu a relatat că o așteaptă pe Katalin Novák la București. Este probabil ca nici noul șef al statului să nu schimbe politica de vecinătate a Ungariei, iar modelul germano-francez de reconciliere istorică și cooperare cu țările vecine cu un număr mare de comunități minoritare maghiare va continua, iar maghiarul „neortodox” va rămâne modelul diplomatic folosit în ultimii doisprezece ani.”
Astfel, ultimul președinte al Ungariei care a vizitat oficial țara noastră a fost Árpád Göncz, iar ultimul șef de stat român care a vizitat oficial Ungaria a fost Traian Băsescu, la invitația lui László Sólyom, în 2009! jurnaliștii ungari mai critică și faptul că întâlnirile șefilor de guvern și ședințele comune de guvern au fost amânate din 2010, „în ciuda apelului părții române pentru reluarea acestora”.
Concuzia articolului din Népsava este că, mai ales în actualul context, în care Ungaria se poziționează altfel decât majoritatea țărilor europene față de războiul din Ucraina, „izolarea Ungariei poate fi întărită și mai mult de aceste vizite la cel mai înalt nivel de conducere politică a statului vecin, unde politicienii maghiari participă la evenimente publice locale”.
În privința vaccinării anti-COVID, Județul Covasna se menține în continuare pe ultimele poziții ale topurilor. Din acest motiv, cele mai multe grădinițe și unități școlare au rămas închise, cursurile desfășurându-se online. Este o stare de fapt care a condus la adâncirea prăpastiei dintre oameni. În timp ce unii refuză să se vaccineze, alții îi blamează pentru suferința copiilor lor.
În acest context, primarul municipiului Sf. Gheorghe a făcut pe pagina sa de Facebook
un apel către locuitorii urbei să rămână uniții pentru că numai felul acesta se poate depăși criza sanitară prin care trecem toți.
„Dragi locuitori din Sfântu Gheorghe,
sunt îngrijorat pentru comunitatea noastră, deoarece criza socială și de sănătate provocată de pandemie a creat o ruptură profundă. Acest lucru a fost adâncit și de noul început de an școlar, însă nu trebuie să lăsăm comunitatea noastră să se destrame!
Este o perioadă foarte dificilă pentru toată lumea. Unii au pierdut persoane dragi. Alții se străduiesc să găsească un echilibru între casă, muncă și școală, uneori în pragul disperării. Dar vă rog să nu ne facem rău unul altuia! Haideți să rezistăm în aceste momente dificile. Să respectăm opiniile semenilor noștri, chiar dacă acestea nu sunt de acord cu ale noastre. În același timp, să facem tot ce ne stă în putință pentru a limita răspândirea virusului, pentru a respecta reglementările epidemiologice. Să avem grijă unii de alții – pentru că avem o responsabilitate unii față de alții. Chiar dacă sunt greu de înțeles măsurile contradictorii luate de la o zi la alta de autoritățile de la București.
Doar în acest fel, cu puterea unei comunități unite, putem trece peste această nouă criză. Vom trece și peste asta într-o zi! Și atunci ne vom putea privi în ochi nu ca dușmani, ci ca tovarăși de arme, ca prieteni care au supraviețuit împreună în această luptă și în această perioadă dificilă”, a scris primarul Antal Árpád.
Un tânăr originar din Budapesta a vizitat România, unde a avut prilejul să descopere câteva orașe de care s-a îndrăgostit, dar și să constate că românii nu sunt atât de ostili pe cât se crede în rândul cetățenilor din țara vecină. Turistul maghiar a promis că revine anul viitor pentru o vizită în București și un sejur pe litoralul românesc.
Nagy Zsolt a rămas plăcut surprins de România şi de cele două oraşe în care a petrecut câteva zile. Recunoaşte că, înainte de a veni în România, i s-a recomandat de către mai multe cunoştinţe „să se gândească de două ori înainte” şi i s-a spus că va fi înjurat şi tratat urât pentru simplul fapt că e maghiar. În realitate, spune el, lucrurile nu au stat nici pe departe aşa. Din contră, Nagy spune că s-a simţit foarte bine în România şi că şi-a făcut prieteni.
„Am intrat în ţară undeva aproape de Timişoara şi am petrecut câteva zile la Deszo şi la Janos, doi prieteni maghiari care locuiesc acolo. Când m-am întors din Cluj, am trecut din nou pe acolo şi am prins două zile din Zilele Maghiare din Timişoara. Acolo venit foarte multă lume şi nu numai maghiari, ci şi români. A fost o atmosferă plăcută, total diferită de ce mi s-a spus că mă aşteaptă”, spune el.
În Timişoara i-a cunoscut şi pe George şi Laura, doi tineri români cu care s-a împrietenit. „Timişoara e un oraş frumos, are arhitectură foarte asemănătoare cu oraşele de la noi din Ungaria. Şi oamenii seamănă, iar în Timişoara sunt foarte mulţi maghiari. Dar aş vorbi în primul rând despre românii pe care i-am cunoscut. Oameni serioşi, simpatici şi foarte de treabă. Prin Ungaria se mai vorbeşte de Transilvania Mare, care include şi Timişoara şi care ar fi fost maghiară, dar înţeleg că şi în România se discută acest subiect. Ei bine, habar nu am a cui a fost Transilvania, dar ştiu că m-am înşelat în privinţa românilor. Majoritatea sunt oameni de treabă”, a scris el pe Facebook.
Din Timişoara, tânărul ungur s-a dus la Cluj. Şi aici a fost impresionat de oraş şi de oameni şi a cunoscut câţiva români cu care s-a împrietenit. „În Cluj am fost la Andreea, o tânără maghiară care locuieşte într-un cartier sus pe un deal, într-o zonă superbă a oraşului. De fapt, oraşul Cluj e superb, e înconjurat de dealuri şi de munţi, iar clădirile din zona centrală te duc cu gândul la Budapesta şi Viena. Aici i-am cunoscut pe Mihai şi Cristian, doi români simpatici. Cristian e soţul Andreei şi am putut să văd cu ochii mei că ungurii şi românii pot să aibă familii frumoase şi să se înţeleagă exemplar”, a mai scris el.
Din Cluj, Nagy Zsolt ar fi vrut să ajungă şi la Bucureşti, dar până la urmă a decis să amâne şi să viziteze capitala României anul viitor. S-a întors în schimb la Timişoara, unde a luat parte la evenimentul Zielelor Maghiare din Timişoara. „La vară vreau să merg pe litoralul românesc şi să mă opresc câteva zile şi la Bucureşti. Am văzut nişte imagini pe Youtube cu Bucureştiul şi mi-au placut mult”, a adăugat el.
Eseistul Andrei Pleșu, fost ministru al Culturii și fost ministru de Externe, comentează „spectacolul din ultima vreme al politicii românești pare o glumă proastă, rudimentară, provocînd mai mult stupoarea decît rîsul”. Într-un editorial publicat în revista „Dilema Veche”, Pleșu surprinde cu laude la adresa PSD, partid despre care consideră că s-a poziționat corect în criza politică. Apreciați de Pleșu sunt și politicienii UDMR, „singurii liberi, decenți, maturi”.
„Un ultim lucru, după care voi fi încondeiat ca antiromân… Dar nu pot să nu observ că, dintre toți politicienii care au fost solicitați să comenteze „situațiunea” și să facă propuneri de echilibru și eficiență, singurii care mi s-au părut liberi, decenți, maturi cu adevărat au fost politicienii UDMR. Nici acomodanți în sens negustoresc, nici isterici în variantă de bodegă. Și nici cu limba română nu stăteau mai rău decît patrioții noștri. Ba dimpotrivă!
Terminasem de scris aceste rînduri cînd am aflat, din presă, că PSD nu vrea să se asocieze, pentru moțiunea de cenzură, cu USR și AUR. Cu alte cuvinte, nu vrea să fie folosit de partide precare numeric pentru a obține un succes pestriț, fără coerență politică. N-aș fi crezut să ajung să spun asta despre PSD, dar această ultimă decizie a membrilor lui dovedește că, dincolo de toate, e „mai partid” decît încropelile din jur…
În rest, contemplînd divertismentul jalnic oferit de scena noastră politică, nu putem decît să-l reconfirmăm pe „fiul de la facultate” al conului Zaharia Trahanache: „…unde nu e moral, acolo e corupţie, şi o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are!”. Dar nu numai „moralul” ne lipsește. Sau „prințipurile”. Ne lipsesc cultura politică, gîndirea articulată, uitarea de sine, pe scurt – inteligența! Au ajuns să aibă dreptate comedianții lui Caragiale. De pildă, Caţavencu: „…În împrejurări ca acestea micile pasiuni trebuie să dispară”. Și, mai ales: „…toţi sîntem români!… Mai mult sau mai puţin oneşti!””, scrie Andrei Pleșu în Dilema Veche.
Între tot ce ne pune la dispoziție acest Pământ, eu am o preferință aparte pentru cuvinte. Îmi place să le pătrund sensurile, să le poziționez în propoziții, să mă folosesc de ele pentru a exprima ceea ce simt și ce gândesc. În general, jocul cu cuvintele îmi iese destul de bine, însă am momente când mecanismele mi se blochează total și nu mai sunt în stare să mai exprim nimic.
Mi se întâmplă asta ori de câte ori un om drag mie încetează din viață. Atunci, mă năpădește un singur gând, acela că orice aș spune nu este destul și nu mai are sens. În nicio altă clipă nu simt că îmi devin cuvintele mai nefolositoare și nu le percep mai serbede ca în momentele în care vreau să scriu sau să vorbesc despre un om „plecat”.
Se înțelege așadar de ce scriu abia azi despre dispariția lui Csaba Szabó, corbul alb pe care l-am îndrăgit de cum l-am întâlnit. Au trecut câteva zile bune de când a ajuns la mine vestea tristă că acest om nu mai e. În toate aceste zile am căutat ceva frumos de spus, așa cum facem toți când o persoană cunoscută pleacă dintre noi.
În loc de laude și alte „lingușeli” post-mortem, prefer să spun că Csaba a fost unul dintre oamenii care m-au ajutat să înțeleg cum stă treaba cu ungurii și cu românii. Când a inițiat portalul corbiialbi.ro, a lansat un concurs pentru jurnaliști de a scrie ceva compatibil cu viziunea acestuia. Eu am participat, am câștigat și, așa, am ajuns parte dintr-un proiect în cadrul căruia am plecat cu Csaba în Ucraina să vedem cum trăiesc ca minoritari atât românii, cât și maghiarii.
Am văzut atunci un om nu doar cult, ci și dedicat, un jurnalist profesionist, lipsit de liniște și dornic de explorare. Acest om era un amestec spectaculos de candoare copilărească și înverșunare profesională. Avea o încăpățânare care uneori mă obosea. Când îi intra în cap să facă ceva, se deconecta de la orice alt subiect și nu îți dădea pace până când obiectivul nu era atins. Manifesta o plăcere molipsitoare de a le face cunoscute oamenilor povești de viață care mai de care, de a împărtăși experiențe și a schimba mentalități păguboase.
Dar cel mai mult îmi plăcea la Csaba modul copilăresc în care se putea supăra pe mine sau pe cei dragi lui când lucrurile nu mergeau așa cum își dorea. În supărarea lui nu sesizai nici pic de răutate, ci doar un copil bosumflat că nu ai vrut să faci cum el și-ar fi dorit. Așa ne-a și prins moartea lui … el supărat pe mine că, de la o vreme, nu îi mai împărtășeam unele puncte de vedere. Știu că, de fapt, în sufletul lui supărarea aceea nu își făcuse loc pentru că și el m-a îndrăgit la fel de mult cum l-am îndrăgit eu pe el. Și mai știu că, dacă azi ar putea, am bea o bere împreună și am râde cu o poftă nebună de supărarea lui. Avea Csaba un umor pe care nu mulți oameni reușesc să-l aibă și un farmec personal cum rar mi-a fost dat să întâlnesc la cineva. Îmi era drag și uneori îmi plăcea chiar să-l necăjesc.
Nouă, celor care stăm încă așezați la coadă pentru a trece înapoi în neființă, ne place mult să spunem că cei duși trăiesc prin noi. Asta ne mai alină suferința și mai reduce neputința de a accepta că totul se termină în punctul morții. Am învățat enorm de multe de la Csaba. Nu mi-ar ajunge spațiul să vorbesc despre asta. Și știu că, prin tot ceea ce fac, prin tot ce scriu și prin ideile pe care le promovez, voi promova mereu o parte din lucrurile învățate de la el. Știu că atât timp cât eu voi scrie, o bucată din complexitatea care a fost Csaba Szabó în această lumea va merge mai departe, așa cum va continua să se transmită prin copiii lui și prin toți oamenii cu care a venit în contact. Pentru că era imposibil să-l cunoști pe Csaba și să pleci fără să se fi imprimat asupra ta măcar o mică parte din personalitatea lui sau fără să te urmărească drăgălășenia zâmbetului lui senin.
Potrivit sentinţei pronunţate, luni, de Judecătoria Odorheiu Secuiesc, Asociaţia Civică pentru Demnitate în Europa (ADEC) va trebui să plătească 10.000 de lei cheltuieli de judecată în urma pierderii procesului împotriva primarului Mihály Katona din Corund, transmite agenția maghiară de presă MTI.
Sentinţa pronunţată în primă instanţă a fost publicată marţi pe portalul instanţelor din România, iar asociaţia acţionată în judecată poate face recurs în termen de 30 de zile de la anunţul oficial.
În primă fază, Asociaţia a dat în judecată primarul pentru a înlătura inscripţia „Primărie”, scrisă în limba maghiară (Községháza), de pe frontispiciul instituției, iar apoi, după ce a câştigat procesul, a mai dat în judecată primarul considerând că acesta nu a pus în practică hotărârea definitivă şi a solicitat instanţei o amendă mare de penalizare pentru primar. Cu toate acestea, ADEC a pierdut ultimul proces. Procesul intentat de primar, a cărui sentinţă a fost publicată marţi, se referă la rambursarea cheltuielilor de judecată.
ADEC a intentat trei procese împotriva primarului din Corund. Mai întâi, a solicitat înlăturarea inscripţiei bilingve „Primărie – Községháza” pictată pe frontispiciul primăriei, argumentând că „primărie”, din limba română, în traducere, nu corespunde în „községháza” limba maghiară, ci cu „polgármesteri hivatal”, în traducere exactă. Potrivit Asociaţiei, termenul de „községháza” aduce aminte de administraţia maghiară, deci este de nedorit. Apărarea a făcut referire, pe de o parte, la dicţionar, în care „polgármesteri hivatal”, şi „községháza” sunt sinonime, pe de altă parte, la faptul că la intrarea în clădirea publică există afişată şi inscripţia stas a instituţiei corespunzătoare legislaţiei româneşti.
În urma acţiunii demarate de ADEC, în septembrie 2016, Curtea de Apel Târgu Mureş a dispus ştergerea inscripţiei pictate de pe faţada clădirii. Primarul a executat imediat hotărârea, dar, în momentul în care a primit motivaţia hotărârii, în care scria că echivalentul românesc al cuvântului „községháza” este „casa comunală”, (traducerea în oglindă a cuvântului maghiar), a pictat inscripţia „Casa comunală – Községháza” pe faţada clădirii. Această inscripţie s-a aflat aproximativ jumătate de an pe faţada instituţiei.
Acest lucru a fost urmat de un al doilea proces intentat de ADEC, pornit pentru că s-ar fi omis executarea sentinţei definitive anterioare. La finalul acestei acţiuni, Curtea de Apel Târgu Mureş a stabilit că primarul din Corund trebuie să plătească o amendă egală cu 20% din salariul minim brut pe economie, adică 416 lei pentru fiecare zi, începând cu data pronunţării sentinţei neexecutate, şi o taxă de penalizare de 100 de lei pe zi, reclamantului din 2016, până la executarea obligaţiei de îndepărtare a noii inscripţii. Sentinţa de la acel moment prevedea doar formula de calcul a amenzii, astfel că ADEC a înaintat o altă acţiune pentru a stabili cuantumul exact al amenzii. Asociaţia a pierdut acest proces. În martie 2020, Curtea de Apel Târgu Mureş a stabilit că primarul nu mai trebuie să plătească nimic.
Acţiunea în instanţă a ADEC şi suma care ar fi urmat să fie plătită (aproximativ 456 000 de lei) au avut ecou naţional şi internaţional. Hunor Kelemen, preşedintele UDMR, a considerat că pedeapsa reprezintă „răutate nemărginită”, „nedreaptă şi disproporţionată” şi a spus că este menită să pună la punct liderii comunităţii maghiare. Uniunea Federală a Naţionalităţilor Europene (FUEN) a declarat că administraţia locală din Corund şi primarul Mihály Katona nu au comis nicio încălcare a legii, întrucât utilizarea inscripţiilor maghiare nu este interzisă de nicio lege din România, de niciun acord european sau internaţional.
Preşedintele ADEC este bloggerul Dan Tanasă, care în decembrie a obţinut un mandat de deputat în Parlamentul României în culorile Alianţei pentru Unirea Românilor (AUR).
Luna trecută am avut ocazia să călătoresc prin județul Covasna, în calitate de turist. Prima oară după cinci an de locuit la Sfântu Gheorghe. Nu am fost singură, ci însoțită de Laura și Alex, doi prieteni din București, ale căror impresii le-am împărtășit episodic în câteva articole, a căror serie începe de aici.
În ziua în care m-am hotărât să mă alătur celor doi prieteni, aceștia își propuseseră să meargă în excursie la Muzeul din Cernat, la Târgu Secuiesc și în orașul Covasna. Nu fusesem niciodată la Cernat, dar gândul că voi ajunge la Târgu Secuiesc mă bucura nespus și mă făcea să cred că merită deplasarea. Spre marea stupefacție a celor care s-au născut în zonă, mie mereu mi-a plăcut în mod deosebit acest orășel. Când m-am mutat în regiune, deși auzisem de el, habar nu aveam ce comori ascunde. Vizitându-l la un moment dat, am aflat că este numit orașul breslelor, al cizmarilor și al curților, fiind considerat și un fel de Paris al Ținutului Trei Scaune.
Este, probabil, lesne de înțeles de ce nu m-a mirat deloc să descopăr că și cei doi prieteni ai mei au fost fascinați de acest oraș. „Voiam de mult să ajung la Târgu Secuiesc. Am o prietenă care a copilărit acolo și, din ce povestește ea, pare că a avut cea mai frumoasă copilărie – ceva gen, Amintiri din copilărie în Secuime. Când am ajuns acolo, după ce fusesem la Cernat, am avut o a doua surpriză plăcută. Un orășel mic și cochet, renovat impecabil. Plimbarea prin târgul producătorilor locali și prin curțile – cum se numesc acolo străzile – perpendiculare pe piața principală m-a făcut să uit complet de conace și de neplăcerile de care mă lovisem înainte. Nu pricep de ce nu se promovează mai mult acest oraș care este, pur și simplu, o bijuterie”, a declarat Laura, care nu se mai sătura de făcut poze.
Mai puțin spectaculos i s-a părut orașul Covasna, chiar dacă le este multora mai cunoscut. De altfel, Covasna este o stațiune balneoclimaterică, iar marea recunoaștere îi vine din multitudinea de izvoare minerale și de factori terapeutici naturali. „Când mă gândesc la Covasna, îmi aduc aminte de bunicii mei cu care veneam în copilărie la mofete. Ca adult, de Covasna mă leagă amintirea unor evenimente pe care le-am organizat aici. Cred că stațiunea este foarte importantă pentru turiștii care merg acolo pentru regenerare mentală și corporală”, a spus Laura după scurta vizită în orașul izvoarelor minerale.
Cazați la Sfântu Gheorghe, Laura și Alex s-au declarat totodată încântați și de capitala de județ, unde viața oamenilor le-a părut mai așezată și mai tihnită decât vârtejul bucureștean în care s-au obișnuit să trăiască. „Sfântu Gheorghe e un oraș tare simpatic. Cât am stat acolo, ne-am plimbat în stânga și-n dreapta, am făcut poze și am stat la terase. Ne-am dat seama că viața curge altfel aici și ne-am bucurat să legăm prietenii noi”, au declarat cei doi – pe care nu îi pot contrazice. După cinci ani de locuit aici, încă îmi mai place orașul și nu l-aș schimba pentru niciun alt loc din lume. Cel puțin, nu acum.
Dincolo de orașele prin care am trecut fugitiv, pe drum am avut toți trei o neașteptată surpriză. Undeva pe la Sânzieni, cocoțată pe o colină înaltă, se vedea o bisericuță cu pereți albi și acoperiș roz. Fără să stăm pe gânduri, am urcat cu mașina până acolo. Priveliștea era minunată, iar lăcașul de cult, plin de mister. Nicăieri nu era trecută nicio informație despre acea biserică, pe care nu o găsim menționată nici pe site-ul primăriei Sânzieni. Am aflat ulterior că vizitaserăm unul dintre cele mai vechi edificii din România, Capela Sf. Ștefan, unde acum nu se mai oficiază slujbe – și sperăm și azi că e informația corectă. Judecând însă după banii aruncați printre gratii pe pardoseala din fața altarului neacoperit din biserică, am fost tentați să credem că sunt și oameni care știu despre bisericuță și vin acolo destul de des. „Drumul până acolo nu este cel mai vesel. În sus, pe deal, ușor off road, e destul de greu de parcurs. Dar merită tot efortul când ajungi pe platoul dealului, unde totul este verde, panorama satului este senzațională, iar locul are o energie aparte. Bisericuța aceea mică îți dă senzația că te afli pe acoperișul lumii … da, se poate așa ceva și în România”, mărturisește Laura, care s-a bucurat nespus că am luat decizia de a urca să vedem ce e cu biserica aceea cu acoperișul roz.
De altfel, să călătorim prin Covasna a fost o bucurie pentru noi toți. Lăsând la o parte aspectele care mai sunt de îmbunătățit în infrastructură, servicii turistice sau promovare, priveliștile din zonă merită văzute de orice om cel puțin o dată în viață.
Fotografii: Laura Postelnicu
Acest site folosește "cookies". Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosirii acestora. Cookie settingsACCEPT
Privacy & Cookies Policy
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these cookies, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may have an effect on your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.
