Author: Mirela Cara-Dragu

Categories
Cultura si lifestyle Internationale

Ungaria: Cel mai îndrăgit personaj de desene animate, puiul de vulpe Vuk, împlinește anul aceseta 40 de ani

Vuk, peronajul de desene animate preferat de multe generații de copii maghiari, împlinește anul acesta 40 de ani. Inspirat dintr-o carte scrisă de István Fekete în 1965, care este încă una dintre cele mai populare cărți din țară, personajul a devenit celebru și extrem de îndrăgit, după anul 1981, când au apărut desenele animate cu el.

Într-un interviu, regizorul filmului, Attila Dargay, mărturisea că eranizarea animată a poveștii lui Vuk fost una dintre cele mai dragi lucrări de desene animate ale sale. „Am citit cartea și am fost fermecat. Aproape că am văzut personajele în fața ochilor. Nu mai trebuia decât să le ademenesc pentru a le face să prindă viață ”, a spus el. 

Conturarea personalității unui vulpoi simpatic nu a fost o muncă ușoară, dată fiind percepția negativă a publicului față de vulpile din poveste, care sunt de regulă personaje negative, asociate cu viclenia și înșelăciunea. Pentru a-l face pe Vuk să fie mai credibil, Dargay a mers la grădina zoologică din Budapesta, unde a vizitat mai mulți pui de vulpe nou-născuți, cărora le-a urmărit mișcările și le-a analizat obiceiurile. 

Succesul uriaș de care s-a bucurat filmul animat la lansarea sa, când oamenii mergeau cu sutele la cinematograf, i-a surprins chiar și pe creatorii săi. Datorită lui Vuk, Attila Dargay a primit premiul pentru cel mai bun regizor la cea de-a XIV-a ediție a Săptămânii a Filmului Maghiar, iar în 1984, producția a câștigat titlul „Cel mai bun film străin” la Moscova. „În ultimele patru decenii, personajul creat de Attila Dargay a devenit unul dintre cei mai iubiți eroi de desene animate ale maghiarilor. Sclipirea de geniu a creatorului acestui personaj atât de adorat este evidentă și astăzi, când copiii continuă să se apropie de Vuk cu aceeași emoție cu care o făceau părinții lor cu mulți ani în urmă. Chiar și cei foarte mici adoră toate cărțile de povești sau de colorat și tot ce ține de Vuk. Ilustrațiile maghiare ale cărților pentru copii și producțiilor de filme de desene animate au fost lucrări de talie mondială încă de la început și astăzi continuă să fie”, a declarat Zoltán Lonovics, directorul artistic al editurii Móra Kiadó. 

Pentru a sărbători cea de-a 40-a aniversare a personajului iconic de filme de desene animate, Móra Kiadó intenționează să scoată pe piață câteva noi publicații cu Vuk. De asemenea, va organiza evenimente online în parteneriat cu Fondul Național pentru Film din Ungaria.

Sursă și Foto: dailynewshungary.com

Categories
Locale Politic Stiri

Greu de găsit. Greșeala cu care senatorul AUR de Covasna, Ionuț Neagu, și-a început mandatul

O situație aflată la granița dintre comic și frustrant a fost creată de Ionuț Neagu, senator AUR, ales în Circumscripția Electorală nr. 15 Covasna, în 21 decembrie 2020, după ce a primit postul ca urmare a redistribuirii voturilor din 6 decembrie. Căutat de echipa redacțională a publicației locale covasnamedia.ro, acesta nu a fost de găsit pe nicio cale, ceea ce i-a determinat pe ziariști să facă un apel public pentru interviu. 

Este o regulă nescrisă ca jurnalistul să se confrunte cu ostilitate în foarte multe situații. Personal, am experimentat ostilitatea de fiecare dată când am adresat întrebări incomode, mai ales persoanelor aflate la conducerea instituțiilor de stat sau celor din sfera politică. Deși știu toți că pozițiile pe care le ocupă îi obligă la transparență și dialog cu presa, mulți preferă să o evite, nedorind să ajungă în atenția opiniei publice. Uneori cu motiv, dar de foarte multe ori dintr-o vigilență inexplicabilă. 

Ca să ajungă la o informație care, altfel, ar trebui să fie furnizată simplu, la cerere, de multe ori jurnalistul trebuie să demonstreze abilități de Sherlock Holmes și perseverență de Don Quijote. Să obții un contact al unei persoane sus puse poate fi mai greu decât să escaladezi Everestul. Și cât de simplu ar fi totul dacă politicienii și managerii de instituții ar înțelege clar că nu sunt pe moșia lor acolo, ci numai și numai pentru interesele cetățenilor pentru care sunt obligați să dea socoteală de fiecare dată când li se solicită!

Un exemplu în acest sens este cel al senatorului AUR de Covasna, Ionuț Neagu, care s-a dovedit atât de greu de găsit, încât redacția covasnamedia.ro a decis să facă un apel public de a intra în contact cu acesta pentru un interviu. „Am încercat prin toate mijloacele obișnuite cunoscute de noi până la acest moment să îl contactăm pe noul parlamentar, pentru a-l cunoaște, pentru a ști cine este sau a afla despre planurile lui în noua calitate de reprezentant al locuitorilor județului Covasna în Parlamentul României, însă până la momentul de față nu am reușit să stabilim nicio legătură”, spune jurnalista Iulia Drăghici în anunț, arătând ce greu poate fi de găsit un politician. 

Nu miră probabil pe nimeni faptul că, la scurt timp după publicarea articolului respectiv, redaciția covasnamedia.ro a publicat un update din care reieșea că  au reușit să intre în legătură cu senatorul căutat, însă nu au stabilit și o dată pentru un interviu. 

Din cercetările făcute de Iulia Drăghici rezultă că, în prezent, singurele date publice, disponibile, despre Ionuț Neagu sunt acelea că e născut în 26 septembrie 1982, este din Târgu Secuiesc, de profesie inginer cu ocupație de manager și că, începând din 22 decembrie, „face parte din Comisia pentru transporturi și infrastructură, în calitate de membru, dar și în Comisia pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorități, unde ocupă rolul de secretar. Biografia și declarațiile de avere lipsesc deocamdată de pe profilul lui Ionuț Neagu, publicat pe site-ul Senatului României.”

Interesant este totodată și modul în care cetățenii reacționează la situația creată. În timp ce unii par să îl ironizeze –  „Cu răbdare, toate la timpul lor. Abia și-a preluat mandatul, au fost și sărbătorile”, spune un cetățean într-un comentariu pe pagina de Facebook a publicației covasnamedia.ro – alții, par să îi ia contrariați apărarea. „Citesc cu uimire că ziarul local Observatorul îl caută pe senatorl AUR de Covasna Ionuț Neagu. După anunțarea rezultatelor alegerilor, aleșii AUR au trecut prin principalele localități să mulțumească alegătorilor pt. votul acordat. Au fost și în Sfântu Gheorghe la statuia de la gară. Bănuiesc, cine a fost interesat să-și cunoască alesul putea s-o facă. Eu am fost curios și l-am cunoscut,  mi s-a părut un băiat timid, dar cu bun simț. Era în ziua când cei ce formează coaliția se băteau pe funcții, iar tinerii de la AUR umblau prin țară să mulțumească alegătorilor”, spune un alt cetățean covăsnean.

Cazul senatorului de Covasna nu este neapăart un exemplu de rea-voință sau încercare de a evita presa. Se prea poate să nu fi avut timp după numire să își facă publice datele și modalitatea prin care poate fi contactat. Însă ignorând acest aspect s-a pus din capul locului într-o situație stânjenitoare – chiar dacă are de partea sa scuza că e la început de drum. Situația aceasta se suprapune peste un șir lung de situații similare create de-a lungul timpul de mulți din cei care intră în sfera publică și, din varii motive, omit să pună accent pe transparență și comunicare cu cetățenii care îi aleg și în folosul și interesul cărora se presupune că își canalizează toate eforturile și întreaga atenție. 

Foto:123rf.com  

Categories
Opinii

De ce este Eduard Novak o speranță pentru sportul din România?

Noul ministru al Sporturilor, Eduard Novak, este poate cel mai frumos cadou pe care UDMR l-a făcut României în preajma sărbătorilor de iarnă, când a fost format noul guvern. Deși postul a mai fost ocupat și înainte de sportivi români care au făcut performanță în cariera lor, Eduard Novak este primul de până acum care, în opinia mea, se poziționează ca o adevărată speranță. 

L-am cunoscut personal pe Eduard Novak în 2016, când l-am avut ca invitat la Sfântu Gheorghe într-o serie de întâlniri cu publicul, denumite ApChat. Calitatea sa de sportiv de performanță, speaker motivațional, antreprenor și filantrop ne-a făcut să credem că este potrivit să le insufle oamenilor curajul și încrederea că pot depăși orice obstacole cu care se confruntă. Și, întocmai cum anticipasem împreună cu colegii de echipă de atunci, sala a fost plină cu oameni veniți să îl asculte, iar evenimentul a fost un real succes. 

După numirea sa în  postul de ministru al Sporturilor, presa centrală a pus accentul pe povestea de viață pe care o are Eduard Novak, scoțând în prim-plan accidentul de mașină în care și-a pierdut laba piciorului (cum este exemplul din  digisport.ro) și, pentru prima oară în ultimii ani, am considerat că aceste detalii chiar trebuiau publicate. Nu pentru că fac deliciul oamenilor dornici de senzațional, ci pentru că evenimentele prin care a trecut îl definesc pe Eduard Novak, un om cu o forță psihică rară și cu o mentalitate de învingător. 

Când l-am avut ca invitat, am rămas uluită de noblețea pe care acest om o transmite. De la felul în care își poartă hainele, la discursul sincer și relaxat (ținut într-o limbă română îngrijită și corectă), la zâmbetul cald și amabilitatea neforțată, toate transmit o eleganță care nu poate stârni decât admirație sau invidie. 

E limpede că-l plac pe Eduard Novak, mai ales după ce m-am desfătat cu prăjituri în cofetăria pe care o deține în Miercurea Ciuc și care este amenajată de-așa manieră, încât poți să-i intuiești personalitatea dacă nu îl cunoști. Nu doar că este un exemplu de om care și-a învins destinul și un sportiv cu rezultate remarcabile, dar este și un antreprenor de succes și tocmai asta îl va face să fie mult mai bun decât miniștrii dinainte. 

Nu am știut că Eduard Novak a intrat în politică, iar pentru mine numirea lui a fost o surpriză pe care niciodată nu aș fi anticipat-o. Nu îmi dau încă seama în ce măsură politica are o șansă în plus cu Eduard Novak sau este o neșansă pentru el, însă mizez pe ceea ce le-a spus oamenilor de la Sfântu Gheorghe vorbind despre succesele înregistrate în ciclism, un sport care în România încă nu a ajuns să fie practicat la nivelul din alte state. „Am câștigat într-un sport în care în țara noastră nu există nici măcar un velodrom. Acest lucru pentru mine înseamnă că orice se poate”, spunea noul ministru în 2016. 

Oricât de optimist sună acest „orice se poate”, îndeosebi când vine de la un campion, nu pot să nu mă gândesc și la faptul că medaliile au reversul lor. Desigur, un om ca Eduard Novak ar putea revoluționa sportul de la noi, dacă ar fi lăsat și susținut și dacă ar primi șansa de a elabora strategii pe termen lung și proiecte care să aibă continuitate. Pe de altă parte, la cât de des ne-am obișnuit noi să ne schimbăm miniștri, tare mă tem că valul acesta va fi fost făcut doar într-un pahar cu apă, iar noi vom vedea în scurt timp cum „orice se poate” este o expresie care ne lovește în moalele capului cu sensul ei negativ.

 

Categories
Opinii

Cum reușește etnia să învingă cetățenia, generând conflicte gratuite

Nici n-a început bine noul an, că scandalurile au și început să apară. Și nu în Parlament, între AUR și UDMR, așa cum se așteaptă probabil mulți dintre noi, ci la TVR Cluj, unde conducerea emisiunilor minorităților a fost preluată de la 1 ianuarie de un redactor-șef care nu este maghiar, după cum informează hirado.hu, ceea ce a adus mari nemulțumiri în rândul redactorilor maghiari.

Numirea lui Alin Gelmărean, fostul redactor-șef al Redacției Programe, la conducerea Studioului Teritorial Cluj, unde va răspunde și de coordonarea redacţiei minorităţilor, a stârnit un val de reacții negative a căror justificare încă nu reușesc să o dibuiesc. Principala problemă pare să fie apartenența etnică a lui Alin Gelmărean. Nicidecum nu se invocă o lipsă de competență a noului numit, ceea ce ar putea avea sens. 

Mai mult decât atât, cinci membri ai Consiliului de Administraţie al TVR consideră că deciziile președintelui-director sunt ilegale, motiv pentru care ar fi înaintat o plângere către Parlament, cerând demiterea acestuia. 

Dacă o astfel de numire este sau nu ilegală, nu sunt eu în măsură să stabilesc. Dacă însă numirea deranjează doar din perspectivă etnică, atunci pot spune că mi se pare totul de un grotesc incalificabil. Proteste de acest gen am întâlnit frecvent atât în rândul maghiarilor, cât și în rândul românilor în privința profesorilor de limbă română. Deseori am auzit fie că e absurd ca limba română să le fie predată copiilor maghiari de către un român care nu cunoaște maghiară, fie invers. Și de fiecare dată, fiecare versiune și-a găsit argumente mai mult sau mai puțin plauzibile. 

În cazul de la TVR Cluj, vorbim despre ocuparea unei funcții într-o instituție de stat de către un cetățean al acestei țări. Aș fi calificat drept justificată o revoltă care ar fi avut legătură cu desființarea departamentului sau cu schimbarea grilei de programe. Or, în cazul de față, când încă nimic din toate astea nu s-a întâmplat, avem de-a face doar cu temeri nejustificate. Nu doar că numirea a fost făcută provizoriu, pentru 60 de zile, dar nici nu se știe în acest moment dacă se va trasa o linie nouă care să impună perspective diferite de abordare a subiectelor și realizare a reportajelor, astfel încât maghiarii să fie prezentați într-o lumină nefavorabilă sau amenințați în vreun fel. Acestea sunt numai și numai presupoziții, în baza cărora, din păcate, se și trece la fapte. 

Ni se par condamnabile afirmațiile reprezentanților AUR care susțin că UDMR nu are de ce să aibă oameni în guvern, deși ei sunt cetățeni români, dar faptul că maghiarii se revoltă că un etnic român preia conducerea departamentului pentru minoritari maghiari oare cum ar trebui să ni se pară? Dacă vorbim de posturi într-o instituție de stat, oare nu toți cetățenii calificați pentru posturile respective ar trebui să fie bineveniți să le ocupe dincolo de criteriul etnic? Dacă din echipa pe care o va coordona fac parte etnici maghiari care dețin know-how-ul necesar pentru realizarea materialelor, iar noul șef nici nu a apucat să spună ce intenții are, de unde vin aceste temeri și ce justifică acest scandal? Întreb retoric, ca de fiecare dată. 

foto: enago.com

Categories
Opinii Politic

AUR-ul lui Dan Tănasă, FIDESZ-ul care le lipsea românilor

Marea surpriză a alegerilor parlamentare din acest decembrie a reprezentat-o succesul unei formațiuni politice obscure, care a surclasat fără drept de apel partide ale unor politicieni cu state vechi precum Victor Ponta, Traian Băsescu sau Călin Popescu Tăriceanu. 

Din punctul meu de vedere, mirarea nu ar avea de ce să fie așa de mare. O dată, pentru că membrii partidului au acționat foarte intens pe rețelele de socializare și au ajuns exact la cei pe care îi vizau, și a doua oară, pentru că, pe lângă celebra carte a valorilor tradiționale, a familiei, a creștinismului și naționalismului și patriotismului în forma predată nouă în comunism, AUR a profitat din plin de criza sanitară și de nemulțumirea oamenilor față de încorsetările pe care măsurile guvernamentale le-au impus în toată această perioadă, înfățișându-se ca niște adevărați eroi ai neamului, salvatori de la sufocarea cu măști și de la pericolul vaccinării obligatorii. 

Cum, necum, scopul AUR a fost atins, iar de acum înainte Dan Tănasă, al cărui nume este mai ales pentru membrii comunității maghiare mai demn de hulit decât al lui Ucigă-l Toaca, se va afla cel puțin pentru următorii patru ani în Parlament. 

Și, pentru că tot îmi place să fac paralele între oameni și situații, nu pot să nu remarc cum, din marele război pe care celebrul jurnalist l-a purtat în scris și în instanțe împotriva etnicilor maghiari de la noi, a ajuns să întemeieze un FIDESZ al românilor, cu totul și cu totul din AUR. Nici n-a fost greu căci, cum am arătat în repetate rânduri, noi, românii, semănăm cu frații noștri unguri, iar la șovinism, homofobie, valori creștine și conservatorism în forme acute, excelăm și unii, și alții – păstrând, desigur, loc și pentru excepțiile de rigoare din ambele tabere. 

Nu știu cât de mult va contribui Dan Tănasă la soluționarea crizei sanitare pe placul celor care au votat pentru partidul din care face parte, dar sunt aproape convinsă că lupta cu UDMR se va da fățiș, mai ceva ca pe vremea lui Vadim Tudor. Alături de Claudiu Târziu, cunoscut de când cu CpF și schimbarea Constituției, și de George Simion, cunoscut dreptfondator al platformei Acțiunea 2012, care militează pentru unirea cu Republica Moldova, Tănasă va forma un trio perfect care ne va furniza din plin „pâine și circ”. 

Spun asta pentru că nici nu s-au încheiat bine alegerile și, în presă, au apărut deja declarații „de aur” ale AUR, cum este cea publicată ieri de digi24, prin care copreședintele George Simion afirmă că „UDMR nu își are locul în Parlamentul României. Respectăm comunitatea maghiarilor din România și avem candidați etnici maghiari în AUR care intră în Legislativ. AUR se opune, însă, constituirii și funcționării formațiunilor politice pe criterii etnice iar în acest sens va demara o campanie națională pentru modificarea Constituției în sensul interzicerii formațiunilor politice pe criterii etnice”.

Până la următorul episod, nouă, muritorilor de rând, nu ne rămâne decât să ne continuăm traiul nostru cel de zi cu zi într-o Uniune Europeană a mileniului III, scotocind febril listele noii formațiuni pentru a-i detecta pe maghiarii cu cetățenie română dornici să se unească cu Basarabia. 

foto: Dan Tănasă/Facebook

Categories
Locale Stiri

Promisiunile USR PLUS pentru problema maghiară din România

Într-un județ cum e Covasna, teoretic, multor oameni le este mult mai simplu să voteze pentru că știu mereu cu cine. Altfel spus, majoritarii merg constant pe mâna UDMR. Ne-o demonstrează și rezultatele de la alegerile parlamentare, care au oferit, printre altele, multe surprize extrem de comentate pe rețelele de socializare, cum este de pildă succesul de care s-a bucurat formațiunea politică AUR, care reafirmă nevoia unei părți a societății românești de radicalitate și extremism.

Și totuși, în ultima perioadă, lucrurile par să se mai fi schimbat puțin, mai ales în ce privește electoratul tânăr, care vine din urmă cu mentalități și nevoi diferite. Pentru aceștia, UDMR nu mai rămâne singura opțiune posibilă, acum când un partid foarte tânăr, cum este formațiunea USR PLUS, se afirmă tot mai puternic cu viziuni noi și proiecte aplicate, care lasă în urmă separarea pe etnii și pledează pentru unitate și scopuri comune. 

La nivel județean, cel mai cunoscut membru USR PLUS este Dulányi Balogh Szilárd, etnic maghiar, de profesie consilier juridic, care acum este co-președintele filialei covăsnene și se ocupă exclusiv de politică, dedicându-se proiectelor partidului cu un elan specific numai omului care crede orbește în cauza sa. „De când sunt în politică, mi-am primit „porția” de la toată lumea. De la unii etnici maghiari mi-am primit „porția” de vânzător și trădător de neam, unii români mi-am primit „porția” cu acel cuvânt cu B care nu îmi palce și pe care nu vreau să îl pronunț (n. r. bosgor). Totuși merg înainte. Nu dezarmez pentru că eu am intrat în politică ca să construiesc punți între cele două comunități”, mărturisește el conștient de poziția ingrată în care se găsește. 

Motivul pentru care crede atât de mult în ceea ce face este acela că, după părerea sa, în județul Covasna, niciun partid, fie el român sau maghiar, nu s-a concentrat vreodată coerent pe strategia de construi punți între cele comunități. Toți au încercat să dezbine prin proiecte de lege și inițiative legislative care au ținut mereu oamenii în tensiune și învrăjbire. 

Or, tocmai acest mod de abordare a comunității covăsnene în ansamblu ar urma să se schimbe, dacă USR PLUS ar ajunge în Parlament. „Am făcut presiune pe această chestiune, să nu uităm în programul de guvernare pe toți etnicii din România – că România are mai multe comunități etnice nu numai maghiare”, spune Szilárd, referindu-se la un program al partidului, „USR maghiar”, pe care îl consideră foarte curajos și care, între altele, tratează aspecte foarte sensibile pentru comunitatea maghiară de la noi. 

„Un punct din acest program este ca pragul folosirii limbii maghiare în administrație să nu mai fie de 20%, cum este în momentul de față, și să fie de 10% (vezi cazul Clujului, care este undeva între 14 – 16 %). Punctul doi vizează presupusa problemă a însemnelor comunităților etnice. Să nu ne mai batem în steaguri, imn etc. și să nu mai inventăm tot felul de probleme. Să mergem mai degrabă înainte după modele precum cele oferite de țări ca Slovenia și Croația, ca să nu amintesc și eu de celebrul Tirol de Sud care a fost foarte invocat de UDMR”, precizează co-președintele filialei covăsnene a formațiunii politice UDMR PLUS. 

În opinia sa, aceste aspecte se pot rezolva extrem de simplu dacă există voință politică, prin utilizarea steagului comunităților etnice regionale și în județe precum Harghita sau Covasna, așa cum se folosesc în Dobrogea, Țara Oașului sau Țara Bârsei. În felul acesta, crede Szilárd, s-ar reduce cu mult procesele privind inscripțiile de pe instituții și clădiri din zonă, iar etnicii maghiari s-ar simți în sfârșit acasă și și-ar vedea drepturile respectate. 

„Noi ne orientăm exclusiv după ce se prevede în tratatele Uniunii Europene legat de acest subiect. Avem în vedere „CONVENȚIA CADRU pentru protecția minorităților” și Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare. Acolo se zice foarte clar că statele membre își vor aduce toată contribuția nu numai ca să protejeze limbile regionale, ci să și contribuie la prezervarea lor. Acest principiu și aceste carte au fost votate de Parlamentul României, iar noi vrem să le vedem implementate”, explică Dulányi, care este hotărât să militeze totodată și pentru schimbarea modului de predare a limbii române pentru copiii maghiari, care după părerea sa, trebuie ajutați și susținuți de stat, prin diferite proiecte, să fie mereu aproape de limba română și să și-o însușească de la vârste fragede ca să o poată vorbi la fluent cât mai devreme.

Categories
Opinii

Psihologia duplicității, o punte de legătură româno-maghiară

În urmă cu câteva săptămâni, presa internațională vuia despre intenția declarată a Ungariei de a reveni la valorile creștine și a îngenunchea comunitățile LGBTQ. În funcție de propriile convingeri, oamenii au aplaudat frenetic această inițiativă sau au criticat aspru lipsa de toleranță și închistarea într-un conservatorism considerat nociv. 

Când totul părea un subiect dat uitării ca oricare altul, pe internet a explodat brusc știrea cu  eurodeputatul ungar József Szájer, membru al partidului lui Viktor Orbán, FIDESZ, şi al PPE, prins „la furat” de plăceri trupești interzise, printr-o locuință din Bruxelles, de unde a trebuit să fugă în pielea goală ca Nică de la scăldat, mai ales că încălcase și interdicțiile privind carantina. În apartamentul în care se dezlănțuia dezmățul, erau 25 de persoane, față de patru câte permiteau condițiile impuse de COVID-19. 

În urmă cu ceva timp, un alt propovăduitor al purității creștine, Zsolt Borkai, membru al aceluiași partid și primar al orașului Győr, apăruse de asemenea în online, într-un filmuleț care îl surprindea în ceea ce pare că ar fi fost o orgie pe un iaht din Marea Adriatică. 

Toate bune și frumoase, oamenii au dreptul la viață intimă și pot face cu trupurile lor ceea ce consideră ei că li se potrivește, fără să dea socoteală nimănui. Însă ceea ce nu pricep eu este acest fariseism pervers pe care l-am întâlnit și la o parte din susținătorii familiei tradiționale de la noi, când cu referendumul pentru schimbarea Constituției. 

Dacă ne uităm puțin la cum se prezintă József Szájer în lume, am zice că ne aflăm față în față cu un model de existență umană și comportament impecabil. Cu o soție care excelează în viața profesională, fiind judecător al Curţii Constituţionale de la Budapesta, Szájer, om ajuns la respectabila vârstă de 59 de ani, membru fondator al FIDESZ şi fost parlamentar în Legislativul maghiar, pare să nu trăiască decât pentru valorile creștine și tradiționale și pentru moralitate. Din ce spune presa despre activitatea sa, reiese că s-a remarcat adesea prin atacuri dure la adresa comunității LGBTQ, fiind foarte aprig doritor de a interzice drepturile celor care o compun. 

La rândul său, Zsolt Borkai este și el cineva în societate. A fost medaliat cu aur la gimnastică la Olimpiada din 1988 de la Seul și, în plus, a reușit să convingă oamenii să îl voteze ca primar, reprezentând un partid care se înfățișează ca o redută a creștinătății și a valorilor familiei.

Ce-i drept, povestea asta nu are în ea nimic nou. Cel puțin nu pentru cei care au citit „Decameronul” lui Boccaccio. Dacă pentru călugărițele desfrânate din vremurile acelea se poate căuta însă scuza în mentalitatea epocii, în cazurile  de față nu poți să nu te întrebi care este miza. Câți bani sunt în joc de vrei să te dezici de tine și să pledezi pentru ceva ce nu te reprezintă? Practic, să te auto interzici! Ce altceva te mână în această goană după conduită creștină și valori în care nu crezi, cât timp decapitearea nu e o amenințare pentru tine? 

E un mister ce ține poate de complexitatea psihologiei umane pe care n-o să pot să-l descifrez aici. Însă un lucru are sigur relevanță. Prin această psihologie a duplicității, regăsită și la mulți din preoții ortodocși care au ținut paginile de scandal de pe la noi, precum celebrul Pomohaci, ne dovedim, o dată în plus, că suntem cu maghiarii mai frați decât ne-am aștepta. De aceea cred că a sosit timpul să-i învățăm și pe ei zicala noastră veche, dar încă actuală, prin care suntem îndemnați să nu facem ce face popa, ci să ne rezumăm doar la a face ce ne zice. Restul, vorba aceea, e cancan. 

Foto: Facebook Naughty Nons

Categories
Opinii

De 1 Decembrie 2020, COVID-ul a calmat elanul patriotic

Anul trecut pe vremea aceasta am cunoscut o regizoare născută și crescută în Viena, care activează în prezent la Berlin, unde s-a mutat de câțiva ani. Pentru că a petrecut aproape două luni în Sfântu Gheorghe, mi-am permis să o întreb cum i se pare viața din acest oraș. 

„Cred că așa arăta lumea înainte de globalizare”, m-a surprins ea atunci cu răspunsul pe care mi l-a dat, căci eu niciodată nu privisem lucrurile din perspectiva aceasta, totul aici părându-mi-se normal. Pentru ea în schimb, era fascinant cum oamenii sunt toți albi, încă mai merg duminica la biserică și duc viața tihnită a comunităților închegate care parcă amintesc de vremuri îndepărtate.  

Dar ceea ce a surprins-o pe ea cel mai tare a fost să descopere la toți oamenii români pe care îi cunoștea că, în ziua de 1 Decembrie, postau pe Facebook mesaje legate de Ziua Națională a României. Unele pozitive, altele pline de amar, însă mai nimeni nu lăsa să treacă această zi fără să o puncteze cumva. „În Germania și Austria nu am văzut la nimeni acest obicei. Noi nu postăm mesaje de „La mulți ani!” pe paginile noastre cu un astfel de prilej. Nici nu mi-a trecut vreodată prin cap să fac asta. Am văzut că voi toți ați scris ceva și mi se pare interesant. Pare că sunteți patrioți”, a remarcat regizoarea. 

M-am tot gândit la discuția aceasta și la ideea de patriotism. Facem oare acest gest de a ura „La mulți ani, România!” sau, după caz, de a blama cu ton persiflat Românica de care ne-am săturat, din patriotism? Este oare un patriotism relevant pentru epoca în care trăim sau ne aflăm ca mentalitate într-o epocă depășită deja de mult de frații noștri vest-europeni?

Refuz să mă lansez în anevoiosul drum al argumentării unui potențial răspuns la aceste întrebări. Voi spune doar că etapa de naționalism sau patriotism în care ne aflăm noi este una care trebuie consumată ca atare, pentru că, la urma urmelor, este o etapă firească în evoluția unei nații. Suntem un stat tânăr, forțat de mersul accelerat al lumii să progreseze rapid și să ajungă din urmă state formate cu sute de ani mai devreme, dar nu putem forța mentalitatea să se plieze pe acest ritm ori să treacă de etape. 

M-am întrebat atunci și mă întreb și acum, cum ar vedea un om ca regizoarea de care vorbesc jocul nesfârșit de „leapșa” în care noi, românii și maghiarii, ne „atingem” unii pe alții anual, de 15 Martie și 1 Decembrie? De ce facem asta și când vom reuși să ne maturizăm când vine vorba de acest subiect?

Desigur, nu am răspuns, dar știu că azi e ziua în care românii și tricolorul produc durere în rândul comunității maghiare. 

Și totuși o speranță de schimbare există. Am în listele mele de contacte câțiva cetățeni români de etnie maghiară, unii oameni cu funcții înalte, alții oameni de rând ca și mine, care an de an, de Ziua Națională a României, au găsit puterea să îmi trimită în privat mesaje de „La mulți ani!”, cu gestul omului care știe să accepte că istoria nu a fost de partea lui într-un anumit moment. Iar asta îmi crește admirația pentru acești oameni, care sunt cu adevărat puternici, maturi și înțelepți. 

Și mai e o schimbare – tot forțată – care în acest an a venit la pachet cu nefericita pandemie produsă de COVID-ul care a calmat manifestările patriotice. Așa cum ne-a anunțat președintele Iohannis, vom avea un 1 Decembrie marcat printr-o ceremonie scurtă, fără paradă militară și fără participarea publicului larg. Într-un fel, asta va mai diminua neplăcerea fraților noștri conlocuitori, care nu vor trebui decât să dea un scroll când ochii le vor pica pe postări patriotice în rețelele de socializare. 

Ne convine sau nu, azi, este primul 1 Decembrie liniștit, fără Noua Dreaptă sau 64 de Comitate, fără steaguri tricolore și steaguri de doliu, fără scandări ostile lipsite de orice legătură cu patriotismul, fără cântece de victorie care să presare sare pe rănile perdanților. 

Azi este o zi în care realizăm că, trăind în România sau aievea, toți suntem oameni și, mai presus de sentimente patriotice declarate în fel și chip, trebuie să fim uniți. Dezbinarea nu aduce nimănui niciun beneficiu. Așa că, dacă tot celebrăm Unirea, să o facem fiind uniți … ca oameni!

Foto: rotalianul.ro

Categories
Internationale Stiri

Primul monument din Europa, dedicat femeilor violate în timpul războaielor, s-ar putea ridca la Budapesta

Aproape nicio carte de istorie nu menționează femeile care au fost violate în timpul războaielor. Acestea nu au nici măcar un singur monument în Europa. În ultimii ani, s-au produs câteva schimbări în această privință și s-a pus cumva problema sub lumina reflectoarelor, însă există încă multe controverse, subiectul fiind abordat din perspective care nu ajută câtuși de puțin victimele. Dimpotrivă, le produce mai multă suferință. O schimbare semnificativă în acest sens ar putea veni de la Budapesta, unde a fost inițiat recent un proiect pentru comemorarea victimelor violurilor în vreme de război, care include și organizarea unei expoziții comemorative. Proiectul ar urma să fie implementat până în 2023.  

La mai bine de 70 de ani de la incidente și la scurt timp de la moartea autoarei, au fost publicate jurnalele lui Fanni Gyarmati, soția unuia dintre cei mai cunoscuți poeți maghiari. Acestea conțin detalii elaborate despre agresiunile sexuale și comportamentul soldaților sovietici care s-au aflat pe teritoriul Ungariei după cel de-al Doilea Război Mondial. Lucrarea este unică nu doar la nivel național, ci și la nivel internațional – scrie Qubit.hu.

Violul comis în timpul războaielor este unul dintre subiectele tabu ale istoriei moderne. Numai în ultimele două decenii a fost ruptă tăcerea, după ce mai multe femei au început să vorbească despre dramele lor, făcând din această problemă un subiect de interes public și de cercetare.

În timp ce lumea abundă de monumente uriașe și statui dedicate bărbaților (aproape fiecare oraș maghiar și orășel are unul), cele care comemorează femeile violate în vremuri de război nu sunt doar foarte rare, dar nici măcar nu există în Europa. Fără acțiunile mișcării feministe în lume, azi am ști și mai puține despre agresiunile sexuale din timpul războaielor. Mișcarea feministă a generat un fel de limbaj prin care se poate vorbi despre aceste incidente, oferindu-le supraviețuitoarelor prilejul de a-și spune poveștile. Datorită mișcărilor feministe, astăzi, agresiunea sexuală este recunoscută drept crimă împotriva umanității. Andrea Pető, istoric, savant al Academiei Maghiare de Științe și profesor la Universitatea Central Europeană, a declarat pentru Qubit că femeile sunt obligate să se mobilizeze atunci când instituțiile naționale le ignoră sau le trădează, cum ar fi astfel de cazuri revoltătoare.

În vara anului trecut, Consiliul de la Budapesta a luat decizia unanimă de a realiza mai multe sesiuni de prezentare, de a strânge fonduri, de a înființa un site tematic și de a organiza expoziții și a susține conferințe internaționale pe acest subiect. Mai mult decât atât, s-a decis ridicarea unui monument pentru comemorarea victimelor violurilor din timpul războaielor. 

Inițiatorii încearcă să mobilizeze cât mai multe persoane posibil să se implice în implementarea proiectului. În septembrie, a fost lansată o serie de sesiuni educaționale pe subiect, care sunt disponibile pe canalul YouTube al Arhivelor orașului Budapesta. 

Directorul instituției, István Kenyeres, a declarat că una dintre cele mai importante părți ale proiectului este colecția care va fi realizată și care va conține multe povești personale, chiar și povești transmise de la o persoană la alta sau de la o generație la alta.

La începutul proiectului, istoricul de artă József Mélyi a spus că, monumentele din spațiile publice, imediat după inaugurare devin mai degrabă invizibile pentru trecătorii care se obișnuiesc cu ele și nu le mai acordă atenție, de unde și nevoia planurilor extinse incluse în proiect. 

Sursa: dailynewshungary.com

Foto: inventiva.co.in  

Categories
Interviuri

„Politicile pe care le propunem noi afectează toți cetățenii județului” – interviu cu Radu Matei, candidat pentru poziția de senator de Covasva

Născut și crescut în Sfântu Gheorghe, Radu Matei, în vârstă de 36 de ani, este de profesie peisagist și a intrat în politică de puțin timp, convins că poate contribui la o schimbare în bine a felului în care se face politică în România, dar și a mentalității oamenilor care, în opinia lui, au nevoie de o nouă abordare. 

La alegerile locale, Radu Matei s-a aflat pe lista pentru Consiliul Local Sfântu Gheorghe din partea alianței USR PLUS, listă care nu a depășit pragul necesar de 7%. Convins că o bătălie pierdută nu este un război pierdut, Radu a decis să candideze din partea aceleiași formațiuni politice pentru poziția de senator Covasna în Parlament. 

Am stat de vorbă cu el despre planurile pe care le are pentru covăsneni, în ipoteza că ar fi numit senator, dar mai ales despre ce înseamnă o nouă abordare și care sunt schimbările pe care crede că le poate aduce împreună cu colegii lui. 

Reporter: Ai făcut facultatea la București, cum de te-ai întors din Capitală într-un oraș de provincie, așa cum este Sfântu Gheorghe?

Radu Matei: Încă înainte să plec la facultate eram hotărât să mă întorc aici pentru că mi s-a părut mereu că aici mă simt cel mai bine. Am văzut întotdeauna Sfântu Gheorghe ca pe locul meu de baștină. În București, mi s-a confirmat dragostea față de zona asta, care este complet diferită, mai ales prin faptul că îți dă un sentiment de apartenență. Relațiile interumane sunt bine sudate la Sf. Gheorghe. Bucureștiul mi-a dat mereu senzația unui oraș locuit de oameni aflați în trecere, ceea ce m-a făcut să nu simt că fac parte dintr-o comunitate.

R.: Și cărei comunități simți că îi aparții? Celei române?

R. M.: Niciodată nu m-am identificat ca făcând parte dintr-una din comunități, română sau maghiară. Eu mă văd integrat 100% în comunitatea din Sfântu Gheorghe și nu văd diferențe din punct de vedere etnic. 

R.: Și cum de ai intrat în politică? Ai cochetat dintotdeauna cu politica sau cum de te-ai hotărât să faci acest pas?

R. M.: Când m-am întors din București, mi-am dat seama că nu prea există un spirit civic în Sfântu Gheorghe, în sensul că părerile critice la adresa raportului cetățean-administrație locală nu prea existau. Lumea aici nu prea își permite să aibă opinii critice. 

R.: Nu își permite sau nu își dorește? Putem vorbi despre o pasivitate?

R. M.: Da, poate de o pasivitate în ideea în care mulți nu vor să iasă din zona de confort. Fiind un oraș mic, nu vor să genereze o dezbatere pe idei, cred că din cauza confortului personal. Acesta a fost deci un aspect, lipsa spiritului civic. Dar am și fost dezamăgit de modul arhaic în care se face politică aici. Consider că partidele vechi din județ prea împart electoratul și își formează politicile strict pe criteriul etnic. Adică, în politica covăsneană lucrurile se împart în partid românesc și partid maghiar, lucru pe care noi avem de gând să îl schimbăm.

R.: Și cum aveți de gând să faceți asta? 

R.M: Vrem să facem politici pentru toți oamenii, indiferent de etnie sau de apartenențele culturale, rămânând totodată sensibili la particularitățile zonei. Știm că ipostaza în care ne punem, de a împăca și capra și varza, este foarte grea și există riscul ca, din punct de vedere politic, să nu avem succes, dar credem că această cale este calea etică pe care un partid politic trebuie să o abordeze aici. 

R.: Vorbind de succes, totuși nu ați avut prea mult succes la alegerile locale de la Sf. Gheorghe. Ce a lipsit?

R.M.: Cred că nu am reușit să coagulăm o echipă destul de puternică pentru a acoperi toate pozițiile respective, dar, la alegerile locale, ne-am bucurat totuși de succesul colegilor din alte localități, cum este Întorsura Buzăului sau Valea Mare. La nivel local, e greu să găsești un competitor capabil să intre într-o competiție cu UDMR-ul. 

R.: Dar la parlamentare, ce va fi diferit? Cu ce promisiuni veniți ca să determinați covăsnenii să voteze?

R.M.: La baza ofertei noastre electorale stă un program de guvernare care are 40 de angajamente pe mai multe domenii. În acel program de guvernare, avem stabilite exact măsurile pe care dorim să le implementăm. De ce să ne voteze? Pentru că am demonstrat că putem să ne poziționăm în centrul spectrului politic covăsnean, în sensul în care nu suntem un partid cu o retorică strict bazată pe identitatea etnică a alegătorului. Politicile pe care le propunem noi afectează toți cetățenii județului. De exemplu, corupția din administrație, chiar și incompetența din administrație, nu ține de etnie, ci de modul în care înțeleg acești oameni să își facă treaba. 

R.: Dar acești oameni sunt ancorați de ani de zile în pozițiile pe care le ocupă. Este un adevărat păienjeniș cu care trebuie să luptați. Cum credeți voi că îl veți putea înlătura?

R.M.: Pe lângă faptul că noi suntem oameni integri și capabili, instrumentele pe care le avem la îndemână sunt cele legislative. În cazul în care intrăm în Parlament, vom putea iniția proiecte de legi care să rupă acest păienjeniș. Important e pentru noi să ajungem într-o poziție în care să putem exercita această putere legislativă deoarece sunt sigur că vom reuși să rezolvăm multe dintre problemele care ne bântuie pe toți.  

R.: USR PLUS Covasna se aliniază la proiectul mare al formațiunii sau vă gândiți să reprezentați în mod expres anumite probleme specifice județului? Covasna este problematică din perspectiva asta în care minoritarii la nivel național se simt majoritari și invers. Cum veți trata acest aspect?

R.M.: Avem stabilită o comisie care se ocupă cu problemele etnice din România. Astfel, am reușit să introducem în programul de guvernare și un capitol legat de provocările comunităților etnice. Ai pomenit de relaționarea asta minoritar-majoritar, pe care o consider greșită deoarece naște foarte multe complexe – de superioritate și de inferioritate. Aici, la nivel local, aceste complex se manifestă câteodată în același timp, ceea ce, la nivel psiho-social, cred că nu e benefic. În ceea ce privește garanțiile pe care le putem oferi, noi vom putea acționa numai în măsura în care o lege sau o hotărâre de CL va fi sau nu aplicabilă tuturor cetățenilor. Altfel spus, dacă se emit legi sau hotărâri discriminatorii, atunci noi putem să le combatem. 

R:. Au fost voci care au susținut că sunteți prea modești și cu prea mult bun-simț pentru politică. Nu este acesta un dezavantaj? 

R.M.: Noi tocmai acest aspect dorim să îl impunem în politică. Acesta este și motivul pentru care am intrat în politică, să impunem un alt mod de a face politică: cu bun-simț și idei constructive. Acesta ar fi cel mai mare succes al meu în politică, ca împreună cu colegii mei să schimbăm retorica discursului politic și a modului în care partidele abordează politica. 

R: Dar electoratul este receptiv la bun-simț?

R.M.: Electoratul cred că vrea adrenalină, dar, împreună cu noi, și electoratul poate evolua, iar raportul dintre clasa politică și societatea civică va fi dictat de o evoluție comună.