Categories
Opinii

Încrederea maghiarilor din România în Viktor Orbán, puternic concurată de reticența acestora față de vaccin

În timp ce marile orașe din țară se confruntau cu un număr foarte mare de îmbolnăviri de COVID-19 și, implicit, de decese, județele Harghita și Covasna, a căror rată de vaccinare este undeva în jurul a 20%, surprindeau mai multe publicații din presa centrală care au scris pe acest subiect. În plus, deși sunt pro Viktor Orbán, maghiarii din zonă nu îl urmează pe acesta și în privința vaccinului. 

Deși gradul de vaccinare este destul de scăzut în cele două județe locuite preponderent de secui, paradoxal, aici a fost mult timp o rată foarte mică de îmbolnăviri. Spre exemplificare, Jud. Covasna a trecut abia pe 17 octombrie în scenariul roșu. Situația a contrariat mai multe publicații de la București, care au încercat să găsească o explicație pentru o asemenea stare de fapt. 

La nivel local, paradoxul semnalat de autorități este de cu totul altă natură. Este cunoscut că populația maghiară din zonă e profund orientată către Ungaria – citește presa maghiară, are drept de vot în statul vecin etc. Mulți etnici maghiari sunt susținători acerbi ai lui Viktor Orbán ale cărui decizii le contestă destul de rar și de puțin. 

Premierul Ungariei este cunoscut între altele ca un vaccinist înrăit. În Ungaria, oamenii au fost obligați de guvernul pe care acesta îl conduce să se vaccineze, au fost folosite chiar și vaccinuri neaprobate de UE, cum sunt cele din China sau Rusia, au fost instituite măsuri severe prin care numărul persoanelor vaccinate să fie cât mai mare la nivel național. Orbánînsuși a fost un exemplu de conduită în acest sens, zilele trecute anunțând că și-a făcut deja a treia doză de vaccin cu serul de la Moderna.

Într-un mod greu de explicat, secuii din Harghita și Covasna – poate și maghiarii din alte zone – refuză cu obstinație vaccinul, modelul Orbán nemaifuncționând în acest punct. În acest caz, rămâne de desprins o singură concluzie, anume aceea că, oricât de multă încredere le inspiră premierul ungar maghiarilor din România, aceasta nu poate concura cu nivelul de neîncredere pe care aceștia îl au față de autoritățile statului român și față de cadrele medicale de la noi.  Iar aici, încă o dată, românii și maghiarii sunt înfrățiți de aceeași soartă și de perspectiva comună asupra unui stat care a continuat să facă gafe și să șubrezească sistematic și ultimul strop de încredere al cetățenilor săi. 

Foto: euronews.com

Categories
Locale Stiri

Sfântu Gheorghe se va înscrie pe lista primelor orașe din țară cu transport public ecologic 

Primăria Municipiului Sfântu Gheorghe (Covasna) a transmis luni informația că va îmbunătăți calitatea transportului public și va reduce emisiile de dioxid de carbon prin investițiile din cadrul Planului de Mobilitate Urbană Durabilă. Proiectul conține o serie de intervenții care privesc modernizarea transportului public urban, cum ar fi achiziționarea de autobuze electrice, construirea de stații de autobuz moderne, dar și de piste pentru biciclete ori de trotuare. 

Lucrările de modernizare și investițiile planificate vor fi finalizate până la sfârșitul anului 2023. Proiectele tehnice sunt în curs de elaborare, iar procedurile de licitație pentru lucrări sunt așteptate să înceapă la sfârșitul acestui an.

Pentru a moderniza sistemul de transport public, municipalitatea va achiziționa 12 autobuze ecologice cu propulsie electrică. Acestea vor fi vehicule silențioase, prietenoase cu mediul și vor dispune de o podea joasă pentru a permite accesul ușor al celor în scaun cu rotile și al celor cu cărucioare. De asemenea, noile autobuze vor fi dotate cu încălzire și aer condiționat, dar și cu panouri electronice de informare. 

O parte importantă a strategiei generale a Planului de Mobilitate Urbană Durabilă este relocarea garajelor și atelierelor companiei locale de transport public, Multi-Trans S.A.

Conform strategiei planului de mobilitate, va fi construită și o nouă autogară, unde autobuzele interjudețene vor lăsa pasagerii, care vor putea apoi să ia autobuze urbane ecologice spre diferite părți ale orașului.

Proiectul include, de asemenea, modernizarea a peste 60 de stații de transport public și construirea unui capăt de linie pe Strada Berzei. Stațiile vor fi dotate cu panouri de informare LCD, sistem de supraveghere video, WiFi, dar vor fi amplasate și automate de bilete. 

Achiziționarea biletelor se va putea face și online, acestea putând fi prezentate apoi cu ajutorul telefonului mobil.

Tot în vederea dezvoltării transportului public urban va fi implementat și un sistem de management al traficului, cu multe intersecții semaforizate, cu sistem de supraveghere video și de colectare a datelor, care va permite monitorizarea în timp real a traficului și flotei de autobuze, respectiv informarea instantanee a călătorilor.

Sursă și Foto: sfantugheorgheinfo.ro

Categories
Nationale Stiri

UDMR va face o prioritate din familiile din România 

În cadrul Congresului UDMR, susținut în ziua de 17 septembrie la Sângeorgiu de Mureș, s-a decis între altele că formațiunea politică va punea accent pe familie. Astfel, prioritatea UDMR este elaborarea și adoptarea, până la 31 decembrie 2021, a unei propuneri de politică familială prin care statul va diminua semnificativ povara financiară pentru familiile tinere. 

Programul „Împreună pentru familie – Plan de acțiune pentru perioada 2021-2024” , pe care îl are în vedere UDMR, se consideră că îi va ajuta pe tinerii din România să își găsească un loc de muncă, să își întemeieze o familie, să își facă un trai și să își construiască un cămin în țară,dar și să își asume creșterea a cât mai multtor copii. 

„Împreună pentru familie – Plan de acțiune pentru perioada 2021-2024” stabilește sarcinile guvernării și direcția strategică din cele mai importante domenii economice și sociale pentru următorii ani. Documentul sintetizează sarcinile și îndatoririle care ne așteaptă în acest ciclu guvernamental. În vremuri grele trebuie să consolidăm familia – cel mai stabil liant al societății, pilonul de bază al comunității noastre. De asemenea, este o prioritate să dezvoltăm comunitatea, să protejăm mediul și să extindem oportunitățile pentru tineri, de la educație până la antreprenoriat și sport.

Noi muncim pentru ca noua normalitate să fie mai bună decât cea veche. Planul de acțiune caută răspunsuri la provocările noi și complexe date de situația actuală. Am făcut față pandemiei, ne-am dovedit forța, ne-am unit, am depășit ceea ce a fost mai greu, acum trebuie să ne concentrăm pe relansarea economiei și a vieții în comunitate. Doar astfel putem crea un viitor sigur pentru familiile noastre, se arată pe site-ul formațiunii politice. 

Sursă și Foto: rmdsz.ro

Categories
Opinii

„Afară, afară, cu ungurii din țară!” – iată cel mai simplu mod de a arăta că ești prost

În clipa în care am aflat despre scandările antimaghiare de la Constanța, împotriva jucătorilor de la echipa de fotbal Sepsi OSK Sf. Gheorghe, am reacționat la primul impuls generat de emoția negativă pe care incidentul a trezit-o în mine. Consecința reacției a fost să postez pe pagina personală de Facebook mesajul „Afară, afară, cu ungurii din țară! – iartă cel mai simplu mod de a arăta că ești prost”. 

Între timp, am citit fel și fel de declarații ale reprezentanților clubului sportiv, ale primarului Sf. Gheorghe și ale altor personalități care și-au exprimat, firește, dezacordul față de cele petrecute, unii cerând măsuri severe, alții modificarea legii, iar alții afirmând răspicat că xenofobia și ura de acest tip nu au și nu ar trebui să aibă de-a face cu fotbalul.

După câteva zile de la incident, m-am calmat și văd lucrurile mai limpede, dar asta nu m-a ajutat să-mi schimb opinia. În continuare cred că, dacă vrei cu tot dinadinsul să demonstrezi că ești prost, că nu te duce capul nici la vale, nici la deal, că ești plin de niște frustrări în care te încurci singur, că habar n-ai pe ce lume trăiești, de fapt, te apuci să faci asemenea scandări în orice context, dar mai ales atunci când chiar nu e cazul. 

De ce te face asta atât de prost? Ei bine, simplu. În primul rând, pentru că demonstrezi că nu ai înțeles că ești suporter al unui club și că fotbalul este doar un joc în care admiri performanțele unor oameni, care azi excelează și mâine gafează. Așa e în orice sport. În al doilea rând, și cel mai important, pentru că uiți că trăim într-o lume deschisă, care în fotbalul înseamnă transferuri de jucători din toate colțurile Pământului. Dacă te uiți, de curiozitate, la componența echipei Sepsi OSK, constați fără prea mare efort că acolo activează jucători de diverse naționalități. Să urli la acești oameni „Afară, afară, cu ungurii din țară!” nu te face oare prost?

În plus, presupunând că ar fi toți 100% etnici maghiari în acest club, oare nu ar trebui să îți treacă prin cap, chiar și pentru o fracțiune de secundă, că ei sunt cetățeni români, plătitori de taxe, care au aici nu doar întreaga viață, ci și niște rădăcini de ani și ani? Că țara asta este și a lor la fel cum este și a ta, fie că îți convine ție, fie că nu? Unde să se ducă acești oameni? Și mai ales de ce? 

Și mai e ceva, pornind de la premisa că furia ta de suporter înfocat te face să scandezi asemenea inepții, ce faci bun cu asta? Ce urmărești să obții? Cu ce ar deveni mai bună viața ta sau performanța echipei pe care o susții dacă de mâine toți ungurii din România ar fi deportați în Pannonia în care tot sunt trimiși? Dacă nu ești prost, cum sunt eu tentată să cred, ajută-mă, te rog, să înțeleg!

foto: covasnamedia.ro

Categories
Interviuri

„Eu aș iniția anul prieteniei româno-maghiare” – preotul Vasile Antonie Tămaș

Inițiator al multor campanii de întrajutorare a semenilor și mereu gata să ofere sprijin oricui i-l cere, preotul ortodox Vasile Antonie Tămaș, din Vâlcele, este foarte apreciat și susținut la rândul său de oamenii care i se alătură cu încredere în diverse cauze. Militând în același timp pentru păstrarea identității românilor din regiunea Covasna-Harghita-Mureș și pentru respectarea drepturilor acestora, el este adesea criticat, catalogat ca anti-maghiar și chiar etichetat ca patriot dacopat și alte asemenea încadrări. 

Cât de îndreptățite sunt aceste comentarii la adresa lui este foarte greu de cuantificat. Este și motivul pentru care l-am abordat pentru o discuție deschisă pe marginea acestui subiect, discuție pe care a acceptat-o ușor și în cadrul căreia a răspuns fără rezerve chiar și la cele mai neprietenoase întrebări. 

M.C.D.: Părinte, propun să pornim interviul de la pornirile naționaliste pe care le vedem toți la dumneavoastră. Și mă gândesc să începem cu sintagma „Covasna lui Decebal” pe care o vehiculați adesea. Cronologic, nu este puțin forțat să vorbim despre Covasna unui conducător din trecut care nici măcar nu anticipa că la un moment dat va exista Covasna sau poporul român?

Pr. V.A.T.: Toți trebuie să recunoaștem în primul rând existența lui Decebal, care este o certitudine clară pentru istoricii și istoria lumii. De ce Covasna lui Decebal? Pentru că foarte bine putem să spunem Brașovul lui Decebal, Craiova lui Decebal sau Hunedoara lui Decebal. Trebuie să fim conștienți de faptul că, acum două milenii, fiecare parte din această țară a fost călcată de niște băștinași. E o chestiune logică. După Înălțarea la Cer a Mântuitorului, Acesta îi trimite pe apostoli la propovăduire. Știm foarte bine că Sfântul Apostol Andrei ajunge în Dobrogea. De ce în Dobrogea? Pentru că acolo erau porturile Tomis, Calatis și foarte multe popoare veneau să facă negoț. Din Dobrogea până în Carpați nu sunt foarte mulți kilometri. Suntem conștienți de faptul că și în Carpați existau, desigur, oameni. Nu putem vorbi despre o Europă străveche populată și bazinul Carpatic să-l lăsăm la o parte, considerând că n-a locuit nimeni acolo. Toate mărturiile istorice, nu ale mele, ale istoricilor lumii, de după Retragerea Aureliană, din timpul stăpânirii romane, a unei părți din Dacia, istoriile din Evul Mediu, istoriile de după venirea maghiarilor în 896, chiar și Herodot, toate amintesc despre acești locuitori daci care au existat aici. De ce am optat pentru sintagma asta de Covasna lui Decebal? Pentru că eu, ca fiu al poporului român, format în timp, în milenii, am considerat că această sintagmă nu este – atenție! – împotriva cuiva. Această sintagmă practic împământenește sau definește o continuitate multimilenară a neamului din care și eu mă trag și din care toți ne tragem până la urmă. Deci Covasna lui Decebal este ca și cum ar fi Covasna lui Mihai Viteazu, de exemplu. De ce? Pentru că noi cunoaștem intrarea lui Mihai Viteazu în Sf. Gheorghe, toată lumea o cunoaște, nu se poate contesta. Putem vorbi și despre Covasna lui Burebista. 

M.C.D.: Mie mi se pare că în subsidiar această sintagmă transmite ideea că românii au fost primii în Ardeal. Asta încercați să transmiteți?

Pr. V.A.T.: Nu încerc să transmit asta. Eu asta spun, că nu militez împotriva cuiva. Noi cunoaștem că poporul maghiar a venit în anul 896, că ei s-au așezat în regiunile panonice, dar părțile de aici erau locuite. 

M.C.D.: Acum ați deschis oportunitatea pentru o altă întrebare, pornind de la ideea aceasta că nu militați împotriva cuiva. Există totuși acel Forum Civic al Românilor din Harghita, Covasna și Mureș, o entitate care pretinde că îi apără pe românii din regiune de ceva, de un dușman. Care ar fi dușmanul ăsta? Întreb asta pentru că, în calitatea mea de româncă venită de la București în Covasna, nu am simțit niciodată nevoia unei protecții. 

Pr. V.A.T.: Să ne înțelegem! Prieteniile mele cu populația din zonă se raportează la români, la maghiari, la romi, la oricare alte etnii conlocuitoare care se găsesc aici. Eu personal – pentru că interviul este despre mine ca om care s-a născut și trăiește în acest județ – nu m-am simțit niciodată discriminat aici datorită legăturilor perfectibile pe care le-am avut cu locuitorii zonei. FCRHCM, din care eu fac parte ca membru, militează pentru niște drepturi adeseori uitate în aceste județe. Trebuie să fim conștienți de lucrurile astea. 

M.C.D.: Puteți să numiți câteva drepturi din acestea?

Pr. V.A.T.: Da, aplicarea regulilor în această țară trebuie să se facă pentru oricine. Eu niciodată nu am ieșit în spațiul public militând împotriva obiceiurilor secuiești, de exemplu. Am prieteni secui, am prieteni maghiari – repet. Însă, în momentul în care observăm o lipsă de respectare a legii statului pe care noi am făcut-o, o lipsă de expunere a drapelului național lângă drapelul unui stat străin de ziua acelui stat, atunci acest lucru nu îl putem considera normal. 

M.C.D.: Vă referiți aici la 15 martie?

Pr. V.A.T.: La 15 martie, de exemplu, da. Ar trebui să fie o normalitate lucrul ăsta. În momentul în care se arborează steagul unui stat străin, el nu se poate arbora decât alături de steagul statului în care te afli. E o chestiune simplă care e în Constituție, nu o spun eu. 

M.C.D.: Ca să lămurim, dumneavoastră spuneți că de 15 martie, în oraș ar trebui să se arboreze un steag maghiar, unul român, nu doar cele maghiare?

Pr. V.A.T.: Mi s-ar părea o normalitate, dar nu pentru a pune în umbră steagul maghiar. Ar fi o normalitate efectiv pentru scăderea tensiunilor dintre români și maghiari.  

M.C.D.: Dar există aceste tensiuni? Dacă da, la ce nivel se resimt ele?

Pr. V.A.T.: Aceste tensiuni nu se resimt neapărat la nivelul de jos. Eu locuiesc într-o comunitate preponderent românească, dar sunt și etnici maghiari, câteva zeci, cu care mă înțeleg foarte bine, care vin la biserica ortodoxă, pe care-i ajut atunci când au nevoie. Dar tensiunile astea se reliefează în special la vârf. Vorbim despre anumiți lideri, aleși prin vot sau numiți, din județ, care creează practic aceste tensiuni. 

M.C.D.: Poate o fac din interese politice.

Pr. V.A.T.: Desigur. Eu chiar am renunțat să mai vorbesc despre asta. De curând, glumeam cu frizerul meu căruia îi spuneam că mai bine vorbim de autonomie decât de pandemie. El îmi spunea că era mai bine atunci, că noi treceam cu steagurile de 1 Decembrie, ei treceau cu steagurile lor de 15 martie, aveau loc niște discuții contradictorii, dar tot prieteni rămâneam. Noi, în loc să ne unim forțele să scoatem județul din această criză – că este o criză aici, salariile sunt foarte mici, locuri de muncă sunt puține, deși avem atâtea resurse, avem tot ce ne trebuie – permitem să fim despărțiți de niște tensiuni legate de identitatea fiecăruia. 

M.C.D.: Și, dacă tot e mai bine să vorbim despre autonomie decât de pandemie, ce părere aveți despre această chestiune? Partea maghiară când vorbește despre autonomie, de regulă susține că nu este vorba despre o autonomie teritorială, ci de obținerea posibilității de administrare fără aprobare de la centru, de unde se întârzie aproape tot. 

Pr. V.A.T.: Dacă ar fi să ne raportăm noi la drepturile pe care le au românii în comunitățile istorice față de drepturile pe care le au maghiarii aici, este o diferență ca de la cer la pământ.

M.C.D.: Care este această diferență?

Pr. V.A.T.: Românii n-au niciun drept, de exemplu.

M.C.D.: De ce spuneți asta? Ce drepturi li se încalcă mai exact?

Pr. V.A.T.: De exemplu, în comunitățile de români din Bucovina de Nord, este interzis să ai inscripții bilingve. Nu sunt împotriva inscripțiilor bilingve, să ne înțelegem, doar spun că acolo e interzis. Școlile cu predare în limba română se închid. Comunitatea maghiară din România reușește să aibă, de la grădiniță până la Universitate, toate instrumentele necesare pentru ca tinerii etnici maghiari să învețe în limba maternă. Reușim să avem în zonele în care maghiarii sunt chiar și minoritari suficiente inscripții anunțuri și în limba maghiară. Mie mi s-ar părea normal ca, de exemplu, liderii acestui județ, când doresc să transmită un mesaj, să îl transmită și în limba română. Eu observ foarte multe postări ale liderilor din mediul online care sunt exclusiv în limba maghiară. Poate pe mine mă interesează un lucru. Putem să dovedim ce spun în orice moment. Putem deschide pagina de Facebook a președintelui Consiliului Județean Covasna, de exemplu, și să dovedim prin fapte că postările sunt 95% în limba maghiară. Deci nu este o problemă pentru indivizi în parte. Că tot vorbeam de Covasna lui Decebal, o sintagmă care se pare că deranjează, în momentul în care cineva ar spune Covasna lui Gábor Áron, de ce să mă deranjeze pe mine? Da, omul s-a născut aici, a locuit aici, de ce să mă deranjeze? Sintagma Covasna lui Decebal n-ar trebui să supere deloc pentru că este o sintagmă care definește niște acțiuni patriotice pe care noi le avem, legate de țară, legate de meleagurile în care trăim, și noi le dezvoltăm fără să lovim în altă parte. E ca și cum ai spune Norvegia vikingilor. 

M.C.D.: Da, dar ca un revers al medaliei, și sintagma Ținutul Secuiesc deranjează, deși tot așa vorbim despre o comunitate istorică, formată aici, de ce deranjează?

Pr. V.A.T.: Deranjează pentru că sintagma Ținut Secuiesc cred că trebuie înlocuită cu sintagma de Ținut Secuizat, dar asta înseamnă să vorbim cu istoricii. 

M.C.D.: Și ce să însemne această secuizare?

Pr. V.A.T.: Secuizarea reprezintă, ca și românizarea sau americanizarea, o trecere prin stăpânire a mentalului colectiv dintr-o parte în alta. Și, din nefericire, în Transilvania, după cum bine cunoaștem, începând din secolul al XVIII-lea, s-a dus o luptă foarte mare de dezromânizare, pentru că, în Munții Apuseni, Horia, Cloșca și Crișan n-au ieșit la răscoală împotriva cuiva care le accepta credința și doleanțele de libertate. Avram Iancu nu s-a revoltat împotriva unor oameni care îi lăsau practic în pace. Au fost niște stăpâniri, aproximativ o mie de ani de stăpânire în care elementul românesc a existat încontinuu. Să nu uităm că în Transilvania populația băștinașă a fost tot timpul română.

 M.C.D.: Pe de altă parte, Transilvania s-a dezvoltat mult față de celelalte două principate tocmai datorită acestor stăpâniri. 

Pr. V.A.T.: Desigur. Moldova și Țara Românească au fost niște scuturi în istorie. Transilvania a fost mereu foarte bogată în resurse naturale. Fiind o zonă foarte bogată, fiecare popor care a stăpânit această zonă a avut de unde să construiască. E o chestiune logică, firească. Eu nu neg partea pozitivă a moștenirii lăsate de Imperiul Austro-Ungar, însă trebuie să fim conștienți că ceea ce s-a clădit aici s-a clădit din resursele Transilvaniei și cu resurse umane de aici. Lăudăm, de pildă, foarte mult comunitățile săsești. Păi cine a muncit acolo, cine au fost slugile care stăteau la animalele sașilor și le lucrau ogorul? Sașii? Nu. Au fost românii. Deci poporul român a fost un popor muncitor. Și în asuprire el a rezistat. Dar problema nu este de cucerire, ci de felul în care au fost sau nu respectate drepturile românilor în istorie. 

M.C.D.: O ultimă întrebare, ca de încheiere. Antal Árpád a lansat relativ recent ideea de a iniția o zi a prieteniei româno-maghiare. Cum vedeți această idee?

Pr. V.A.T.: Eu zic că ar fi un pas pozitiv pentru restabilirea relațiilor spirituale între cele două comunități. Eu aș iniția anul prieteniei româno-maghiare, viitorul prieteniei româno-maghiare. Cred că am putea colabora împreună și am putea participa împreună la toate evenimentele pe care le considerăm normale, logice, istorice. N-am atacat niciodată o etnie pentru uscăturile sale, mă refer aici la cei care trimit mesaje ostile sau mă înjură în privat, și dacă ar exista o zi a prieteniei ar fi foarte bine, normal. 

Foto credit: Facebook/ Vasile Antonie Tămaş

Interviul a fost acordat pentru covasnamedia.ro

Categories
Opinii

Ura față de LGBT, puntea de legătură dintre români și maghiari

Mulți dintre noi s-au obișnuit deja cu gândul că maghiarii din România sunt asaltați periodic de valuri de ură venite cel mai intens din partea celor care nici măcar nu locuiesc în zonele în care aceștia sunt majoritari. Să citești știri despre cum într-un context sau altul lumea a scandat „Afară, afară, cu ungurii din țară!” este iarăși ceva nu doar obișnuit, ci și răsuflat care nici nu prea mai prezintă interes. 

Cât de justificată este ura românilor față de maghiari, până unde este bine să ne întoarcem în istorie ca să decidem cine a fost primul în Ardeal, cine câte crime a comis și ce acte de cruzime a săvârșit, toate acestea s-au tot discutat, disputat, argumentat și contra-argumentat ani la rând, pe diverse canale, de către diverse persoane. Cât s-a înțeles din tot ce s-a spus nu se poate cuantifica. Cert este că, dincolo de tot ce s-a spus, ura a rămas neclintită pe tronul ei și în continuare lumea îi hulește pe maghiari, ori de câte ori prinde ocazia, fără să-și pună prea multe întrebări, suspectându-i neîncetat de intenția de fura Ardealul și a păgubi România de frumusețea și bogăția acestuia. 

Recent, am observat însă că ura aceasta a intrat într-un fel de pauză – pentru că mi-e greu să cred că s-a evaporat. Dușmanul suprem al nației române, ungurul cel de toate zilele, este acum surclasat de membrii comunității LGBT. Remarca am făcut-o în contextul în care urmăream comentariile postate de mulți români la știrile despre intenția premierului ungar, Viktor Orbán, de a organiza un referendum pe tema legii anti-LGBT, pe care a votat-o recent parlamentul țării vecine și din cauza căreia aceasta este în conflict deschis cu Uniunea Europeană. 

De la ticălosul care pompează bani în România cu scopul ascuns de a cotropi pământul sfânt al patriei lui Decebal, Viktor Orbán a ajuns eroul demn de admirat al multor pui de dac. Acești oameni nu doar că se simt uniți în cuget și homofobie unii cu alții și își proiectează impetuos invectivele asupra tuturor celor care compun comunitățile LGBT, dar și aplaudă cu un entuziasm frenetic curajul premierului maghiar de a lupta pentru valorile creștine, pentru familie și tradiție și de a se pune stăvilar în fața valului de anormalitate și dezmăț care se prăvale peste noi dinspre decadentul Occident. Cel care, până în urmă cu doar câteva săptămâni, era un rival plin de rele intenții este astăzi pentru mulți un exemplu de „hombre con cojones” care câștigă noi adepți și acolo unde nu se aștepta. Căci, după câte se pare, românii și maghiarii se unesc în cuget și simțiri când vine vorba de marele vinovat: homosexualul. La care se adaugă, desigur, amenințătorul transgender sau inacceptabilul bisexual. 

Desigur, totul va dura doar până când va trece referendumul din Ungaria și alegerile pentru care se pregătește intens premierul ungar. Imediat după rezultate, ungurii și Viktor Orbán își vor relua pozițiile de top în clasamentul celor mai aprigi dușmani ai neamului străbun al românilor pe veci stăpâni. Până una, alta, să mai lăsăm însă ura să ne mai și înfrățească – fie chiar și pentru o vreme. De ce nu?

Categories
Opinii

Cât de mare este, de fapt, păcatul lui George Simion de a face din Viktor Orbán un model?

Recent, George Simion, liderul AUR, a intrat din nou în atenția presei și a persoanelor care nu se numără printre simpatizanții acestei formațiuni politice, după un interviu acordat publicației maghiare „Azonnali”, în care a declarat că se consideră un Viktor Orbán al României și că Fidesz este un model pentru partidul pe care îl conduce. 

„Pentru noi are o valoare de model însuşi Fidesz, deoarece susţine păstrarea rădăcinilor creştine ale Europei” – a spus Simion, apoi a trecut deschis la lăudarea lui Viktor Orbán, deoarece îi place foarte mult modul în care luptă pentru poporul său şi este total de acord cu acea declaraţie comună pe care au publicat-o recent Orbán şi aliaţii săi europeni. „Am citit declaraţia comună de valori aparţinând lui Orbán, Salvini, Meloni şi multor alţi politicieni – dacă ne vom aduna mai mulţi pentru susţinerea acestor valori comune, am putea avea un grup puternic. Dacă ne vom rupe în trei părţi, nu ar fi ceva bun (…) Fiecare partid suveranist, patriot şi creştin trebuie să facă aceeaşi politică la nivel unional” – a afirmat George Simion, după cum relatează g4media.ro.  

În toată această poveste, George Simion este criticat de mulți din cel puțin două motive. Pe de o parte, i se reproșează faptul că se aliniază la valorile unui partid vădit anti-european cum este Fidesz. Pe de cealaltă parte, i se spune că nu poate lua un ungur drept model, cât timp prin declarațiile și atitudinile sale și-a demonstrat în repetate rânduri ostilitatea față de maghiarii care trăiesc în România, și chiar și-a declarat la fel de ostil opoziția fermă față de UDMR. 

Dacă ar fi să mă erijez în avocatul „diavolului”, aș spune că nu văd absolut niciun dezacord în declarațiile lui George Simion. La drept vorbind, Fidesz și AUR militează în doctrinele lor pentru protejarea unor valori aproape identice – familie tradițională, creștinism, patrie etc. Cei doi lideri, Viktor Orbán și George Simion, sunt suspectați și acuzați de multe voci de anti-europenism, de homofobie și alte asemenea „crime”. Asemănări există așadar și nu văd nicicum de ce să treacă drept inepte afirmațiile lui George Simion. 

Problema, din punctul meu de vedere, apare abia la nivel de influență și putere, atât în ce privește cele două partide, cât și în ce-i privește pe liderii lor. Chiar dacă Simion a respins ideea de a fi un Orbán „wanna be”, argumentând că apără aceleași valori și deci nu ar fi diferențe între ei, consider că mai are mult până să atingă nivelul de susținere și notorietate de care se bucură Viktor Orbán astăzi. Ne convine nouă sau nu ce poziție adoptă premierul maghiar, este prea puțin relevant. Ceea ce nu putem tăgădui este că în prezent el este o forță și se poziționează ca atare în absolut orice context. 

Cât privește atitudinea lui George Simion față de maghiarii din România, aceasta vine la pachet cu valorile și idealurile pe care partidul său le apără și le promovează după modelul ales. Este un fel de cealaltă fațetă a monedei, prin care se poate vedea limpede care sunt consecințele unui mod de gândire conservator, ale unui naționalism împins la extrem și așa mai departe. Dacă sper la reîntregirea neamului românesc și adaptez la o scară mai mică consacratul „Let’s make America great again!” al lui Trump, e aproape natural să nu mai țin cont de minoritățile naționale și drepturile lor, nu? Din punctul meu de vedere, paradoxul le aparține mai degrabă maghiarilor de la noi care, pe de o parte sunt încântați în număr foarte mare de politica lui Orbán și greu acceptă critici la adresa acestuia, de multe ori apărându-l cu ostilitate de războinici credincioși, iar pe de altă parte, sunt vădit deranjați de atitudinea ostilă a partidului AUR, care practică un model pe care ei îl apreciază pentru cei din neamul lor, dar nu îl văd deloc firesc în țara în care sunt minoritari și deci aplicat față de ei. Cel mai bine a evidențiat acest paradox autorul care, referindu-se la George Simion, a afirmat că „indiferent cât ar suna de ciudat, îi iubește pe români”. 

Ca om care apreciază maghiarii și în mod deosebit secuii, mă întreb totuși, în continuarea acestui comentariu, este oare un păcat capital ca cineva să își iubească poporul și conaționalii, într-un mod similar, dacă nu chiar identic, cu al celor din tabăra adversă a căror imagine în oglindă încep să devină?

Foto: azonnali.hu

Categories
Locale Stiri

După zece ediții, Galopiada Secuiască va fi comentată și în limba română

După zece ediții, Galopiada Secuiască va fi comentată și în limba română

Sâmbătă începe cea de-a X-a ediție a Galopiadei Secuiești, un eveniment foarte apreciat în regiune, care va fi comentat în premieră în limba română și va putea fi urmărit și online. 

Organizatorii Galopiadei Secuiești au transmis un comunicat de presă în care au prezentat pe larg informații referitoare la felul în care se va desfășura evenimentul care, anual, este urmărit de un număr mare de oameni. 

Din cauza restricțiilor impuse de autorități pentru combaterea pandemiei, la eveniment nu vor putea participa la fel de multe persoane ca în edițiile anterioare. Astfel, pe Dealul Pivnițele Mari, unde se desfășoară galopiada, vor putea fi prezente maximum 1.000 de persoane. Accesul acestora va fi permis în baza unui certificat de vaccinare sau a unui test negativ. La eveniment va exista și un punct de vaccinare mobil, astfel încât persoanele care se vaccinează pe loc, vor putea intra la eveniment.

În competiție, 12 concurenți își vor măsura forțele pentru a ajunge la Galopiada Națională de la Budapesta. „Astăzi a fost ședința pentru ultimele aprobări cu privire la Galopiada Secuiască. Inevitabil s-a simțit tensiunea în jurul evenimentului, deoarece fiecare autoritate competentă dorește ca evenimentul să decurgă cât mai liniștit, dar cu respectarea prevederilor în materie de sănătate. Purtarea măștilor este, de asemenea, obligatorie în aer liber, așa că vom cere și asta”, a transmis pentru presă Grubisics Levente, unul dintre organizatori. 

Elementele de noutate ale ediției din acest an sunt date de posibilitatea de a urmări competiția online, precum și de faptul că se vor face comentarii și în limba română, ceea ce este o premieră în istoria evenimentului. În comunicatul de presă transmis, organizatorii nu au precizat care a fost motivația care a stat la baza acestei inițiative, de a comenta un eveniment sportiv și în limba română, cum de altfel ar fi fost firesc să se întâmple încă de la prima ediție fiind vorba de o zonă bilingvă, dar, cum spune o zicală celebră, mai bine mai târziu decât niciodată. 

Cei interesați de probe, program și concurenți pot consulta site-urile www.szekelyvagta.ro  și www.vadon.ro pentru detalii.

Foto: www.szekelyvagta.ro

Categories
Interviuri

„Românii au plecat și din cauza politicilor care există aici” – interviu cu Ionuț Neagu, senator de Covasna din partea partidului AUR

Originar din Târgu Secuiesc, Ionuț Neagu este senator de Covasna, din partea partidului AUR. Deși pledează pentru interesul general comunității, indiferent de etnie, acordă o atenție deosebită statutului de minoritar pe care îl au românii în zonele locuite majoritar de etnicii maghiari, urmărind ca în cei patru ani de mandat să obțină un statut corect pentru români. 

Pornind de la aceste declarații și de la doctrina partidului din care face parte, am purtat o discuție lungă, în cadrul căreia am urmărit să clarificăm cât mai multe aspecte, dintre care am selectat și inclus în interviul de mai jos câteva dintre concluziile esențiale desprinse în urma unei discuții care s-a întins pe aproape două ore. 

M.C.D.: Ați studiat, ați locuit și ați făcut afaceri în două țări occidentale, Franța și Anglia, dar aveți un discurs politic conservator, faceți parte dintr-un partid politic conservator. Este puțin contradictoriu, nu credeți?

I.N.: Franța într-adevăr nu mai e de mult un stat conservator, dar conservatorismul britanic este destul de renumit. În Franța nu mai există valori conservatoare deloc, pe când în Marea Britanie mai funcționează acel gentlemen agreementtocmai pentru că ei și-au păstrat o parte din valorile conservatoare.

M.C.D.: Una dintre afirmațiile care mi-au sărit în ochi pe pagina AUR a fost „La lozinci ne pricepem toți, mai ales când pozăm ca salvatori ai patriei…”. Dar AUR apără valori precum familie, patrie, credință, libertate. Nu sunt acestea tocmai niște noțiuni filosofice și utopice, care pot genera lozinci?

I.N.: Păi, haideți să vedem ce este conservatorismul! Eu îl definesc ca pe un statu-quo care a funcționat, niște lucruri construite și dovedite de-a lungul timpului, care sunt aportul unor experiențe funcționale. Cele care au fost nefuncționale nu au construit nimic. Deci, dacă sunt niște lucruri funcționează, haideți să le păstrăm! Așa aș defini eu conservatorismul. 

M.C.D.: Referitor la familie, mi s-a părut interesant că v-ați gândit să sporiți natalitatea, dar nu prin interzicerea avorturilor, cum se practică în alte părți. Și mai interesant mi s-a părut în declarațiile dumneavoastră că ați ales ca exemplu în acest sens Ungaria. 

I.N. Bineînțeles. Eu cred că peste tot sunt și lucruri bune și pe acestea trebuie să le luăm și să le reproducem, dar sunt și lucruri negative, de exemplu cenzura, iar aici nu trebuie să ajungem.

M.C.D.: Din ce spuneți reiese că urmăriți un echilibru. În doctrina AUR este stipulat că urmărește să combată orice formă de extremism, însă, pe de altă parte, dumneavoastră aveți un discurs în care spuneți că vreți ca românii – în special cei din zonele locuite majoritar de maghiari – să fie discriminați pozitiv. Discriminarea pozitivă e mai bună decât discriminarea negativă? Nu e tot discriminare?

I.N.: Noi nu vrem nimic altceva decât să prezervăm statu-quo-ul. O rezoluție a Adunării Permanente a Consiliului Europei (art. 13 din Rezoluția 1201, adoptată în 1993), care stipulează că și în țările în care majoritatea este minoritară, aceasta beneficiază de aceleași drepturi ca minoritățile. Tocmai ca să se păstreze un echilibru. Am cifre oficiale că în județele Covasna și Harghita, statistic, a scăzut cu 2% în decursul a 20 de ani. 

M.C.D.: Dar probabil factorii determinanți sunt cei economici, nu?

I.N.: Nu numai cei economici. Românii au plecat și din cauza politicilor care există aici. De exemplu, câte centre culturale sunt în Sf. Gheorghe la care românii nu au acces? Câte universități românești se construiesc în Sf. Gheorghe? Se fac acum trei centre culturale în care români nu au reprezentativitate. 

M.C.D.: De mult voiam să vorbesc cu cineva pe tema discriminării, pentru că personal nu am experimentat-o până în prezent și nici nu cunosc pe nimeni care a fost discriminat. Puteți să îmi dați exemplu, fără să nominalizați persoana, de un român care a fost discriminat în mod real și să îmi spuneți în ce context?

I.N.: Da. Eu am cunoscut zeci. Vă dau două exemple. Un jandarm care nu-și putea angaja soția nicăieri pentru că nu cunoștea limba maghiară. Și mai am un coleg care nu-și putea angaja soția nici măcar la bancă pentru că nu știa limba maghiară. 

M.C.D.: Dar dacă suntem într-o zonă bilingvă, nu e normal să trebuiască să știi ambele limbi ca să lucrezi cu oamenii?

I.N.: Nu suntem într-o zonă bilingvă că încă suntem în România. 

M.C.D.: Da, numai că zona are un specific al ei.

I.N.: Cunosc specificul că doar am crescut aici de la patru luni. Dar problema este mult mai sensibilă. Maghiarii sunt izolați în această zonă, orizontul lor este doar Ungaria. Dar nu este în interesul lor să învețe româna să lucreze la Brașov, la Făgăraș, la Timișoara, să fie mai aproape de casă? Ei își închid orizonturile, iar politicienii, în loc să se aplece asupra problemelor reale ale oamenilor, au preferat să își asigure un electorat pe niște criterii foarte bine știute de ei și de noi. 

M.C.D.: Eu nu am prea întâlnit maghiari care să nu știe ambele limbi, chiar dacă unii nu vorbesc fluent, totuși vorbesc.

I.N.: Eu am întâlnit. Dar aici ați pus punctul pe i. Este o problemă de la care s-a plecat greșit după ‘90, segregarea pe criterii etnice a învățământului. În primul rând, doar limba română se predă în limba română, pe când  toate celelalte materii se predau în maghiară și eu îi înțeleg pe maghiari. Gândiți-vă, acasă vorbesc în maghiară, în oraș, la magazin, oriunde, vorbesc în maghiară, la școală limba română se predă prin maghiară, deci nu sunt destul în contact cu limba română. 

M.C.D.: Atingeți aici un subiect foarte sensibil: limba română pentru maghiari. Nu știu dacă ați văzut ce manuale au copiii maghiari și cum sunt ele realizate, fără nicio legătură cu manualele de limba maghiară – în sensul că li se cere copiilor să știe despre substantiv și verb la română, dar în limba lor încă nu cunosc noțiunile respective. Noi, românii, ne simțim foarte deranjați de sintagma „limba română ca limbă străină”, acum s-a venit cu termenul mult mai convenabil  de limbă ne-maternă, dar dincolo de terminologie, problema de fond rămâne nerezolvată. 

I.N. Da, trebuie lucrat la manuale. Problema e foarte simplu de rezolvat. Profesori există, dar trebuie remunerați în plus și pregătiți în plus. Cât despre manuale, eu știu cum învățau românii în Imperiul Rus în Basarabia. Manualele erau foarte aplicate și era foarte simplu să învețe rusa. Așa trebuie să lucrăm și noi. Am de gând să iau atitudine în acest sens, dar încă mă întreb UDMR de ce nu a făcut nimic până acum pentru asta.

M.C.D.: Înainte să schimbăm subiectul, aș vrea să vă întreb,personal, v-ați simțit vreodată discriminat cât ați trăit aici?

I.N.: Da. Și eu, și familia. Avem cazuri în familie care au trebuit să plece din zonă, dar noi n-am făcut tam-tam. Au lucrat undeva la o fabrică și mama, și mătușa mea, dar au trebuit să plece de acolo din cauza discriminării la care au fost supuse. Avem și un dosar la CNCD pe care l-am câștigat; dar românii întorc și celălalt obraz. Eu, din respect pentru vecini, prieteni colegi, n-am făcut valuri pentru că, într-un fel, îi băgam pe toți în aceeași oală. Și pe vecinii mei și pe cei care au discriminat. 

M.C.D.: Am văzut că aveți și o interpelare pe tema planului „Kos Karoly”, privind investițiile financiare ale statului maghiar în Transilvania și ați primit și un răspuns din partea MAE. Mărturisesc că nu am înțeles foarte bine răspunsul. Puteți aduce lămuriri în acest sens?

I.N.: Ar trebui să comentez politic și nu doresc să intru acolo. Noi o să reiterăm solicitarea. Eu cred că sunt niște complicități la nivel înalt în statul român.  

M.C.D.: Dar care e problema cu aceste investiții, pleacă cineva cu ceva de aici și duce în Ungaria?

I.N.: Odată cu banii vine influența. Și cine are influență poate decide. Nu ne putem ascunde după degete și să ne facem că nu înțelegem că odată cu banii vin interesele, vin decizii care pot fi luate de cel care finanțează și așa mai departe, deci asta trebuie să fie problema statului român. 

M.C.D.: Una dintre asumările AUR se referă la art. 1, pct. 1 din Constituție, referitor la faptul că România e stat suveran. Și, se spune pe site-ul partidului „acest articol este încălcat și supus de facto atacului de către forțele politice actuale care doresc renunțarea la suveranitate prin forme de federalizare internă/ externă”. Ce înseamnă mai exact această federalizare? 

I.N.: Se dorește descentralizarea, dar sunt două forțe aici. Unele care consideră că descentralizarea va funcționa și va aduce prosperitate economică și nu întotdeauna lucrurile astea funcționează. În afară de Germania și câteva state în Europa, nu funcționează. Descentralizarea funcționează până la un anumit nivel. Și, pe de cealaltă parte, este și un curent – trebuie să recunoaștem, statul maghiar s-a implicat cum s-a implicat. Și ați văzut și în răspunsul MAE că statul maghiar nu are acordul statului român pentru asta. 

M.C.D.: Mai am o întrebare: care este avantajul economic al unirii cu Republica Moldova, un alt obiectiv asumat de AUR? Pentru mine se vede doar ca împlinirea unui ideal, dar nu și ca un avantaj de natură economică.

I.N.: În primul rând noi, România, nu o să mai fim 19-20 milioane câți suntem acum în UE. O să fim 23-24 de milioane, deci fondurile atrase ar fi mai mari. Din start, economic suntem mult mai bine. Deja unirea se face. 80% din exporturile RP Moldova sunt în România, ceea ce este foarte important. 

Interviu realizat pentru covasnamedia.ro

Categories
Opinii

Sunt românii și maghiarii de rând prieteni cu adevărat?

Am o amică născută și crescută la Sfântu Gheorghe din părinți români get beget, veniți în zonă în timpul comunismului. Oamenii au dat-o de mică la grădiniță în limba maghiară – amicei mele nu-i e clar dacă dintr-o deschidere spre multiculturalitate sau din rațiuni practice s-a întâmplat asta, dar n-are nicio importanță. Contează în schimb că ea vorbește maghiară fluent și are deopotrivă prieteni români și maghiari. Ba chiar sunt mulți cei care au crezut-o multă vreme unguroaică pentru că felul în care vorbește limba etnicilor majoritari de aici nu trădează prin nimic că n-ar fi vorbitoare nativă. 

În prezent, amica mea trăiește la Budapesta, însă este mereu cu un ochi spre casă și spre tot ce se mai petrece în micul univers din care s-a desprins. A fost adesea una dintre vocile care au apărat maghiarii de toate răutățile gratuite la care au fost expuși cu diferite prilejuri. Recent, ne-am întâlnit la Sfântu Gheorghe și, din vorbă în vorbă, am ajuns cu discuția noastră într-un punct foarte sensibil despre prietenia dintre români și maghiari. 

Multora dintre noi ne place să afirmăm – și nu neapărat fără temei – că oamenii se înțeleg foarte bine unii cu alții, că nu le pasă de etnie, dar interesele politicienilor și discursurile lor dau totul peste cap. Ei bine, amica mea a trecut printr-o situație care a pus-o pe gânduri și care i-a generat multe întrebări. 

S-a întâmplat ca, atunci când a avut loc scandalul cu cimitirul de la Valea Uzului, să posteze pe pagina ei de Facebook, ceva în favoarea maghiarilor. Postarea respectivă a fost virală, etnicii maghiari prieteni și neprieteni au felicitat-o, a primit zeci de cereri de prietenie într-o singură zi. În același timp, mulți români i-au scris comentarii și mesaje private cu game variate de înjurături, unii mai încinși de patriotism, amenințând-o chiar în fel și chip. 

A venit apoi momentul Ditrău, când cu imigranții brutari pe care comunitatea locală nu îi accepta. Nerezistând tentației, amica mea a exprimat din nou o părere publică, de data aceasta în defavoarea maghiarilor a căror atitudine nu o înțelegea. A fost de ajuns această postare pentru ca valul de iubire de la momentul Valea Uzului să se transforme într-un val de ură. Maghiarii care citeau postarea nu puteau accepta că sunt „sancționați” și nu păreau pregătiți să accepte un punct de vedere care nu îi măgulea. Mulți s-au retras din lista de prieteni virtuali, în timp ce alții mai îndrăzneți au comentat dur față de punctul de vedere exprimat. 

Acela a fost momentul în care amica mea, care, cum am mai spus, în repetate rânduri a luat poziție față de tot ce i s-a părut nedreptate față de maghiari, s-a oprit și s-a uitat la lucruri detașat. A avut o revelație: oamenii îi erau prieteni numai când spunea ceva ce își doreau să audă și le convenea. Imediat ce li se arăta un derapaj, oamenii nu mai primeau cu aceeași deschidere și bucurie observațiile, ba chiar stricau prietenia.

Și atunci, stau și mă întreb la rândul meu, cât de prieteni putem fi de fapt unii cu alții și în ce context? Suntem noi capabili să păstrăm un echilibru în relația de prietenie pe care o avem sau, de fiecare dată când ni se spune că am luat-o pe arătură, e musai să ne punem pe înjurat și să stricăm prietenii? Cât de autentică și de solidă este, de fapt, prietenia dintre românii și maghiarii de rând?

Foto: stiripesurse.ro