Categories
Opinii Stiri

Destin antagonic al bugetarilor: unii intră în șomaj tehnic, altora li se dublează lefurile. Cine este şi cu ce se ocupă Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale?

În timp ce presa scrisă și televiziunile prezintă o lume care pare că se comportă ca electronii care orbitează în jurul nucleului întruchipat de COVID-19, în afara caselor noastre în care stăm încremeniți de spaima îmbolnăvirii cu noul coronavirus, există totuși activitate, se iau decizii, se lucrează și se întâmplă lucruri.

Un exemplu în sprijinul acestei afirmații este legea 42/2020 pentru modificarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, care a fost promulgată, publicată în Monitorul Oficial și va intra în vigoare începând de joi, 9 aprilie. Prin această lege, emisă și promulgată pe fondul inițierii de trimitere în șomaj tehnic a multor angajați din sectorul bugerat, dar și din cel privat, lefurile angajaților Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale (ISPMN) se majorează cu 100%.

Pentru cei care nu știu, Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale funcţionează la Cluj-Napoca, ca instituţie publică, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului şi în coordonarea Departamentului pentru Relaţii Interetnice. Obiectivele ISPMN sunt studierea şi cercetarea inter şi pluridisciplinară a păstrării, dezvoltării şi exprimării identităţii etnice, aspectelor sociologice, istorice, culturale, lingvistice, religioase sau de altă natură ale minorităţilor naţionale şi ale altor comunităţi etnice din România.

Nu că România ar fi fără pată în respectarea drepturilor minorităţilor naţionale sau că cercetarea problematicii minorităţilor etnice nu ar fi un subiect serios şi cu reale câştiguri pentru mulţi minoritari; totuşi, o întrebare binevenită ar fi: care sunt realizările acestui institut? A reuşit o instituţie plătită din bugetul de stat, şi ai cărui angajaţi vor primi acum lefurile dublate, să obţină drepturi mai multe pentru maghiari? Sau să ajute la scăderea discriminării romilor? Sau să facă cunoscute principiile de bază ale combaterii antisemitismului?

Conform informațiilor transmise de G4Media.ro, majorarea cu 100% a salariilor celor de la Institutul Minorităților a fost introdusă în lege de deputata UDMR, Eva Andrea Csep, în opinia căreia „amendamentul formulat este necesar pentru creșterea salariului personalului din cadrul Institutului, deoarece, asemenea celorlalte institute de cercetare și studierea problemelor minorităților sau holocaustului, cum ar fi Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” este necesară majorarea salariilor pentru eliminarea diferențelor salariale între personalul instituțiilor care desfășoară activități de cercetare științifică, dezvoltare tehnologică şi proiectare.”

Dar angajații ISPMN nu sunt singurii norocoși. Legea mărește și alte salarii din sectorul bugetar, astfel încât personalului din cadrul bibliotecilor naționale sau de importanță națională, Bibliotecii Academiei Române, precum și celui din cadrul muzeelor de importanță națională, i se va da în viitor o leafă cu 30% mai mare decât până acum, în timp ce personalul din cadrul Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – I.S.C.T.R., Autorității Rutiere Române și Autorității Navale Române va avea un salariu mai mare cu 20%. Cele două amendamente sunt rezultatul unor inițiative ale deputatului PSD Adrian Mocanu și ale deputatul comunității evreiești, Silviu Vexler.

Proiectul a fost depus inițial de deputatul PNL Raluca Turcan, care urmărea să le dea posibilitatea bibliotecarilor de a primi sporul de 15 % pentru condiții vătămătoare de muncă, a trecut de Senat și a ajuns la Camera Deputaților, la Comisia pentru Muncă și protecție socială, unde a fost respins. Au fost aprobate, în schimb amendamentele propuse de cei trei deputați.

Problemele minorităţilor naţionale sunt reale şi necesită soluţii reale. Sinecurile din bani publici ale unora care rezolvă „problemele minorităţilor naţionale” din pix nu vor ajuta niciodată această cauză. Cercetătorii dintr-un turn de fildeş nu vor putea face ca românii (majoritari), maghiarii, romii, tătarii, turcii, lipovenii şi ceilalţi să se cunoască cu adevărat între ei, să-şi respecte diferenţele şi să-şi aprecieze moştenirea, cea proprie şi cea comună.

Mirela Cara-Dragu

Categories
Nationale Stiri

Invitaţie la dezbatere. Comunicat de presă Asociaţia Mişcarea Angajament Civic – Civil Elkötelezettség Mozgalom (CEMO): Respectarea drepturilor minorităţii maghiare în timpul pandemiei de COVID-19

Prezentăm mai jos comunicatul de presă al CEMO, cu invitaţia de a vă implica într-o dezbatere (civilizată) sau reflecţie despre respectarea drepturilor minorităţilor naţionale în timpul pandemiei. Discuţia este una mai complexă şi face apel la respectarea, în general, a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti în vremuri de criză sau sub ameninţarea unor pericole iminente. Dezbaterea a cuprins în ultimele săptămâni nu doar situaţia din România, ci şi din alte state din Europa, inclusiv Ungaria.

„Drepturile minorităţii maghiare din România nu sunt respectate de către autorităţile statului în perioada epidemiei de COVID-19 (coronavirus)

În data de 30 martie Consiliul Europei (CE) a publicat un comunicat prin care a cerut statelor membre să pună la dispoziţia cetăţenilor informaţii despre coronavirus şi în limbile minoritare sau regionale (textul comunicatului CE fost tradus de membrii Mişcarea Angajament Civic în limba română, este ataşat comunicatului nostru), după ce membrii Comitetului de experţi al Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare au arătat că multe ţări care au ratificat Carta, nu respectă drepturile lingvistice ale minorităţilor.

În acest context CE a cerut statelor semnatare să-şi schimbe poziţia, să respecte drepturile lingvistice garantate (şi ratificate) în Cartă. În cazul României, avertismentele Consiliului Europei şi preocupările experţilor CE sunt în întregime justificate, întrucât autorităţile ţării, în frunte cu Grupul de Comunicare Strategică, nu au ţinut cont de drepturile lingvistice ale minorităţii maghiare în România.

Începând cu decretarea stării de urgenţă, campania de comunicare a autorităţilor pentru prevenirea epidemiei s-a desfăşurat exclusiv în limba română, pliantele, afişele au fost realizate doar în limba română, mesajele de avertizare difuzate din difuzoarele maşinilor de poliţie, jandarmerie, pe străzile oraşelor, satelor au fost exclusiv în limba română, fără a ţine cont de obligaţiile care decurg din dreptul internaţional.

În plus, în data de 18 martie 2020, din cauza epidemiei, România a suspendat parţial aplicarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, neinformând însă despre acest pas pe cetăţeni. Astfel este îndoielnic dacă Guvernul României va respecta drepturile lingvistice ratificate în Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare.

Este foarte important ca informaţiile vitale, instrucţiunile oficialităţilor referitoare la epidemie să fie înţelese şi astfel, respectate de toţi cetăţenii români, mai ales că poliţia a început să aplice amenzi uriaşe acelora care nu prezintă declaraţii pe propria răspundere, nu completează formularele editate doar în limba română.

Comunicatele Ministerului Sănătăţii sunt realizate numai în limba română, pe site-urile Direcţiilor de Sănătate Publică din judeţele unde trăiesc sute de mii de maghiari, nu există informaţii în limba maghiară. În contradicţie cu aceste fapte de discriminare, autorităţile afirmă că epidemia nu face nici o diferenţă, poate fi la fel de periculoasă pentru toată lumea. Nici Ministerul Educaţiei nu a ţinut cont de faptul că una dintre cele mai mari minorităţi din Europa trăieşte în România, adică 1,25 milioane de maghiari şi nu a luat în considerare interesele elevilor care învaţă în clase cu predare în limba maghiară (120.000 elevi în România) când a organizat educaţia online.

Experţii Cartei consideră că educaţia online organizată doar în limba oficială este un act discriminativ faţă de membrii minorităţilor naţionale Educaţia la distanţă a fost organizată exclusiv pentru elevii care învaţă în clase de predare în limba română cu ajutorul televiziunii publice (TVR), însă, programele în limbă maghiară au fost realizate în două studiouri teritoriale TVR de către membrii comunităţii maghiare din resursele proprii, adică cu participarea părinţilor şi profesorilor maghiari, cu aportul Uniunii Cadrelor Didactice Maghiare din România. Din păcate, această ‘practică’, de a ignora interesele primordiale ale elevilor care învaţă în clase de predare în limba maghiară de către membrii Ministerului Educaţiei, nu este recentă, există foarte multe cazuri cum ar fi lipsa de manuale traduse în limba maghiară.

Demersurile Asociaţiei Mişcarea Angajament Civic (1) (CEMO) au fost iniţiate cu scopul de a elimina discriminarea pe criterii etnice şi de limba maternă, şi care au loc în perioada de pandemie. Am sesizat Ministerul Sănătăţii am cerut ca în judeţele unde procentul minorităţii maghiare depăşeşte pragul de 20%, site-urile Direcţiilor de Sănătate Publică (DSP) să conţină în mod obligatoriu toate informaţiile legate de pandemie şi în limba maghiară.

În prezent informaţiile de pe site-urile DSP sunt furnizate doar în limba română chiar şi pe paginile web ale autorităţilor de sănătate publică din judeţele Harghita şi Mureş, în timp ce varianta maghiară a paginii de web al Direcţiei de Sănătate Publică Covasna redirecţionează vizitatorii către o pagină de internet administrat de un partid politic maghiar (UDMR).

Pe acest site însă nu se regăsesc traducerile în limba maghiară ale comunicatelor Ministerului Sănătăţii şi al Grupului de Comunicare Strategică. Am sesizat şi Ministerul Afacerilor Interne cu scopul de a solicita ca în localităţile unde populaţia de etnie maghiară depăşeşte pragul de 20%, măsurile, instrucţiunile, recomandările legate de pandemia COVID-19, să fie traduse şi în limba maghiară, aceste informaţii foarte importante să fie comunicate în mod bilingv din difuzoarele maşinilor de poliţie, poliţia locală, jandarmeria, informarea orală prin aceste mijloace să fie realizată şi în limba maghiară.

Am trimis o sesizare şi Ministerului Educaţiei Naţionale, prin care am solicitat ca drepturile elevilor care învaţă în clase de predare în limba maghiară să fie respectate, atât în noul regim de învăţământ online, cât şi în cazul măsurilor legate de examenele de evaluare naţională/bacalaureat. În sesizarea trimisă către MEN am menţionat faptul că membrii personalului de la Secretariatului de Stat – Direcţia pentru Învăţământ în Limbile Minorităţilor din cadrul Ministerului Educaţiei au cerut şcolilor care au clase cu predare în limba maghiară să folosească subiectele întocmite de Centrul National de Evaluare şi Examinare, aşa numitele ‘teste de antrenament bacalaureat şi evaluare naţională’ (https://rocnee.eu/testeantrenament/) cu scopul de a pregăti elevii, neţinând cont de faptul că aceste subiecte au fost întocmite doar în limba română. După câteva zile, într-un mod total ad-hoc şi haotic aceste subiecte au fost traduse de profesori de etnie maghiară la cerinţa reprezentanţilor Secretariatului de Stat Direcţia pentru Învătământ în Limbile Minorităţilor şi au fost postate pe un drive google, https://drive.google.com/drive/folders/1pbZzzgkr63QA4q1elsULdank2GMIWMqT?usp=sharing

Din păcate testele traduse nu au fost afişate pe pagina de internet al Centrului de Evaluare şi Examinare pe care se va continua postarea testelor de antrenament în limba română. Conform procedurilor de până acum testele traduse în limba maghiară ar fi trebuit să fie postate pe pagina de internet unde sunt afişate toate testele în limba română. Garantarea egalităţii de şanse şi prevenirea discriminării trebuie să fie garantate şi în perioade de criză, iar reprezentanţii Secretariatului de Stat – Direcţia pentru Învăţământ în limbile minorităţilor trebuie să respecte aceste criterii.

Pe baza măsurilor luate recent de către MEN există posibilitatea că discriminarea îndreptată împotriva elevilor care învaţă în clase de predare în limba maghiară va persista, ba mai mult, se va intensifica în următoarele luni. Respectarea şi aplicarea a drepturilor minorităţilor în timpul epidemiei de coronavirus sunt de o importanţă primordială, astfel încât colegii noştri vor monitoriza activităţile unor Ministere, demersurile Grupului de Comunicare Strategică şi al Ministerului Educaţiei.

*

(1) CEMO este o organizaţie neguvernamentală înfiinţată în 2007 de un grup de activişti şi intelectuali ferm convinşi de necesitatea educaţiei, de advocacy şi susţinerii publicului larg pentru a putea produce schimbări semnificative în viaţa societăţii. CEMO doreşte atât promovarea a angajamentului civic, cât şi a unei cetăţenii active bine informate, alături de solidaritate, toleranţă şi diversitate şi o mai mare participare în societate şi democraţie printr-o varietate de proiecte de conştientizare publică, advocacy, educaţie civică, dezvoltare comunitară, cercetări, discuţii şi dezbateri. Ea încurajează o participare democratică sporită a tuturor membrilor comunităţii cu un accent special asupra generaţiei tinere, prin educaţie pentru o cetăţenie activă şi angajament civic. (http://cemo.ro/ro/cemo-ro/)

Târgu Mureş, 06-04-2020

Categories
Cultura si lifestyle

Credincioşii catolici celebrează Duminica Floriilor. Slujbe LIVE pe internet sau pe TVR 2. Îndemnul părintelui Francisc Doboş

Cardinal Angelo Becciu arrives for the Palm Sunday Mass led by Pope Francis in Saint Peter's Square, at the Vatican, April 14, 2019. REUTERS/Remo Casilli

În această duminică, în fiecare parohie romano-catolică vor avea loc rugăciuni speciale şi întâlniri ale tinerilor. Creştinii sunt invitaţi să se spovedească şi să se pregătească pentru Învierea Domnului.

Ziua aminteşte de intrarea Mântuitorului Hristos în Ierusalim şi marchează începutul Săptămânii Sfinte, care pregăteşte pătimirea, moartea şi învierea Domnului. Sărbătoarea poartă numele de Florii, deoarece Iisus Hristos a fost întâmpinat în Ierusalim cu flori şi cu ramuri de finic, palmier şi măslin. Ramurile de salcie care se împart în biserica în ziua de Florii simbolizează ramurile de finic cu care l-au întâmpinat mulţimile în Ierusalim pe Iisus.

La această dată se celebrează şi Ziua Tineretului, născută din dorinţa Papei Ioan Paul al ÎI-lea. În Duminică Floriilor din anul 1984, în care s-a celebrat şi jubileul tinerilor, Papa a accentuat faptul că Biserica îi are în atenţie într-un mod special pe aceştia. În anul următor s-au adunat la Roma peste 300.000 de tineri. A fost începutul Zilei Mondiale a Tineretului.

În duminica Floriilor la Vatican se va ține slujba de Florii pe care o poți urmări online mai jos. Credincioșii catolici sunt rugați să nu vină la biserici și să urmărească prin live stream slujba.

Purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Bucureşti, Francisc Doboş a avut un îndemn asemănător pentru catolicii din România, inclusiv prin recomandarea de a urmări slujba pe TVR 2, începând cu ora 10.30.

„Participăm de acasă la Sf. Liturghie. Toată ziua sunt transmise Sf. Liturghii online din Catedrala Sf. Iosif. Eu voi celebra, ca de obicei, la 18:30. La 10:30 puteți urmări, în direct, pe TVR2.”

Părintele Francisc Doboş

În vechime, Duminică Floriilor, începutul săptămânii Paştilor, mai era numită Duminică aspiranţilor sau a candidaţilor la botez, pentru că în această zi catehumenii (cei care urmau să se boteze) mergeau cu mare solemnitate la episcop spre a-i cere să fie admişi la botez iar acesta le dădea să înveţe Simbolul credinţei (Crezul). Se mai numea şi duminică graţierilor, pentru că, în cinstea ei, împăraţii acordau gratieri.

Categories
Nationale Stiri

Centrul pentru Jurnalism Independent: Tăcerea și ascunderea informațiilor nu sunt compatibile cu o societate democratică, chiar și în perioada stării de urgență

Într-o solidarizare fără precedent în ultimii ani, 92 de redacții și 163 jurnaliști s-au adunat, în câteva ore, pentru a cere acces la informații și transparență de la autoritățile publice centrale și locale. Aceste numere dovedesc câte de mare este nevoia de informație, în special la nivel local, unde săptămâni la rând, jurnaliștilor le-a fost foarte greu să își îndeplinească mandatul de informare publică. Lista este în curs de actualizare.

Către:

Guvernul României,

Ministerul de Interne, Grupul de Comunicare Strategică

Data: 02.04.2020

Vă solicităm să ne transmiteți, în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, următoarele informații:

  1. Numărul de cazuri, vârsta și sexul persoanelor infectate Covid-19, al celor vindecate, carantinate, izolate, precum și numărul, vârsta și sexul persoanelor decedate, defalcate pe localități.
  2. Numărul la zi al medicilor infectați, carantinați sau izolați, precum și, dacă va fi cazul, numărul medicilor decedați din cauza infecției Covid-19, defalcate pe localități.
  3. Informații actualizate privind situația spitalelor în contextul pandemiei Covid-19 (secții în carantină, secții închise pentru dezinfecție etc).
  4. Numărul de teste preluate și procesate, cu menționarea localității din care au fost preluate, precum și a locului în care respectivele teste sunt procesate.
  5. Numărul de pacienți unici testați, defalcat pe localități.
  6. Informații actualizate privind necesarul de aparate și echipamente de protecție pentru personalul din spitale (măști chirurgicale, măști de protecție (FFp2 și FFp3), combinezoane, halate impermeabile, șorțuri impermeabile, mănuși de unică folosință și echipamente pentru protecția ochilor, necesarul de dezinfectanți), la nivel de spital.
  7. Informații actualizate privind numărul de aparate și echipamente de protecție pentru personalul din spitale achiziționate, la nivel de spital.
  8. Vă solicităm să numiți purtători de cuvânt în toate instituțiile publice, așa cum stipulează Legea 544/2001 la articolul 16. Numele și contactele acestora trebuie să fie publice.
  9. Numele și funcția membrilor Grupului de Comunicare Strategică.

Solicităm ca informaţiile să ne fie furnizate cel puțin o dată pe zi, pe toată durata situației de urgență, atât pe website-ul Ministerului de Interne, cât și prin comunicatele de presă distribuite la nivel național și local de autoritățile competente.

Este vital ca la nivel local să fie înființate, la nivelul celulelor de criză locale, departamente de comunicare care să fie mandatate să ofere jurnaliștilor informații în timp real.

Blocada informațională instituită de autoritățile publice din România este fără precedent. Legea accesului la informațiile de interes public este încălcată și prin aceasta, se încalcă și dreptul fundamental al cetățenilor de a fi informați. Într-o perioadă de criză, obligația autorităților de a fi transparente și de a oferi cetățenilor, și prin intermediul mass-media, informații este una fundamentală.

Practicile Guvernului de a oculta informația au stârnit deja îngrijorarea OSCE, care transmite României că: “[…] Dispozițiile decretului de urgență, așa cum arată astăzi, prezintă un risc de restricționare nejustificată a activității jurnaliștilor, de autocenzură pentru actorii media care încearcă să informeze publicul, și ar putea fi chiar contraproductivă. Mass-media și jurnaliștii independenți au un rol important în lupta împotriva dezinformării, în special online, și nu ar trebui să fie restricționate în mod necorespunzător în raportarea lor asupra pandemiei.”

Tăcerea și ascunderea informațiilor nu sunt compatibile cu o societate democratică, chiar și în perioada stării de urgență.

Cetățenii au, fără echivoc, obligația de a respecta solicitările autorităților. Dar, autoritățile au la rândul lor obligația de a acționa transparent, în numele cetățenilor. Punerea sub sechestru a informațiilor publice, sub amenințarea dosarelor penale, precum și oferirea de informații parțiale și formulate astfel încât să creeze beneficii de imagine aparatului de stat, sunt periculoase prin susceptibilitatea de dezinformare și sunt apanajul unor vremuri de la care vrem să credem că România s-a îndepărtat.

Considerăm că aceste practici nu fac decât să îndepărteze România de valorile europene și de angajamentele sale internaționale.

Vă mulţumim,

Centrul pentru Jurnalism Independent

Lista completă a semnatarilor este disponibilă pe cji.ro

Foto: Background vector created by freepik – www.freepik.com

Categories
Cultura si lifestyle Istorie

Esemény a katolikus székelynek. Negyven évvel ezelőtt II. János Pál pápa fogadta el Márton Áron püspök lemondását

Egy sokatmondó távirat 40 évvel ezelőtti keltezéséről és „az Úr becsületes szolgájáról”, az idős Márton Áron püspökről emlékezünk meg. A fenti szavakkal jellemezte (Szent) II. János Pál Pápa Áron püspökünket, amikor 1980. április 2-ától engedte nyugalomba vonulni őt. A szentatya maga írta alá a táviratot, ami nagy megtiszteltetés jele.

Ősök és hősök példáiból meríthetünk nehéz élethelyzeteinkben. Két világháború, letartóztatás, koncepciós per, életfogytiglani ítélet, féltucatnyi letöltött év a legkegyetlenebb romániai börtönökben, megvont püspöki működési engedély és évtizednyi mozgáskorlátozás, „palotafogság” – csak címszavak Isten szolgája, Márton Áron püspök életéből.

Betegségektől gyötörten Nyugdíjazási korhatárának betöltése után, betegségektől gyötörten, fogyatkozó erejének tudatában hat alkalommal kérte a főpásztori teendők alóli felmentését, ám a pápa csak az utolsót, a 84. évében keltet írta jóvá Vatikánvárosban 1980. március 29-én. „Elfogadtuk arra vonatkozó kérésedet, hogy letedd az egyházmegye vezetésének terhét, mert az öregkor és betegségek – amelyek alatt szenvedsz – jogos okaira hivatkoztál, és ezt ezennel lelkiismereted megnyugtatására közöljük Veled, de nem szomorúság nélkül, hiszen ismerjük kiváló gondoskodásodat, amellyel a rád bízott gyulafehérvári katolikus nyáj vezetését vállaltad, mint az Úr becsületes szolgája (integerrimus Domini famulus), nem kímélve a fáradságot, sem a szenvedést.

Legyen tehát az a nyugalom, amelyet ettől kezdve jogosan fogsz élvezni, annak a végső jutalomnak jele és záloga, amelyet a mennyben az Úr Neked készített és Tőle vársz. És jóakaratunk és elismerésünk tanúja legyen az az apostoli áldás, amelyben Téged nagy szeretettel részesítünk. II. János Pál pápa.

Számadásra készen Márton Áron mindeddig legteljesebb életrajzának szerzője, Virt László a Nyitott szívvel című kötetben egész fejezetet szentel az idős püspöknek. Ebből idézünk. „A visszavonulásra is gondolva, az 1971. októberi római útja alkalmával segédpüspököt kért VI. Pál pápától. A pápa 1972. február 13-án, Rómában szentelte püspökké Jakab Antalt, aki a következő években egyre nagyobb súllyal, nagy feladatokat vett át az egyre gyengülő Márton Árontól.” Ugyanakkor ott voltak mellette azok a nagy szervezőkészséggel és azonos szellemiséggel rendelkező munkatársai, akiknek hitét szintén megpróbálták a kommunista börtönök, köztük Erőss Lajos irodaigazgató és az ő elődje, Huber József teológiai tanár. Hasonlóképpen biztonságban tudta a két legnagyobb plébániát, a kolozsvárit és marosvásárhelyit, amelyeket Dávid László, illetve Lestyán Ferenc vezetett. A hatvanas évektől pedig megnövekedett a szemináriumba jelentkező papnövendékek száma is.

Márton Áron erői fogyatkozását érezve és tudva, hogy az egyházmegye jó kezekben marad, a hetvenes évek második felében, nyolcvan és nyolcvannégy éves kora között összesen ötször adta be lemondását a pápának

– emlékeztet Virt László. – A pápa ebből négy alkalommal arra kérte, hogy maradjon, szükség van a vitathatatlan és senki által nem pótolható tekintélyére. Segédpüspöke, Jakab Antal is arra kérte, hogy amíg lehet, maradjon a posztján, a napi munkában ő és Erőss Lajos is helyettesítik.

Így Márton Áron – munkatársainak egyre több terhet átadva – gyakorlatilag a végkimerülésig vezette az erdélyi püspökséget.

Erőforrásai Kortársai mindannyian kiemelik az imádkozó főpásztor lelki erényeit. Virt László más erőforrásaira is rávilágít: „imádkozó emberként fel tudta dolgozni azokat a problémákat, amelyeket az állami hatóságok görgettek elé. (…) A házi őrizet évtizedében, az akkor őt ért nyomás, stresszhatások mellett is kialakult az az életmódja, ami egyfajta állandóságot jelentett az életében, és ami fizikai kondícióját is megőrizte.

Ha tíz évig nem hagyhatta el a házát, kialakított egy olyan életrendet, amivel csak a kolostorban élő, szemlélődő szerzetesek rendelkezhetnek.

Ideje volt az étkezésnek, ideje volt a munkának, ideje volt a testmozgásnak, ideje volt a munkatársaival, a hozzá betérő papokkal való kötetlen beszélgetésnek.

E rendszeresség, ami Márton Áron addig se akármilyen transzcendens beállítottságát is mélyítette a lehetséges emberi határokig, mindenképpen oldottabb életet eredményezett számára éppen öregkorára, amikor az ember számára már napról napra növekszik a földi életből való eltávozás esélye. Ennek az időskori, szemlélődő életmódnak, oldott lelki kondíciónak köszönhető az, hogy Márton Áronnal nem a szívinfarktus végzett. Valamikor az ötvenes, hatvanas, hetvenes években, szívének fizikai állapota miatt, ezen intervallumban bármikor, minden esélye megvolt” – összegzi Virt László.

Kortársvallomás
„Amikor 1980. február 5-én utolsó lemondását szerkesztette, fordítónak engem hívott át – emlékezik Jakubinyi György, nyugalmazott érsek. – Kijelentette: azért mond le, mert betegsége miatt már nem látja át az ügyeket; nevében más ne intézkedjék, hanem mentsék fel a püspökség alól, és az utód majd intézkedjék a saját nevében. Ezúttal elfogadták lemondását. Ekkor mutatkozott meg előttem teljes emberi és életszentsége nagyságában – a betegágyban fekvő – Márton Áron: (…) »sorkatonaként« engedelmeskedett a mindenkori »hadiparancsnak«.

Márton Áron mindvégig hű maradt papszentelési, püspökszentelési ígéretéhez, engedelmeskedett Szent Péter mindenkori utódának.

Öröksége Már nyugalmazott püspökként, 1980. május 15-én közzétette utolsó körlevelét Márton Áron. „Isten kegyelméből negyvenkettedik éve már, boldog emlékű Vorbuchner Adolf püspök halála után 1938 szeptemberében mint apostoli kormányzó, majd ugyanazon év karácsonyán mint megyés püspök akkori Szentséges Atyánk, XI. Piusz pápa rendelkezéséből egyházmegyénk kormányzását átvettem.

Isten akaratát látva a kinevezésben, gyengeségem tudatában, de az Ő segítségében bízva fiatalos készséggel és odaadással vállaltam a feladatot: Non recuso laborem, Uram, ha néped számára még szükséges vagyok, nem utasítom el, vállalom a munkát.

A haladó évek, közte a háború pusztításainak és a háború utáni átalakulások évei felettem sem múltak el nyomtalanul, próbára tették testi-lelki erőimet. Úgy tetszett Istennek, hogy többféle betegséggel is meglátogasson, amelyek szobámhoz kötnek, akadályoznak főpásztori kötelességeim teljesítésében. Ezért az utóbbi években ismételten kértem Szentséges Atyánkat, mentsen fel az egyházmegye kormányzásának terhe alól. Legutóbb a Szentatya küldöttének márciusi látogatása alkalmával.

A Szentatya megértette helyzetemet, április másodiki hatállyal felmentett a kormányzás gondjai alól, és ezt utódlási joggal kinevezett segédpüspökömre, Nagyméltóságú és Főtisztelendő Dr. Jakab Antal püspök úrra bízta, s kegyes volt ezt velem személyesen táviratban közölni. Fiúi hálával fogadtam intézkedését, amellyel lelkiismeretemet megnyugtatta és az egyházmegye zavartalan továbbkormányzásáról gondoskodott. (…) Szeretett Híveim, mint főpásztorotok elsősorban a hitet akartam megerősíteni lelketekben, és a hithez való ragaszkodást hagyom rátok örökségül. (…) Az idősebb nemzedék, amelyik átélte a háború borzalmait és a sok változást, amelyen átment az emberiség élete, megtanulta, hogy aki Istent elveti, az könnyen megfeledkezik az emberiességről is, s hogy a világ állandó változásában csak a hit az, ami nem változik, amibe belekapaszkodhatunk. Az örökkévalóság a mi menedékünk – olvasható a marosvásárhelyi temető egyik sírkövén. (…) Hitünk parancsa, hogy a templomon kívül az életben is testvérek maradjunk, egymás sorsa iránt érdeklődjünk, és egymás terhét kölcsönös megértésben hordozzuk – mondottam első püspöki körlevelemben, és most is erre kérlek titeket. (…)

Megáldom életeteket, családotokat, otthonotokat, munkátokat, gondjaitokat és minden jó szándékotokat.

A gyermekeket és öregeket, a betegeket, a szenvedőket és a gyászolókat, és kérem az Úr Jézus Krisztust, hogy ígérete szerint maradjon mindig velünk és segítsen, hogy példája szerint minden körülmények között megvalósítsuk a mi életünkben Isten akaratát.”

Forrás: szekelyhon.ro

Categories
Cultura si lifestyle Locale

COVID-19: Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe, model de adaptare la situații de criză

Cu activitatea transferată în mediul virtual, în plină pandemie în care amenințările stau la pândă din toate colțurile, Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe funcționează ca un memento de „viața merge mai departe”, generând bucurie, speranță și încredere.

https://www.facebook.com/teatrulandreimuresanu/?tn-str=k*FUna dintre marile provocări pe care COVID-19 le-a adus în viețile noastre a fost aceea de a face față (sau nu!) unei situații complet noi, neexperimentate de nicio generație anterior, aceea a distanțării sociale bruște și a izolării în casele noastre pe o durată greu de estimat. Cum era și firesc, oamenii au reacționat în mod diferit, unii demonstrând că se pot adapta cu ușurință și într-un timp scurt la un nou context, alții resimțind totul drept foarte apăsător.

Într-o situație similară au fost puse și instituțiile de cultură din întreaga țară, unele dintre primele a căror activitate a fost interzisă și al căror personal a intrat în somaj tehnic. Un astfel de exemplu este Teatrul „Andrei Mureșanu” (TAM) din Sfântu Gheorghe care, odată cu sistarea activității, a trebuit să anuleze și toate deplasările din turneele propuse pe agenda acestei primăveri, atât în țară, cât și în străinătate – pe unele dintre ele reprogramându-le pentru a doua jumătate a anului.

La început de carantină, întreaga echipă a TAM a trecut, pe lângă veștile dure ale pandemiei, și prin durerea imensă provocată de trecerea în neființă a Mirelei Bucur, actriță și regizoare ale cărei montări pline de umor au fost mereu apreciate de public. Mirela Bucur a lăsat în urma ei o indescriptibilă durere, dar și o moștenire culturală – oricât de clișeistic sună această formulare – compusă din mai multe spectacole pe care managerul TAM, Anna Maria Popa, le-a postat pe pagina de Facebook a instituției, în amintirea colegei proaspăt pierdute.

Impactul pe care aceste difuzări l-au avut asupra publicului a fost neașteptat de mare. Numeroase persoane au trimis mesaje de felicitări, cerând totodată să fie continuat acest demers săptămânal, cu regularitate. Demonstrând că știe să găsească soluții în timp de criză și să se plieze rapid pe situațiile date, managerul Anna Maria Popa a dat rapid curs solicitărilor primite și, astfel, ca într-unciclu al revenirii la viață, tragicul episod al pierderii unei colege dragi a dus la nașterea unei idei care funcționează deja de două săptămâni, bucurând deopotrivă copii și adulți. „După două săptămâni de difuzat câte două spectacole pe zi, am ajuns la concluzia că cel mai potrivit este ca, din cea de-a treia săptămână, să difuzăm un spectacol pe zi și să păstrăm în program doar acele montări care, prin calitatea filmării, pot avea un impact relevant și dacă sunt văute acasă, la televizor. Cu toate că spectacolele filmate cu o cameră fixă și cu public sunt mai aproape de ideea de teatru, din cauza distragerilor din mediul familial, filmările cu trei sau mai multe camere și cu un montaj dedicat au mai mult succes și înregistrează un număr considerabil mai mare de vizualizări sau share-uri”, a declarat Anna Maria Popa, adăugând că anumite spectacole filmate au depășit 1000 de vizualizări, în timp ce altele au ajuns să doboare recorduri, atingând câteva mii în doar câteva ore. Un spectacol extrem de urmărit a fost, de pildă, „Despre oameni și cartofi”, regia Radu Afrim, care în timpul difuzării a sărit de 4300 de vizualizări.

Teatrul „Andrei Mureșanu” a spart gheața în ceea ce privește activitatea online. După modelul său, și alți producători de spectacole s-au „mutat” în online, nelăsând izolarea și restricțiile din această perioadă să rupă legătura dintre ei și spectatori. De aceea, în ciuda faptului că toți angajații săi sunt în șomaj tehnic, TAM va continua să difuzeze spectacole online pe întreaga durată a perioadei #StaiAcasă, menținând varianta cu un link de YouTube făcut public pentru o durată determinată, întrucât a reieșit că aceasta este cea mai bună variantă de difuzare din cele experimentate până acum.

„De când am introdus programul de teatru online toate graficele noastre sunt pe un trend crescător, iar comentariile sunt nu doar pozitive, ci chiar pline de recunoștință, ceea ce ne demonstrează că măsura noastră pe timp de criză a fost una extrem de inspirată, a avut succes și le produce multă bucurie spectatorilor noștri”.

managerul Anna Maria Popa

Mirela Cara-Dragu

Categories
Locale Stiri

COVID-19: Primul deces din județul Covasna

Ziua de 1 aprilie începuse optimist, dar tradiționala păcăleală nu s-a lăsat așteptată, căci spre seară, a fost anunțat și primul deces cauzat de coronavirus și înregistrat la Spitalul Județean din Sfântu Gheorghe.

O pacientă în vârstă de 77 de ani a deschis lista deceselor din județul Covasna. Potrivit informațiilor transmise către presă de Grupul de Comunicare Strategică, femeia fusese internată în data de 18 martie la secția ATI a Spitalului Județean de Urgență din Sfântu Gheorghe. În data de 28 martie, rezultatele testului de coronavirus arătau că era infectată cu acest virus care s-a suprapus peste bolile care o aduseseră în spital, respectiv mielită cervicală și tetraplegie.


În acest context, conducerea Spitalului Judeţean de Urgenţă din Sfântu Gheorghe a informat printr-o conferință de presă online că a dublat capacitatea de stocare a oxigenului pentru pacienţii COVID-19 și că actualele rezerve de oxigen ar fi suficiente pentru 2-3 zile, în situaţia extremă în care majoritatea pacienţilor ar trebui intubaţi.


De asemenea, managerul spitalului, Andras Nagy Robert, a subliniat că în acest moment fiecare pacient suspect sau diagnosticat pozitiv este internat singur într-un salon, dacă nu sunt membri ai aceleiaşi familii. Totuși, în cazul în care cazurile se vor înmulți, se va impune regruparea bolnavilor, astfel încât să fie cazate mai multe persoane în aceeași încăpere.
Totodată conducerea Spitalului Judeţean de Urgenţă din Sfântu Gheorghe a anunţat miercuri că nu va accepta detaşarea niciunui cadru medical într-o altă unitate din ţară, deoarece are nevoie de întregul efectiv pentru tratarea pacienţilor din judeţ care ar putea să se îmbolnăvească în perioada următoare din cauza noului coronavirus.


Din informațiile transmise de directorul medical Roşu Matyas reiese că, în prezent, în spital sunt internate 14 persoane diagnosticate cu COVID-19, dar este de așteptat să se producă o creștere a numărului de persoane infectate în perioada următoare.

Sursa: WeRadio

Categories
Cultura si lifestyle Opinii

Presa în timpul și după COVID-19: Când ziarele mor, solidaritatea le poate salva?

Observatorul de Covasna, singurul ziar de limbă română din județ, care apare încă în format tipărit, riscă să treacă în online dacă românii din Covasna nu își unesc eforturile să îl ajute să depășească noua criză creată de nedorita pandemie.

Am ajuns în urmă cu vreo patru, cinci ani la Slatina, un oraș din Ucraina, situat la graniță cu Sighetu Marmației. Ne atrăsese, pe mine și pe colegii dintr-un proiect, faptul că în orășelul acela mic locuiau deopotrivă români și maghiari, ambii având statutul de minoritari. În cele câteva zile petrecute acolo, am descoperit între români și maghiari multe diferențe de abordare a acestui statut, dar una mi-a rămas adânc întipărită în memorie.

În Slatina, existau pe atunci – și poate mai există și azi – ziare locale, atât în limba română, cât și în limba maghiară. În mod cu totul surprinzător și greu de explicat într-o primă fază, am aflat că numărul abonaților la ziarul de limbă maghiară depășea cu mult numărul de abonați ai ziarului românesc, deși în oraș locuiau mult mai mulți români decât maghiari.

Am descoperit apoi că ungurii își susțineau ziarul făcând abonamente per membru de familie, nu doar per familie. Mi s-a părut uluitoare această solidaritate pe care eu nu o mai întâlnisem niciodată.

Azi, când omenirea este invitată la solidaritate, mă trezesc gândindu-mă tot mai des la comunitatea aceea de maghiari din sudul Ucrainei care, fără să știe, mi-a „vorbit” despre solidaritate. Mi-i imaginez pe toți luptând hotărât împreună pentru a face față situației pe care și ei sunt obligați s-o traverseze și știu că vor găsi cea mai bună cale de-a o face, pentru că ei știu să fie împreună.

M-am gândit la acei oameni o dată în plus și zilele trecute când, echipa redacțională a ziarului local Observatorul de Covasna, singurul ziar de limbă română din județul Covasna care a reușit să mai apară și în format tipărit până în prezent, anunța că e în pericol de a renunța la ziarul tipărit – celălalt ziar, Mesagerul de Covasna, s-a mutat exclusiv online, din lipsă de resurse financiare nu de foarte mult timp. Dispariția ziarelor tipărite este, desigur, efectul direct al posibilității oferite de tehnologia avansată a vremurilor pe care le trăim de a citi totul online, însă în zone precum Covasna, în care domnește acest joc al majoritarilor minoritari în țara lor și al minoritarilor majoritari într-un anume spațiu, existența ziarelor tipărite capătă un cu totul alt sens.

Astfel, echipa Observatorul de Covasna a lansat un îndemn către cititorii ziarului de a face un efort comun și a se abona în număr cât mai mare pentru a ajuta cotidianul să existe și după perioada neagră a lui COVID-19. Câți români au răspuns sau vor răspunde la acest apel rămâne însă de văzut.

Este cu atât mai greu de anticipat reacția lor cu cât cel mai probabil toți sunt obsedați de prezent, prevenție, statistici cu decese și vindecări, concentrându-se prea puțin pe viitor, singurul care ne va spune la un moment dat câți au înțeles să se solidarizeze și în această cauză.

În capul meu un singur lucru este cert, izolați sau nu, ungurii din Slatina (Ucraina) vor continua sistemul lor de abonare per cap de familie și, foarte probabil, demonstrând o solidaritate pe care parcă o au scrijelită în ADN, vor reuși să-și traverseze ziarul local și prin această „furtună” care ne sperie pe toți. Și, până aflu rezultatul, am să visez cu ochii deschiși cum, în context, un astfel de model de solidaritate se va autogenera și între românii din județul în care locuiesc.

În plus, voi sta cu ochii pe ziarele maghiare să văd care va fi și soarta lor, deși în cazul lor vor fi făcute finanțări externe. Dar – de ce să n-o spunem? – este și această finanțare tot o formă de solidaritate, dar de cu totul al tip, nu?

Mirela Cara-Dragu

Foto: Vintage photo created by Racool_studio – www.freepik.com

Categories
Opinii Politic

Până unde se poate merge cu limitarea libertăților fundamentale în timpul pandemiei? Cazul Ungariei

O analiză acidă publicată în reputata publicație Revista 22, de către prodecanul Facultății de Științe Politice a Universității din București, Raluca Alexandrescu, face o radiografie a actualului context politic și social, luând ca exemplu recenta victorie în Parlamentul de la Budapesta a Guvernului Viktor Orban, în ciuda protestelor opoziției din Ungaria, dar și a unor organisme internaționale, precum OSCE sau ONU.

În data de 30 martie, Legislativul ungar a votat extinderea pe termen nelimitat a stării de urgență decretate pe 11 martie. Concomitent, primul-ministru, Viktor Orban și guvernul său primesc puteri sporite în domeniul legislativ, iar Parlamentul este, de facto, suspendat, pentru că guvernul își rezervă dreptul de veto.

Orbán a pus presiune şi pe mass-media, oricum controlată cu mult timp înainte de izbucnirea crizei globale provocate de pandemie. Astfel, în timpul stării de urgență, delictul de „răspândire de știri false (fake news)” poate fi pedepsit cu închisoare până la cinci ani.

Se vorbeşte tot mai insistent despre declinul democraţiei, despre faptul că instituțiile statului de drept sunt lent măcinate de uzură și că, mai devreme sau mai târziu, ajustări esențiale trebuie făcute asupra sistemului. Pe de altă parte, şi despre pericolul populismelor sau naționalismelor sunt deja pline biblioteci întregi (închise pe timpul pandemiei).

Experiența zilelor acestea, cât se poate ea vedea, ne arată că îngrădirea globală a drepturilor și libertăților fundamentale alimentează regimuri politice aduse la putere pe valul populismului, naționalismului sau al fascinației liderului autoritar. Variațiuni mai mult sau mai puţin pronunţate ale acestui fenomen se regăsec la regimurile Orbán din Ungaria, Bolsonaro din Brazilia sau de Modi din India, care care au ajuns la putere, prin mecanismele democrației, adică prin alegeri declarate libere.

În acest context, starea de urgență se arată instrumentul optim de punere în practică și de consolidare a unei agende deloc ascunse: restrângerea libertății de exprimare şi ranforsarea atribuţiilor executivului în Ungaria, pretinsa luptă împotriva corectitudinii politice și a „derivei morale și economice” prin control politic și rasial în Brazilia, ura indistinctă împotriva populației de religie musulmană și excluderea de la calitatea de cetățean a zeci de milioane de oameni, pe criterii de apartenență religioasă, în India.

Restrângerea drepturilor și libertăților la nivel global este justificată azi de argumentul binelui comun, a unui obiectiv major, suficient de concret pentru a mobiliza, să-i spunem tot în termenii lui Rousseau, voința generală.
Dar este oare egalitatea în fața bolii o realitate sau o poveste livrată cetățenilor lumii pentru liniștirea spiritelor? Dincolo de principiile fiziologice și ale evoluției, egalitatea apare, ca întotdeauna, o utopie, care acum crește însă mai mult decât în alte momente de bulversare globală. De aceea, pandemia aduce, pe lângă criza sanitară, o criză politică adâncă, din acelea care au vocația reconfigurării, în modernitate, a paradigmelor și clivajelor politice.

Lumea democratică este îngrijorată de restrângerea acestor libertăți în spațiile „democrațiilor consolidate”. Deja traumatizată de măsurile de izolare fără precedent, populația se întreabă nu numai când va reveni la normalul sanitar, ci și în ce măsură lumea noastră se va reconstitui „așa cum a fost”.
În cazul românesc, măcinat vreme de zeci de ani nu numai de dictatură, abuz, control, ci și de incompetență, clientelism, corupție, s-a ajuns în mod evident și la un alt tip de problemă: asistăm, progresiv, la acționarea unui soi de clauză de autoconservare (în sensul contractualist al termenului) care determină acțiuni până mai ieri neverosimile: ministrul sănătății își dă demisia în plină pandemie apoi, ca la un semn, zeci de medici și cadre medicale pleacă din spitale, le abandonează, își abandonează pacienții, locul de muncă.
Pare că legăturile sociale, în virtutea excepționalității, se dizolvă, își pierd conținutul, iar eforturile ridicole ale autorităților de a suplini coeziunea prin gesturi populiste, găunoase și absurde adâncesc impresia apăsătoare a deteriorării țesutului social adânc. Sistemul politic românesc suferă de maladia cronică a lipsei de încredere în instituții, acutizată acum de spectacolul tragic al neputinței, minciunii, incompetenței ajunse în fața probei de foc a situațiilor de viață și de moarte; poliția punând imnul la difuzor la ore fixe nu e remediul, ci acceleratorul bolii.

Sursa: revista22.ro

Categories
Magyar típusú találkozás

Koronavírus idején

Business management vector

A hazai politikai mechanizmusokat átlagosan két dolog határozza meg: az érdek, ennek is rendszerint a pillanatnyi formája, illetve a frusztrációk.

Nincs az a józan ember, aki ne értené, hogy egy járvány idején a vírust a nemzeti színezet nem érdekli. A vírus a gazdatestet érzékel és semmi többet. Magyar – román viszonyban 1989-től ez az első olyan pillanat, amelyben az érdekek egyértelműen találkoznak. Vajon túl tudja magát tenni a politikum a nemzetiségi kérdésen ezekben az időkben?

Úgy tűnik, hogy a nemzetiségi frusztrációkat legalábbis ideig-óráig mindenki takaréklángra tette. Még a hivatásos feljelentő, Dan Tănasa (aki az ominózus Har-Cov-nak nevezett zónából érkező szélsőségesek szócsöve szokott lenni) visszafogta magát valamelyest, csak röviden kommentálta a Kovászna Megye Tanácsának alelnöki tisztségét betöltő Grüman Róbert szintén rövid kijelentését. Az alelnök a belügyminisztérium azon döntését intézte el egy nem tudjuk hogy sírjunk vagy nevessünk-el, amelynek értelmében hétvégente 17 és 21 órától a rendőrautókból felzendül a (román) himnusz. (Tegyük hozzá: az alelnöki gesztus is pont annyira fölösleges volt, mint a válaszreakció. Nyilván Grüman Róbert is tudta, hogy ezúttal kétségen kívül, nem a magyaroknak akartak odaszúrni – ez egy pótcselekvés volt a tárcavezető részéről, amit a románajkú közvélemény is felzúdulással fogadott. Közszereplőként szerencsésebb lett volna alternatívát ajánlani, kínálni és nem, nem a székely himnuszra gondolunk.)

A nemzeti indulatok tehát csendesek, a politikusok inkább a belharcra koncentrálnak (érdemes megfigyelni, milyen alapossággal ágyúzza a PSD a liberálisok minden kétségbeesett húzását). Az RMDSZ kisebb-nagyobb funkcionáriusai a párt által megosztott statisztikákat népszerűsítik a közösségi médiában. Jól is teszik, hiszen a belügyminisztériumi hírzárlat a magyar közösséget jobban érinti, mint a románt: Székelyföldön hangsúlyosan magyarországi kormánymédiát fogyasztanak, illetve lokális magyar médiát, az országos romániai tévécsatornák csak ezután jönnek. Az eredmény alulinformáltság, illetve ennek az eredménye: összeesküvés elméletek, rémhírek. Ezek rendszerint hullámokban jönnek (az április első napjaiban még fertőződésmentes Hargita megyében például „több mint ezer” román nemzetiségű fertőzött érkezésétől tartank), holott lényegében az intenzív osztályra akarnak válságos állapotú betegeket hozni, nyilván teljes elővigyázatosság mellett (amikor ezek a sorok születnek, még ilyen intézkedés nem történt – a szerk.).

A helyi politikusok egy része (bár ez román vidékeken is igaz) hírszolgáltatóvá előlépve meglovagolja a hullámot, illetve szervezkedik a járvány lassítása érdekében, összefogva az önkénteseket. Az erdélyi magyar politikusok másik része csenevész közleményeket ad ki, de lényegében minden jel szerint meghaladja a képességeit a helyzet kezelése, képtelen jelentős önkormányzati forrásokat rendelni egy-egy fontosabb művelet mellé.

Nyelvi jogsértés (román) ezúttal Gyergyószentmiklóson történt, ott is csupán a fent említett Tănasa ingerküszöbét sikerült elérni: a frissen fertőtlenített padokra mindössze magyarul írták ki, hogy most már (az amúgy nem látogatható parkban) biztonságban lehet leülni, ugyanis fertőtlenítve van a pad.

A valóság fontosabb vizeire evezve: Székelyföldön pillanatnyilag a román-magyar acsargás szünetel, a régiónak egy nagyobb gondja van, nevezetesen az információ hiánya. A kormány talán a pánikot akarja elkerülni, holott a pánik otthonüléshez, az otthonülés pedig életmentéshez vezet. A kis hazai abszurd közben él és virágzik.

PS. Ha újságíró kérhet valamit is az olvasótól, akkor a teljes szerkesztőség nevében kérjük önöket: olyan csatornákból szerezzék be az információkat, amelyek megbízhatók – újságok, portálok (stirioficiale.ro), hírcsatornák, amelyeknek az informáltságához, szándékaihoz nem fér kétség. És a második, talán ennél fontosabb dolog: ha úgy adja a helyzet, segítsenek egymáson: szomszédokon, barátokon, orvosokon, magyarokon, románokon és igen, romákon is.

Nagy Kálmán

Foto: Business vector created by rawpixel.com – www.freepik.com