Paştele (catolic) la secui. Obiceiuri şi tradiţii

Chiar dacă Paştele catolic tocmai ce a trecut, iar cel ortodox urmează să vină, cu tot circul iscat în ultimele zile de către ping-pong-ul dintre Biserica Ortodoxă, Ministerul de Interne şi Preşedinţie, este binevenită o lectură plăcută despre obiceiurile secuieşti în perioada pascală. Majoritari catolici (şi foarte mândri de asta!), secuii au un folclor aparte şi obiceiuri specifice şi în jurul sărbătorilor de Paşti.

Joia mare este ziua trădării şi omorârii lui Isus, în amintirea acestor evenimente în zona Ciucului de Sus (satul Dăneşti) se ţine Cina Domnului, prin gătire şi rugăciune în comun. Cina Domnului are un rol purificator: cei care mănânc din sarmalele de post, capătă suflet curat la sărbători.


Vinerea mare este ziua vegherii trupului sfânt. În satele din zona Miercurea Ciuc (Sântimbru-Ciuc, Sâncrăieni, Sândominic) şi Gheorgheni (Joseni) flăcăi necăsătoriţi, îmbrăcaţi în port şi „înarmaţi” cu arme din lemn veghează trupul neînsufleţit al lui Isus începând de la slujba din vinerea mare, până la înviere. În momentul schimbului de gardă „soldaţii romani” efectuează gesturi după o anumită coregrafie.


În dimineaţa primei zi a Paştelui locuitorii satelor din zona oraşului Tg. Secuiesc (Mereni, Lemnia, Estelnic) parcurg cu căruţe hotarele satului. Acest obicei are şi un rol educativ: tinerii află, care sunt punctele marginale ale terenurilor agricole aparţinând satului. Cercul virtual, desenat prin ruta căruţelor, şi binecuvântările, urările, cântecele rostite-cântate veghează satul şi oferă speranţa unei recolte bogate. Cu această ocazie are loc şi un concurs de călărit: câştigătorul concursului aduce vestea învierii lui Isus. Cu această veste intră trupa în biserică.


A doua zi de Paşti în toate localităţile secuieşti flăcăii şi bărbaţii plec la stropit. Cele mai interesante obiceiuri de stropit sunt în jurul oraşului Covasna (Surcea, Tamaşfalău), unde flăcăii se duc împreună la stropit, trăgând o sanie mare împodobită cu crengi de brad, sub crengi cu un flăcău. Trupul intră în fiecare curte, unde sania şi fetele-femeile din casă sunt stropite cu apă pură. Acest obicei – asemănător cu paparudele româneşti – se termină cu dăruirea de ou încondeiat şi cu dans. Stropirea are un folclor foarte bogat şi în prezent: flăcăii rostesc binecuvântări în versuri.

Sursa: Enikő Szőcs Gazda, cimec.ro, Facebook.