Președintele Parlamentului Ungariei, László Kövér (Fidesz), a declarat joi că Laura Codruța Kovesi, șefa Parchetului European, este „agent străin” și a spus că fostul dictator comunist Nicolae Ceaușescu ar fi fost mândru de metodele ei, potrivit portalului Hungary Today.
Kövér, cunoscut pentru derapajele sale, s-a arătat deranjat de faptul că Laura Codruța Kovesi a spus într-un interviu pentru BBC că Parchetul European va investiga și cazuri care implică țările care nu fac parte din această nouă structură a Uniunii Europene, printre care se numără și Ungaria.
Kövér a acuzat-o pe Kovesi că și-a câștigat renumele prin „instrumentarea a zeci de dosare politice făcute adversarilor, printre aceștia și primari maghiari (din România – n.red.)”.
Politicianul maghiar a preluat retorica lui Liviu Dragnea și PSD, spunând că datorită presupuselor abuzuri ale lui Kovesi au fost ascultate ilegal sute de mii de convorbiri telefonice.
Reamintim că Ungaria a decis să nu facă parte din structura Parchetului European, o instituție care va investiga marile cazuri de fraudă cu fonduri europene. Presa independentă din Ungaria, dar și opoziția a prezentat zeci de cazuri de fraude cu fonduri UE în rândul cercului intim al premierului Viktor Orbán, dar procurorii din Ungaria nu au instrumentat nici un caz în acest sens.
Între multele lucruri care îl împiedică pe om să aprecieze la o valoare justă ceea ce are, se numără și obișnuința. Omul se obișnuiește ușor cu o casă confortabilă, cu o familie frumoasă, cu o mașină luxoasă, cu succesul etc. Mai mult decât că îi fură bucuria de a trăi, această obișnuință deșteaptă în el o convingere ciudată că totul i se cuvine, ceea ce îl transformă într-un individ incapabil de a mai manifesta vreun fel de recunoștință față de providență și de darurile acesteia. Realizez asta ori de câte ori merg în călătorii și rămân holbându-mă la frumusețea locurilor în care ajung pentru prima oară. De foarte multe ori mă trezesc fericindu-i pe localnici în mintea mea pentru norocul de a trăi în spații pe care le consider minunate. Uit că eu însămi am fost binecuvântată să ajung să locuiesc într-o zonă incredibil de ofertantă din punct de vedere peisagistic, cum este județul Covasna.
După cinci ani de locuit la Sfântu Gheorghe, s-a întâmplat să străbat împrejurimile în calitate de turist, o experiență nouă din care am desprins concluzii bune și mai puțin bune. Interesant la călătoria mea a fost faptul că am fost însoțită de doi vechi prieteni bucureșteni, hotărâți să descopere locurile și modul de viață de aici. Pentru că obișnuința deja mă orbește, am mizat în călătoria mea pe impresiile lor, pe care consider că merită să le împărtășesc.
Ca oameni umblați prin lume, cei doi au venit la mine cu temele făcute. Au consultat internetul, au notat sârguincios fiecare obiectiv turistic promovat pe diverse site-uri – între care și celebrul www.visitcovasna.com – și, cu harta în mână, și-au construit meticulos trasee zilnice, clare și ordonate, în funcție de distanțe și proximități. Atrași îndeosebi de reputația castelelor și a conacelor din județ, și-au dorit în mod expres să ajungă la obiectivele turistice din Bicfalău, Zăbala, Arcuș, Micloșoara și Vârghiș, însă pe lista lor s-au aflat și alte localități precum Ozun, Ilieni, Valea Crișului, Cernat, Târgu Secuiesc, Sânzieni și orașul Covasna. Lăsând la o parte infrastructura despre care știm toți că este o problemă națională, cei doi turiști veniți din capitală – și eu împreună cu ei – s-au confruntat cu situații greu de anticipat. Primul inconvenient care le-a făcut călătoria mai puțin plăcută a fost faptul că obiectivele turistice sunt semnalizate sumar sau deloc. Ca să ajungă unde își doreau, chiar și cu ghidarea GPS-ului, au fost obligați să întrebe oamenii sau să caute cu concentrare clădirile pe care le vizau. În loc de indicatoare care să îți semnaleze clar unde te afli, ca turist care nu cunoști zona ești pus în situația de a te baza mai degrabă pe intuiția care îți spune „Aici trebuie să fie!” – pe bâjbâite, ca acum mulți ani.
Un alt aspect extrem de important pentru orice vizitator care se informează în prealabil pe internet ar fi legat de necesitatea de a clarifica faptul că multe dintre conacele și castelele promovate ca obiective turistice de neratat în județ sunt, de fapt, proprietăți private. Pentru că nu se specifică foarte clar în ce măsură castele sau conacele sunt vizitabile, te poți trezi ca turist într-o situație cel puțin stânjenitoare. Așa a fost, de pildă, pentru prietenii bucureșteni care, aflați la Arcuș, nu au avut acces nici măcar în curtea imobilului, ceea ce a fost o mare dezamăgire pentru ei. Informați corespunzător, ar fi știut la ce să se aștepte sau poate nu ar mai fi bătut drumul până acolo. Prin urmare, cei care se ocupă de promovarea obiectivelor turistice din județ ar face bine să clarifice foarte clar care sunt muzee de stat, pe care le poate vizita oricine, și care sunt proprietăți private cu regim special. Castelele precum cel de la Zăbala nu sunt muzee, chiar dacă figurează pe lista atracțiilor turistice din regiune. Ar trebui incluse poate în rândul hotelurilor, căci modul lor de funcționare se apropie mai degrabă de acestea decât de un obiectiv turistic cu acces deschis oricui.
În plus, în cazul celor de stat, ar fi util să existe clar peste tot nu doar informații despre valoarea și însemnătatea pe care o au, ci și indicații practice, legate de regulile de vizitare, de costul biletelor, de program, de posibilitatea de a primi un ghid etc. Cele mai multe dintre conace și castele nu au astfel de informații pe nicăieri. Totul este o chestiune de noroc. Nici măcar când ajungi la fața locului nu le găsești. Tot astfel cum, cu excepția unor magneți de frigider aduși la cerere sau a unor borcane de zacuscă, nu ai de unde să îți procuri suveniruri. Nu există nici materiale de promovare în mai multe limbi și nici tipărituri cu detalii privind domeniile respective pe care să le poți cumpăra și duce acasă. Totul trebuie păstrat în minte.
În timp ce unele obiective sunt incorect promovate, altele sunt „supramarketate”, în sensul că li se fac prezentări pompoase și atractive, care sunt contrazise de lipsa de spectaculozitate pe care o au în realitate.
Cât privește primul impact al oamenilor din alte zone cu aspectele sociale din Covasna, nu pot să nu pomenesc de nedumerirea pe care expunerea steagurilor secuiești și ale Ungariei pe casele sătenilor localnici o stârnește în mintea acestora. „Nu sunt o naționalistă, dar recunosc că nu am știut cum să interpretez arborarea acestor steaguri pe casele oamenilor și, până nu am primit câteva lămuriri, am fost tentată să percep afișarea lor ca pe ceva ostil”, mărturisește prietena cu care am călătorit.
Pe de altă parte însă, cea mai mare surpriză le-au oferit-o celor doi bucureșteni chiar oamenii locurilor, care nu doar că au răspuns și au oferit informații în limba română, dar au și demonstrat o amabilitate, o politețe și o deschidere greu de imaginat după prezentarea în presa centrală a unor incidente precum „micul de la Kaufland”. „Mie mi-a plăcut la Covasna. A fost o experiența faină, dar dacă ești genul turistului obișnuit, e greu să faci ce am făcut noi: să îți iei atâtea uși în nas pe proprietățile private și să bâjbâi după locuri. Mai bine te duci și stai la Spa la Balvanyos și gata”, a fost concluzia celuilalt prieten, care crede că zona trebuie promovată cu mult mai mult profesionalism și responsabilitate.
Több mint 2,2 milliárd forintos támogatásban részesülnek a Kárpát-medencében és a diaszpórában élő magyar közösségek, valamint a nemzetpolitikai célokat megvalósító anyaországi tömörülések – jelentette be a Miniszterelnökség nemzetpolitikai államtitkára kedden Budapesten, BGA Zrt. Gellérthegy utcai székházában tartott sajtótájékoztatón.
Potápi Árpád János jelezte: a koronavírus-járvány miatt a tavaszi-nyári rendezvényeknek nem tudtak támogatást megítélni. Reményét fejezte ki, hogy az év második felében az akadályok elhárulnak, és a határok is megnyílnak. A támogatási keretre 2019 decemberében kiírt négy pályázat eredményét ismertetve elmondta: másfél milliárd forinttal segítik a külhoni magyar oktatást és kultúrát, amiből egymilliárdot központi felhíváson, félmilliárdot négy regionális pályázaton keresztül osztanak ki. A központi pályázatra 2244 kérelem érkezett, amiből 655 nyert el támogatást. A regionális felhívásokra 1504 pályázat érkezett, ebből 691 kap forrást.
Segítik a többi közt a munkácsi Szent Erzsébet ingyenkonyha és melegedő fenntartását, működését, a Várdaróc Magyar Kultúregyesület identitásmegőrző tevékenységét. Támogatást kap az Erdélyi Magyar Látássérültekért Egyesület eszközbeszerzésre, a magyar közösségi ház felújítása Gömörpéterfalván, hozzájárulnak a muravidéki Meseút című dokumentumfilm készítéséhez, a nagykaposi görögkatolikus templom felújításához, a szórvány- és zarándokközpont befejezéséhez, felavatásához Déván.
Támogatják továbbá a nagyenyedi Bethlen Gábor Kollégium Alapítványának tehetségműhelyeit és a “Szülőföldön okosan” szakképzési programot Marosvásárhelyen – ismertette a részleteket Potápi Árpád János. Az ifjúsági és cserkészközösségek tevékenységének támogatására több mint 87 millió forintot különítettek el; 181 kérelmezőből 115-en kapnak támogatást. A forrásból részesül többek között az Észak-bácskai Magyar Cserkészegyesület és a Kárpátaljai Magyar Cserkészszövetség. Támogatják tudománynépszerűsítő történelemi estek szervezését Komáromban Trianon 100. évfordulója alkalmából, valamint a székelyföldi értékmentést: kihalóban lévő népi mesterségek bemutatását, oktatását Csíkkarcfalván, illetve ifjúsági önkéntesek képzését Gyulafehérváron.
Secretariatul de Stat pentru politici Naţionale din cadrul guvernului ungar lasează anual apeluri de proiecte pentru sprijinirea comunităţilor maghiare din afara graniţelor Ungariei (din România, Slovacia, Ucraina), acesta fiind, potrivit secretarului ungar de stat János Árpád Potápi, cel mai important sprijin acordat de ţara sa, pentru maghiari. În prima parte a acestui an, însă, finanţările au fost sistate, în contextul pandemiei de Coronavirus, acestea urmând să fie reluate în al doilea semestru al anului, în condiţiile în care impedimentele vor fi eliminate şi graniţele redeschise, a anunțat politicianul ungar pe pagina sa de Facebook.
Drept urmare, secretarul de stat János Árpád Potápi a anunţat rezultatele celor patru apeluri de proiecte, prin care Ungaria va acorda o finanţare totală de 6,2 milioane de euro, pentru sprijinirea educaţiei şi culturii maghiare de peste hotare.n concluzie, politicianul a explicat că apelurile deschise de proiecte, organizate anual de Secretariatul de Stat pentru Politici Naţionale, sunt unele dintre cele mai importante forme de sprijin pentru maghiarii din afara graniţelor Ungariei.
2 244 de solicitări au fost primite la apelul central de proiecte, dintre care 655 au primit finanţare. 1 504 de cereri au fost primite la apelurile regionale, dintre care 691 vor fi subvenţionate.
Vor primi finanţare, printre altele: Asociaţia Maghiară a Persoanelor cu Deficienţe de Vedere din Transilvania, pentru achiziţionarea de echipamente, precum şi Centrul de Etnosporă şi Pelerinaj din Deva, pentru finalizarea lucrărilor şi inaugurarea Centrului.
De asemenea, vor fi susţinute atelierele pentru tinere talente ale Fundaţiei Colegiului “Bethlen Gábor” din Aiud, iar la Târgu Mureş, programul de pregătire profesională “Inteligent pe meleagurile natale” (Szülőföldön okosan).
Localitatea natală a lui Kelemen Hunor, comuna Cârţa, urmează să fie gazda unui nou proiect, pe bani ungari, pentru salvarea valorilor tradiţionale, prin prezentarea şi predarea unor meşteşuguri populare pe cale de dispariţie. Aşezată chiar în centrul Ținutului Secuiesc, comuna Cârţa are norocul de a fi gazda unei Academii de Hochei şi a unui patinoar modern, foarte apreciat de echipele din întreaga ţară, finanţat de guvernul Ungariei şi vizitat adesea de personalităţi politice ungaro-maghiare.
După intenția de a fura Ardealul, marele reproș adus comunității maghiare din România este acela că refuză să învețe și să vorbească limba statului. Oricâte explicații s-au oferit în timp despre dificultatea la care sunt supuși elevii maghiari când vine vorba despre modalitatea de predare a limbii române în școli, răspunsul celor din banca acuzării e mereu același: „Să învețe, domne, limba română că trăiesc în România! Sau să plece la ei în Ungaria dacă nu le convine” – desigur, cu variante multiple, deseori grosolane, ale acestei idei.
Deși lucrurile par a începe să se schimbe, în sensul că cineva în zona guvernamentală începe să accepte că un minoritar care acasă, pe stradă și la școală vorbește exclusiv în limba maternă trebuie ajutat și susținut să învețe limba statului. Metoda de până acum, prin care copiii maghiari foloseau aceleași manuale și răspundeau la aceleași cerințe cu cei români, în mod clar nu a fost eficientă și nu are rezultate pozitive. Din informațiile primite de la Inspectoratul Școlar Județean Covasna reiese că noile programe școlare pentru minoritatea maghiară s-au aliniat directivelor europene, ceea ce naște speranța unei schimbări într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat, chiar dacă prezentul nu diferă de ce a fost până acum.
Totul este cu atât mai încurajator, cu cât perspectiva din care cadrele didactice din regiune privesc lucrurile este nu doar pragmatică, ci aproape poetică.
„Limba română este, pentru minoritatea maghiară, limbă ne-maternă care îi oferă minorității maghiare competențele lingvistice necesare inserției sociale. Limba română este un instrument de comunicare care îi formează elevului de etnie maghiară, pe lângă competența lingvistică, competența culturală, interculturală, respectiv competența suport pentru dezvoltarea personală”,
Prin aceste fraze, inspectorul școlar general Kiss Imre dovedește nu doar că maghiarii vor să învețe română, ci și că o percep ca pe o investiție necesară pentru propria dezvoltare și pentru formarea lor ca persoane multiculturale.
Este de netrecut cu vederea modul subtil și elegant prin care inspectorul Kiss Imre abordează și corectează formularea care naște controverse și generează conflicte, respectiv „limba română ca limbă străină pentru minoritatea maghiară”. Pentru românii patrioți, vehicularea acestei sintagme este un fel de blasfemie și se traduce adesea ca o raportare eronată și ostilă a etnicilor maghiari la limba statutului. Or, înlocuirea termenului „străină” cu „ne-maternă” este o soluție pe cât de rafinată, pe atât de împăciuitoare. De altfel, inspectorul a făcut precizarea că nici în Legea Educației Naționale nu există noțiunea de „limba română ca limbă străină pentru minoritatea maghiară”, noțiune care este uzitată eronat, așadar, îndeosebi în presă și în spațiul public.
Prin urmare, lămurită fiind terminologia optimă de exprimare a problemelor din prezent, nu ne rămâne decât să ne bucurăm de faptul că există un cadru legal care ne umple tuturor sufletele de speranțe, întrucât aflăm că au fost elaborate programele noi începând cu clasa pregătitoare până la clasa a VIII-a, la disciplina limba română studiată de minoritatea maghiară, pentru a facilita învățarea limbii române și mai ales comunicarea în limba română. Ne mai rămâne apoi să așteptăm ca toate aceste aspecte cuprinse în legislație să se și implementeze realmente, iar problema limbii române să devină pentru generațiile viitoare de maghiari doar o amintire în fața căreia vor zâmbi îngăduitor.
Nemulțumit de cantităţile uriaşe de sticle de plastic şi de alte deşeuri care ajung în Ungaria prin intermediul râurilor Tisa şi Someş, preşedintele János Áder le-a trimis câte o scrisoare omologilor săi din România, Klaus Iohannis, şi Ucraina, Volodimir Zelenski, în care reclamă aceste probleme, cerându-le celor doi şefi de stat să le solicite autorităţilor din ţările lor să găsească o soluție, informează Agerpres.
În scrisorile postate marţi pe site-ul Biroului Prezidenţial, este menţionat faptul că inundaţiile recente au adus peste graniţă deşeuri care sunt în prezent periculoase din punct de vedere epidemiologic, care au impact asupra pescuitului, turismului şi a faunei şi florei.
Ader a remarcat că guvernul ungar s-a adresat în câteva rânduri, fără succes, autorităţilor din ţările vecine. Principala problemă o reprezintă gunoaiele aruncate în luncile inundabile ale râurilor, a adăugat el.
De la începutul anului şi până în prezent, în Tisa s-au acumulat 2.258 de metri cubi de gunoaie, a scris János Áder, iar din Someş au fost înlăturate, până la 13 iunie, 938 de metri cubi de deşeuri.
„Consider dezamăgitor faptul că poluarea… nu a încetat”, a mai scris Áder, care a adăugat că deşeurile reprezintă o ameninţare de durată asupra fragilului ecosistem al râurilor. Preşedintele Ungariei a conchis că o astfel de situaţie nu este în conformitate cu standardele europene.
A devenit deja o obișnuință să ne începem vara cu comentarii despre rezultatele obținute de absolvenții de liceu la examenul de Bacalaureat. Ne dăm cu părerea despre cât de ușoare au fost subiectele, cât de puțini promovează, cât de prost e sistemul sau cât de inutile pentru viață sunt informațiile pe care le asimilează copiii în școlile de la noi și ne alarmăm inflamați cu privire la soarta de mâine a țării care, credem noi, se va umple de incompetență.
În ce măsură limba română este sau nu utilă pentru un tânăr maghiar din România zilelor noastre numai el și familia lui pot decide. Un lucru este însă cert: tineri maghiari care vorbesc fluent limba română sau la un nivel conversațional mediu sunt din ce în ce mai puțini. Fenomenul este complex și nu ține numai de lipsa lor de interes față de limbă, ci și de felul în care aceasta este predată în școli, unde miza nu pare a fi câtuși de puțin aceea ca maghiarii să ajungă să vorbească românește. Dimpotrivă, analizând fenomenul, ai senzația că cineva are un interes ascuns să îi împiedice pe elevii maghiari să cunoască limba statului – dar aceasta este o altă discuție și merită tratată separat.
Revenind la Bacalaureat, un examen care are limba și literatura română ca probă obligatorie pentru toată lumea, în Secuime am observat un paradox care mă frământă și pe care l-am mai abordat și cu alte prilejuri. După cum am afirmat deja, copiii și tinerii care înțeleg și vorbesc limba română sunt puțini – mai puțini decât cei care iau Bacul. Cu toate acestea, rata de promovabilitate din zonă nu diferă în general prea mult față de cea de la nivel național. De pildă anul acesta, după contestații, 62, 17% din elevi (atât de la liceele cu predare în limba română, cât și de la cele cu predare în maghiară) au luat Bacul în județul Covasna. Harghita are un procent mai mic, respectiv 57,54% – deci mai mult de jumătate. În acest context, similar de la an la an, nu se poate să nu te întrebi cum poate cineva care nu stăpânește o limbă, în cazul de față limba română, să scrie și să vorbească despre scriitori și operele acestora, astfel încât să obțină note de trecere – uneori chiar și note de 8, 9 și 10. Cum să pricepi Creangă, Caragiale, Slavici, Eminescu, Rebreanu, Sorescu etc., cum să pătrunzi tainele figurilor de stil și sensurile frazelor, când tu nu cunoști termeni de bază precum „sprânceană”, „gogoșar”, „nasture” sau „pătlăgea”? Și cum să mai și scrii despre toate astea?
O discuție pe această temă am avut-o în 2015 cu inspectorul general de la IȘJ Covasna, Kiss Imre, care mi-a oferit o explicație publicată atunci în ziarul local Observatorul de Covasna.
„De ani de zile se vorbește despre acest aspect. Însă elevii care intră la liceu și care vor să ajungă mai departe la facultăți învață lecturi, fraze, poezii. Le memorează pur și simplu ca să ajungă la o performanță. Faptul că ei în viața de zi cu zi nu vorbesc limba română se explică prin lipsa orelor de conversație. Ei au 4-5 ore de română pe săptămână, dar la orele acelea nu comunică efectiv în limba română, de aceea ei doar memorează lecțiile“, a explicat Kiss Imre.
De atunci, am mai cunoscut părinți și elevi care au confirmat că memorarea este soluția de bază pentru promovare la proba de limba și literatura română de la Bac sau de la Evaluarea națională.
E drept că memorarea comentariilor este încă o practică obișnuită în școlile din România, dar, personal, consider că este de-a dreptul imposibil să memorezi atât de multe texte într-o limbă pe care nu o înțelegi. Deși cunosc câteva expresii uzuale în limba maghiară și sunt puțin familiarizată cu scrierea, sunt absolut convinsă că nu aș reuși niciodată în această viață pe Terra să memorez ceva scris de Sándor Petőfi sau Áron Tamási, ori să învăț comentarii pe de rost despre opera lor. Dar în cazul meu această neputință a fost valabilă și pentru autorii români. Nu îmi aduc aminte să fi învățat vreodată pe de rost un comentariu. Nici măcar cu riscul de a primi o notă mică la teză. De aceea, manifest un respect imens pentru toți copiii care au răbdarea să facă așa ceva și care reușesc să stocheze atât de multă informație pe „hard-urile” lor.
Dacă prezentul seamănă încă izbitor de mult cu trecutul, viitorul se arată ceva mai promițător pentru elevi. Inspectorul școlar general, Kiss Imre, ne-a informat, la solicitarea contact-kontakt.ro, că lucrurile încep să se îndrepte într-o direcție nouă și că noile programe școlare pentru minoritatea maghiară s-au aliniat directivelor europene. Asta înseamnă că au fost elaborate programe noi, începând cu clasa pregătitoare până la clasa a VIII-a (an școlar 2020-2021), la disciplina limba română studiată de minoritatea maghiară pentru a facilita învățarea limbii române și mai ales comunicarea în limba română.
„Având o nouă paradigmă, și anume cea comunicativ – funcțională, programa disciplinei Limba și literatura română pentru minoritatea maghiară, determină o abordare specifică a predării – învățării limbii române și, prin urmare, conceperea unor subiecte la examenul de Evaluare națională adaptate acestui nou tip de programă. Fiind programe diferite de studiu a limbii și literaturii române și subiectele vor fi diferite, respectând astfel paradigma programei specifice”
Kiss Imre
Inspectorul a adăugat că în acest an școlar, la simulare, ar fi trebuit aplicat acest tip de subiect pentru elevii din clasa a VII-a, ceea ce nu s-a întâmplat, cel mai probabil din cauza pandemiei. Înțelegem deci că, de fapt, în practică nu s-a schimbat nimic. Încă. Putem totuși spera, pentru că știm deja că speranța moare ultima. Dar, până când faptic examinarea elevilor maghiari va fi diferită de cea de până acum, aceștia ar face bine să-și antreneze memoria, căci promițătorul viitor nu pare prea aproape.
„Bătălia” pentru pozițiile de membri în Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) s-a încheiat marţi, 30 iunie. Între cei șapte membri votați de Parlament nu se află și Dan Tănasă, care își depusese candidatura pentru a treia oară. În schimb, cu un număr de 293 voturi „pentru”, Horia Grama, membru PSD din 1992 (PDSR) a reușit să obțină poziția râvnită.
Adorat de cei pentru care este un erou al neamului, hulit de cei care îl percep ca pe un antimaghiar înverșunat, Dan Tănasă se laudă că a obținut cele mai multe voturi din zona candidaților fără susținere politică (42 de voturi „pentru”). În plus, singura justificare a eșecului cu care tocmai s-a confruntat vine, în opinia sa, din sfera politicului. „CNCD este instituția privată a UDMR, singura și eterna formațiune politică care poate conduce CNCD. În România trăiesc 18 minorități naționale, dar CNCD trebuie musai condus exclusiv de UDMR (chestiune care reprezintă în sine o discriminare pe criterii etnice a celorlalte minorități naționale din România! Dar asta e doar un detaliu care nu deranjează pe nimeni)”, afirmă Dan Tănasă cu privire la subiect.
Mai norocos, Horia Grama, a cărui candidatură la CNCD a devenit virală pe net după ce presa a adus în atenția publicului greșeala de ortografie apărută în cererea semnată și înaintată către instituția din care face deja parte, este mulțumit de rezultat. „Prin prezenta î-mi depun candidatura”, scria noul membru al CNCD cu puțin timp în urmă, stârnind valuri de amuzament pe rețelele de socializare. De altfel, uitându-ne la parcursul său în carieră, am putea desprinde fără rezerve concluzia că norocul a fost mereu de partea sa și l-a plasat în diferite poziții cheie. De la prefect al județului Covasna, la deputat în Parlamentul României, unde a ocupat recent și postul consilier al președintelui Camerei Deputaților, până la președinte al Agenției Nucleare pentru Deșeuri Radioactive (ANDR), Grama a găsit mereu o cale de a ocupa poziții cheie.
Dar, cum uneori norocul îi mai și trădează pe oameni, în ciuda numelui său parcă predestinat, Grama pare să aibă mare ghinion când vine vorba de gramatică. Poate tocmai din acest motiv nici nu i se pare celebra sa greșeală o crimă. Întrebat de o jurnalistă a ziarului local Observatorul de Covasna cum comentează povestea lui „î-mi”, noul membru al CNCD spune: „În primul rând, îmi cer scuze pentru greșeala aia. Când am scris cererea și declarațiile alea, eram într-un loc mai impropriu, presat de timp. Da, am greșit și recunosc greșeala, dar e chiar așa o crimă?”
La urma urmelor, gradele de comparație ale adjectivelor nici nu ar trebui să constituie un impediment în calea atingerii obiectivelor pe care Grama și le-a propus pentru mandatul de la CNCD. La fel cum nici dezacordurile și alte greșeli gramaticale care se strecoară în discursul său nu ar avea de ce să conteze. „Eu sunt unul dintre membrii acestui Colegiu Director, care ia în discuție toate sesizările privind discriminarea, pe toate palierele, care, printre altele, în afară de cazurile de discriminare, mai face și prevenție, mai urmărește și rezolvarea cazurilor și întrajutorarea celor care au fost discriminați și așa mai departe”, spune noul membru al Colegiului Director al CNCD, care pledează pentru o poziție echidistantă între români și maghiari.
Ușurința cu care trece peste gafele sale de ortografie și gramatică se poate explica și prin experiența pe care o are în acest sens. În 2015, în contextul în care legea împotriva fumatului în spațiile publice era intens dezbătută de societatea civilă și presă, Horia Grama, pe atunci deputat PSD, a intrat în atenția întregii țări după ce a solicitat amenajarea de locuri pentru fumat inclusiv în ambulanțe.
Pentru cârcotașii care doresc să afle câteva dintre realizările pe care Horia Grama le considera notabile în 2012, pe când se afla în poziția de deputat, aducem în prim plan o declarație mai veche. „Prin colaborarea cu președintele Consiliului Județean Constanța am reușit să ducem la mare 3.000 de copii în decurs de trei ani, iar acest program va continua. De asemenea menționez faptul că am ajutat bisericile ortodoxe din județ cu sume însemnate și am de gând să le ajut în continuare”.
Toate acestea ne dau speranțe că, în următorii cinci ani, la CNCD treaba va merge ca unsă și datorită eforturilor pe care negreșit Horia Grama le va depune. Restul echipei în care va lucra este formată din Claudia-Sorina Popa, Adrian Diaconu, Asztalos Csaba, Jura Cristian şi Cătălina Olteanu, precum şi din Maria Moţa care se află în Colegiului Director pentru un rest de mandat care expiră în 2023. Dar fără jurnalistul „erou național”.
Recent, agenția ungară MTI a publicat un articol din care reiese că, pe fondul restricțiilor impuse de autorități în vederea combaterii epidemiei de corona virus, slujba în limba maghiară la care ar fi urmat să participe ceangăii din Bacău a fost amânată. Este vorba despre o slujbă care are loc o dată pe lună și care s-ar fi putut ține, respectând regulile valabile după relaxare. Felix Măriuţ, parohul romano-catolic de la Faraoani, care oficiază slujbele în maghiară, a precizat portalului Maszol.ro: „Episcopia Romano-Catolică de Iaşi a dispus anularea slujbei din luna iunie, deoarece biserica din Bacău desemnată pentru acest scop este prea neîncăpătoare și oamenii vin din sate diferite, nu pot fi asigurate condiţiile corespunzătoare”, se arată în sursa citată.
Favorizată de context, măsura nu ar fi avut de ce să trezească suspiciuni în rândul credincioșilor dacă ea s-ar fi aplicat și în cazul slujbelor oficiate în limba română. După spusele lui János Antal, preşedinte al Asociaţiei Culturale Faraoani, care organizează deplasările din mai multe localităţi ceangăieşti la slujba maghiară de la Bacău, interdicția a fost aplicată exclusiv în cazul ceangăilor.
Ceangăii din Moldova, care după unele studii vorbesc un dialect local al limbii maghiare, iar după alte studii se consideră a fi bilingvi, „care vorbeau românește în graiul lor vechi adus din Transilvania”, reprezintă un subiect de dispută între cercetători.
Prin Tinka Nistor, preşedinta Asociaţiei Sfântul Ştefan din Pustiana, cea mai importantă susţinătoare a slujbelor maghiare în Moldova, se încearcă de aproape treizeci de ani convingerea conducerii Diecezei de Iaşi pentru autorizarea celebrării slujbelor și în limba maghiară.
Episcopul Petru Gherghel, originar din Neamț, deci cunoscător al ceangăilor și probabil având el însuși origini ceangăiești, aflat la conducerea diecezei timp de 41 de ani, care s-a pensionat în luna august 2019, spunea la începutul anilor 2000 că va permite slujba în limba maghiară doar dacă se va convinge că cel puţin 2% din credincioşi nu înţeleg limba română. Mai târziu, a refuzat slujbele în maghiară pe motivul că limba ceangăiască nu este identică cu limba maghiară. În sfârşit, în perioada organizării vizitei Papei Francisc în România în anul trecut, începând din ianuarie 2019 a permis ţinerea unei slujbe în limba maghiară în biserica parohială Sfântul Nicolae din Bacău, în amiaza ultimei duminici a fiecărei luni.
Pe de altă parte, dată fiind speranța unei reveniri la normalitate, Dieceza de Iaşi nu ar avea nimic de câștigat din acest joc. Ar fi cel mult o șicană școlărească, lipsită de sens, care nu ar face decât să păteze imaginea instituției. Nici măcar crearea unui precedent în vreme de COVID-19 nu ar garanta interzicerea definitivă a slujbelor în limba maghiară.
În cele opt judeţe moldovene care aparţin Diecezei din Iaşi – potrivit datelor publicate pe site-ul diecezei – sunt înregistraţi 206 000 de credincioşi romano-catolici. Cercetătorii maghiari estimează la 30-40 000 numărul catolicilor ceangăi din Moldova, ceea ce ar justifica oficierea de slujbe și în limba maghiară.
Același episcop Petru Gherghel susținea în cadrul unui discurs la Seminarul Internaţional „Originea, limba şi cultura ceangăilor” (2002) faptul că „ceea ce însă ne preocupă și ne interesează cel mai mult este starea de spirit a acestor credincioși, sentimentele și convingerile lor. În acest sens respingem și considerăm neavenite toate analizele și soluțiile care nu țin cont de convingerea catolicilor din Moldova, a tuturor celor care vorbesc o limbă sau alta și cum este și firesc a celor care sunt definiți sau mai bine zis porecliți, ceangăi. Termenul de ceangău nu reprezintă un etnonim, nu desemnează o etnie deosebită și nu este însușit de majoritatea celor cărora le este atribuit. Așa ne-au spus și așa ne spun istoricii și toți cei care alcătuiesc sau se ridică din acest grup al catolicilor moldoveni.”
Magyarország Romániában végrehajtott gazdasági programjaira vonatkozó megállapodási tervezetet kért a román külügyminiszter magyar hivatali kollégájától. Erről az AGERPRES hírügynökségnek adott interjúban beszélt Bogdan Aurescu.
A román diplomácia vezetője az interjúban említést tett Szijjártó Péter magyar külügyminiszterrel tartott bukaresti találkozójáról, felidézve, hogy a román fél a ‘Magyarországgal való reális partneri viszonyt’ óhajtja megteremteni, ugyanakkor azt szeretné, hogy a magyar fél kilépjen a ‘provokáció logikájából’ a Romániával való viszonya tekintetében.
Aurescu beszélt a szomszédos ország Románia területén bonyolított gazdasági programjáról is, kijelentve: határozottan kérte, hogy a felek kétoldalú megállapodást írjanak alá ennek megvalósításáról.
‘A megállapodás a következő alapelveket kell hogy tartalmazza: a román hatóságok bevonását, az átlátható és hátrányos megkülönböztetést nélkülöző jelleget, valamint azt, hogy a versenyre és állami támogatásokra vonatkozó romániai és uniós jogszabályok figyelembevételével valósuljanak meg’ – jelentette ki a román külügyminiszter.
Aurescu beszámolója szerint kérte magyar hivatali kollégáját egy olyan megállapodási tervezet kidolgozására, amely tiszteletben tartja a felsorolt szempontokat, és lehetővé teszi a tárgyalások megkezdését.
Acest site folosește "cookies". Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosirii acestora. Cookie settingsACCEPT
Privacy & Cookies Policy
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these cookies, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may have an effect on your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.
