Știe deja toată lumea că vineri a fost Ziua Imnului. Nu știu în alte localități cum au stat lucrurile în privința participării românilor iubitori de neam și patrie la acest eveniment, dar la Sf. Gheorghe puteai număra maximum 60 de persoane (din care nu se știe câți erau acolo aduși de la muncă). Situația nu e nouă. Aceeași prezență scăzută a fost mereu și la Ziua Drapelului, dar și la marea sărbătoare de 1 Decembrie. 

Ultima oară când am amendat comunitatea de români pentru lipsa de participare la Ziua Imnului, în urmă cu câțiva ani, cineva a comentat că știrea publicată de ziarul local, prin care se anunța că vor avea loc defilări și alte manifestări cu acest prilej, a fost prea mică și n-a văzut-o. O scuză penibilă, firește, prin care se încerca plasarea responsabilității către alții. 

Cei mai mulți români din Sf. Gheorghe surprind în general prin neparticiparea la evenimente. Că vorbim de evenimente culturale sau de evenimente de tipul celui de vineri, românii participă în număr foarte mic. Este un mister pe care încă nu reușește nimeni să îl deslușească. Dacă n-aș trăi aici, aș zice că în orașul acesta mai locuiesc maximum 500 de români. 

O explicație plauzibilă ar fi doar una singură, naționalismul și patriotismul românesc s-au mutat în online. Spun asta pentru că, din spatele tastaturilor de pe gadgeturi, cu fiecare prilej care se ivește și cu fiecare subiect fierbinte care apare în prim-plan, oamenii se manifestă fervent, împroșcând cu vorbe acide conaționalii de altă etnie, din dorința aprigă de a-și apăra țara, pământul străbun, valorile și cultura. De pe conturile de socializare și din confortul canapelelor de acasă, patrioții pornesc un adevărat război. Doar în realitatea fizică aceste porniri sunt inhibate și anihilate până la mirare. 

E drept că și organizatorii au căzut într-o platitudine exagerată. Toate aceste manifestări seamănă teribil între ele. Oamenii s-or fi și săturat să vadă aceleași trupe defilând pe același traseu și să asiste an de an, de câteva ori pe an, la niște programe copy-paste. Dacă nu ții pasul cu vremurile și rămâi cantonat în 1800 … pierzi și bruma de susținători pe care o aveai. Nemaivorbind de faptul că nu se dau zile libere cu aceste ocazii și că, la ora la care au loc manifestările, oamenii sunt la serviciu. 

Sunt de părere că, dacă vineri ar fi fost Ziua Imnului Maghiarilor, străzile orașului Sf. Gheorghe ar fi fost inundate de oameni. Nu neapărat pentru că sunt mai mulți, ci pentru că le pasă. Ei și-ar fi luat o zi de concediu, și-ar fi pus pe ei straie strămoșești și ar fi ieșit mândri să sărbătorească ceva ce ține de identitatea lor. Pe noi cine ne împiedică să facem asta?

Anul acesta, ghinionul a fost și mai mare că, mâna de naționaliști care fluturau adesea drapelul României în Piața Mihai Viteazu, asigurând în felul acesta un public minim pentru manifestările de acest gen, s-a aflat la Odorheiul Secuiesc. Altfel, în loc de 60 de oameni, ar fi fost poate vreo 100, cu completare din exterior. 

Cam atât despre naționalismul și patriotismul iubitorilor de neam și patrie străbună de la noi. Altfel spus, se caută patrioți pentru sărbătorile oficiale.