Există sau nu există Ținutul Secuiesc? – gâlceava neînțelepților care nu se mai sfârșește

Vizita întreprinsă de premierul Marcel Ciolacu în județele Harghita, Covasna și Mureș a dat naștere unui nou context pentru declarații controversate, care au aruncat în aer opinia publică.

Ce afirmații a făcut Ciolacu despre maghiarii din aceste județe și despre Ținutul Secuiesc știe deja toată lumea. Cine nu știe poate afla printr-o simplă căutare pe Google. Ce reacții au trezit declarațiile sale, tot așa, se poate afla de pe internet. De partea cui este dreptatea și cu ce argumente și-o câștigă fiecare este prea puțin relevant. Pentru unii. Pentru cei mai mulți însă ele par nu doar să conteze, ci și să trezească – a câta oară oare? – nevoia de a dezbate sau de a se inflama pe subiect.

Locuiesc de 9 ani în Ținutul Secuiesc, cel fără de autonomie teritorială, dar definit prin prezența majoritară a maghiarilor ale căror tradiții, cultură și obiceiuri dăinuie aici de secole. În acești 9 ani, m-am plictisit deja de subiectul „Există sau nu există Ținutul Secuiesc?” – pe care eu, de mult, l-am încadrat în capul meu în categoria non-subiecte. Ceea ce mă consternează însă este faptul că, în continuare, lumea reacționează la o astfel de temă. Practic, episodul Ciolacu din aceste zile este ca vizionarea unui film slab pe care, când nu ai abonament la Netflix sau HBO, trebuie să îl vezi iar și iar pe cine știe ce post de televiziune, pentru că doar de atâta are aceasta buget să cumpere spre difuzare.

Și, pentru că astfel de afirmații apar cu precădere în anii electorali, în loc să spun pe șleau ce cred că se întâmplă, de fapt, prefer să relatez un dialog pe care l-am avut la un moment dat cu o doamnă originară din Africa de Sud. Ne întâlniserăm pe teritoriul Regatului Marii Britanii, ambele în calitate de imigrante, și discutam despre motivele care ne-au determinat pe fiecare să plecăm din țările de proveniență. Numitorul comun era corupția – atât de mare în ambele state, că nu mai putea fi îndurată. Și mai era ceva! Conform celor relatate de doamna respectivă, atunci când în Africa de Sud se încerca redirecționarea atenției maselor de la problemele cu adevărat relevante, se juca mereu cartea rasismului. Așa-i că-i un scenariu care vi se pare cunoscut?