Pe vremea când lucram ca jurnalist local în județul Covasna, dezvoltasem împreună cu colegii de breaslă fel și fel de glume despre cum în zona aceasta oamenii nu prea săvârșeau fapte care ar fi putut genera știri cancanistice. Rata infracționalității era scăzută comparativ cu alte județe, ceea ce, dincolo de glumele de redacție, ne dădea o stare de confort psihic și de siguranță.
Pe durata perioadei de izolare impusă de autorități la nivel național, am observat însă că în presa locală au apărut surprinzător de multe vești despre furturi și abateri de la litera legii, care par să contrazică declarațiile oficiale conform cărora, la nivel național, rata infracționalității a scăzut simțitor.
Numai de la începutul lunii mai, în presa locală am citit despre cel puțin patru situații de fapte ilicite, fie că a fost vorba de spargerea unor magazine din mediul rural, de condus fără permis și sub influența băuturilor alcoolice sau de deținere și trafic de droguri. Acum, când oamenii se deplasează numai în caz de nevoie urgentă și numai cu declarații pe proprie răspundere privind motivul deplasării de la domiciliu, semnalarea atâtor fapte ilegale într-un timp atât de scurt și într-un județ atât de liniștit în vremuri de normalitate reprezintă pentru mine un motiv de îngrijoare.
Nu mai este un secret pentru nimeni că județul Covasna, la fel ca și Harghita, este unul dintre cele mai sărace din țară. În perioada aceasta în care locurile de muncă s-au desființat pe bandă rulantă, redresarea economică este vehiculată doar la nivel de promisiune de către autorități, iar statul în casă înfometează la propriu oamenii care nu aveau oricum surse de venit stabile și lucrau ca zilieri sau chiar adunau din gunoaie înainte de a fi păziți de mașini MAI pentru a fi forțați să se conformeze regulilor de izolare, toate mă conduc spre gândul că va urma o perioadă tulbure în care infracționalitatea va crește simțitor în regiunea aceasta. Și nu mă gândesc neapărat la rău-făcătorii care cu asta se îndeletnicesc de când se știu, ci la cei care vor fi împinși la furt de sărăcie și de foame.
Aleg să închei însă într-o notă optimistă, exprimându-mi speranța că numai subiectivismul meu și liniștea care face mult prea vizibile astfel de știri sunt de vină pentru îngrijorarea mea care, cel mai probabil, se va spulbera odată cu revenirea la normalitate, când totul va fi doar amintirea unui vis urât pe care l-am împărtășit cu semenii noștri.
Mirela Cara Dragu