În urmă cu câteva săptămâni, presa internațională vuia despre intenția declarată a Ungariei de a reveni la valorile creștine și a îngenunchea comunitățile LGBTQ. În funcție de propriile convingeri, oamenii au aplaudat frenetic această inițiativă sau au criticat aspru lipsa de toleranță și închistarea într-un conservatorism considerat nociv.
Când totul părea un subiect dat uitării ca oricare altul, pe internet a explodat brusc știrea cu eurodeputatul ungar József Szájer, membru al partidului lui Viktor Orbán, FIDESZ, şi al PPE, prins „la furat” de plăceri trupești interzise, printr-o locuință din Bruxelles, de unde a trebuit să fugă în pielea goală ca Nică de la scăldat, mai ales că încălcase și interdicțiile privind carantina. În apartamentul în care se dezlănțuia dezmățul, erau 25 de persoane, față de patru câte permiteau condițiile impuse de COVID-19.
În urmă cu ceva timp, un alt propovăduitor al purității creștine, Zsolt Borkai, membru al aceluiași partid și primar al orașului Győr, apăruse de asemenea în online, într-un filmuleț care îl surprindea în ceea ce pare că ar fi fost o orgie pe un iaht din Marea Adriatică.
Toate bune și frumoase, oamenii au dreptul la viață intimă și pot face cu trupurile lor ceea ce consideră ei că li se potrivește, fără să dea socoteală nimănui. Însă ceea ce nu pricep eu este acest fariseism pervers pe care l-am întâlnit și la o parte din susținătorii familiei tradiționale de la noi, când cu referendumul pentru schimbarea Constituției.
Dacă ne uităm puțin la cum se prezintă József Szájer în lume, am zice că ne aflăm față în față cu un model de existență umană și comportament impecabil. Cu o soție care excelează în viața profesională, fiind judecător al Curţii Constituţionale de la Budapesta, Szájer, om ajuns la respectabila vârstă de 59 de ani, membru fondator al FIDESZ şi fost parlamentar în Legislativul maghiar, pare să nu trăiască decât pentru valorile creștine și tradiționale și pentru moralitate. Din ce spune presa despre activitatea sa, reiese că s-a remarcat adesea prin atacuri dure la adresa comunității LGBTQ, fiind foarte aprig doritor de a interzice drepturile celor care o compun.
La rândul său, Zsolt Borkai este și el cineva în societate. A fost medaliat cu aur la gimnastică la Olimpiada din 1988 de la Seul și, în plus, a reușit să convingă oamenii să îl voteze ca primar, reprezentând un partid care se înfățișează ca o redută a creștinătății și a valorilor familiei.
Ce-i drept, povestea asta nu are în ea nimic nou. Cel puțin nu pentru cei care au citit „Decameronul” lui Boccaccio. Dacă pentru călugărițele desfrânate din vremurile acelea se poate căuta însă scuza în mentalitatea epocii, în cazurile de față nu poți să nu te întrebi care este miza. Câți bani sunt în joc de vrei să te dezici de tine și să pledezi pentru ceva ce nu te reprezintă? Practic, să te auto interzici! Ce altceva te mână în această goană după conduită creștină și valori în care nu crezi, cât timp decapitearea nu e o amenințare pentru tine?
E un mister ce ține poate de complexitatea psihologiei umane pe care n-o să pot să-l descifrez aici. Însă un lucru are sigur relevanță. Prin această psihologie a duplicității, regăsită și la mulți din preoții ortodocși care au ținut paginile de scandal de pe la noi, precum celebrul Pomohaci, ne dovedim, o dată în plus, că suntem cu maghiarii mai frați decât ne-am aștepta. De aceea cred că a sosit timpul să-i învățăm și pe ei zicala noastră veche, dar încă actuală, prin care suntem îndemnați să nu facem ce face popa, ci să ne rezumăm doar la a face ce ne zice. Restul, vorba aceea, e cancan.
Foto: Facebook Naughty Nons
