Se spune că oamenii sunt oglinda ta, în sensul că ei se raportează la tine, așa cum tu te raportezi la ei. Dacă energia pe care o eliberezi în jurul tău este una negativă, tot de negativitate ai să ai parte. Altfel spus, ce semeni aia culegi.
Fac această introducere care sună ca un text desprins din cărțile americane de dezvoltare personală doar cu scopul de a face trecerea către un subiect pe care îl am în minte de câteva săptămâni și pe care nu am găsit calea cea mai potrivită să-l atac.
Spre sfârșitul lunii mai, la Sf. Gheorghe, au venit de la București niște delegați ai Poștei Române. În știrea care informa oamenii cu privire la vizita respectivă, se făcea precizarea că delegații respectivi au fost întâmpinați de subprefectul Cosmin Boricean, facilitator al dialogului ulterior purtat de către oaspeți și prefectul Ráduly István.
Mi-a atras atenția un comentariu plasat de o doamnă, româncă, la știrea respectivă. „Se pare că domnul prefect a avut nevoie de translator!!!! ”, spunea aceasta și cita din știre de unde desprinsese concluzia respectivă.
Faptul că subprefectul român a fost prezent la întâlnirea respectivă alături de prefectul de etnie maghiară a conturat în capul doamnei respective o singură concluzie: prefectul nu vorbește românește! În mod evident, formularea „facilitator al dialogului” o îndreptățea să creadă că i se revelase acest adevăr și astfel a simțit probabil un fel de obligație morală de a transmite mesajul mai departe pentru a scoate lumea din beznă.
Ce ușor este să desprinzi asemenea concluzii! Și cum se lansează astfel de informații fără niciun temei, doar pentru că cineva a avut „înțelepciunea” să citească printre rânduri și să perceapă mesajul ascuns, apoi l-a dezvăluit lumii!
Pentru că nu îmi place să las lucrurile nerezolvate și nu cred în concluzii pripite, am luat legătura cu Cosmin Boricean, subprefectul în discuție, și l-am întrebat dacă a mers la întâlnirea cu reprezentanții Poștei Române pe post de translator.
Am primit, desigur, confirmarea că doamna care comentase se afla într-o eroare gravă. Subprefectul mi-a explicat că a lucrat ani de zile pe un post important în cadrul Poștei Române, cunoaște foarte bine compania, cu bune și cu rele, și, datorită cunoștințelor și informațiilor pe care le deține, prezența sa la discuții era mai mult decât necesară. Simplu ca bună ziua!
După discuția cu subprefectul român, mi-a trecut a nu știu câta oară prin cap că, pur și simplu, unii oameni au așa de multă nevoie de negativism și victimizare, că îți dau sentimentul că stau la pândă să vâneze argumente care să le susțină teoriile despre discriminare și despre cât de rău se trăiește în comunitățile locuite majoritar de maghiari.
Ca titlu informativ, prefectul vorbește română bine. La întâlnirile cu presa nu vine niciodată însoțit de un translator. Altfel, n-ar lucra într-o instituție de stat din România. Sună logic, nu?
Foto: spysource.net
