Categories
Opinii Politic

Să fii român – tot ce îți trebuie ca să meriți să fii votat

Citeam zilele trecute despre Victor Ponta, care, referindu-se la alegerea lui Piedone ca primar al Sectorului 5 din București,  a afirmat într-un interviu că asistă la „un discurs neofascist” în România, pe care eu nu poate să îl împărtășeasă. „Dacă-l alegi pe Fritz ești frumos, deștept și corect, dacă îl alegi pe Piedone ești rău”, își explica liderul Pro România poziția. 

Ideea din afirmația lui Ponta nu mi s-a părut deloc nouă. Acest mod de raportare la electorat l-am regăsit în zilele de după recentele alegeri locale și la unele partide din Covasna, precum și la susținătorii acestora. Pare cumva trăsătura comună a partidelor românești. 

În discursul public al unora dintre reprezentanții partidelor care nu au reușit să atingă pragul de 5% în alegerile locale – ceea ce la Sfântu Gheorghe a avut drept consecință reducerea numărului de consilieri locali români, de la patru la unu – am observat același mod de a pune problema.

În loc să își asume public lipsa de implicare, inexplicabila și surprinzătoarea inactivitate din perioada campaniei electorale, mai ales în contextul în care defilau cu oameni aproape necunoscuți opiniei publice locale, mulți s-au oțărât pe electorat. Pe rețeaua de socializare, Facebook, au fost de pildă postări de tipul: „Dragi Români din Sfântu Gheorghe, să trăiți cum ați votat!”, ceea ce era un mod de a urechea oamenii pentru neprezentare la vot. Cu alte cuvinte, nu contează că noi nu am făcut campanie mai deloc, voi sunteți de vină că ați ales să nu ne votați. Doar sunteți români și se cuvenea să ne acordați votul și încrederea voastră – sau vreți cumva să vă conducă ungurii?! 

Problema și mai mare a fost că numeroși români care s-au prezentat la vot au trecut peste faptul că Antal Árpád, primarul reales, este trup și suflet din UDMR și l-au votat. Unii chiar l-au susținut inclusiv în campanie – de altfel, singura campanie vizibilă pe toate canalele. Explicația este una cât se poate de simplă: deși UDMR și românii nu se întâlnesc niciodată pe un tărâm al dragostei eterne, totuși UDMR a fost singurul partid care, la nivel local, a ieșit în față cu un candidat competent, care și-a prezentat rezultatele activității din celelalte mandate și proiectele pregătite pentru noul mandat. Exact ca în cazul Fritz și celelalte cazuri similare, și la Sfântu Gheorghe lumea a trecut în plan secund etnia, și chiar apartenența politică, alegând singura persoană care își demonstrase în vreun fel competențele și care a avut un discurs coerent. Asta și în lipsă de alternativă reală. 

Să defilezi cu niște nume și fețe noi, să ai niște proiecte pe care nimeni nu le cunoaște, să crezi că pe tine te vor vota doar pentru că nu îi mai vor pe alții care au fost asociați cu ciuma sau doar pentru că te declari apărătorul suprem al românismului și românilor din Covasna, asta înseamnă să gafezi jenant. Să-i reproșezi electoratului că a susține un candidat, cetățean român de altă etnie și apartenență politică decât a ta, este un gest lipsit de etică și responsabilitate sau chiar un gest de trădare, este nu doar desuet și demn de pașoptism, dar este chiar cu mult mai jenant. 

Îndrăznesc deci să cred că, dacă e musai să ne exprimăm public în termeni de neofascism, atunci abia aceste acuzații xenofobe și șovine se încadrează în categorisirea făcută de Victor Ponta. Nu contează că e competent, nu-l votăm că nu e român – unde, desigur, și reciproca e valabilă: și ce dacă nu se pricepe, n-are experiență și habar n-are ce vrea să facă mai departe, îl votăm că e de-ai noștri. Nu e etic să te dai cu străinii, domn’e! 

Mai bine prost, vorba aia, dar să fie prostul nostru că noi ne mândrim cu el. 

Foto: pavlicenco.md

Categories
Locale Stiri

Județul Covasna ocupă antepenultimul loc la atragere de fonduri europene

Conform unui grafic publicat pe site-ul Ministerului Fondurilor Europene, județul Covasna stă foarte prost la capitolul atragere de fonduri europene, clasându-se pe antepenultimul loc în ce privește numărul de contracte semnate și valoarea totală a fondurilor nerambursabile atrase în perioada 2014 – 30 iunie 2020. 

Harta interactivă arată că în top 5 pozitiv, adică a județelor care au atras cele mai multe fonduri, se regăsesc Ilfov (81 de contracte și 10,532 de miliarde de lei), București (368 de contracte în valoare totală de 8,891 miliarde de lei), Constanța (261 de contracte în valoare de 6,787 miliarde de lei), Cluj (456 de contracte în valoare de 5,853 miliarde de lei) și Dolj (291 de contracte, în valoare de 4,861 de miliarde de lei). 

De cealaltă parte, județul Covasna este codaș cu cele 68 de contracte semnate de autorități, în valoare de numai 482 de milioane de lei. Asta în condițiile în care în județele vecine sunt notate valori între 757 de milioane (Harghita, din 144 de contracte) și până la 2,617 miliarde de lei (în Bacău, fonduri atrase din 162 de contracte). 

Alături de Covasna, în topul codașelor se mai regăsesc Teleorman, cu 64 de contracte și 574 de milioane de lei, dar și Brăila, cu 65 de contracte și 747 de milioane de lei. 

Cât despre programele prin care au fost atrase fondurile, cele mai multe contracte au fost derulate prin POR (56), în valoare totală atrasă de la UE de 284.578.906 de lei (393.073.695 de lei valoare totală). Câte 5 contracte sunt finanțate prin POIM și POCU, primele în valoare de 28.313.325 de lei de la UE (41.133.186 de lei valoare totală), respectiv 37.628.181 de lei de la UE (44.081.112 valoare totală a contractelor). 

Datele sunt prezentate cu mențiunea că anumite contracte se implementează la nivel național sau în mai multe județe și nu se pot include. 

Ce facem cu banii europeni în România? Cum contribuie fondurile la dezvoltarea localităților, județelor și regiunilor în care locuim, la bunăstarea noastră? Datorită fondurilor europene, mulți români sunt conectați la infrastructura de apă, la cea de internet sau transport, beneficiază de o educație mai bună în școli, de asistență și tratamente medicale în spitale sau de noi calificări pe piața muncii. Tot datorită banilor europeni, mulți oameni lucrează, inovează sau își încep propria afacere”, se mai arată pe site-ul Ministerului Fondurilor Europene. 

Anul trecut, în datele publicate până la data de 30 iunie 2019, județul Covasna era tot la coada clasamentului, cu 53 de contracte semnate, în valoare de 409 milioane de lei. 

Sursa: covasnamedia.ro

Categories
Politic

O nouă candidatură la locale pentru tandemul Tamas Sandor – Antal Arpad. Contracandidați timizi din partea altor partide

Preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, Tamás Sándor, va candida pe lista UDMR pentru cel de-al patrulea mandat la şefia acestei instituţii. În cursul zilei de marţi îşi va depune candidatura şi primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Antal Arpad, pentru cel de-al patrulea mandat.

Sándor Tamás, în vârstă de aproape 53 de ani, a fost deputat UDMR în Parlamentul României din anul 1996 până în 2008, când a preluat funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Covasna.

Acesta a fost ales de două ori în mod direct şi o dată indirect în funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean.

UDMR Covasna a depus listă completă pentru Consiliul Judeţean, printre candidaţi regăsindu-se şi actualii vicepreşedinţi ai instituţiei, Henning Laszlo Janos şi Gruman Robert, precum şi deputatul UDMR Benko Erika, dar şi cunoscuţi profesori, ingineri, medici, contabili, oameni de afaceri şi oameni de cultură.

Reprezentanţii UDMR Covasna au precizat că pentru susţinerea listei de consilieri judeţeni s-au adunat 12.000 de semnături din tot judeţul.

Potrivit acestora, în cursul zilei de marţi îşi va depune candidatura şi primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Antal Arpad, pentru cel de-al patrulea mandat.

La alegeri locale anterioare, Antal Arpad a câştigat detaşat cel de-al treilea mandat, obţinând peste 73% din sufragiile electoratului, adică 13.522 de voturi.

Antal Arpad, născut pe 10 august 1975, în oraşul Rupea din judeţul Braşov, a absolvit Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi este de profesie sociolog.

Acesta a fost ales pentru prima dată primar al municipiului Sfântu Gheorghe în anul 2008, după patru ani în care a fost deputat UDMR în Parlament.

Avocatul Sabin Calinic este candidatul Partidului Social Democrat (PSD) pentru funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Covasna, iar Laurenţiu Teacă, preşedintele organizaţiei municipale, candidatul pentru primărie, care va deschide şi lista de consilieri locali.

De asemenea, deputatul Alexandru Teacă va candida pe lista Partidului Mişcarea Populară (PMP) pentru funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Covasna.

Categories
Cultura si lifestyle

Turist în Covasna. EPISODUL IV – Muzeul „Haszmann Pál” din Cernat, prima surpriză plăcută

Cei care ne urmăresc cunosc deja povestea prietenilor mei bucureșteni, Alex și Laura, veniți de curând ca turiști în Covasna pentru trei zile. Alături de ei, am trăit și eu timp de o zi experiența aceasta, după cinci ani de locuit în județ, unde nu mi-am făcut niciodată timp să vizitez obiectivele turistice. Deși în prima zi au fost mai degrabă dezamăgiți după ce au ajuns în BicfalăuArcuș și Valea Crișului, cei doi și-au continuat periplul cu un entuziasm molipsitor. Așa se face că, împreună, am ajuns la Muzeul „Haszmann Pál” din Cernat

De cum sosești la poarta muzeului, simți cum te inundă o liniște imensă, o tihnă pe care numai frumusețea naturii și verdele pomilor o pot instala în sufletele ființelor umane. Într-o curte imensă, vezi încă de la intrare case țărănești care recompun atmosfera idilică a satului de odinioară, construcții tip conac și fel și fel de utilaje, tablouri și sculpturi, care îți stârnesc curiozitatea de a le cerceta și a le afla povestea. 

La intrare, ne-a întâmpinat un domn extrem de amabil, care ne-a povestit pe scurt ce urmează să vedem și ne-a recomandat ordinea în care ar fi indicat să vizităm muzeul. Felul cald și primitor în care ne-a vorbit ne-a cucerit pe loc. Urmărindu-ne cumva de la distanță, ne lăsa să vedem casa sau obiectele dintr-un anume loc din curte, apoi, cu pași grăbiți, se mai apropia să ne ofere câte o explicație suplimentară și să ne mai traseze câte o indicație utilă. La un moment dat, același om a apărut îmbrăcat cu alte haine, de care parcă se schimbase mult prea repede. Uitându-ne mai cu atenție, am realizat că, de fapt, erau doi oameni identici, căci cel care apăruse ca din senin îi era frate geamăn ospitalierului domn care ne însoțea, iar asta ne-a distrat și ne-a creat o stare de spirit și mai bună. „Recunosc că am văzut multe variante de muzee țărănești prin călătoriile mele și, da, aici mi-a plăcut tare, tare mult. Mi se confirmă încă o dată că, atunci când nu te duci cu așteptări, este cel mai bine. Mi-a plăcut mult de domnul mai în vârstă, care avea grijă de complex, el însuși o poveste, genul de om care demonstrează că nu contează că ești ungur, secui sau român, ci doar om care ai o conexiune cu un alt om. Atât! Este foarte simplu. M-a distrat când a mai apărut și fratele geamăn al domnului și nu mai știam care dintre ei vorbește cu noi”, mărturisește Laura, căreia muzeul i-a plăcut în mod deosebit și care ar fi renunțat bucuroasă la goana după castele și conace covăsnene pentru a petrece o zi întreagă în acel loc care îți dă impresia că ai călătorit în timp. 

Mai cârcotașă puțin, eu am considerat totuși că muzeul nu este destul de bine promovat și că nu este semnalizat îndeajuns. Chiar și cu GPS-ul, ne-a luat un timp până când l-am găsit pentru că, pe drum, nu sunt mai deloc indicatoare vizibile de tipul „Către  Muzeul Haszmann Pál”, care să te asigure că ai luat-o pe unde trebuia, așa cum ar fi de dorit într-o zonă în care este situat orice obiectiv turistic. În plus, domnul a cărui prezență ne-a încântat atât de mult, ne-a tratat ca pe niște oaspeți, ceea ce ne-a făcut o imensă plăcere. Totuși, în clipa în care ne-a spus că întâi vizităm muzeul și abia apoi cumpărăm biletele, ni s-a părut puțin ciudat. Încă nu am înțeles această strategie. Îmi închipui că este doar modul prin care ni s-a arătat că vizita noastră e un prilej de bucurie și tind să cred foarte mult în veridicitatea acestui gând. Pe de altă parte, ca turist, poți începe să te gândești că nu ai destui bani la tine să plătești și îți dorești să știi din capul locului cât costă un bilet. În mod normal, astfel de informații sunt afișate la vedere, încă de la intrarea într-un muzeu, dar noi la Cernat nu le-am observat – ceea ce nu înseamnă neapărat că nu erau. 

Partea cea mai curioasă a fost abia la final când, încântați peste măsură de cele ce văzuserăm și convinși că muzeul nu este luat cu asalt de vizitatori, am vrut să cumpărăm suveniruri, cărți informative și orice alte materiale de promovare pe care să le putem oferi mai departe și altor persoane cărora le-am putea recomanda să meargă la Cernat. Cerința noastră a părut că o ia prin surprindere pe doamna care ne vânduse biletele și care, vizibil jenată, a sunat o rudă care mai avea acasă o carte despre muzeu, din 2014, și câțiva magneți de frigider din lemn pictat cu motive populare. Altfel, tot ce am fi putut lua ca suvenir erau niște vederi cu exponate din muzeu, în valoare de 1 leu. Am apreciat că a făcut efortul de a răspunde pozitiv solicitării noastre, dar tot nu puteam înțelege cum de nu au suveniruri. Mirarea noastră a fost cu atât mai mare, cu cât în curtea muzeului există și niște ateliere în care se realizează fel și fel de obiecte de artizanat cu care turiștii ar pleca în mod cert fericiți acasă. Dar, cel mai probabil, turiștii sunt puțini, iar experiența i-a învățat pe cei care administrează muzeul că cererea este prea mică pentru ca asemenea eforturi să fie făcute. Ar fi nevoie mai întâi de un efort susținut al autorităților locale și județene de a investi serios în infrastructură și de a realiza campanii reale de promovare a zonei și a potențialului său turistic pentru ca personalul să se simtă nu doar motivat, ci și obligat de numărul mare de vizitatori să se activeze și în acest sens. 

Trecând peste aceste aspecte, concluzia este că muzeul merită vizitat nu doar pentru numeroasele colecții valoroase pe care le deține, ci și pentru starea de bine pe care ți-o trezește. Cum spunea Laura la plecare: „Frumos loc! parcă te plimbi prin istorie și îți dai seama cât și cum s-a trăit pentru ca noi să fim unde suntem acum. Revin aici!” Și, da. Muzeul „Haszmann Pál” din Cernat chiar te face să vrei să revii. 

Fotografii: Laura Postelnicu

Categories
Cultura si lifestyle

Turist în Covasna. EPISODUL III – Deși listate ca obiective turistice, castelele din Arcuș și Valea Crișului nu pot fi vizitate

Între multele castele cu care se laudă județul Covasna, cel de la Arcuș, denumit Castelul Baronului Szentkereszty Zsigmond, este poate unul dintre cele mai cunoscute. Cel mai probabil, acest lucru se datorează și faptului că, mult timp, acolo a funcționat Centrul de Cultură Arcuș, unde se organiza o multitudine de evenimente culturale. Între timp, clădirea a fost retrocedată unui conte moștenitor din străinătate și nu mai este deschisă spre vizitare. Informația aceasta încă nu a ajuns la toată lumea, deci nici la prietenii mei bucureșteni, Alex și Laura, veniți ca turiști în județul Covasna, așa cum am mai povestit cu un alt prilej. Ca urmare, dornici să se bucure de frumusețile arhitecturale covăsnene, cei doi au mers și la celebrul castel din Arcuș. Erau exact în prima zi, chiar după ce suportaseră prima dezamăgire cu conacele din Bicfalău – dezamăgire pe care am istorisit-o pe larg aici.

Pentru cei care nu știu, precizez că fostul Centru de Cultură din Arcuș are o istorie extrem de interesantă despre care s-a scris mult, așa cum se poate observa printr-o simplă căutare pe Google. Un articol amplu peste care am dat în încercarea mea de a mă pune la curent cu felul în care este promovat castelul în discuție mi s-a părut seducător prin felul în care prezintă transformările pe care epocile și regimurile le-au adus de-a lungul timpului celebrei clădiri covăsnene. Aceasta a fost pe rând moșia mai multor familii de nobili maghiari, apoi proprietate a statului în comunism, fiind una dintre casele de vacanță ale lui Ceaușescu, dar și orfelinat, şcoală de mecanici agricoli sau sediu CAP. Mai important decât istoricul clădirii în sine, pe care ca turist te gândești că oricum îl afli de la ghizi când ajungi la fața locului, mi s-a părut faptul că, la sfârșit, sunt furnizate informații foarte clare și extrem de utile despre adresă, orar de vizitare și tarife. Numai că, uitându-te mai bine în articol, descoperi undeva în josul paginii că a fost scris în urmă cu patru ani. 

De atunci, multe s-au schimbat în viața clădirii cu destin tumultuos, dar dacă este sau nu vizitabil astăzi nu afli prea ușor. Inclusiv pagina sa de Facebook este expirată și chiar neoficială, în timp ce alte site-uri continuă să furnizeze informații neactualizate, ca de pildă acesta și acesta – (asta în cazul în care între timp nu își vor aduce informația la zi).

În ultimii ani, castelul a tot fost disputat și judecat, iar în prezent se află în posesia moștenitorului care a avut câștig de cauză în instanță și urmează să îi croiască un destin nou. Informația nu este confirmată de nicio publicație, deci nu apare online pe nicăieri, dar accesând www.visitcovasna.com, realizezi că fostul Centru de Cultură de la Arcuș nu este listat ca obiectiv turistic la secțiunea Conace-Castele. În plus, pe site-ul monumenteuitate.org, castelul este bifat ca inaccesibil, dar câți turiști au pricepere, timp și răbdare să culeagă informații ca un documentarist înainte de a pleca la drum? Prietenii mei au petrecut destul de mult timp pe internet și tot nu au obținut simplu și rapid toate informațiile de care aveau nevoie pentru ca turul în Covasna să devină o amintire plăcută, lipsită de peripeții frustrante. 

Sătui să răscolească internetul mai ceva ca un Sherlock Holmes al timpurilor noastre, Laura și Alex, care se cazaseră la o pensiune din Sfântu Gheorghe, au decis să meargă totuși până la Arcuș, având în vedere că distanța era nesemnificativă. „Ca să ajungem la Arcuș, am pus GPS-ul. E destul de aproape de Sfântu Gheorghe, cam la vreo 6 km. Când am intrat în localitate, din fuga mașinii am văzut o poartă impunătoare cu doi lei. Acolo era ce căutam noi. Poarta era deschisă, așa că am intrat cu mașina. La intrare, era un teren de sport și mai era o clădire care semăna cu un cămin”, relatează Laura. 

Apropiindu-se, au realizat că poarta domeniului era deschisă. Mai mult, au observat că în curte era mișcare, ceea ce i-a încurajat să intre. „Pe poartă scria „Proprietate privată”, așa că ne-am plimbat preț de cinci minute pe lângă ușa conacului, care la rândul ei era deschisă. A fost greșeala mea că am intrat să întreb dacă e cineva și dacă ne putem plimba prin curte. Dacă nu insistam, ne puteam plimba nestânjeniți pe acolo”, spune mai departe Laura. Din relatările ei, reiese că în cele din urmă, din castel a ieșit o doamnă care le-a refuzat politicos solicitarea de a vizita domeniul. „Cu un zâmbet înghețat pe buze ne-a spus că nu se poate să vizităm curtea pentru că e proprietate privată”, mărturisește și Alex. Dată fiind situația, cei doi prieteni au mai făcut câteva poze rapid, apoi au părăsit proprietatea. Căzută pe gânduri, doamna respectivă a mers să închidă poarta în urma lor. 

Mânați de o perseverență surprinzătoare chiar și pentru ei, după atâtea dezamăgiri câte le oferise prima zi ca turist în Covasna, cei doi au hotărât să se aventureze și spre Valea Crișului. Ar fi vrut să vadă Castelul Contelui Kálnoky, listat ca obiectiv turistic pe site-ul primăriei din Valea Crișului. Și aici au găsit totul închis, deși pe site-ul monumenteuitate.orgfigurează ca fiind accesibil. Cu toate acestea, dezamăgirea nu a mai fost așa de mare, chiar dacă nu au reușit decât să tragă cu ochiul prin gard. Deja își reduseseră din așteptări în urma celorlalte experiențe. În plus, s-au bucurat de priveliștile încântătoare ale locurilor și de bunăvoința localnicilor cu care au făcut haz de necaz. 

Obosiți, bucureștenii mei și-au pus speranța în ziua următoare, când își doreau ca alte localități să le ofere surprize ceva mai plăcute și să le spulbere convingerea că e greu să fii turist în Covasna. Ceea ce s-a și întâmplat, așa cum vă voi povesti în următorul episod.  

Foto: Laura Postelnicu

Categories
Cultura si lifestyle Locale

Turist în Covasna. Aventurile unor bucureșteni cu bâjbâieli și uși închise-n nas. Galerie FOTO

Între multele lucruri care îl împiedică pe om să aprecieze la o valoare justă ceea ce are, se numără și obișnuința. Omul se obișnuiește ușor cu o casă confortabilă, cu o familie frumoasă, cu o mașină luxoasă, cu succesul etc. Mai mult decât că îi fură bucuria de a trăi, această obișnuință deșteaptă în el o convingere ciudată că totul i se cuvine, ceea ce îl transformă într-un individ incapabil de a mai manifesta vreun fel de recunoștință față de providență și de darurile acesteia. Realizez asta ori de câte ori merg în călătorii și rămân holbându-mă la frumusețea locurilor în care ajung pentru prima oară. De foarte multe ori mă trezesc fericindu-i pe localnici în mintea mea pentru norocul de a trăi în spații pe care le consider minunate. Uit că eu însămi am fost binecuvântată să ajung să locuiesc într-o zonă incredibil de ofertantă din punct de vedere peisagistic, cum este județul Covasna.

După cinci ani de locuit la Sfântu Gheorghe, s-a întâmplat să străbat împrejurimile în calitate de turist, o experiență nouă din care am desprins concluzii bune și mai puțin bune. Interesant la călătoria mea a fost faptul că am fost însoțită de doi vechi prieteni bucureșteni, hotărâți să descopere locurile și modul de viață de aici. Pentru că obișnuința deja mă orbește, am mizat în călătoria mea pe impresiile lor, pe care consider că merită să le împărtășesc. 

Ca oameni umblați prin lume, cei doi au venit la mine cu temele făcute. Au consultat internetul, au notat sârguincios fiecare obiectiv turistic promovat pe diverse site-uri – între care și celebrul www.visitcovasna.com – și, cu harta în mână, și-au construit meticulos trasee zilnice, clare și ordonate, în funcție de distanțe și proximități. Atrași îndeosebi de reputația castelelor și a conacelor din județ, și-au dorit în mod expres să ajungă la obiectivele turistice din Bicfalău, Zăbala, Arcuș, Micloșoara și Vârghiș, însă pe lista lor s-au aflat și alte localități precum Ozun, Ilieni, Valea Crișului, Cernat, Târgu Secuiesc, Sânzieni și orașul Covasna. Lăsând la o parte infrastructura despre care știm toți că este o problemă națională, cei doi turiști veniți din capitală – și eu împreună cu ei – s-au confruntat cu situații greu de anticipat. Primul inconvenient care le-a făcut călătoria mai puțin plăcută a fost faptul că obiectivele turistice sunt semnalizate sumar sau deloc. Ca să ajungă unde își doreau, chiar și cu ghidarea GPS-ului, au fost obligați să întrebe oamenii sau să caute cu concentrare clădirile pe care le vizau. În loc de indicatoare care să îți semnaleze clar unde te afli, ca turist care nu cunoști zona ești pus în situația de a te baza mai degrabă pe intuiția care îți spune „Aici trebuie să fie!” – pe bâjbâite, ca acum mulți ani. 

Un alt aspect extrem de important pentru orice vizitator care se informează în prealabil pe internet ar fi legat de necesitatea de a clarifica faptul că multe dintre conacele și castelele promovate ca obiective turistice de neratat în județ sunt, de fapt, proprietăți private. Pentru că nu se specifică foarte clar în ce măsură castele sau conacele sunt vizitabile, te poți trezi ca turist într-o situație cel puțin stânjenitoare. Așa a fost, de pildă, pentru prietenii bucureșteni care, aflați la Arcuș, nu au avut acces nici măcar în curtea imobilului, ceea ce a fost o mare dezamăgire pentru ei. Informați corespunzător, ar fi știut la ce să se aștepte sau poate nu ar mai fi bătut drumul până acolo. Prin urmare, cei care se ocupă de promovarea obiectivelor turistice din județ ar face bine să clarifice foarte clar care sunt muzee de stat, pe care le poate vizita oricine, și care sunt proprietăți private cu regim special. Castelele precum cel de la Zăbala nu sunt muzee, chiar dacă figurează pe lista atracțiilor turistice din regiune. Ar trebui incluse poate în rândul hotelurilor, căci modul lor de funcționare se apropie mai degrabă de acestea decât de un obiectiv turistic cu acces deschis oricui. 

În plus, în cazul celor de stat, ar fi util să existe clar peste tot nu doar informații despre valoarea și însemnătatea pe care o au, ci și indicații practice, legate de regulile de vizitare, de costul biletelor, de program, de posibilitatea de a primi un ghid etc. Cele mai multe dintre conace și castele nu au astfel de informații pe nicăieri. Totul este o chestiune de noroc. Nici măcar când ajungi la fața locului nu le găsești. Tot astfel cum, cu excepția unor magneți de frigider aduși la cerere sau a unor borcane de zacuscă, nu ai de unde să îți procuri suveniruri. Nu există nici materiale de promovare în mai multe limbi și nici tipărituri cu detalii privind domeniile respective pe care să le poți cumpăra și duce acasă. Totul trebuie păstrat în minte.  

În timp ce unele obiective sunt incorect promovate, altele sunt „supramarketate”, în sensul că li se fac prezentări pompoase și atractive, care sunt contrazise de lipsa de spectaculozitate pe care o au în realitate. 

Cât privește primul impact al oamenilor din alte zone cu aspectele sociale din Covasna, nu pot să nu pomenesc de nedumerirea pe care expunerea steagurilor secuiești și ale Ungariei pe casele sătenilor localnici o stârnește în mintea acestora. „Nu sunt o naționalistă, dar recunosc că nu am știut cum să interpretez arborarea acestor steaguri pe casele oamenilor și, până nu am primit câteva lămuriri, am fost tentată să percep afișarea lor ca pe ceva ostil”, mărturisește prietena cu care am călătorit. 

Pe de altă parte însă, cea mai mare surpriză le-au oferit-o celor doi bucureșteni chiar oamenii locurilor, care nu doar că au răspuns și au oferit informații în limba română, dar au și demonstrat o amabilitate, o politețe și o deschidere greu de imaginat după prezentarea în presa centrală a unor incidente precum „micul de la Kaufland”. „Mie mi-a plăcut la Covasna. A fost o experiența faină, dar dacă ești genul turistului obișnuit, e greu să faci ce am făcut noi: să îți iei atâtea uși în nas pe proprietățile private și să bâjbâi după locuri. Mai bine te duci și stai la Spa la Balvanyos și gata”, a fost concluzia celuilalt prieten, care crede că zona trebuie promovată cu mult mai mult profesionalism și responsabilitate.

Fotografiile sunt realizate de cei doi turiști.

Categories
Locale Stiri

Realitatea de după izolare: în Covasna aproape 20% din angajații din sectorul public și privat au fost trimiși în șomaj tehnic

Conform unui sondaj IRES, publicat luni de Radio Europa Liberă România, 67% dintre români consideră că izolarea la domiciliu a fost justificată, iar 72% ar fi dispuși să o reia în condițiile în care numărul cazurilor de infectare cu COVID-19 ar crește alarmant. Respondenții care ar fi de acord cu revenirea la izolarea la domiciliu sunt în proporții mai ridicate decât media femeile, tinerii între 18 și 35 de ani, cei care locuiesc în Transilvania și Banat, care nu au venit sau care au venituri lunare de cel mult 2.500 de lei, dar și votanții PNL și cei ai Alianței USR+PLUS.

Procentul celor dispuși să repete episodul de ședere acasă este neanticipat de mare, având în vedere consecințele pe care aceasta le implică la nivel economic. Decizia oamenilor este cel mai probabil luată în funcție de experiențele personale în privința situației financiare proprii, care refuză să privească lucrurile și dintr-o perspectivă macro.

În județul Covasna, de pildă, conform declarațiilor făcute de directorul executiv al Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) Covasna, Kelemen Tibor, procentul persoanelor trimise în şomaj tehnic în perioada pandemiei este de până la 20% din numărul total al celor cu contract individual de muncă, printre acestea numărându-se atât angajaţi din sectorul public, cât şi privat (sursa WeRadio). E un procent mare? E mic? Cine poate decide și în funcție de ce? În orice caz, este un procent liniștitor, dacă luăm în calcul numărul atât de mare al celor care ar opta o dată în plus pentru izolarea la domiciliu. Dacă respectivul procent ar fi fost cu mult mai mare, putem presupune că oamenii ar fi ajuns la concluzia că este de dorit să muncească, luându-și toate măsurile de protecție, decât să mai stea acasă pentru cine știe cât timp cu prețul de a vedea economia rostogolindu-se vertiginos la vale.

20% ar putea părea un procent mic. Cu toate acestea, numai AJOFM Covasna i-a solicitat Ministerului Muncii majorarea cu 5,5 milioane de lei a bugetului pentru acoperirea plăţilor persoanelor aflate în şomaj tehnic. Unde ar duce din punct de vede bugetar o eventuală prelungire și creștere a numărului de persoane trimise în șomaj tehnic? În plus, efortul nu este numai financiar, ci și extrem de solicitant pentru angajații AJOFM. „Nu e uşor, volumul de muncă este foarte mare, trebuie să fim foarte atenţi, urmărim să nu se facă plăţi duble, apar multe erori şi, de asemenea, situaţii tensionate cu beneficiarii, pe care trebuie să le soluţionăm. (…) Trebuie să se înţeleagă faptul că noi gestionăm banii statului, nu sunt banii noştri şi trebuie plăţile trebuie făcute în mod legal. Curtea de Conturi deja a solicitat baza de date şi începe controalele pentru a vedea cum s-au plătit şi gestionat aceste sume de bani care vor fi descărcate de la Uniunea Europeană”, a declarat Kelemen Tibor, care a asigurat că bani există și se pot depune în continuare dosare aferente şomajului tehnic.

Mirela Cara Dragu

Categories
Locale Opinii

COVID-19: În Covasna, pandemia a sporit hoția

Pe vremea când lucram ca jurnalist local în județul Covasna, dezvoltasem împreună cu colegii de breaslă fel și fel de glume despre cum în zona aceasta oamenii nu prea săvârșeau fapte care ar fi putut genera știri cancanistice. Rata infracționalității era scăzută comparativ cu alte județe, ceea ce, dincolo de glumele de redacție, ne dădea o stare de confort psihic și de siguranță.

Pe durata perioadei de izolare impusă de autorități la nivel național, am observat însă că în presa locală au apărut surprinzător de multe vești despre furturi și abateri de la litera legii, care par să contrazică declarațiile oficiale conform cărora, la nivel național, rata infracționalității a scăzut simțitor.

Numai de la începutul lunii mai, în presa locală am citit despre cel puțin patru situații de fapte ilicite, fie că a fost vorba de spargerea unor magazine din mediul rural, de condus fără permis și sub influența băuturilor alcoolice sau de deținere și trafic de droguri. Acum, când oamenii se deplasează numai în caz de nevoie urgentă și numai cu declarații pe proprie răspundere privind motivul deplasării de la domiciliu, semnalarea atâtor fapte ilegale într-un timp atât de scurt și într-un județ atât de liniștit în vremuri de normalitate reprezintă pentru mine un motiv de îngrijoare.

Nu mai este un secret pentru nimeni că județul Covasna, la fel ca și Harghita, este unul dintre cele mai sărace din țară. În perioada aceasta în care locurile de muncă s-au desființat pe bandă rulantă, redresarea economică este vehiculată doar la nivel de promisiune de către autorități, iar statul în casă înfometează la propriu oamenii care nu aveau oricum surse de venit stabile și lucrau ca zilieri sau chiar adunau din gunoaie înainte de a fi păziți de mașini MAI pentru a fi forțați să se conformeze regulilor de izolare, toate mă conduc spre gândul că va urma o perioadă tulbure în care infracționalitatea va crește simțitor în regiunea aceasta. Și nu mă gândesc neapărat la rău-făcătorii care cu asta se îndeletnicesc de când se știu, ci la cei care vor fi împinși la furt de sărăcie și de foame.

Aleg să închei însă într-o notă optimistă, exprimându-mi speranța că numai subiectivismul meu și liniștea care face mult prea vizibile astfel de știri sunt de vină pentru îngrijorarea mea care, cel mai probabil, se va spulbera odată cu revenirea la normalitate, când totul va fi doar amintirea unui vis urât pe care l-am împărtășit cu semenii noștri.

Mirela Cara Dragu

Categories
Locale Opinii

COVID-19: Învățământul covăsnean: cruzimea realității bate optimisul bulei virtuale a reprezentanților oficiali

Cea mai nouă și mai forțată chestiune care ne-a fost băgată pe gât de autorități în perioada de restricții impusă de starea de urgență a fost, în opinia mea, introducerea predării online. Cadrele didactice nu erau pregătite toate pentru această trecere bruscă de la real la virtual. Elevii, nici atât. Și, probabil, cel mai puțin pregătit între toți era însuși Ministerul Educației.

Cu toate acestea, oamenii s-au adaptat din mers și au găsit împreună o cale de a străbate târâș, grăpiș semestrul până la sfârșitul anului școlar. Părinți, copii și cadre didactice și-au dat mâna virtual și s-au „înfrățit” pentru ca, în România normală, anul școlar 2019-2020 să se încheie glorios, în ciuda obstacolelor aduse de inamicul lumii COVID-19.

Ceea ce mă nedumirește însă în tot acest context este felul relaxat în care oamenii cu funcții în sistem se grăbesc să pronunțe verdicte pozitive. Vedeam de pildă în Observatorul de Covasna, declarația optimistă a inspectorului școlar general, Kiss Imre, despre impactul desfășurării studiilor online asupra prezentului, dar mai ales asupra viitorului. „Legătura între oameni este mai strânsă. Poate mulți părinți și-au dat seama cât de important este, într-adevăr, dascălul pentru elev. În plus, acum sunt mulți elevi care își doresc să se întoarcă la școală. Până acum nu îi lăsam să folosească instrumentele digitale. Fiecare dintre noi, cei care suntem părinți, le făceam program de stat pe telefon. De acum, deja îi forțăm să stea în fața calculatoarelor. Sunt niște chestiuni care se schimbă de la o zi la alta. Întorcându-ne poate în septembrie la școală, ne punem întrebarea dacă ne vom întoarce la a interzice telefoanele? Cred că va trebui să abordăm o altă mentalitate în acest sens, pentru că oricând se poate întâmpla altă pandemie sau alte catastrofe naturale și de la o zi la alta școlile trebuie să fie închise. Noi trebuie să fim pregătiți. Era digitală și competențele noastre formate acum încep să devină foarte importante. Dacă au fost până acum cadre didactice care au spus că nu sunt interesate de tehnologie, acum forțat fiecare și-a dezvoltat această competență și școlile trebuie să fie pregătite în acest sens, atât la nivel de infrastructură digitală, cât și formarea personalului, dar și a elevilor, bineînțeles. Asta pentru ca viitorul să nu ne mai ia chiar așa pe nepregătite”, a spus acesta.

Mesajul e frumos și încurajator, dacă nu chiar ambițios. Are însă o mare meteahnă: este lipsit de realism. Trăind parcă într-o bulă aparte, inspectorul IȘJ Covasna nu spune nimic despre copiii din județ, deloc puțini, care nu au și nici nu vor avea în viitorul apropiat acces la internet, pentru că ei nu beneficiază nici măcar de un trai decent. Ai zice chiar că nu figurează nici în evidențele inspectoratului.

Mult mai aproape de realitatea dură a modului în care își duc unii copii din județ zilele este preotul Vasile Antonie Tămaş, din Vâlcele – o localitate rurală aflată în apropiere de Sf. Gheorghe. Într-o postare pe Facebook, în care se referă exclusiv la elevii din cătunul despre care afirmă că îl păstorește (Hetea, comuna Vâlcele, jud. Covasna), acesta spune clar și răspicat: „ … jumătate dintre copiii care merg la școală nu au curent, 99% nu au internet și 80% își asigură hrana minimă din cornul și laptele de la școală. Adeseori, învățătoarele aduc de acasă pâine, margarină, gem și suc de mila pruncilor slab îmbrăcați și nemâncați. În aceeași situație se află, poate, sute de mii de elevi din toate colțurile țării. Soluția găsită de ocupanții scaunelor din Târgul lui Bucur a fost învățământul online și tablete pentru elevi. Alo? Voi chiar sunteți repausați mintal ? Copiii ăștia nu au pâine pe masă, nu au curent, nu au haine, nu au nimic! La ce să își încarce tabletele? La soare? Într-o cameră de 8 – 10 mp dorm câte 6,7,8 persoane. La ce să folosească tabletele? La tăiat slănină râncedă pe ele? La ales fasolea? Apropo – de ce nu le trimiteți în continuare mâncare ? Știți situația lor. De când cu pandemia, unii chiar mor de foame, fiind lipsiți de cornul de la școală! Dacă sunteți pro educație, puneți egalitate între București și ultimul cătun! Oricum, din cătune au ieșit mai multe caractere!”

În timp ce scriu, mă uit alternativ la cele două declarații antagonice, cu speranța că aș putea desprinde o concluzie. Și desprind, nu una, ci multe și urâte, pe care prefer să nu le mai împărtășesc. De data asta, aleg să nu comentez și doar să las pe fiecare-n parte să-și contureze propria părere. E tot ce mă mai simt capabilă să fac. Am amuțit.

Mirela Cara Dragu

Categories
Locale Stiri

COVID-19: Bilanțul ultimelor 24 de ore în Covasna: un dosar penal și o persoană forțată să reintre în carantină

Deși județul Covasna se situează în topul județelor cu cei mai responsabili cetățeni, care respectă în număr mare interdicțiile impuse de starea de urgență în care se află întreaga țară, au existat și abateri, care au fost sancționate corespunzător imediat ce au fost depistate. Între acestea, se numără și un dosar penal în care se fac cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de zădărnicire a combaterii bolilor, faptă prevăzută de art. 352 din C. penal.Acesta este cel de-al doilea dosar penal întocmit în contextul actual, primul fiind al unui cadru medical de la Spitalul Județean din Sf. Gheorghe.

Pe lângă informația despre dosarul penal în cauză, Instituția Prefectului-Județul Covasna a mai transmis marți, 14 aprilie, într-un comunicat de presă că forțele de ordine publică, constituite din polițiști, jandarmi și polițiști locali, au continuat misiunile în contextul impus de starea de urgență și de ordonanțele militare în vigoare. Astfel, în timpul celor 75 de misiuni executate în ultimele 24 de ore, efectivele au acționat pentru depistarea și identificarea persoanelor care se sustrag măsurii de izolare la domiciliu, fluidizarea circulației rutiere și escortarea convoaielor alcătuite din vehicule ale cetățenilor care au venit în țară, verificarea persoanelor aflate în evidențe cu privire la respectarea măsurii de izolare la domiciliu, menținerea ordinii și siguranței publice, acțiuni de combatere a criminalității economice, verificarea respectării de către societățile comerciale și persoanele fizice autorizate a respectării interdicțiilor impuse prin ordonanțele militare.

Bilanțul prezentat de Prefectura Covasna în urma acestor acțiuni arată că au fost verificate 18 SC/PFA cu privire la respectarea interdicțiilor pe timpul stării de urgență, au fost preluate și escortate 59 autovehicule cu 230 persoane, iar 12 persoane au fost conduse în centrele de carantină. În plus, au fost supuse controlului 107 locații de izolare/carantinare, iar la nivelul județului au fost verificate 538 de persoane cu privire la respectarea măsurii de carantinare/izolare la domiciliu.

De asemenea, în urma activităților efectuate de către structurile de ordine publică, a fost identificată o persoană care nu a respectat măsura carantinării dispusă de autorități. Conform prevederilor Ordonanței Militare nr.4 din 29.03.2020 privind măsurile de prevenire a răspândirii COVID-19, intrată în vigoare la aceeași dată, persoana în cauză va fi obligată să reia ciclul de 14 zile de carantinare, suportând cheltuielile efectuate cu carantinarea lor.

Totodată, Instituția Prefectului-Județul Covasna a transmis că în conformitate cu prevederile Ordonanței Militare nr. 3/2020, au fost aplicate ale 63 de sancțiuni contravenționale în valoare de 150.400 lei, unor persoane depistate că nu au respectat măsura privind restricționarea circulației.

Mirela Cara Dragu

Sursa: cv.prefectura.mai.gov.ro