Categories
Opinii

Pași mărunți spre normalitate, de 1 Decembrie, în Județul Covasna 

Se întâmplă uneori – rar, dar să întâmplă – să am puțin timp liber. Este un timp în care îmi permit să dau frâu liber imaginației și să mă las purtată de fel și fel de imagini pe care numai eu și creierul meu le putem vedea. Așa se face că, într-o zi, mă întrebam cum ar arăta lumea aceasta dacă ar dispărea din ea conflictul, de orice fel. Pentru unii ar fi poate o ilustrare a Raiului, pentru alții însă n-ar fi decât un imens imperiu al plictiselii. 

Deși urâm conflictul și căutăm metode de a nu ne lăsa angrenați în el, avem noi, ființele umane, un fel de aplecare spre conflict. Se vede asta atât în aspectele relaționale ale vieții noastre de zi cu zi, cât și în ceea ce privește relațiile dintre state sau dintre etnii. 

Vorbind de etnii, să ne gândim puțin la ce ar fi regiunea Covasna, Harghita, Mureș fără conflict? Ce ar scrie presa, ce activitate ar mai avea serviciile, ce-ar mai face xenofobii, ce promisiuni electorale s-ar mai face? Am trăi toți într-o lume fadă, prea calmă și prea plină de lumină comparativ cu întunericul cu care ne-am deprins. 

Într-o astfel de lume, să scrii despre faptul că la Sf. Gheorghe, Primăria a finanțat un concert de Ziua Națională a României n-ar fi o știre. În schimb, într-un context în care 1 Decembrie a însemnat ani de-a rândul un prilej de a înfige cuțitul în anumite răni istorice și a fost asociat cu defilări militare și prezentări de diverse mașinării de război menite să intimideze, un astfel de gest capătă semnificație.

Și da, anul acesta la Sfântu Gheorghe, dar și în alte localități din Județul Covasna s-a creat o agendă de evenimente culturale denumite generic „Împreună pentru România”. Desigur, manifestări culturale și artistice au mai fost desfășurate cu prilejul Zilei Naționale și în anii precedenți, tot sub patronajul Prefecturii ca și acum, însă de data asta mesajul a fost unul de unitate, de apropiere, ceea ce este demn de apreciat. Mai mult chiar, Consiliul Local al Municipiului Sf. Gheorghe a acordat un buget de 50 de mii de lei pentru organizarea concertului Zdob și Zdub, care marchează închiderea acestei serii de evenimente, în vreme ce Consiliul Județean Covasna a finanțat cu alți 50 de mii de lei proiecte mai mici incluse în agenda sărbătoririi Zilei Naționale. 

În ochii unora, subiectul poate părea nesemnificativ. Pentru alții însă, acesta este un pas spre normalitate. Ce-i drept, este un pas mic, care momentan nu schimbă mare lucru, dar care poate reprezenta un început timid pe drumul către anihilarea conflictului, un pas care nu trebuie să-i sperie deloc pe cei ce se tem de plictiseală. Garantat aplecarea spre conflict rămâne încă mult mai mare decât dorința de respect și normalitate. Deci nicio grijă, nu vor dispărea prea curând înjurăturile abjecte de pe stadioane. Cu toate astea, să ne bucurăm totuși de aceste gesturi mici care se mai fac pe ici, pe colo, și să sperăm că ele se vor converti în ceea ce se poate exprima prin sintagma „crearea unui precedent”. Nu se știe niciodată ce surprize pot apărea. 

foto: istock.com

Categories
Opinii

Gest de normalitate din partea primarului municipiului Miercurea-Ciuc, Korodi Attila

În contextul celebrării Zilei Naționale a României de 1 Decembrie, primarul municipiului Miercurea Ciuc, Korodi Attila, s-a făcut remarcat printr-un gest pe cât de simplu și de firesc pentru secolul XXI, pe atât de blamat sau de lăudat, în funcție de perspectiva din care acesta a fost privit. Este vorba despre luminarea Casei de Cultură a Sindicatelor din Miercurea Ciuc, (redenumită recent Casa Artelor – n.r.), în roşu-galben-albastru, culorile drapelului românesc.

Trebuie spus din capul locului că luminile nu au fost proiectate la inițiativa primarului, ci la la solicitarea Instituţiei Prefectului. Rămâne însă demn de notat faptul că primarul din Miercurea Ciuc nu s-a opus și a înțeles că, dincolo de sentimentele patriotice sau nostalgico-naționaliste care ne încearcă pe toți mai mult sau mai puțin, cea care prevalează este nevoia de respect reciproc. O regulă nescrisă spune că, dacă pretinzi respect, ești obligat mai întâi să îl acorzi și asta a făcut edilul harghitean. 

Da, Korodi Attila a simțit nevoia să își explice gestul în fața criticilor care i s-au adus, deși normal ar fi fost ca aceste critici să nu existe. Într-un spațiu multietnic dreptul la identitatea fiecărei etnii nu ar trebui să deranjeze pe nimeni, iar disputele pe astfel de subiecte nici să nu apară.

Este ceea ce pare că a încercat să arate și primarul în cauză, care a subliniat că „şi în 23 octombrie, cu ocazia marcării Zilei Revoluţiei Ungare din 1956, aceeaşi clădire, dar şi altele din oraş, au fost luminate în culorile naţionale maghiare (roşu-alb-verde – n.r.), iar Primăria a organizat evenimente şi cu prilejul altor sărbători ale comunităţii maghiare, fiind coorganizatoare inclusiv la marcarea semnării Tratatului de la Trianon”, după cum informează HotNews. Aceste gesturi ar fi putut fi la rândul lor supărătoare pentru comunitatea românească, dar ele totuși s-au făcut și se fac repetat. Ele sunt tot parte din firesc, la urma urmelor, și ingredient de bază pentru o conviețuire pașnică.

„1 Decembrie nu este sărbătoare pentru comunitatea maghiară şi nici nu va fi până când naţiunea majoritară nu va respecta cele asumate în 1918 la Alba Iulia. Am spus deja acest lucru de mai multe ori pe parcursul activităţii mele din viaţa publică şi consider şi în continuare de o importanţă vitală să spunem de cât mai multe ori şi cât mai tare şi să reamintim cât mai hotărât opiniei publice româneşti aceste angajamente”, menționează ferm Korodi Attila și are tot dreptul să o facă. 

Totuși, ca un om care gândește, el demonstrează că dreptul lui și al comunității căreia îi aparține nu poate leza dreptul la identitate și la manifestare a acesteia al celor care sunt de altă etnie. În plus, primăria este o instituție de stat, nu un SRL privat sau cine știe ce ONG și, prin urmare, are obligația de a acorda respect statului. Acesta este și motivul pentru care cred că edilii care nu arată respect față de statul în ale căror instituții activează, în numele și beneficiul tuturor cetățenilor acestuia, ar trebui sancționați serios – chiar și cu demitere. 

„În prima duminică a Adventului am vorbit despre faptul că suntem o comunitate noi aici în Miercurea Ciuc. Iar această comunitate are şi membri care au limba maternă româna. Ca instituţie, ca primărie trebuie să oferim respect cu prilejul sărbătorii statului român. Acest respect nu este egal cu acceptarea şi nu poate fi niciodată egal cu renunţarea. Respectul reprezintă baza construirii viitorului şi este important în aceeaşi măsură în care cele asumate în decembrie 1918 la Alba Iulia sunt importante pentru comunitatea maghiară. În lume totul are propriul loc şi propriul moment şi astfel şi panglica neagră, greva japoneză şi simbolurile noastre naţionale. Trebuie ştiut când şi care este cel mai bine să se folosească, pentru că altfel îşi pierd conţinutul. Atunci este liber cineva când se poate folosi de acestea oricând simte nevoia. Eu iubesc acest tip de libertate. De aceea îi respect pe alţii şi aştept şi de la alţii respectul faţă de comunitatea noastră”, mai scrie Korodi, în postarea sa de pe Facebook, care nu mai are nevoie de nicio explicație.  

Că gestul este salutar și reprezintă șansa la o schimbare de perspectivă în viitor, a spus-o și subprefectul cu atribuții de prefect din judeţul Harghita, Marius Ţepeluş, care a subliniat la rândul său că, în toată această situație nu vorbim decât despre normalitate. 

„Este o reală bucurie să simţi că felul în care te-ai manifestat în comunitate în decursul timpului şi că potecile bătătorite ale bunei convieţuiri dau roadele normalităţii. Am susţinut mereu că locul în care trăim are şansa unei comunităţi unite, un loc binecuvântat pentru români şi maghiari deopotrivă, cu condiţia implicării sincere, a argumentelor serioase şi cu oamenii potriviţi, care înţeleg că putem trăi şi sărbători împreună, aşa diferiţi cum suntem. Aşa s-ar putea traduce în cheie simbolică şi realizarea acestui proiect prin care Casa Artelor din Miercurea-Ciuc este luminată, de Ziua Naţională, în culorile drapelului României, proiect pentru care ţin să-i mulţumesc primarului municipiului Miercurea-Ciuc, domnul Korodi Attila, şi echipei din primărie, cu care, de altfel, am conlucrat aproape zece ani (în calitate de consilier local – n.r.) şi am dus la bun sfârşit multe proiecte pentru comunitatea noastră. La mulţi ani, harghiteni! La mulţi ani, România!”, au fost cuvintele lui Marius Ţepeluş.

Așadar, asemenea gesturi să tot vedem de acum înainte!

Sursă: Agerpres

Foto: Facebook/Korodi Attila

Categories
Opinii

1 Decembrie, competiția națională de înjurături de categorie grea 

Toată ziua de 1 Decembrie m-am gândit dacă să scriu sau să nu scriu un gând bun pentru țara asta în care ne ducem zilele împreună, dar din ce în ce mai dezbinați. Pentru prima oară, mi s-a părut însă că n-aș mai avea nimic de spus care să conteze și, mai ales, că n-aș avea multe de spus de bine, iar de rău nu se cade să scrii într-o zi de sărbătoare. Așa că am ales să las ziua să treacă fără să scriu nimic oficial. Oricum, n-aș fi emis decât un alt mesaj care s-ar fi pierdut printre sutele de alte mesaje despre cât de mândri sau, după caz, cât de scârbiți suntem că suntem români. 

Nu m-am abținut însă să mă uit pe la ce mai zice lumea bună, la nivel național, dar și la nivel local despre Ziua Națională. Și ce-am descoperit? Așa cum, până nu demult, știai că se apropie Crăciunul pentru că la ProTv se difuza „Singur acasă”, reprezentanții la vârf ai etnicilor maghiari în România și-au spus eterna „poezie”. Un exemplu este cel al deputatului Kulcsár-Terza József, care a postat pe Facebook următorul mesaj: 

„Având în vedere că în România este sărbătoare națională la 1 decembrie 1918, ziua Adunării Generale de la de la Alba Iulia, trebuie să declarăm din nou că această zi nu dă niciun motiv pentru comunitatea noastră națională maghiară din Transilvania să sărbătorească și o considerăm o zi de doliu, atâta timp cât revendicările noastre bazate pe drepturile asociate cu „libertatea națională deplină” nu sunt îndeplinite”. 

Fără vreo intenție malițioasă de a răni sensibilitățile cuiva, recunosc public că asemenea afirmații sunt pentru mine asemănătoare unui banc bun, la care am râs foarte mult și cu poftă când l-am auzit prima oară, care m-a mai amuzat de câteva ori când mi-a fost repetat, dar care a ajuns să mi se pară răsuflat după ce lumea s-a înghesuit să mi-l tot spună. Acest gen de afirmație se înscrie în aceeași categorie cu solicitarea autonomiei Ținutului Secuiesc.  

Cum era și de așteptat, nici tabăra românilor nu s-a lăsat mai prejos. Unul dintre exponenții iubitorilor de neam și patrie străbună, cunoscutul medic Mihai Tîrnoveanu (sau Mihail S. Târnoveanul, cum mai apare pe aceeași rețea de socializare) a postat un discurs lung, din care am ales să extrag doar câteva idei. 

„Înțelegeți, voi, neamuri străine și vă plecați, în fața voinței românilor! Analizați prin toate canalele voastre, că este pentru prima dată când poporul s-a organizat fără oficialități în București, pentru a cinsti Ziua Națională. […] Noi avem câteva mii de ani de Luptă în care ne-am călit în trudă și jertfă. Avem câteva mii de ani în spate, în care am învățat că suntem într-o continuă generație de luptă. De aceea nu vom dispărea.

Românii se ridică, oricât de greu ar fi, se ridică împotriva voastră, se ridică pentru România! 5000 de oameni de 1 Decembrie în centrul Capitalei, spuneți drept, v-ați fi imaginat lucrul acesta?

Noi mergem cu Dumnezeu înainte pentru Biruința Neamului Românesc!”, sunt câteva din cuvintele medicului. 

Pe de altă parte am văzut și mesaje lăudabile, ale unor oameni care fac dovada că reușesc să se desprindă de trecut și înțeleg că vremea înflăcărării naționaliste a apus demult. O persoană de acest gen este fostul vicepreședinte al Consiliului Județean Covasna, Grüman Róbert, care le-a urat în limba română „La mulți ani!” celor ce sărbătoresc, justificându-și gestul într-un comentariu prin cuvintele „Cred că trebuie să avem un respect reciproc, toți cei care trăim în această țară. Chiar dacă sunt multe lucruri în care românii și maghiarii nu se înțeleg, dacă avem un respect unii față de alții, atunci vom putea avea un oraș, un județ, o regiune mult mai prosperă”.

Punctez în mod deosebit faptul că, la Sfântu Gheorghe, Instituția Prefectului din Județul Covasna a fost reprezentată de însuși prefectul István Ráduly, UDMR. Deși se prea poate să fi fost acolo doar prin prisma funcției pe care o ocupă, Ráduly nu a lipsit aproape deloc de la evenimentele oficiale și cred că oferă un exemplu demn de urmat în acest sens. 

În altă ordine de idei, că ești în tabăra naționaliștilor șovini, că ești în cea a celor mai aproape de realitatea zilelor noastre, un lucru este sigur: orice ai avea de zis, te vei alege cu un lung șir de înjurături de la tabăra adversă. Or, asta mă convinge că bine am făcut că n-am mai scris nimic de 1 Decembrie, că tot în jurul cozii ne-am fi învârtit, așa cum am început deja să facem de azi. 

De-aceea zic că poate, dacă ar fi să facem ceva, cel mai potrivit ar fi să organizăm cu prilejul acestei sărbători competiția națională de înjurături de categorie grea. Măcar la asta ne pricepem toți. 

Foto: discovermagazine.com 

Categories
Opinii

Erdős János: Toți ne naștem Oameni

Preluare Facebook (Erdős János).

Toți ne naștem Oameni ( și atei, dar acum nu vorbim despre asta ). Abia mai tîrziu pierzi, sau păstrezi majuscula.

Nu mică mi-a fost mirarea cînd am observat că sînt cîțiva oameni pe care nu-i înțeleg. E drept, abia începusem și eu să vorbesc, dar m-a mirat că nu înțeleg niciun cuvînt din ce vorbesc unii. Abia la școală m-am lămurit că la noi se vorbește în două limbi, dar explicații nu am căutat, n-am primit. M-a frapat vecinul, coleg de clasă, care vorbea în ambele limbi. (Încă nu știam ce-i aia familie mixtă). Mai tîrziu am învățat la istorie, am auzit la tv ( în ambele limbi ) motivul. Și încet m-am prins că există două curente; cel maghiar ( care regretă, plînge, se jelește ) și cel român ( care e mîndru, dar are frici, temeri ). Iar aceste sentimente ( moștenite genetic, zic eu ) le-am întîlnit și în viața de zi cu zi.

Ce să ne ascundem după deget? Maghiarii jeleau Trianonul, românii erau bucuroși, dar aveau frica, suspiciunea că ”Ungurii vor Ardealul.” Drept să spun eu sînt un pic altfel. Vreau să înțeleg, nu să iau de bună tot ce mi se servește. Așa că, din multe bucăți de puzzle, mi-am făcut și eu o părere. Cu care nu știu cîți sînt de acord. Și atunci, ca și acum, eram mici, ambele țări. Au hotărît, avînd diverse motive, Marile Puteri. Ce a înclinat balanța, nu știu, doar bănuiesc. Dar au trecut peste 100 de ani….Nu poți să urăști la nesfîrșit. De ce să urăști? Pe cine? Pe colegul tău, vecinul tău, omul de pe stradă pe care-l auzi vorbind altă limbă? Clasa politică? Cea care ar face orice numai să ne învrăjbească să obțină voturi? Fără colegi, vecini, prieteni am fi mai săraci. La propriu și la figurat. Să mă trimiți pe mine în Ungaria fiindcă ai observat că numele meu are niște diacritice ciudate? Să nu dai pîine (???) celui care nu vorbește în limba ta maternă? Cînd scriu ceva de genul celor de mai sus să mă ataci că sînt un fel de ”cal troian”, care vrea să slăbească sistemul din interior? Să urăști tot ce nu e neamul tău? De ce? Să mă obligi să învăț limba statului, dar nu mă ajuți în asta? Dar îmi scrii ”Dute în ungaria dacă nuți place aici?” Ce? Educația e obligatorie doar pentru mine? Dar uite că eu mănînc mititei, ciorbă, iat tu măninci kürtős kalács, gulyás… Vezi? Găsești ceva-ceva care ne apropie. Am suportat socialismul împreună. Ne-am revoltat în 1989 împreună. Am înjurat clasa politică împreună. Am încercat să tragem semnale de alarmă împreună.

Obișnuiește-te cu ideea că de nu ne-am avea unul pe altul viața ar fi mai săracă. Am fi mai săraci și ca oameni. Nu mai bine învățăm unul de la altul decît să ne urîm aiurea? Cel mai bun exemplu e cînd ne vedem la cimitir. Și tu plîngi și eu. Abia atunci simțim empatie. Și nu e ”cimitirul meu”, doar ”durerea mea”. Și atunci ar trebui să ne îmbrățișăm și să plîngem împreună. Și să uităm că acum 100 de ani… Fiindcă putea fi și invers. Nu te uita urît! Putea fi. Și? Eu nici atunci nu te-aș fi urît, cum n-o fac nici acum. Tu n-ai făcut nimic rău. E drept, nici eu. Doar existăm. Unul lîngă altul. Am putea-o face frumos, în pace.

Eu îți întind mîna… Așadar, la mulți ani, prietenilor mei români! Și sînt aproape sigur că dacă era invers mulți dintre voi mi-ați scrie ”Békés ünneplést, magyar barátaim!” Fiindcă…Toți ne naștem Oameni…

Sursa: Facebook (Erdős János).

Categories
Opinii

De 1 Decembrie 2020, COVID-ul a calmat elanul patriotic

Anul trecut pe vremea aceasta am cunoscut o regizoare născută și crescută în Viena, care activează în prezent la Berlin, unde s-a mutat de câțiva ani. Pentru că a petrecut aproape două luni în Sfântu Gheorghe, mi-am permis să o întreb cum i se pare viața din acest oraș. 

„Cred că așa arăta lumea înainte de globalizare”, m-a surprins ea atunci cu răspunsul pe care mi l-a dat, căci eu niciodată nu privisem lucrurile din perspectiva aceasta, totul aici părându-mi-se normal. Pentru ea în schimb, era fascinant cum oamenii sunt toți albi, încă mai merg duminica la biserică și duc viața tihnită a comunităților închegate care parcă amintesc de vremuri îndepărtate.  

Dar ceea ce a surprins-o pe ea cel mai tare a fost să descopere la toți oamenii români pe care îi cunoștea că, în ziua de 1 Decembrie, postau pe Facebook mesaje legate de Ziua Națională a României. Unele pozitive, altele pline de amar, însă mai nimeni nu lăsa să treacă această zi fără să o puncteze cumva. „În Germania și Austria nu am văzut la nimeni acest obicei. Noi nu postăm mesaje de „La mulți ani!” pe paginile noastre cu un astfel de prilej. Nici nu mi-a trecut vreodată prin cap să fac asta. Am văzut că voi toți ați scris ceva și mi se pare interesant. Pare că sunteți patrioți”, a remarcat regizoarea. 

M-am tot gândit la discuția aceasta și la ideea de patriotism. Facem oare acest gest de a ura „La mulți ani, România!” sau, după caz, de a blama cu ton persiflat Românica de care ne-am săturat, din patriotism? Este oare un patriotism relevant pentru epoca în care trăim sau ne aflăm ca mentalitate într-o epocă depășită deja de mult de frații noștri vest-europeni?

Refuz să mă lansez în anevoiosul drum al argumentării unui potențial răspuns la aceste întrebări. Voi spune doar că etapa de naționalism sau patriotism în care ne aflăm noi este una care trebuie consumată ca atare, pentru că, la urma urmelor, este o etapă firească în evoluția unei nații. Suntem un stat tânăr, forțat de mersul accelerat al lumii să progreseze rapid și să ajungă din urmă state formate cu sute de ani mai devreme, dar nu putem forța mentalitatea să se plieze pe acest ritm ori să treacă de etape. 

M-am întrebat atunci și mă întreb și acum, cum ar vedea un om ca regizoarea de care vorbesc jocul nesfârșit de „leapșa” în care noi, românii și maghiarii, ne „atingem” unii pe alții anual, de 15 Martie și 1 Decembrie? De ce facem asta și când vom reuși să ne maturizăm când vine vorba de acest subiect?

Desigur, nu am răspuns, dar știu că azi e ziua în care românii și tricolorul produc durere în rândul comunității maghiare. 

Și totuși o speranță de schimbare există. Am în listele mele de contacte câțiva cetățeni români de etnie maghiară, unii oameni cu funcții înalte, alții oameni de rând ca și mine, care an de an, de Ziua Națională a României, au găsit puterea să îmi trimită în privat mesaje de „La mulți ani!”, cu gestul omului care știe să accepte că istoria nu a fost de partea lui într-un anumit moment. Iar asta îmi crește admirația pentru acești oameni, care sunt cu adevărat puternici, maturi și înțelepți. 

Și mai e o schimbare – tot forțată – care în acest an a venit la pachet cu nefericita pandemie produsă de COVID-ul care a calmat manifestările patriotice. Așa cum ne-a anunțat președintele Iohannis, vom avea un 1 Decembrie marcat printr-o ceremonie scurtă, fără paradă militară și fără participarea publicului larg. Într-un fel, asta va mai diminua neplăcerea fraților noștri conlocuitori, care nu vor trebui decât să dea un scroll când ochii le vor pica pe postări patriotice în rețelele de socializare. 

Ne convine sau nu, azi, este primul 1 Decembrie liniștit, fără Noua Dreaptă sau 64 de Comitate, fără steaguri tricolore și steaguri de doliu, fără scandări ostile lipsite de orice legătură cu patriotismul, fără cântece de victorie care să presare sare pe rănile perdanților. 

Azi este o zi în care realizăm că, trăind în România sau aievea, toți suntem oameni și, mai presus de sentimente patriotice declarate în fel și chip, trebuie să fim uniți. Dezbinarea nu aduce nimănui niciun beneficiu. Așa că, dacă tot celebrăm Unirea, să o facem fiind uniți … ca oameni!

Foto: rotalianul.ro