Centrul pentru Jurnalism Independent recunoaște nevoia imperioasă de a oferi un ajutor sectorului mass-media, dar consideră ideea utilizării publicității din bani publici periculoasă atât pentru mass-media, cât și pentru Guvern, în lipsa unor obiective foarte clare de comunicare și criterii stricte de transparență și performanță. UE oferă strategii de sprijin direct de care pot beneficia companiile de media, care să țină cont de nevoile reale ale presei și să ajute cu preponderență sectoarele cele mai afectate (presă scrisă, presă online).
Intenția Guvernului de a înființa un fond de informare pe tema COVID-19, alimentat din bani publici, care să fie distribuit întregii mass-media ca formă de sprijin vine deja târziu, în condițiile în care cetățenii trebuiau să fie informați încă de la începutul stării de urgență.
Încă de la începutul stării de urgență, CJI a solicitat Guvernului să găsească acele soluții financiare și legale care să asigure funcționarea în continuare a redacțiilor din România, pe toată durata stării de urgență și în perioada post-criză, până la revenirea situației la normal. Astfel de măsuri nu au doar caracter economic, ele afectează exercițiul dreptului la informare prevăzut de Constituția României și de jurisprudența internațională.
Uniunea Europeană a încurajat statele membre să recurgă la măsuri de sprijin la nivel național pentru contracararea efectelor crizei produse de pandemia de COVID-19. Subvenționarea salariilor, suspendarea plății impozitelor corporative, a TVA sau a contribuțiilor sociale, compensarea directă a companiilor pentru pierderile produse de situația excepțională pe care o traversăm sunt doar câteva din măsurile sugerate de UE.
Mecanismul utilizării fondurilor de publicitate din bani publici pentru sprijinirea presei a fost abuzat în trecut, cu rezultate negative atât pentru independența jurnaliștilor, cât și pentru fondurile publice. Zeci de milioane de euro au fost alocate preferențial presei „prietenoase”, fundamentând un mecanism de cenzură economică sancționat de organismele internaționale.
Cel care, în 2005, s-a opus alocării discreționare a contractelor de publicitate și a introdus legislație specifică în acest domeniu, impunând obligații de transparență și criterii de performanță, a fost un guvern cu participarea Partidului Național Liberal. Este ironic să vedem că, în 2020, un guvern liberal se gândește să reia aceleași practici pe care le-a combătut. Asigurările sale că alocările de publicitate nu vor veni cu condiționări politice sunt insuficiente și creează suspiciuni într-un an cu mare încărcătură electorală. Studiile CJI au demonstrat că alocările preferențiale duc la autocenzură și erodează încrederea publicului în demersul jurnalistic.
Din informațiile apărute până acum referitoare la consultările purtate de Guvern cu reprezentanții industriei a reieșit că atenția se concentrează pe criteriile de repartizare echitabilă a fondului de publicitate, nu pe efectele pe care o astfel de campanie de informare ar trebui să le aibă la nivelul cetățenilor. Un atare fond de informare trebuie să aibă obiective foarte clare – mesaje, public țintă, eficacitate – iar distribuirea banilor publici trebuie să urmeze strict criteriile de transparență și eficiență – costuri minime pentru rezultate maxime. Ca atare, alocarea lui către toată mass-media ar fi nejustificată. Un astfel de fond este, în cel mai bun caz, o subvenție mascată, care poate stârni suspiciuni.
Guvernul ar trebui să ia în calcul alte mecanisme de sprijin financiar pentru presă, care să țină cont de nevoile reale ale presei și care să ajute cu preponderență sectoarele care au fost cel mai puternic lovite (presa scrisă, presa locală).
În orice circumstanțe, plănuita campanie de informare pe tema COVID-19 trebuie să respecte, cerințele Legii achizițiilor, care obligă autoritatea care inițiază campania la transparență. În plus, la încetarea contractului de publicitate media, Guvernul trebuie să realizeze și să dea publicității un raport de evaluare a impactului serviciilor respective.
Sursa: cji.ro.
