Categories
Internationale Stiri

Ungaria: Guvernul Orbán urmărește eliminarea drepturilor pentru comunitățile LGBTQ prin constituție

Adoptarea unor perspective creștine asupra anumitor aspecte ce țin de viața privată a oamenilor pare să ia tot mai mult amploare în Europa Centrală și de Est. După ce Polonia a disputat interzicerea avorturilor, a venit rândul Ungariei să se întoarcă oficial la valorile creștine. Așa se face că Guvernul Orbán a propus recent un amendament constituțional prin care se urmăreşte impunerea viziunii creştine a rolurilor de gen în creşterea copiilor. Această propunere poziționează categoric partidul de guvernământ din Ungaria împotriva comunităților LGBTQ.

Proiectul de amendament înaintat parlamentului de ministrul justiţiei Judit Varga afirmă că trebuie să li se garanteze copiilor o „creştere bazată pe valori ce decurg din …cultura creştină a Ungariei”. „Baza relaţiilor de familie este căsătoria”, a declarat aceasta. „Mama este o femeie, tatăl este un bărbat”.

În proiect, se mai afirmă că Ungaria „protejează dreptul copiilor la identitatea de gen cu care s-au născut” folosind un limbaj similar celui din campania guvernamentală privind interzicerea identităţilor transgender.

Partidul naţionalist Fidesz al premierului Orbán şi aliatul său politic, micul partid creştin-democratic KDNP, se confruntă cu perspectiva scrutinului de la începutul anului 2022, în contextul în care popularitatea riscă să le fie ameninţată de pandemia de COVID-19 şi impactul acesteia asupra economiei.

În ultimii ani, guvernul Orbán s-a concentrat în principal pe condamnarea imigraţiei în Europa, dar se orientează din ce în ce mai mult spre retorica anti-LGBTQ pe măsură ce pandemia afectează economia, urmând exemplul partidului naţionalist PiS aflat la guvernare în Polonia, care a făcut din homofobie piesa de rezistenţă a campaniei sale la alegerile din acest an.

În luna mai, guvernul ungar a interzis modificările de gen în documentele personale. Totodată, partidul de guvernământ nu vede cu ochi buni cărţile pentru copii care descriu pozitiv diversitatea.

În partea justificativă a proiectului de amendare a Constituţiei, executivul de la Budapesta susţine că este necesară protejarea copiilor de „tendinţele ideologice moderne noi din lumea occidentală … care reprezintă o ameninţare la adresa dreptului copiilor la o dezvoltare sănătoasă”.

Vicepremierul Zsolt Semjen a declarat săptămâna trecută că Ungaria ar trebui să consacre în Constituţie interzicerea „propagandei de gen” pentru a-i proteja pe copii. El a mai declarat că homosexualilor nu ar trebui să li se permită să adopte copii şi să întemeieze familii.

Comunitatea LGBTQ din Ungaria se teme acum că ar putea deveni ţinta unor atacuri politice concertate în perspectiva alegerilor din 2022, conform Agerpres.

Sursa: capital.ro

Foto: pridesource.com 

Categories
Interviuri

„În CL, n-am făcut niciodată diferența de la ce partid suntem” – interviu cu Liviu Comăneci, singurul consilier român din Sfântu Gheorghe

Liberalul Liviu Comăneci este, după ultimele alegeri, singurul consilier local român din orașul Sfântu Gheorghe. Născut la Onești, a intrat în politică la 23 de ani, încă de pe vremea lui Stolojan, și spune că nu a migrat niciodată de la un partid la altul. Am discutat cu domnia sa despre situația actuală din Consiliul Local Sfântu Gheorghe, precum și despre urmările pe care le poate avea prezența redusă a consilierilor români. 

Reporter: Ați intrat în politică de foarte mulți ani, simțiți că s-a schimbat ceva de atunci în plan politic?

Liviu Comăneci: Politica aici, în județul nostru, e puțin diferită de cea din restul țării. Aici, niciodată nu o să poți, ca român, să ocupi un post de președinte al Consiliului Județean sau de primar – sau ca deputat ori senator, fără să fii tras la sorți de calculator. 

R: Dar în privința electoratului, simțiți ceva schimbat în timp? Se așteaptă oamenii la un mod nou de abordare din partea politicienilor? 

L.C.: La noi, electoratul – și nu numai la noi, ci și în restul țării – după cum s-a văzut la ultimele alegeri, este dezamăgit de politică. Oamenii cred că toți politicienii sunt la fel, deși, dacă urmărim anumite aspecte, ne dăm seama că nu toți politicienii sunt la fel. Sunt și politicieni care își fac meseria onest, care nu au băgat mâna să fure nimic, ba chiar au scos bani din buzunar când a fost nevoie, așa cum suntem noi.  

R: Dar dvs. sunteți dezamăgit de electorat sau îl puteți înțelege?

L.C.: Nu, nu sunt dezamăgit. Din contră, înțeleg foarte bine electoratul. Știți cum e, toți trecem prin momente în care suntem dezamăgiți. Aruncăm vina pe anumite chestiuni, pe politică, pe stat etc. Dar statul suntem noi. Chiar și acum cu pandemia, toți spun că nu se face aia, nu se face aia, dar noi ce facem ca să oprim pandemia? Văd oameni și acum pe stradă fără măști, văd oameni în magazine cu masca pe barbă etc. 

R: Aici ajungem la credibilitate. Oamenii și-au pierdut prea mult încrederea în autoritățile statului, în politicieni, dar și în medici. Însă nu acesta este subiectul discuției noastre. Aș vrea să vă rog să ne spuneți ce înseamnă pentru dvs. să fiți singurul consilier local din Sfântu Gheorghe? Și ce consecințe pozitive sau negative credeți că implică acest fapt?

L.C.: Eu sunt la al doilea mandat de consilier. Am fost patru consilieri înainte, între care doi de la PNL. Noi în CL n-am făcut niciodată diferența de la ce partid suntem. Am făcut în așa fel, încât să putem rezolva cât mai multe din problemele oamenilor, în special ale românilor care ne-au trimis să îi reprezentăm în CL. Au fost mai multe proiecte pentru care ne-am luptat și unele am și reușit să le realizăm. Chiar sunt mândru că se începe renovarea clădirilor care aparțin Colegiului Național „Mihai Viteazul” (CNMV), care intră cu totul în renovare, și sper eu ca lucrarea să se și termine în decursul anului viitor. 

R: Vorbiți despre un proiect aprobat în vechea formulă a CL. A contat faptul că atunci erați mai mulți consilieri locali? Adică, în contextul actual, în care există doar un singur consilier local, credeți că ar mai trece un astfel de proiect?

L.C.: Știți cum e, cu cât sunt mai multe voci, cu atât mai bine. Într-adevăr, nu poți face singur ce făceam când eram patru, dar asta nu înseamnă că trebuie să renunțăm la proiectele noastre. Eu voi vota absolut toate lucrurile care cred eu că sunt bune pentru cetățenii din Sfântu Gheorghe și nu vreau să mă gândesc că, dacă sunt singur, nu mai pot face nimic. Dimpotrivă, acum am o responsabilitate și mai mare. Eu niciodată nu am mers pe forță în CL pentru că, și patru dacă eram și se supunea ceva la vot, noi tot în minoritate eram. Totdeauna am mers pe înțelegere, pe susținere și încredere. 

R: Aveți vreo susținere din partea cuiva sau mizați pe relevanța proiectului în sine când veniți cu propuneri?

L.C.: Nu mizez neapărat pe susținere în CL, dar eu cred că prin dialog și negociere se pot depune proiecte pe care să le trecem prin CL, chiar dacă nu am majoritate. 

R: Și ce proiect aveți în plan să propuneți?

L.C.: Momentan nu am niciun proiect deoarece este început de mandat și eu vreau să discut cu oamenii. În funcție de asta, am să fac eventuale propuneri. Intenționez să fac audiențe săptămânal pentru a afla de la cetățeni ce anume doresc să se facă pentru ei și abia apoi să depun proiecte. În schimb, susțin absolut toate proiectele care cred eu că sunt bune pentru oraș și nu am în vedere doar etnicii români. Mă refer la toți cetățenii acestui oraș. 

R: Observ că faceți referire la locuitorii orașului ca la cetățeni, fără să luați în calcul o eventuală împărțire pe criteriul etnic și, de aici, vreau să deturnez puțin discuția și să vă aduc la ce s-a întâmplat anul acesta la vot, când s-ar părea că oamenii au renunțat să mai voteze pe criteriul etnic și au ținut cont de activitatea persoanei. Cel puțin așa pare că au stat lucrurile în cazul primarului Antal Árpád, pentru care au votat și foarte mulți români. Putem să sperăm că Sfântu Gheorghe – și de ce nu și tot județul Covasna – ar avea într-un viitor oarecare o șansă să dezvolte noi generații de votanți, care să renunțe la mentalitatea aceasta a votului pe criteriu etnic?

L.C.: Eu cred că va mai trebui să treacă mult timp până să ajungem acolo, încât să avem, de exemplu, un primar de altă etnie decât maghiară în Sfântu Gheorghe sau să fie ales măcar un viceprimar român. De aceea, cred că este foarte important ca populația română să iasă la vot și să contribuie la o reprezentare cât mai mare pentru ea. Dar eu am totuși încredere. Niciodată nu am vrut să cred că se fac anumite lucruri împotriva cuiva. Au mai fost discuții în spațiul public chiar și legat de CNMV, cum că nu se renovează pentru că e liceu românesc. Mi-e foarte greu să cred că cineva ar consuma așa de multă energie ca să pună piedici din astea. Totuși este orașul nostru. Adică, Liceul „Mihai Viteazul” o fi românesc, dar este în Sfântu Gheorghe. Și orașul se schimbă. Au apărut foarte multe proiecte noi la care eu țin. Sunt multe proiecte în derulare, cum este cel cu pistele de biciclete despre care se tot vorbește și care se va face până la urmă. S-au și finalizat multe proiecte importante. De multe ori, noi nu vedem anumite lucruri, dar haideți să ne gândim câte s-au schimbat în bine față de acum cinci sau zece ani în acest oraș!

R: Dacă tot ați vorbit despre CNMV, vreau să vă mai țin un pic în această zonă a „jocului” etnic. De curând, am auzit un zvon cum că acum, când nu prea mai sunt reprezentați românii în CL, sunt șanse ca autoritățile orașului să dispună arbitrar închiderea liceului, și chiar a școlilor cu predare în limba română, sub diferite pretexte oficiale credibile. Cum vedeți această perspectivă?

L.C.: Eu nu cred că se poate întâmpla așa ceva. Cel puțin nu în Sfântu Gheorghe unde 25% din populație sunt români. Nu poți să ignori asta, indiferent ce s-ar întâmpla. E drept că, în funcție de numărul de elevi, se poate închide o clasă, dar în niciun caz un liceu întreg. Pericolul acesta a existat în mod real în Baraolt, unde nu mai sunt mai mult de unul sau doi copii români într-o clasă. Dar la Sfântu Gheorghe nu este posibil așa ceva.  

R: Deci, pentru dvs., situația aceasta care s-a creat în CL nu este atât de dramatică precum a fost ea descrisă.

L.C.: Ba da, este dramatică! Am pierdut trei consilieri români, dar asta nu înseamnă că e sfârșitul lumii. Trebuie să mergem înainte și să facem cumva să schimbăm pe viitor situația creată. 

Categories
Internationale Stiri

Guvernul Ungariei continuă să furnizeze măști pentru Transilvania

Încă 1,2 milioane de măşti de protecţie au ajuns în Transilvania cu sprijinul Guvernului Ungariei, a anunţat UDMR, miercuri. Potrivit comunicatului UDMR, în urma agravării situaţie epidemice, noul transport de măşti de protecţie a ajuns în Transilvania datorită preşedintelui Chi Fu Investment Group, Frank Liu, cu sprijinul guvernului maghiar. Cele 1,2 milioane de măşti chirurgicale vor ajunge, şi de data aceasta, la personalul Fundaţiei Sf. Francisc din Deva şi la copiii aflaţi în îngrijirea acesteia, respectiv la Fundaţia Caritas şi Fundaţia Diakonia, precum şi în şcoli, cămine de bătrâni, instituţii sanitare şi biserici din 16 judeţe transilvănene.

UDMR şi-a exprimat recunoştinţa faţă de donatorul Frank Liu, respectiv Ministerul Afacerilor Externe şi al Comerţului Exterior din Ungaria, care a facilitat transportul de măşti.

În comunicat se aminteşte că în urma solicitării UDMR, în primăvară au sosit două ajutoare de urgenţă din Ungaria. Atunci, instituţiile şi organizaţiile din Transilvania au primit măşti, mănuşi, costume de protecţie şi dezinfectanţi.

Sursa: hirado.hu

Foto: noi.md

Categories
Opinii

Ce-ar fi să îi întoarcem pe „Adam și alții” de partea României?

Eterna poveste a raportării etnicilor maghiari din România la limba statului a ajuns și la CEDO prin intermediul a șase tineri șase – Adam, Petres, Bakos, Ambrus, Forika și Maxem – care au reclamat faptul că, la examenele finale de liceu, se face discriminare prin includerea probei de limba română la bacalaureat (ei au și picat de două ori). În mod surprinzător pentru unii, dar complet firesc pentru alții, CEDO a respins acuzațiile celor șase elevi, considerându-le nefondate, chiar dacă în subsidiarul inițiativei se pare că s-a reclamat și o presupusă intenție a statului roman de asimilare forțată a etnicilor maghiari prin politicile de educație. 

Cazul celor șase elevi etnici maghiari care s-au plâns la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 12 al Convenției, că au fost obligați să susțină în aceeași perioadă scurtă a examenelor finale de liceu și două probe suplimentare – oral și scris – de evaluare la limba și literatura română, este cunoscut drept „Adam și alții împotriva României”. 

Decizia CEDO nu ar trebui să fie câtuși de puțin surprinzătoare pentru nimeni, având în vedere faptul că cei șase au înaintat o plângere bazată mai degrabă pe argumente pur subiective. În reclamația lor se preciza că probele pe care au fost nevoiți să le susțină în limba română au fost foarte dificile (!), ceea ce a făcut ca timpul alocat pregătirii pentru celelalte materii să fie mult mai scurt; în consecință, au avut mai puține șanse de succes la bacalaureat față de colegii lor români, de unde și ideea de discriminare. Să invoci dificultatea unei probe într-un astfel de caz este cel puțin bizar. Dificultatea poate apărea la orice altă materie, chiar și studiată în limba maternă, iar măsurarea ei, dincolo de raportarea la cerințele programei, ține de cât de pregătit este fiecare elev. 

Problema de facto nu este aceea că proba e dificilă în sine. Problema, pecare puțini îndrăznesc să o spună deschis, este că elevii maghiari nu vorbesc și nu pricep limba română. Să susții un examen de literatură într-o limbă pe care nu o înțelegi este nu doar dificil, ci chiar imposibil. În Hotărârea emisă și difuzată de CEDO se arată că „examenele suplimentare sunt o consecință inevitabilă a alegerii voluntare de studiu într-o limbă minoritară”. Altfel spus, statul îți dă dreptul de a studia în limba maternă, ceea ce nu te exonerează de obligația de a cunoaște limba statului la nivel avansat. 

Curtea de la Strasbourg se arată așadar „convinsă că nu există nimic în cauză care să îi permită să concluzioneze că reclamanții au fost privați în practică de o alegere reală de a primi educația în limba lor maternă sau că statul avea o agendă de asimilare forțată, așa cum susțin reclamanții”. Mai mult, Curtea subliniază că „este demn de remarcat că, din 2016, autoritățile au început să ia măsuri pentru alinierea curriculei școlare pentru minoritățile naționale, dezvoltând împreună cu reprezentanții comunității maghiare manuale de limba și literatura română concepute special pentru elevii maghiari”.

Aparent, problema este soluționată. Altfel spus, dacă CEDO a decis cum a decis, vor fi voci care vor afirma poruncitor că elevii maghiari ar face bine să-și bage mințile-n cap, să fie mulțumiți că au dreptul să studieze în limba maternă și să își asume consecința cu care acest drept vine la pachet – aceea că, nevorbind limba statului, s-ar putea să pice bacalaureatul. 

Rămâne însă în picioare o problemă care, dincolo de măsurile menționate de CEDO, prin care statul român dezvoltă în colaborare cu maghiarii manuale de limba și literatura română concepute special pentru elevii maghiari, aceea că aceștia din urmă – mai ales cei care se apropie de bacalaureat – nu vorbesc și nici nu au timp să mai învețe limba română la nivelul corespunzător examenului final. 

Care este soluția pentru aceste situații punctuale este greu de spus. Dar, oare, dincolo de statul român, nu ar fi de dorit din partea reprezentanților oficiali ai etnicilor maghiari să caute la rândul lor măsuri concrete în acest scop, să găsească sau să creeze contexte favorabile însușirii limbii române de către acești tineri dezavantajați pe care pretind că îi protejează? Este lăudabil că au luptat pentru dreptul lor de a studia în limba maternă și este foarte adevărat că nu există o lege care să îi impună unui individ care și-a dobândit cetățenia română prin naștere să vorbească limba statului, dar oare să vorbești fluent limba română nu este tot un drept pentru care merită să lupți și care îți completează identitatea? În fond, prin vrerea nemiloasă a istoriei, dincolo de dorința ta și a celor din neamul tău, identitar ești și rămâi un cetățean român de etnie maghiară. Și-atunci, nu este oare mai prietenos să îi întoarcem pe Adam și alții de partea României, în loc să-i tot încurajăm să se poziționeze fără succes împotriva ei?

Sursa: jurnalul.ro

Foto: jurnalistii.ro

Categories
Opinii

Studiu ISPMN: minoritarul istoric, superior minoritarului imigrant?

Cu siguranță vă mai amintiți cazul brutarilor veniți din Sri Lanka la Ditrău, Harghita, care a generat multe reacții față de maghiarii de acolo, pe care toată lumea i-a arătat cu degetul și i-a calificat drept rasiști. Printr-o întâmplare (sau nu), un studiu realizat de Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale (ISPMN) din Cluj-Napoca, în cadrul European Values Study, și desfășurat înainte de debutul epidemiei de COVID-19, pare să dezvăluie că atitudinea celor din Ditrău nu este un exemplu de caz izolat. Studiul acesta a scos la iveală faptul că 54% dintre maghiarii din Transilvania nu ar accepta vecini imigranți. Însă nu asta este buba cea mai mare.

În studiu se arată că, pe lângă cei 54% care nu ar accepta sa aibă un vecin imigrant (dar oare ce-ar putea legal să facă?), 52% nu își doresc un vecin rom, 42% un vecin musulman și 38% un vecin de altă rasă. Deși se spune că rasismul nu are valențe și grade în care să poată fi măsurat, că el se manifestă sau nu, autorii studiului atrag totuși atenția asupra faptului că rezultatele trebuie privite în contextul crizei refugiaților din 2015 ce a dus la un discurs dominant anti-imigrație și anti-imigranți în statele Europei de Est, și mai ales Ungaria. „Atitudinea împotriva imigranților poate avea la bază mai multe componente atitudinale precum ar fi: imaginea concurenței pe piața forței de muncă, așa-numitul șovinism al bunăstării și, respectiv, teama de riscurile ce ar putea să apară sub aspectul siguranței și al securității. România înregistrează valori moderate în contextul țărilor est-europene, iar Ungaria valori mai ridicate. Maghiarii din Transilvania se apropie și de această dată mai mult de Ungaria, însă valorile înregistrate nu sunt cu mult mai mari decât în cazul Ungariei. Explicația ar fi că atitudinile anti-imigranți sunt formulate în termeni culturali în comunitatea maghiară”, explică autorii studiului.

Întorcându-ne puțin la cazul Ditrău, ceea ce li s-a reproșat cel mai mult atunci maghiarilor de către opinia publică din România a fost lipsa de empatie. Mulți se așteptau ca maghiarii, care de ani buni sunt în postura minoritarului care luptă pentru drepturile sale, să încerce mai degrabă să înțeleagă situația în care se aflau cei doi sri lankezi decât să îi respingă atât de vehement cum au făcut-o.

Întocmai cu autorii studiului, la momentul respectiv eu însămi am încercat să nu judec prea dur atitudinea maghiarilor din Ditrău, pentru reacția cărora am găsit explicații similare cu cele din studiul de la care am pornit. Pot înțelege că necunoașterea alterității, că precedentele create, că imaginea pe care și-au format-o unii oameni în lume conduc către teama care stârnește reacții de respingere, însă e ceva ce realmente nu pot înțelege: negarea dreptului celuilalt – mai ales când tu te zbați încontinuu pentru propriile drepturi.

Întrebați dacă sunt de acord ca imigranții „să-și păstreze obiceiurile și tradițiile specifice”, foarte mulți maghiari transilvăneni și-au exprimat dezacordul (aproape jumătate din respondenți). Acesta a fost șocul meu! Adică tocmai maghiarii, pentru care fiecare însemn cultural și identitar este sacru, să nege dreptul altor oameni de a își păstra însemnele lor? Pe ce temei?

Da, este foarte adevărat că există o enormă diferență de context între statutul de a fi maghiar în România, unde nu ai venit din proprie voință, ci împins de vrerea istoriei, și cel de imigrant, care teoretic este consecința unei alegeri asumate, dar totuși…

Imigranții nu sunt numai oameni care decapitează alți oameni în biserici sau pun bombe prin tot felul de locuri publice urlând „Allahu Akbar!”. Dimpotrivă, cei mai mulți sunt oameni care își văd de vieți și tind către o soartă mai bună. Ei au plecat, e drept, din țara lor din proprie voință, dar au fost împinși de sărăcie și de războaie care le răpeau dreptul la viață. A lor și a copiilor lor. Să ne temem de ei în baza informațiilor pe care le vedem la știri poate fi scuzabil într-o măsură oarecare, dar să pretindem de la ei să se lepede de obiceiurile și tradițiile care îi definesc, asta nu e decât o rea voință pentru care nu există o justificare. Nu alta decât cea din fabula lui Grigore Alexandrescu: „Noi vrem egalitate, dar nu pentru căței”.

Categories
Cultura si lifestyle

Reportaj de excepție al TVR despre secui, în seria Exclusiv în România

Emisiunea Exclusiv în România a canalului public de televiziune, realizată de Cristian Tabără, a prezentat duminică, 1 noiembrie, un reportaj impresionant despre zona Secuimii, locuitorii ei, obiceiurile și calitățile acestora și, de ce nu, unicitatea lor.

După ce la începutul verii influencerul Răzvan Pascu a avut o campanie pentru promovarea turismului în Secuime, iată că un jurnalist cunoscut face același lucru acum, ceea ce ne arată că, totuși, românii, chiar și cei din alte zone ale Transilvaniei, nu cunosc decât foarte puține lucruri despre secui și zona în care locuiesc.

De la meșteșugari de porți secuiești, la artizani, artiști plastici și artiști digitali, documentarul prezintă lucruri cunoscute și mai puțin cunoscute despre secui, precum delicioasele preparate specifice locului, dansurile și muzica deosebite, cultura și poveștile lor, și chiar un cult religios unic în lume, care a apărut și există doar în Transilvania, unitarianismul.

Este foarte impresionant discursul lui Orban Balazs, persoanlitate de marcă a secuilor din secolul al 19 lea, care poate fi ascultat în parcul tematic Mini Transilvania, de lângă Odorheiu Secuiesc, de asemenea prezentat în documentar. Acesta a spus, într-o cuvântare ținută în Parlamentul de la Budapesta, în 1870, următoarele:

Este în interesul națiunii maghiare să aibă frați și prieteni adevărați în națiunea română, atât în țară, cât și din străinătate. Pentru că dacă au existat vreodată două națiuni care erau interdependente datorită unității lor de interes, aceștia au fost cu siguranță maghiarii și românii, care sunt două națiuni unite, atât prin trecutul lor, cât și prin viitorul lor. Avem aceeași misiune, și anume: transmiterea culturii occidentale, apărarea acestui bastion al libertății și avem un dușman comun care vrea să ne distrugă pe noi doi, pentru că ambele națiuni ale noastre stau în calea ambiției și a dominației mondiale, pe care acesta dorește să o obțină. Este extrem de important pentru ambele națiuni cu aceeși soartă să se înțeleagă reciproc, să-și consolideze punctele forte și să soluționeze neînțelegerile.

EXCLUSIV IN ROMÂNIA este o emisiune de turism semnată şi prezentată de Cristian Tabără. In fiecare episod Cristian Tăbră călătoreşte, descoperă şi prezintă obiective turistice, istorie, cultură, credinţă, arhitectură, tradiţii, gastronomie, facilităţi turistice şi mai ales unicate europene şi mondiale din România, dintre care unele sunt încă necunoscute şi neexploatate turistic.Emisiunea prilejuieşte întâlnirea telespectatorului cu destinaţii spectaculoase – unicate mondiale, europene şi regionale din România – cu povestea şi istoria locului, cu facilităţi locale (acces, cazare, distracţii, costuri), cu trasee de încercat, specific local, gastronomie, tradiţii şi cu alte atracţii locale.

Sursa: Facebook, Youtube.

Categories
Cultura si lifestyle Locale Stiri

Sfântu Gheorghe: monede şi documente importate pentru istoria urbei descoperite în timpul renovării Bisericii Reformate Fortificate

Biserica Reformată Fortificată din Sfântu Gheorghe, unul dintre cele mai vechi şi importante monumente istorice din oraş, a fost reabilitată cu sprijinul autorităţilor locale, în timpul lucrărilor aici fiind descoperite câteva monede şi documente importate pentru istoria urbei.   

Lucrările de renovare, care au început în primăvara anului 2019, au cuprins întregul complex de clădiri, biserica, turnul, casa mortuară, bastionul şi fosta şcoală germană, care în prezent serveşte drept locuinţă a clopotarului şi va găzdui în viitor şi un mic muzeu.

„S-au încheiat lucrările de restaurare a clădirii, turnului, zidului şi bastioanelor Bisericii Reformate Fortificate, în prezent se lucrează la designul ambiental, aşezarea bordurilor şi a scărilor, la modernizarea capelei mortuare şi a clădirii fostei şcoli germane. În martie, odată cu renovarea turlei s-a îndepărtat şi globul din cupru al acesteia, în interiorul căruia s-au găsit acte şi monede importante”, a scris primarul municipiului Sfântu Gheorghe,  Antal Árpád, pe pagina sa de socializare.

„În timpul lucrărilor au fost găsite cinci documente şi patru monede, care au fost identificate de către specialistul heraldic Szekeres Attila. Documentele includ o scurtă descriere a construcţiei noului turn, o listă a proprietarilor oraşului, o listă a conducătorilor oraşului şi şefilor bisericii, dar şi o declaraţie a sprijinului financiar acordat pentru aurirea sferei turnului. Documentele provin de la pastorul Gödri Ferenc, bunicul regretatului primar din Sfântu Gheorghe, Gödri Ferenc. Al cincilea document provine de la fostul pastor Vásárhelyi János din 1761, care coincide cu momentele construcţiei turnului din acea perioadă. Monedele includ o piesă emisă de oraşul Braşov în 1613, o monedă din cupru de 10 poli emisă de Rákóczi Ferenc al II-lea în 1705, 6 monede de argint emise de împăratul Francisc al II-lea în 1795, dar şi un ban de argint emis de Episcopul Károly al III-lea în 1707”, se arată pe pagina de internet a Primăriei Sfântu Gheorghe. 


Potrivit sursei citate, municipalitatea a contribuit cu un milion de lei la restaurarea acestei clădiri monument istoric, una dintre cele mai vechi şi importante din oraş. 

Sursa foto: Antal Árpád / Facebook

Sursa: Agerpres

Categories
Stiri

Motivarea sentinţei în cazul cimitirului din Valea Uzului invită la prudență: dreptul de proprietate al terenului nu este reglementat de hotărârea Consiliului Local Sânmartin, ci de hotărârea Guvernului din 2010, în vigoare şi astăzi

Curtea de Apel Târgu Mureş nu a hotărât în fond despre apartenenţa cimitirului militar din Valea Uzului de comuna Sânmartin din județul Harghita, a constatat doar că dreptul de proprietate asupra acestuia nu este reglementată de hotărârea Consiliului Local Sânmartin, ci de hotărârea guvernului din 2010, în vigoare şi astăzi, a anunţat portalul Szekelyhon.ro.

Portalul a prezentat motivarea sentinţei de la începutul lunii octombrie, prin care Curtea de Apel a respins definitiv apelul comunei Dărmăneşti (jud. Bacău) împotriva hotărârii Consiliului Local Sânmartin care a stipulat că cimitirul militar, adică o suprafaţă disputată de 15 000 metri pătraţi aparţine comunei din Ţinutul Secuiesc. La începutul lui octombrie din minuta deciziei nu au reieşit toate aceste detalii, astfel mai mulţi lideri locali din Ţinutul Secuiesc au interpretat că sentinţa a confirmat apartenenţa cimitirului militar de Sânmartin.

Potrivit portalului Szekelyhon.ro, însă, Curtea de Apel Târgu Mureş a dat o sentinţă “prudentă” şi a constatat doar că hotărârea Consiliului Local Sânmartin nu are consecinţă juridică asupra dreptului de proprietate al terenului, deoarece acest drept este stabilit prin hotărârea guvernului 299/2010. Această hotărâre a confirmat de fapt hotărârea din 2007 a Consiliului Local Sânmartin, care a indicat că cimitirul militar din Valea Uzului şi şirul de cazărmi părăsite care se află în apropierea acestuia fac parte din domeniul public al comunei secuieşti. Potrivit portalului, Curtea de Apel nu a dispus în fond cu privire la apartenenţa terenului, ci a stabilit că procedura în contencios administrativ poate fi intentat doar împotriva hotărârii de guvern. În opinia portalului, curtea a lăsat deschisă în acest fel problema dreptului de proprietate şi a creat posibilitatea unei noi acţiuni în contencios administrativ.

Apartenenţa localităţii Valea Uzului şi a cimitirului militar şi a clădirilor de cazarmă aflate pe teritoriul aşezării, precum şi parcela românească din acest cimitir, fac obiectul nenumăratelor procese în instanţe. O parte dintre aceste procese au fost iniţiate de Sânmartin, o alta de Dărmăneşti, iar un al treilea grup de procese a fost intentat de prefectul judeţului Bacău.

În Cimitirul din Valea Uzului sunt înhumați peste 1143 de soldați de mai multe naționalități, eroi ai Primului și celui De-al Doilea Război Mondial. Majoritatea soldaților înhumați erau de naționalitate maghiară însă, pe lângă aceștia, s-au numărat și soldați germani, români, ruși sau austrieci.

Tensiunile au escaladat în luna aprilie 2019, după ce Primăria Dărmănești a amenajat în ”cimitirul maghiar” o ”parcelă românească” unde a amplasat 52 de cruci de beton și un monument în memoria eroilor români. La scurt timp, toate crucile au fost ”îmbrăcate” în saci negri de gunoi.

Surse: hirado.hu, g4media.ro, news.ro.

Categories
Locale Stiri

UDMR schimbă abordarea. Sfântu Gheorghe are cel mai tânăr viceprimar din istoria oraşului

La scurt timp după alegerile locale, mai exact în prima şedinţă extraordinară de după constituirea Consiliului Local, locuitorii Municipiului Sfântu Gheorghe au avut parte de o surpriză pe care probabil nimeni nu o anticipase. După ce fostul viceprimar, Éva Judit Sztakics, a eliberat postul întorcându-se la catedră, în locul acesteia a fost numită Vargha Fruzsina, în vârstă de numai 24 de ani, absolventă a Universității Babeş-Bolyai.  Numirea acesteia pare să se încadreze într-o nouă abordare a UDMR în zonă, la Consiliul Județean Covasna fiind numit, de asemenea, un vicepreședinte de doar 29 de ani.

Deși gurile rele susțin că plasarea acestei tinere lipsite de experiență într-o funcție atât de înaltă și de plină de responsabilități este o strategie a primarului Antal Árpád de a-și construi o echipă din oameni ușor de manipulat, edilul a prezentat cu totul alte argumente care justifică o astfel de alegere. „Prin nominalizarea lui Vargha Fruzsina, vreau să transmit un mesaj foarte puternic tinerilor. Cred că munca noastră nu valorează aproape nimic dacă tinerii nu rămân acasă, dacă nu vin acasă, dacă nu sunt prezenți și nu sunt implicați în viața orașului. Construim acest oraș pentru toată lumea, dar în primul rând pentru ei. Aceasta este o generație valoroasă, este important să le descoperim și să le rezolvăm problemele pentru a se simți prezenți și implicați în conducerea orașului. Problemele tinerilor de 20 de ani sunt înțelese cel mai bine chiar de tinerii în vârstă de 20 de ani. Toate condițiile sunt îndeplinite pentru ca tinerii să fie mai încrezători în autorităţile locale și să le transmită ce le preocupă”, a explicat primarul Antal Árpád propunerea făcută. 

În ziua depunerii jurământului, la discuția cu presa locală, Vargha Fruzsina, care va face echipă cu celălalt viceprimar, Tóth-Birtan Csaba, a vorbit despre lipsa sa de experiență, care poate fi compensată prin dorința de a învăța. „Este o mare onoare pentru mine să fiu nominalizată pentru această funcţie. Nu este un secret pentru nimeni că nu am încă multă experiență, dar cred că dacă primarul și colegii mei din Consiliu m-au onorat cu încrederea lor, voi fi suficient de motivată să mă ridic la aşteptările lor. Am trei mari pasiuni: artele plastice, dansul popular și tradițiile, dar şi ajutorarea oamenilor din jur. Sunt încrezătoare că împreună cu această echipă și tinerii din Sfântu Gheorghe vom reuși să atingem obiectivele stabilite. Sunt conștientă de gradul mare de responsabilitate și că acest lucru nu va fi un proces ușor, dar am mari speranțe că îmi voi îndeplini atribuţiile cu succes” – a spus tânăra. 

De altfel, se pare că în Covasna tocmai a luat naștere un nou trend al UDMR, acela de a aduce tinerii mai aproape de sfera politică și administrativă, dându-le funcții de nivel înalt. Un al doilea exemplu în acest sens îl reprezintă cazul lui Jakab Barna, în vârstă de 29 de ani, care a devenit anul acesta cel mai tânăr vicepreședinte din istoria Consiliului Județean Covasna.

Sursă și Foto: Primăria Sfântu Gheorghe și Facebook Jakab Barna

Categories
Cultura si lifestyle

La Sfântu Gheorghe, e frumos și printre morți când bezna e învinsă de lumină

Nu știu alții la ce se gândesc când vine vorba despre diferențe culturale, dar pentru un om ca mine, nimic nu poate fi mai fascinant decât multitudinea și diversitatea de moduri prin care oamenii acestei lumi își manifestă trăirile și își exprimă felul în care se raportează la viață. Și nu, nu trebuie să călătorești peste mări și țări ca să descoperi alteritatea și să simți desfătarea pe care o generează descoperirea acelor obișnuințe și practici diferite ale oamenilor din diverse locuri. Este suficient să te uiți în jur și să vezi câte valențe poate căpăta normalitatea sau tradiția. 

Am avut această revelație în urmă cu câțiva ani, probabil șase, când m-am aflat pentru prima oară la Sfântu Gheorghe într-o zi de 1 noiembrie. Nu voi uita niciodată ce bizarerie monstruoasă mi s-a părut să aud pe cineva spunându-mi că trebuie (!) să mergem pe seară în cimitir pentru că este foarte frumos (!). Ce om bolnav putea să vadă frumusețe noaptea într-un cimitir? Mintea mea de om trăit într-o zonă în care se crede că numai fermecătoarele merg pe înnoptate în asemenea locuri era incapabilă să înțeleagă cum de pot niște oameni obișnuiți să califice drept frumos un astfel de obicei.

Ei bine, în seara acelei zile de 1 noiembrie, la Sfântu Gheorghe, am descoperit că frumusețea își face apariția chiar și în bezna morții de prin cimitire. Există aici un obicei al oamenilor, care este probabil extins în întreg Ținutul Secuiesc, acela de a merge la această dată la mormintele celor dragi pentru a le „inunda” de lumină. 

Obiceiul are legătură cu nevoia omului de a se împăca nu doar cu moartea, ci și cu dispariția celor iubiți, cu dorința eternă a individului uman de a stabili o punte între tărâmul temutului neant și cel al vieții efemere. Tradiția locului spune că, atât timp cât arde lumânarea pe mormântul său, sufletul decedatului se plimbă prin locurile pe care le-a îndrăgit în viață și de care moartea l-a desprins forțat. 

Și da, să te uiți la miile de pâlpâiri din candelele roșii cu care sunt împânzite cimitirele te ajută să te umpli de speranță și de încredere că lumina străbate și dincolo de înfricoșătoarea moarte. 

Credit foto: Kristó-Gothárd Hunor (Primăria Sfântu Gheorghe)