Stimați jurnaliști, cetățeni revoltați din cauza scandalului de la hochei: dvs. strigați sfidare, jignire, chiar și trădare față de țară după cele petrecute în Ljubliana: adică, majoritatea naționalei române a cântat imnul secuiesc împreună cu naționala Ungariei.

În presă a apărut informația falsă, că s-a cântat imnul secuiesc, în loc de imnul României. Nu am să intru în detalii, Amir Kiarash relatează corect pe pagina Adevărului.

Frustrări, frustrări

Noi secuii avem propriile frustrări: folosirea limbii materne, a simbolurilor maghiare reprezintă o problemă de decenii. Da, e nașpa că ne scoate din sărite când un comentaci de pe Facebook ne trimite în Mongolia, când cel mai mare blogher și protector al valorilor naționale, acum deputat AUR face tot posibilul să înlăture fiecare inscripție și steag.

Avem tendința, noi ungurii, și voi românii să ne prefacem că nu existau conflicte interetnice în țară înainte să fie generate de sfera politică – însă nu este cazul. Existau, chiar și la nivelul urii – problemă ce într-un context european nu ar mai trebui să existe. Însă nu este cazul: mereu se găsește un provocator, de genul vlogherului dispărut după scandalul de la magazinul Kaufland din Odorheiu Secuiesc despre care s-a dovedit că nu era nimic special, decât un fake news. Ori este chiar textul Imnului României, care cu primele 2 rânduri, cred că se referă la noi, maghiarii din țară: ”Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,În care te-adânciră barbarii de tirani!”.

Mă rog. Putem declara că am frustrările proprii, care, după părerea mea le regăsești la majoritatea minorității maghiare din Transilvania. Am înțeles, că la rândul nostru suntem la fel de frustranți pentru majoritatea majorității: problema este mai complexă.

Hai să explic: deși majoritatea este conștientă de faptul că ungurii nu sunt români, se miră, se enervează, se jignește când observă aceste lucruri. Adică ungurul vorbește o altă limbă, deși suntem în România – unii chiar îi atrag atenția să nu mai vorbească ungurește. Ungurul are alt imn, decât imnul României, nu ține cu naționala României (acum mă refer la fotbal), și are și un alt drapel. (Problema drapelului nu se pune la nici un alt drapel, fie ea drapelul Franței, SUA ori Trinidad Tobago. Numai drapelul secuiesc, și drapelul Ungariei sunt o problemă.)

Să ne mințim

Dacă omul simplu, să zicem din Caracal, Giurgiu sau Tecuci habar n-are că mai există și oameni de alte etnii în țară, autorul vestitei Ordonanței cu Nr. 13, Sorin Grindeanu, este conștient de acest fapt. Este în coaliție cu ei, PSD-ul este în coaliție cu UDMR-ul. Nu-i o informație nou-nouță. Problema este însă, că știm – adică știți voi – că ungurul e altfel. Nu este român. Cântă alt imn, ori nu cântă imnul (problema nu se pune la cei de etnie română, dacă nu cântă, asta e și gata), în general se comportă altfel.

Asta este esența frustrației majorității. Minoritatea trebuie să fie fix ca majoritatea, să-și exprimă fidelitatea de țară, și să nu se comporte ca un ungur. Asta-i problema. Se comportă ca un ungur, însă el este român de etnie maghiară.

Ce înseamnă român de etnie maghiară?

Ceea ce intenționez să fac, în matematică se numește reductio ad absurdum – adică după Wiki ”dovedirea adevărului unei propoziții prin demonstrarea faptului că acceptarea adevărului propoziției contrare sau contradictorii duce la consecințe absurde”. Această denumire de român de etnie maghiară este o invenție a epocii ceaușiste, a unei epoci sufocătoare pentru întreaga țară.

Ideea era să se demonstreze că în România, fiecare cetățean este român. Chit că nu s-a folosit niciodată expresia român de etnie română. (Tu stimate cititor, chiar și în pofida faptului că te-am enervat cu rândurile mele, și sunt șanse să-ți iese fum din urechi, te consideri român de etnie română? Puțin probabil…)

Deși în terminologia voastră ”român” poate însemna atât cetățean cât și etnie, expresia se folosește de multe ori împotriva ungurilor din Transilvania. Iei medalia de aur ca maghiar din Transilvania la Jocurile Olimpice? Ești românul Eduard Novak. Nu vrei să dai amendă naționalei hochei? Ești boz… adică ministrul UDMR Eduard Novak. (Pentru noi, el este Novák Ede, însă asta chiar e problema noastră.)

Cum adică, că nu iubesc România?

Păi fix așa. Este țara în care etnia mea și simbolurile acestei etnii sunt considerate de marea majoritate o rușine, o sfidare, sau un atac (!!!) asupra integrității țării. Țara-mamă ne este o mamă vitregă. Mă întrebați: dacă m-aș fi născut în Ungaria mi-aș iubi țara? Nu știu. Din câte văd o mulțime de oameni de etnie română înjură țara asta săracă, și fug de bunăstarea autohtonă din România. Există însă un standard dublu: dacă eu, ungur din România, nu-mi iubesc țara, sunt un trădător, dacă aș fi de etnie română… s-ar pune diferit întrebarea. Știți ce? Vă mărturisesc că îmi plăcea să-mi iubesc țara: însă cum poți iubi pe cineva care nu te acceptă? Cam asta-i problema.

Cum rămânem la capitolul hochei?

Mai întâi citiți acest articol. Este singurul jurnalist care a fost la meci și e și român get beget.

În rest? Dacă ați citi ce am scris până aici, vă dați seama: suntem frustrați cu toții. Suntem frustrați, însă realitatea este, că în Secuime, mulți dintre cei frustrați sunt jucători de hochei. Mai mulți decât români, așa că avem o națională de hochei cu diferite motive de a fi frustrat, însă tot cu 2/3 de unguri.

Poate dacă această echipă, majoritar maghiară, s-ar bucura de suportul majorității și rezultatele ar fi mai bune, și maghiarii din România ar învinge maghiarii din Ungaria.

Nagy Kálmán