În presa internațională apar tot mai multe semnale cu privire la încălcarea libertății de expresie a jurnaliștilor din Ungaria, în numele unui nou tip de corectitudine, impusă de către guvern. Critica, în general, ar trebui să fie privită ca un fenomen ce duce către evoluție, către optimizare, însă nu aceasta este și viziunea executivului ungar, sensibil la orice material cu tentă negativă apărut în presă. Iar represaliile asupra celor care îndrăznesc să tragă semnale de alarmă la adresa puterii, nu întârzie să apară, fiind uneori devastatoare atât pentru cariera jurnaliștilor în cauză, cât și pentru instituțiile de presă care au nesăbuința să se abată de la liniile stricte de mesaj acceptate de către conducerea statului.

Din păcate, exemplele de acest gen apar tot mai des, dovadă a strângerii lațului în jurul gâtului presei libere din Ungaria, după cum subliniază, în  publicația online atlatszo.hu, jurnalista Ildikó Kovács. Potrivit acesteia, într-o cercetare derulată în anul 2019, asupra libertății de exprimare a jurnaliștilor ungari, au fost relevate o serie de date cel puțin îngrijorătoare:

• aproape trei sferturi (71%) dintre jurnaliști s-au confruntat cu negarea sau obstrucționarea accesului la informațiile publice
• 79% dintre jurnaliști s-au confruntat cu o refuzul de a colabora, din partea anumitor jurnaliști
• 57% dintre jurnaliști au fost deja abordați, prin presiuni, de editori, editori, proprietari ai companiilor media
• 56% dintre jurnaliști au fost abuzați verbal
• 41% dintre jurnaliști au fost deja mânjiți în public
• 72% dintre jurnaliști au fost amenințați cu o acțiune în justiție
• 41% dintre jurnaliști au fost deja urmăriți penal
• 30% dintre jurnaliști s-au confruntat cu oferte explicite de beneficii economice, adică tentativă de dare de mită
• 71% dintre jurnaliștii maghiari sunt îngrijorați de impactul încercărilor de interferență externă asupra credibilității presei maghiare

Deși studiul la care Ildikó Kovács face referire  este de acum doi ani, situația nu pare să se fi îmbunătățit până astăzi, aceasta venind cu două exemple recente, cât se poate de clare: cel al lui Viktor Lukács, tânărul comentator sportiv pentru M4 Sport, care și-a pierdut locul de muncă – chipurile pentru că a promovat pe rețelele de socializare aprecierea sportivului Peter Gulácsi pentru mișcarea “familia este familie” (care susține libertatea de a întemeia o familie de către persoanele de același sex); cel de-al doilea exemplu evocat de în articolul atlatszo.hu este cel al jurnalistei Krisztina Balogh care, după ce a demisionat de la postul public de televiziune ungar, M1, a acordat un interviu publicației 444.hu, în care a relatat despre modul în care mass-media publică s-a supus instrucțiunilor Fidesz și a încălcat principiile serviciului public, alegându-se astfel cu o plângere în instanță, din partea companiei media, dar și cu o terfelire sistematică a imaginii sale, ca jurnalist.

Să sperăm că vom ajunge în curând la concluzia că opinia privată a jurnaliștilor nu este afectată de locul lor de muncă. Ar fi o zi mare în istoria internă a libertății presei, asta e sigur – concluzionează jurnalista Ildikó Kovács.

Mihai Oros