Csilla Hegedüs, secretar de stat al Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene, și deputatul UDMR Ödön Szabó, vicepreședintele Comisiei pentru învățământ, au anunțat de curând că 6190 de profesori de limba română vor fi instruiți să le predea copiilor maghiari limba română ca limbă străină. Instruirea va costa în total 9 milioane de euro, bani proveniți din fonduri europene.
Aceasta ar trebui să fie o veste îmbucurătoare și, totodată, să devină soluția unei probleme foarte vechi și îndelung dezbătute, dar niciodată rezolvate în fapt.
„Trebuie să recunoaștem că este o problemă veche. Foarte veche. Chiar și noi suntem rezultatul acestei forme de învățământ. Știm toți că din clasa a V-a deja s-a trecut direct la aceleași manuale din care învățau și copiii români. La nivelul Ministerului Educației până la urmă a fost o deschidere către această problemă. Știți foarte bine că UDMR totdeauna a cerut ca limba română să fie predată ca limbă străină. Această exprimare a născut controverse. Ideea este că acum există deschidere din partea ministerului să se schimbe treptat forma de predare. Sigur, bunele intenții nu ajung. Din partea profesorilor nu putem să spunem că nu a fost deschidere, dar le-a fost foarte greu din mers să aplice o altă strategie”, a descris situația pe scurt deputatul UDMR, Gál Károly, într-o conferință de presă susținută la Sf. Gheorghe.
Lăsând la o parte faptul că formularea de „limba română ca limbă străină” a fost una nefericită, înlocuită ulterior cu o alta de compromis, aceea de limbă ne-maternă, problema de fond nu și-a găsit încă rezolvarea. Tot ce s-a făcut până acum a fost dezbatere și promisiune de mai bine.
Deși, teoretic, generația de absolvenți din 2021 a fost mai norocoasă decât cele de dinainte, în sensul că testele de la examenele finale au fost realizate în conformitate cu noua curricula, rezultatele la proba de aptitudini după terminarea clasei a VIII-a și la bacalaureat au rămas în continuare slabe.
În fapt, noile teste au fost compuse din texte grele, preluate din basme sau autori vechi, încărcate cu regionalisme și arhaisme și cu cerințe de analiză a stilisticii și de morfo-sintaxă. Prea puțin s-a pus accentul pe capacitatea de înțelegere a textului și a limbii, ceea ce explică de ce, în continuare, copiii de maghiari nu vorbesc și nu înțeleg limba română în procent covârșitor.
Inițiativa de a cheltui 9 milioane de euro pe instruirea profesorilor – o sumă imensă! – ar trebui să includă și elaborarea unor materiale didactice direct corelate cu noțiunile pe care copiii maghiari le învață la un anumit nivel de studiu în propria limbă. Altfel spus, anomaliile prin care unui copil, care în limba maternă nu știe ce înseamnă substantiv, adjectiv sau numeral ar trebui să le știe în limba română, ar fi normal să fie eliminate. Mai mult, textele incluse în manuale ar fi de dorit să fie extrase din autori contemporani, iar accentul să se pună pe noțiuni de vocabular și conversație. Să îi ceri să citească Ion Creangă sau Petre Ispirescu unui copil care abia știe să spună „Mama merge la piață” va rămâne mereu absurd.
Alocarea acestei sume uriașe este, cum am spus, lăudabilă. Ar fi de preferat să aibă și rezultate concrete la fel de valoroase, care să se traducă în generații de copii care vor stăpâni limba română la nivel avansat. Tare mă tem însă să nu ne trezim peste puțin timp că și confrații noștri maghiari au făcut lucrurile românește și, după ce s-au cheltuit milioane de euro, problema va rămâne în continuare în același punct, din varii scuze și motive.
Sursă: hirado.hu
Foto: bihoreanul.ro