La Sfântu Gheorghe, runda aceasta de alegeri locale a fost lipsită de orice emoții. Primarul Antal Árpád a câștigat detașat cu peste 76%, deși este prima oară după mulți ani în care, pentru funcția de primar al municipiului, s-au înscris în competiție 7 persoane. Cu toate acestea, pot afirma răspicat că Antal Árpád nu a avut contracandidați. Problema cea mai acută o reprezintă însă situația creată la nivelul Consiliului Local. Din cele 21 de poziții de consilieri locali, numai una va fi ocupată de un român, reprezentant al PNL, întrucât că celelalte partide nu au reușit să treacă pragul electoral de 5%. Aceasta înseamnă că, de fapt, românii din Sf. Gheorghe nu mai pot spune că sunt reprezentați în CL, ceea ce este de-a dreptul catastrofal.
Scriu aceste rânduri pe deplin conștientă că ele vor supăra mulți oameni – cu precădere pe cei care s-au aflat în joc și au pierdut ori pe cei care i-au susținut pe cei ce au pierdut. Și, ca să supăr și mai tare, o să relatez exact cum a decurs anul acesta scenariul de campanie electorală din Sfântu Gheorghe. N-a decurs! Tot ce am putut vedea în calitatea noastră de oameni de la care se așteaptă votul au fost pozele unor oameni afișate pe câteva aviziere din oraș, oameni ale căror fețe și nume nu ne spuneau nimic multora dintre noi. E drept că partidele lor le cunoșteam mai toți, dar asta nu a fost de ajuns pentru a atrage oamenii la vot. La locale, ca și la prezidențiale, oamenii votează oameni. Dacă omul nu are notorietate și nici nu și-o creează, mai bine stă acasă.
Așadar, în timpul campaniei electorale, nu am văzut machete de presă, nu am văzut articole de presă în care candidații să își prezinte proiectele, nu am auzit spoturi radio, nu am văzut nici măcar reclame plătite pe Facebook (care sunt destul de ieftine și eficiente). Dacă se întâmpla să cunoști dinainte vreunul din candidați și să îl ai în lista de prieteni, pe pagina lui personală mai vedeai ceva mișcare, dar destul de timid. Așa se face că partidele românești au obținut foarte puține voturi, sub pragul de 5%, situația în cifre prezentându-se astfel: PSD cu 647 voturi, Alianţa USR-PLUS cu 544 voturi, Pro România cu 436 voturi, ALDE cu 249 voturi şi PMP cu 190 voturi. La mustață, PNL a ajuns la 5,78%, cu 801 voturi, având astfel un singur reprezentant în Consiliul Local, pe Liviu Comăneci – care este și singurul reprezentant al comunității române în următorii patru ani.
În tot acest context, candidatul UDMR, Antal Árpád, deși ar fi câștigat și dacă nu își făcea campanie, a depus eforturi vizibile și foarte intense pentru promovare, fiind practic singurul candidat coerent care a folosit toate canalele de comunicare pe care le-a avut la îndemână. Ce-i drept, maghiarii mai au urmărit o contracandidată, Tatár Imola (EMSZ), care s-a clasat pe locul doi cu 7.62% și care se pare că a fost ceva mai activă între cei care s-au pus cu UDMR – o spune și procentul obținut.
În general, când vine vorba de români, la Sfântu Gheorghe și în orașele locuite majoritar de maghiari, bătălia nu se dă niciodată pentru postul de primar. Este de la sine înțeles că, matematic, este imposibil să depășești un candidat maghiar, atât timp cât criteriul etnic rămâne încă un factor determinant în alegeri. Adevărata bătălie se poartă, de fapt, pentru ocuparea unui număr cât mai mare de locuri în Consiliul Local, ceea ce garantează reprezentarea românilor la nivel municipal.
În 2016, patru români au intrat în CL și, atunci, ni se părea că tot sunt puțini, pentru că indiferent cum, ar fi fost mereu în minoritate. În prezent, lucrurile stau mai rău. „Românii din Sfântu Gheorghe par să fi ajuns la concluzia că, de fapt, ei sunt și se simt reprezentați de UDMR”, cum descrie un bun prieten situația actuală, făcând haz de necaz.
Dacă e să căutăm explicații, am putea spune că din cauza prezenței scăzute la vot și a contextului pandemic au stat lucrurile cum au stat. Adevărul este totuși acela că partidele politice românești au scos în față oameni lipsiți de notorietate pe care nici nu i-au susținut în niciun fel să se afirme și să strângă voturi. Rezultatele din acest an sunt poate cele mai slabe din istoria umtimelor decenii a orașului.
Este foarte ușor să susții că Antal Árpád a avut bani de campanie și spate asigurat de UDMR sau că oricum, indiferent ce făceai, tot nu aveai nicio șansă, că ungurii tot cu ai lor votează. Eu aș fi tentată să cred că nu e chiar așa. Dacă ajungi să pui problema stfel, atunci de ce te mai înscrii în competiție? Nu mai bine stai acasă liniștit? – bine, că tot liniștit ai fost și în campanie, dar vorba vine.
Da, este foarte adevărat că matematic este imposibil să câștigi potul cel mare, dar dacă ai decis că te bagi, atunci dă din coate, ia surlițe și trâmbițe, fă ceva și treci pe locul doi! Am văzut în 2016 că se poate. Atunci, Mădălin Guruianu, consilier local PNL, și-a depus candidatura pentru postul de primar al municipiului și a luptat să aibă vizibilitate. Rezultatul a fost că s-a clasat onorabil pe locul al treilea cu 1.576 de voturi (aproape dublu față de ce a obținut PNL anul acesta). Scorul său a fost destul de apropiat de cel al contracandidatului maghiar, Bálint József, care s-a clasat pe locul al II-lea cu 1.697 de voturi. Și atunci, ca și acum, Antal Árpád a câștigat detașat cu 13.522 de voturi (73%). Diferența este că, atunci, lumea știa cine mai candidează și a venit la vot. În acest an, nu a avut ofertă.
Aș mai avea multe de spus, dar în dimineața aceasta am dat peste comentariul unui alegător la o postare despre rezultate, comentariu care sintetizează limpede cum a ajuns David să fie înfrânt de Goliat la Sfântu Gheorghe: „În afara faptului că mi-au invadat spațiul privat al Facebook-ului meu tot felul de candidați, când îi întrebam „Cum aveți de gând să bateți colosul UDMR, ce puteți face voi ăștia mici minoritari, ce planuri aveți ?” , îmi răspundeau scurt „Noi încercăm, sperăm, vrem” și atât. […]. De ce n-au cerut spații de emisii pe radio local, ziare locale în care să ne prezinte eșecurile actualului și cum ar vrea ei să facă lucrurile mai bine? Să visăm chiar la o dezbatere face-to-face cu primarul […] și cu toți contracandidații ? Nici o șansă. Și eu le-am zis la toți „contra-candidații” care se visau acolo sus: „Voi, de fapt, nu vreți nimic, decât să vă voteze lumea, să ocupați degeaba un post acolo, să treacă ziua, luna, anul și să vă luați lefurile degeaba”.
Foto: pixab