Categories
Opinii

Rusaliile Catolice de la Şumuleu Ciuc, oportunitatea perfectă de exprimare a urii nestinse dintre români și maghiari

Mi-am dorit de multă vreme să particip la pelerinajul care se organizează anual la Şumuleu Ciuc de Rusaliile Catolice, chiar dacă eu am altă religie. Este o experiență pe care fiecare om ar trebui să o trăiască cel puțin o dată în viață. 

Ziua de sâmbătă, 4 iunie, a fost pentru mine memorabilă. Probabil că și un ateu ar fi impresionat să se afle în mijlocul unei adunări de sute de mii de oameni reuniți într-un singur loc pentru rugăciune. Are locul acela în el o încărcătură energetică aparte, care îți pătrunde în suflet și ți-l topește ca pe un cub de gheață. Mi-a plăcut atât de mult să fiu acolo, încât nici prin cap nu mi-a trecut să mă uit la detalii, să văd câte steaguri ale Ungariei flutură, câți români sunt, câți ceangăi, ce fac, cum cântă etc. Eram vrăjită de atmosferă și, știind că sunt la un eveniment religios, nu îndrăzneam măcar să amestec lucrurile între ele într-o manieră pe care creierul meu o consideră grosolană, blasfemică și profanatoare. 

Mirajul n-a durat însă prea mult. A fost destul să ajung în fața unui laptop ca să descopăr cât de mult mă depărtasem de o realitate care, de fapt, nu vrea să renunțe la orgolii, la steaguri, la poziționarea de tipul noi versus ei etc. În online, erau toate acolo. 

Am văzut comentarii de care m-am crucit și care chiar m-au scârbit. Și de-ale românilor, dar și de-ale maghiarilor. În timp ce primii erau deranjați de faptul că pe Dealul Șumuleu au fluturat prea multe steaguri ale Ungariei și steaguri secuiești, ceilalți erau indignați că li se fură sărbătoarea pentru simplul fapt că slujba a fost tradusă și în limba română. Ba chiar se arătau revoltați de amenințarea pe care o prezintă acest lucru pentru viitorul comunității maghiare de la noi. „Așa începe totul. Mai întâi se traduce în română , apoi totul va fi scris doar în română. În curând, credincioșii maghiari vor primi căști, apoi ni se va spune că toată lumea știe română, deci ce rost mai are să se mai traducă? Și uite așa, treptat, se va ajunge să se închidă și școlile cu predare în limba maghiară, cum s-a întâmplat cu Facultatea de Medicină de la Tg. Mureș.”, este un comentariu extras aleatoriu din valurile de comentarii de același gen, care au inundat Facebookul în aceste zile. 

Legat de același aspect al traducerii, au fost români care s-au arătat iritați de faptul că slujba se ține în maghiară și se traduce în română, când, de fapt, ar trebui să se țină în română și să se traducă în maghiară. Ce să zic? O nebunie de un grotesc indescriptibil. 

Pentru prima oară de când scriu și vorbesc despre relațiile dintre români și maghiari, mi-am dat seama că realitatea aceasta mă depășește total și că speranțele mele sunt aproape puerile. Este între români și maghiari o ură care nu va muri niciodată, care se manifestă recurent ca o acnee de care te credeai scăpat când coșurile purulente se ascundeau pe sub piele într-o stare latentă, pândind momentul optim în care să își scoată la suprafață capetele dezgustătoare și să îți arate că ele n-au fost vindecate niciodată. 

Și mai este între noi, românii, și maghiari un prag de netrecut, acela al diferențelor de mentalitate. În timp ce, pe cei mai mulți români, însemnele legate de patrie și neam îi lasă reci, pentru maghiari ele par să fie totul. Dacă un tânăr român se simte mai degrabă jenat să poarte un costum tradițional la cine știe ce sărbătoare, la maghiari, absolvenții de liceu se îmbracă mândri în costumele lor populare. Tradițiile și obiceiurile populare românești sunt moarte și îngropate de ani buni, iar cele rămase dispar văzând cu ochii – satele în care ele se mai păstrează obiceiurile din vechime au devenit niște oaze de atracție turistică. Și exemplele pot continua. 

Iau în susținerea acestei idei propriul meu caz. Când am plecat la Șumuleu, puteam să-mi iau cu mine orice steag voiam. Al României sau, cum a glumit o prietenă, al Olteniței (orașul meu natal). Nimeni, nimeni, nimeni nu m-ar fi oprit să o fac, dar mie nu mi-a trecut prin cap așa ceva. În primul rând, pentru că în capul meu, ceremoniile religioase nu au niciun motiv pentru care să fie asociate cu însemnele etnice sau statale. La urma urmelor, lui Dumnezeu nu îi pasă de etnia noastră, iar Biserica nu mai este de mult o putere în stat – cel puțin la nivel oficial. În al doilea rând, pentru că, deși ador să fiu româncă, identitatea mea nu mi-o etalez prin raportare la niște însemne. 

Este atât de mare diferența aceasta de mentalitate, încât se poziționează ca obstacol între noi și ei – căci, oricât nu-mi place mie să recunosc și să admit asta, rămânem pentru totdeauna noi și ei, dacă nu chiar noi versus ei. Și ca să închei seria acestor argumente care țin de mentalitate și de neputința de a-i înțelege pe ceilalți din cauza ei, mai spun atât: în urma glumei făcute despre steagul Olteniței de către prietena mea, mi-am dat seama că eu habar n-am dacă Oltenița o avea vreun steag. Aveam în ochii minții, destul de vag, imaginea stemei orașului, pe care o văzusem pe clădirea primăriei, dar care nu a trezit în mine nimic. Pentru că așa suntem noi, românii – cu excepțiile pe care eu încă nu le-am întâlnit. Însemnele statale românești capătă valoare pentru noi mai ales atunci când nu le vedem la conaționalii noștri de altă etnie, pe care am vrea să-i vedem îndrăgostiți și atașați sentimental de ele, cum noi înșine nu suntem.

Categories
Locale Stiri

Cum a ajuns premiul „Pro Urbe” să reaprindă conflictul dintre români și maghiari la Sf. Gheorghe

Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe acordă anual premiul „Pro Urbe”, o distincție prin care recunoaște meritele și contribuția anumitor persoane la bunăstarea comunității locale sau la buna reputație a acesteia dincolo de granițele orașului. Premiul se acordă în luna aprilie a fiecărui an, iar anul acesta, festivitatea de premiere a fost inclusă în cadrul manifestărilor prilejuite de Zilele Sf. Gheorghe. 

Pentru oamenii de aici, această distincție are greutate și este așteptată cu interes. Dovadă, faptul că în trecut, au avut loc în repetate rânduri discuții pe seama acordării acesteia. Cei mai nemulțumiți s-au dovedit a fi reprezentanții comunității românești, în opinia cărora, prin faptul că votul majoritar în Consiliul Local este al UDMR, cetățenii români nu au șansa de a fi recompensați pentru eventualele lor merite. În vederea soluționării acestei probleme, ei au propus să se acorde an de an un titlu onorific pentru un cetățean român de etnie maghiară și unul pentru unul român. Propunerea nu a avut însă succes și o astfel de regulă nu a fost încă instituită oficial. 

Cu toate acestea, în fapt, anul acesta premiul „Pro Urbe” a fost acordat unui cunoscut medic ortoped de etnie maghiară, Sándor József, și unei profesoare de limba română, Maria Drăgan, pentru meritul de a fi ajutat multe generații de maghiari să învețe limba română. 

Aparent, atât capra, cât și varza au fost împăcate, însă motivul de gâlceavă abia acum apare. Maria Drăgan a primit distincția abia după ce, Consiliul Local al Municipiului SF. Gheorghe a votat în ultimul moment să nu i-l mai acorde persoanei propuse inițial, respectiv președinta Fundației „Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe, prof. ing. Maria Peligrad. Aceasta fusese propusă de Asociația ASTRA Despărțământul Covasna-Harghita și se bucura de susținere și din partea Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș, care o consideră drept figură reprezentativă pentru comunitatea românească din zonă. 

Motivul pentru care Consiliul Local Sf. Gheorghe a luat această decizie de ultim moment are legătură cu sentința pronunțată de Curtea de Apel Brașov, care a anulat hotărârea guvernului care prevedea aprobarea drapelului localității, cu doar câteva zile înainte de ceremonia de acordare a titlului onorific „Pro Urbe”. Procesul respectiv fusese deschis de Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș, cu care Maria Peligrad colaborează foarte intens. 

„… cei care atacă simbolurile orașului atacă oamenii din acest oraș, comunitățile care trăiesc în acest oraș, și nu cred că putem să îi considerăm parteneri pe cei care nu vor ca noi să trăim în pace și în liniște în acest oraș. Eu îi consider parteneri pe cei care au fost aleși de oameni, pe cei care conduc partide, care au reprezentare politică, și nicidecum pe cei care se autoproclamă reprezentanții comunității românești din acest oraș”, a justificat primarul Antal Árpád decizia C.L. (sursă covasnamedia.ro)

În mod previzibil, decizia adoptată de membrii CL Sf. Gheorghe adâncește prăpastia dintre politicienii maghiari și reprezentanții organizațiilor românești, care și-au asumat protejarea drepturilor și valorilor românilor din județele în care aceștia sunt minoritari și care au considerat și au afirmat constant în spațiul public că românii sunt supuși frecvent și sistematic discriminării autorităților. De altfel, nici faptul că persoana care s-a ales cu distincția, respectiv profesoara Maria Drăgan, este româncă nu îi mulțumește. Acesteia i se reproșează că și-a însușit un titlu nemeritat și că a acceptat jocul politicienilor maghiari. „Doamna nu trebuia să intre în acest joc, din moment ce nu a făcut absolut nimic pentrucomunitatea românească din municipiu. Eventual, putea intra pe locul comunității maghiare pe care a servit-o. Îmi pare rău, dar locul se cuvenea d-nei Maria Peligrad, desemnată de către toate organizațiile Forumului”, a scris de pildă într-un comentariu pe Facebook Rodica Pârvan, fost consilier local Sf. Gheorghe, din partea PSD. 

Cum însă nu toți românii se regăsesc în politica dusă de organizațiile românești militante pentru protejarea românilor din cele trei județe locuite majoritar de maghiari, în spațiul public au apărut și sunt și voci care consideră că titlul onorific primit de Maria Drăgan este acordat pe merit. „Doresc să îi felicit din tot sufletul pe domnul doctor Sándor Jozsef, doctorul care m-a reasamblat” de nenumărate ori (eu fiind un copil foarte cuminte…) și căruia nu îi pot mulțumi îndeajuns pentru integritatea oaselor mele și pe doamna Mariana Drăgan, doamna profesoară a sufletului meu, cea mai bună alegere pentru acest premiu”, a scris cu privire la acest subiect pe pagina sa de Facebook, Anna Maria Popa, directoarea Teatrului Andrei Mureșanu din Sf. Gheorghe. 

Să se determine de partea cui este dreptatea este ceva aproape imposibil. Un singur lucru este cert, într-un moment în care părea că între cele două părți se întinde, în sfârșit, o primă punte, o decizie judecătorească venită la momentul mai mult sau mai puțin potrivit – depinde din ce tabără privești lucrurile – a compromis definitiv speranța de a mai asista vreodată la împăcarea către care acest „Pro urbe” ar fi putut face un pas mărunt. 

Foto: Facebook/ Zilele Sf. Gheorghe 

Categories
Locale Stiri

Disputa steagurilor în Covasna, readusă oficial sub lumina reflectoarelor

Când părea soluționată, disputa steagurilor în Covasna este reaprinsă de o decizie a Curții de Apel Brașov, care a anulat miercuri, în primă instanță, hotărârea de guvern prin care a fost adoptat steagul oficial al Municipiului Sfântu Gheorghe, admițând, parțial, o acțiune a Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş. Acesta consideră că drapelul este reprezentativ doar pentru comunitatea maghiară. Hotărârea nu este definitivă. Primarul Municipiului Sf. Gheorghe, Antal Árpádse declară șocat de această decizie și crede că aceste acțiuni sunt făcute doar cu scopul de a agrava relația româno-maghiară, în timp ce Dan Tănasă consideră că  instanța de judecată a făcut dreptate.

„Este incredibil și absurd că instanța a anulat hotărârea de guvern privind steagul Municipiului Sfântu Gheorghe.

Am primit şocat vestea că Curtea de Apel Brașov a admis cererea absurdă de anulare a steagului oraşului nostru. Pur și simplu nu înțeleg cum, într-un stat de drept, este posibil ca două asociații vădit șovine și care urăsc maghiarimea (al căror unic scop este de a perturba relațiile interetnice pașnice și de a agrava relația româno-maghiară) să reușească să obțină anularea în primă instanță a unei decizii luate de Guvernul României, în baza unei legi în vigoare, cu respectarea tuturor cerințelor și normelor!

Sper în continuare să putem rezolva odată pentru totdeauna aceste dispute simbolice, astfel încât comunitățile din Transilvania să poată folosi steagurile comunitare fără niciun fel de deranj, pentru că așa este normal. 

Am încredere și cred că există lucruri mai importante în secolul XXI decât atacarea constantă a unei comunități pentru identitatea și simbolurile sale. În orice caz, a fost naiv din partea mea să presupun că atât provocatorii care își câștigă existența din astfel de acţiuni, cât și cei ascunşi în spatele lor, au uitat de steagurile comunităților locale. Evident că nu, pentru că, dacă aceste probleme create în mod artificial vor fi rezolvate, vor rămâne fără slujbă. De fapt, sunt dezamăgit că acest lucru se poate întâmpla în România, care se prezintă în străinătate ca un stat model pentru rezolvarea problemelor minorităților. Și să nu ne facem iluzii, Sfântu Gheorghe este doar primul caz, vor urma multe altele. Nu asta așteptăm de la România, ci înțelegere și respect față de comunitatea maghiară!”, a scris edilul din Sf. Gheorghe, Antal Árpád, pe pagina sa de Facebook. 

„În anul 2015, Forumul Civic al Românilor din județele Covasna, Harghita și Mureș se pronunța ferm împotriva acestui steag și contesta proiectul de hotărâre privind steagul municipiului Sfântu Gheorghe pe considerentul că este reprezentativ doar pentru comunitatea maghiară, nu şi pentru românii care constituie aproape 25% din totalul populaţiei orașului.

Conducerea Forumului Civic a adresat atunci un memoriu Consiliului local municipal în care arată că toate cele trei modele de steaguri propuse au un „caracter pur etnic maghiar” și cerea includerea unor simboluri heraldice reprezentative pentru comunitatea românească, precum un vestigiu dacic ori o monedă romană dintre numeroasele descoperite de-a lungul timpului pe teritoriul municipiului Sfântu Gheorghe.

Apelul comunității românești a fost complet ignorat de majoritatea UDMR din CL Sfântu Gheorghe.

Acum, instanța de judecată a dat dreptate Forumului Civic al Românilor din județele Covasna, Harghita și Mureș și a anulat HG prin care a fost adoptat simbolul local de la Sfântu Gheorghe, fiind unul în mod evident mono-etnic maghiar”, scrie Dan Tănasă pe blogul său, referitor la speța respectivă. 

La rândul său, președintele Consiliului Județean Covasna, Tamás Sándor, care a preluat postarea primarului din Sf. Gheorghe, informează că Forumului Civic al Românilor din județele Covasna, Harghita și Mureș a atacat în instanță și steagul Județului Covasna. „România nu este stat de drept, nu a fost niciodată. Aceeași „gașcă” a atacat în instanță și Hotărârea de Guvern privind aprobarea steagului județului Covasna, care prezintă stema județului, oficializată în 2007”, scrie acesta pe pagina sa de Facebook. 

Foto: Facebook/Antal Árpád

Categories
Locale Stiri

Motivul pentru care primarul Municipiului Sf. Gheorghe, Antal Árpád, a fost amendat al treilea an la rând

Primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Antal Árpád, a fost amendat cu suma de 10.000 de lei de Prefectura Covasna pentru pavoazarea oraşului cu steaguri, precum şi cu cocarde roşu-alb-verde de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, sărbătorită pe 15 martie. Subprefectul judeţului Covasna, Cosmin Boricean, a declarat că este vorba de două sancţiuni a câte 5.000 de lei, transmise edilului prin poştă.

Primarul Antal Árpád a mai fost amendat din aceeaşi cauză şi în ultimii doi ani, tot cu câte 10.000 de lei, de către conducerea Prefecturii Covasna, pe motiv că nu a respectat prevederile Legii nr. 75/1994 privind arborarea drapelului României, care stipulează faptul că drapelele altor state pot fi arborate pe teritoriul României numai împreună cu drapelul naţional şi numai cu prilejul vizitelor cu caracter oficial de stat, al unor festivităţi şi reuniuni internaţionale, pe clădiri oficiale şi în locuri publice stabilite cu respectarea prevederilor legale.

Primarul Antal Árpád a declarat că va contesta amenda în instanţă, aşa cum a procedat şi cu cele anterioare, arătând că, potrivit legii, minorităţile naţionale îşi pot folosi însemnele şi simbolurile naţionale la evenimentele proprii.

Acesta a mai spus că steagul roşu-alb-verde este simbolul maghiarilor de pretutindeni şi nu trebuie confundat cu drapelul Ungariei.

„Simbolurile comunităţii maghiare sunt simbolurile care au fost folosite de noi în spaţiul public. Statalitatea este dată de stemă pe un steag şi nu aţi văzut niciun steag cu stema Ungariei pentru că nu au fost. (…) În continuare spun acest lucru şi, probabil se va înţelege la un moment dat, deci nu sunt steagurile Ungariei, ci sunt steagurile şi simbolurile comunităţii maghiare pe care le folosim pentru că a fost Ziua Maghiarilor de Pretutindeni. Dacă pentru asta sunt amendat, evident, voi merge în instanţă şi dacă instanţa o să dea dreptate celui care mă amendează voi plăti amenda. E simplu, asta e viaţa. Nu renunţăm la simbolurile noastre şi sperăm că la un moment dat se va înţelege diferenţa dintre steagul unui stat şi steagul unei comunităţi. Legea spune că putem folosi simbolurile noastre, iar simbolul comunităţii noastre nu este simbolul statului maghiar, încă o dată spun. Deci şi comunităţile maghiare din Statele Unite ale Americii şi din Canada şi din Australia pe 15 martie pun acelaşi steag şi nu este steagul Ungariei, numai că la noi nu se vrea să se înţeleagă acest lucru şi se forţează”, a declarat primarul Antal Árpád.

Sursă: WeRadio Sf. Gheorghe

Foto:  libertatea.ro

Categories
Opinii

Gâlceava steagurilor s-a mutat la București

Marea distracție pentru internauți în acest weekend a fost cazul unei doamne din București pe care un polițist de la Brigada Rutieră a oprit-o în trafic, pe motiv că arborase steagul României pe mașină, depășind gabaritul acceptat de lege. 

Revoltată de motivul invocat de polițiști, femeia a postat pe Facebook înregistrarea video a incidentului, care a devenit virală în foarte scurt timp. Ca în mai toate situațiile de acest gen, în care imaginea Poliției Române este compromisă prin notorietatea pe care o capătă pe nepusă masă diferite cazuri, instituția a lansat rapid un comunicat cu intenția de a clarifica cele petrecute și de a justifica acțiunile zelosului angajat. 

„În data de 16 Iulie a.c., în zona Palatului Parlamentului, polițisti din cadrul Brigăzii Rutiere aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au observat un grup de 7 autovehicule care se deplasau cu viteză redusă și foloseau avertizorul sonor, două dintre acestea având montate obiecte care depășeau dimensiunile autovehiculul și nu erau fixate corespunzător, riscând să se desprindă și să obtureze vizibilitatea conducătorului auto aspect care putea conduce la producerea unor accidente rutiere ( steaguri cu dimensiunea de 90cm x 135cm). Pentru a evita orice incident, polițiștii au procedat la verificarea conducătorilor auto, cărora le-au fost aplicate sancțiuni contravenționale și au adresat recomandări referitoare la respectarea prevederilor legale. În ceea ce privește clipul video apărut în spațiul public, facem precizarea că nu a fost aplicată nicio sancțiune conducătorului auto în cauză, polițistul a adresat doar recomandări în ceea ce privește respectarea legii”, informează libertatea.ro.

Cât de necesar a fost gestul polițistului de la Brigada Rutieră în acest caz poate judeca fiecare dintre noi în funcție de propriile criterii și exigențe. Eu, în schimb, în calitatea mea de om care locuiește în Secuime, nu am putut să nu mă gândesc la ce amploare ar fi luat o asemenea situație dacă întâmplarea ar fi avut loc în zona noastră. Ce derapaje ar fi generat! Ce scenarii absurde ar fi născut! Cum ar fi delirat febril patrioții despre discriminări făcute pe față, cu nerușinare,  și despre polițiști „vânduți la unguri”, care nu îi mai lasă pe români să fie stăpâni în țara lor! Atât de ofertant ar fi fost subiectul, că aproape îmi pare rău că n-a fost să se întâmple aici, în Secuime. Nu știu câte vizualizări a avut filmarea care s-a viralizat în weekend, dar aș putea să pariez că accesările ar fi fost cel puțin triple în contextul descris anterior. Depășirea gabaritului ar fi depășit lejer granițele născocirii și – de ce nu? – și pe cele ale țării, ducând la noi conflicte diplomatice româno-ungare. Câte evenimente din istorie nu au pornit de la un aparent fleac? Mai ales în istoria recentă.  

Foto: Adevarul.ro

Categories
Opinii

Ce-ar fi roșu, alb și verde fără unguri?

Venită din București în Secuime, unde am și rămas, mă plimbam pentru prima oară printr-un târg de producători locali organizat la Sfântu Gheorghe. Priveam încă orașul cu ochi de turist și nici nu bănuiam câte aveam să descopăr locuind aici. La un moment dat, pe una dintre tarabe, am găsit un ghiveci de lut, în formă de gheată, plin cu flori uscate. Frunze verzi, tulpini albe, petale roșii. M-a atras atât de mult aranjamentul floral, încât l-am cumpărat fără să stau pe gânduri. La distanță de câteva minute de la achiziția care mă bucura nespus, m-am întâlnit cu un cunoscut. Pe un ton glumeț și zâmbind complice, mă întreabă: „Ce-ai făcut? Ți-ai luat ghiveci cu Italía?” A pronunțat numele țării cu accent unguresc. Eu am zâmbit tâmp, pentru că mă străduiam, să procesez mesajul transmis. Văzând că percutez cam greu, omul mi-a explicat amabil poanta. S-o fi amuzat el în sinea lui mai mult decât a lăsat să se vadă, dar e posibil și să fi înțeles că, până atunci, niciodată nu îmi trecuse prin cap să mă gândesc la mesaje ascunse în acest fel. Cu timpul, am început să le văd peste tot. Chiar și acolo unde nu sunt. Așa, din vigilență, ca nu cumva să-mi scape ceva. 

Mi-am amintit de această întâmplare în weekend, când pe internet, lumea se întrecea în glume fel de fel despre cum la Cluj-Napoca, orașul în care, în urmă cu niște ani, un primar naționalist pe care îl știm toți colorase băncile în culorile steagului României. Astăzi, primarul Boc a trecut vrând, nevrând în tabăra cealaltă. Pe Strada Regele Ferdinand, modernizată din fonduri europene, totul pare să fie zugrăvit în culorile steagului Ungariei. Trecerea de pietoni este alb cu roșu, iar pistele de biciclete sunt marcate cu verde și alb. Împreună, creează acel „Italía” pe care eu nu îl detectam când m-am mutat din București. 

Interesant e faptul că bucureștenii continuă să nu-l vadă. Dovadă că în Republica a apărut un articol lung care compară felul în care primarul Bucureștiului și cel din Cluj-Napoca au înțeles să amenajeze străzile. Despre culori, nicio mențiune, cât de mică. Ceva mă face să cred că nici locuitorii din afara Ardealului, care îi urăsc pe unguri doar pentru că-s unguri, nu s-au gândit prea mult la jocul de-a mesajele pe care-l gustă doar cei din regiune. Totul capătă sens doar în context. Altfel spus, ce-ar fi roșu, alb și verde fără unguri? Două culori și o non-culoare. Nimic mai mult. Și-atunci, întreb: oare nu cădem de prea multe ori într-o capcană perfidă în care simbolistica se urcă pe nedrept pe un piedestal pe care ar trebui să fie poziționate umanitatea și omenia?