Tag: Cluj-Napoca

Categories
Internationale Nationale Stiri

Care este utopia în care politicianul FIDESZ, Németh Zsolt, crede că Universitatea Sapienția ar putea fi o universitate de stat

Prezent la o dezbatere în cadrul festivalului Zielele Maghiare din Cluj Napoca, președintele Comisiei de politică Externă din Parlamentul Ungariei, Németh Zsolt, a relatat despre istoria Universitatății Maghiare Sapientia din Transilvania, care este independentă de statul român și a cărei funcționare este susținută de guvernul Ungariei. Politicianul a apreciat că dacă va fi să fie „autonomie”, Universitatea Sapientia ar deveni o universitate de stat

În cadrul Zilelor Maghiare s-a organizat, miercuri seară, o dezbatere la care au participat Tonk Márton, rectorul Universității Sapientia, Németh Zsolt politician FIDESZ și  președintele Comisiei de politică externă din Parlamentul Ungariei, și Misovicz Tibor, secretarul Fundației Maecenas Universitatis Corvini pentru a dezbate prezentul și viitorul învățământului superior maghiar din Transilvania.

La întrebarea dacă există vreo posibilitate ca Sapienta să devină totuși o universitate finanțată de stat ? Da, „într-o utopie”, Németh Zsolt a spus următoarele:

„Potrivit speranțelor noastre, în nu prea îndepărtatul viitor, autonomia maghiară din Transilvania, ca instituție de stat, și în cadrul căreia Universitatea Sapienția își continuă activitatea ca instituție de stat, într-o situație dată, este o chestiune de decizie politică. Nu doresc să generez impresia că am înnebunit, dar vorbim de o chestiune de principiu.

Iar statul într-un anumit caz poate însemna și acel stat, care încearcă cu instituții autonome potrivite să protejeze oamenii care aparțin comunității naționale maghiare, și într-o situație dată acolo nu mai trebuie să funcționeze reflexul de autoprotejare, din cauza căreia funcționează acum în această formă Universitatea Sapienția² – a disecat posibilitatea finanțării de stat a universității Németh Zsolt președintele Comisiei de politică externă din Parlamentul Ungariei.

Din experiența celor 20 de ani, Sapientia se îndreaptă într-o direcție bună a declarat Németh Zsolt, inițiativa a demonstrat că este viabilă și a generat o schimbare importantă în istoria învățământului superior din Transilvania, care a dezvoltat și a lărgit posibilitățile acestui învățământ. În același timp, Sapientia a fost „nava fanion” a politicii naționale maghiare pentru că a dovedit că sunt instrumente în mâinile politicii naționale maghiare, nefiind neputincioși în fața problemelor celor de aici.

Németh a arătat că înființarea Sapientia poate fi interpretată și ca o formă de dreptate istorică, care a fost o cerință fundamentală a Ungariei și a maghiarilor din Transilvania după schimbare de regim, deoarece  „s-a imprimat în conștiința noastră istorică”, pierderea învățământului superior maghiar după 1919, pe parcursul secolulu XX, când Universitatea Bolyai și mai târziu Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș și-au pierdut autonomia și a „pornit un gen de măcinare care durează până în zilele noastre”.

Németh Zsolt a subliniat că în cazul minorităților naționale, unde rolul învățământului superior este dominant, este de neconceput ca o comunitatea de 2% să nu aibă un sistem de învățământ superior propriu. „La acest lucru se poate spune că aici se află Universitatea Babes-Bolyai sau facultatea de farmacie, dar aceste instituții nu dispun de acea caracteristică, de a fi instituții naționale maghiare independente. Acest fapt este o anomalie a politicii naționale a României a cărei dizolvare, încetare este o așteptare naturală a comunității maghiare din România, iar statul maghiar are obligația de a sprijinii acest demers” – a evidențiat scopurile statului maghiar oficialul de la Budapesta.

Sursă și Foto: g4media.ro

Categories
Locale Stiri

Limba în care va studia copilul unui cuplu româno-maghiar, subiect de dispută în fața instanței clujene

Un fost cuplu româno-maghiar din Cluj-Napoca a disputat în instanță o speță inedită: dacă fiul lor în vârstă de trei ani va merge la școală cu predare în limba română sau în limba maghiară. După ce fiecare părinte și-a prezentat propria argumentație, instanța a decis ca cel mic să urmeze o școală în limba română, însă decizia nu este definitivă.   

Cazul este judecat la Judecătoria Cluj-Napoca, unde magistraţii trebuie să ia o decizie în privinţa educaţiei unui copil de trei ani, care provine dintr-un cuplu româno-maghiar.  Cel care a apelat la instanţă este tatăl, un avocat clujean, care vrea să obţină astfel acordul fostei sale partenere de viaţă ca fiul lor de trei ani să fie înscris la grădiniţă la program cu predare în limba română. Micuţul ar avea de benficiat dacă ar urma grădiniţa şi şcoala în limba română, spune el. În schimb, el consideră că educaţia în limba maghiară i-ar limita ulterior băieţelului şansele atât în viaţă, în general, cât şi pe piaţa muncii, pe viitor, notează Făclia de Cluj.

„În primul rând am ţinut ca fiul nostru să meargă la o grădiniţă cu predare în limba română pentru a fi eu sigur că atunci când va creşte voi putea comunica în limba română cu el. Acum stă cu mama şi cu buncii materni şi vorbeşte doar maghiara. Dacă ar merge şi la grădiniţă, iar apoi la o şcoală cu predare în limba maghiară, aş ajunge în situaţia să nu mai pot vorbi cu el pentru că nu va şti limba română. Pe de altă parte, cunoscând bine limba română va avea şanse mai mari de a urma o facultate performantă la noi în ţară, ceea e îi va mări şansele de acces pe piaţa muncii. Nu-l împiedică nimeni să înveţe maghiara. Poate să înveţe cât mai multe limbi, însă trebuie să cunoască în primul rând limba română. E vorba de interesul superior al copilului şi dreptul tatălui de a păstra legături personale cu minorul, dar şi invers”, a spus bărbatul.


În schimb, mama copilului şi-ar dori ca micuţul să urmeze grădiniţă în limba maghiară. „Menţionez şi subliniez faptul că fiul nostru vorbeşte atât limba maghiară, cât şi limba română exact la fel de bine, deşi este vorba de un copil de trei ani. Este adevărat faptul că, eu, mama copilului, sunt de etnie maghiară şi am solicitat în repetate rânduri tatălui acordul acestuia să continue învăţământul în limba maghiară, formă de învăţământ pe care a frecventat-o până în prezent cu acordul tatălui”, spune femeia. 

Aceasta a mai afirmat că băieţelul a frecventat creşa în limba maghiară cu acordul tatălui, care nu şi-a pus până acum această problemă. În opinia ei, nu întâmplător bărbatul s-a adresat instanţei după despărţire, iar gestul său ar fi motivat în realitate de răzbunare.  „Pledez în faţa instanţei exact cum pledează el şi repet sunt de etnie maghiară, cu gradiniţa şi şcoala absolvită în această limbă. Faptul că am parcurs etapele preşcolare şi şcolare în limba maghiară nu m-a prejudiciat, din contra a fost un privilegiu. Este în interesul copilului să înveţe ambele limbi în mod paralel, având posibilitatea aceasta la grupa maghiară, întrucât curricula grădiniţei prevede programă atât în limba maghiară, cât şi în română. În schimb, dacă frecventează grădiniţa în limba română va avea posibilitatea să înveţe doar o singură limbă, ceea ce este în defavoarea copilului, pe de altă parte limitându-l astfel de a cunoaşte şi cultura şi literatura maghiară”, a adăugat femeia.   

Până la urmă, dată fiind poziţia lor ireconciliabilă, bărbatul a apelat la Judecătoria Cluj-Napoca pentru ca instanţa să stabilească limba în care ar urma să fie educat copilul. Şi pentru că procesul se anunţă de durată, până la obţinerea unei sentinţe definitive, tatăl copilului a cerut instanţei să tranşeze disputa prin procedura urgentă conferită de ordonanţa preşedinţială, având în vedere că era perioada înscrierilor la grădiniţă.

Judecătoria Cluj-Napoca a admis solicitarea bărbatului, dispunând înscrierea copilului la grădiniţă în limba română. „Admite în parte cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale înregistartă sub nr. 10206/211/2020 formulată de reclamantul M. V. în contradictoriu cu pârâta B. I.-S.. Suplineşte consimţământul mamei B. I.-S. şi al tatălui M.V. în vederea înscrierii minorului M. V. D., […] la Grădiniţa Bambi situată în Cluj-Napoca, Str. Moţilor nr. 58, judeţul Cluj, în grupa mică, în limba română, pentru anul şcolar 2020-2021”, se arată în încheierea instanţei clujene.   

Decizia nu este însă defintivă, iar procesul va continua la Judecătoria Cluj.

Sursa: Adevarul.ro

Foto: jobcrusher.ro

Categories
Opinii

Ce-ar fi roșu, alb și verde fără unguri?

Venită din București în Secuime, unde am și rămas, mă plimbam pentru prima oară printr-un târg de producători locali organizat la Sfântu Gheorghe. Priveam încă orașul cu ochi de turist și nici nu bănuiam câte aveam să descopăr locuind aici. La un moment dat, pe una dintre tarabe, am găsit un ghiveci de lut, în formă de gheată, plin cu flori uscate. Frunze verzi, tulpini albe, petale roșii. M-a atras atât de mult aranjamentul floral, încât l-am cumpărat fără să stau pe gânduri. La distanță de câteva minute de la achiziția care mă bucura nespus, m-am întâlnit cu un cunoscut. Pe un ton glumeț și zâmbind complice, mă întreabă: „Ce-ai făcut? Ți-ai luat ghiveci cu Italía?” A pronunțat numele țării cu accent unguresc. Eu am zâmbit tâmp, pentru că mă străduiam, să procesez mesajul transmis. Văzând că percutez cam greu, omul mi-a explicat amabil poanta. S-o fi amuzat el în sinea lui mai mult decât a lăsat să se vadă, dar e posibil și să fi înțeles că, până atunci, niciodată nu îmi trecuse prin cap să mă gândesc la mesaje ascunse în acest fel. Cu timpul, am început să le văd peste tot. Chiar și acolo unde nu sunt. Așa, din vigilență, ca nu cumva să-mi scape ceva. 

Mi-am amintit de această întâmplare în weekend, când pe internet, lumea se întrecea în glume fel de fel despre cum la Cluj-Napoca, orașul în care, în urmă cu niște ani, un primar naționalist pe care îl știm toți colorase băncile în culorile steagului României. Astăzi, primarul Boc a trecut vrând, nevrând în tabăra cealaltă. Pe Strada Regele Ferdinand, modernizată din fonduri europene, totul pare să fie zugrăvit în culorile steagului Ungariei. Trecerea de pietoni este alb cu roșu, iar pistele de biciclete sunt marcate cu verde și alb. Împreună, creează acel „Italía” pe care eu nu îl detectam când m-am mutat din București. 

Interesant e faptul că bucureștenii continuă să nu-l vadă. Dovadă că în Republica a apărut un articol lung care compară felul în care primarul Bucureștiului și cel din Cluj-Napoca au înțeles să amenajeze străzile. Despre culori, nicio mențiune, cât de mică. Ceva mă face să cred că nici locuitorii din afara Ardealului, care îi urăsc pe unguri doar pentru că-s unguri, nu s-au gândit prea mult la jocul de-a mesajele pe care-l gustă doar cei din regiune. Totul capătă sens doar în context. Altfel spus, ce-ar fi roșu, alb și verde fără unguri? Două culori și o non-culoare. Nimic mai mult. Și-atunci, întreb: oare nu cădem de prea multe ori într-o capcană perfidă în care simbolistica se urcă pe nedrept pe un piedestal pe care ar trebui să fie poziționate umanitatea și omenia?