Tag: castele

Categories
Cultura si lifestyle

Turist în Covasna. EPISODUL VI. Castelul Kálnoky din Micloșoara și Castelul Daniel de la Vârghiș – două locuri spectaculoase în care atitudinea face diferența

Îndrăgostiți iremediabil de arhitectură și vestigii istorice, Alex și Laura, cei doi prieteni bucureșteni, care s-au perindat ca turiști prin Covasna în luna iulie, au decis ca în ultima zi de ședere în zonă să meargă în vizită la Micloșoara și Vârghiș, unde știau că se află două castele celebre. Interesant în experiența lor este felul cum se adeverește zicala veche conform căreia omul sfințește locul. De data aceasta, sensul zicalei vizează relațiile interumane, unde comportamentul joacă un rol extrem de important și poate genera frustrări și interpretări subiective, care fac sau strică reputația locului. 

Castelul Kálnoky este un loc de poveste care te cucerește ușor. Situat la intrare în Micloșoara, se remarcă prin arhitectura deosebită și prin rafinamentul cu care totul în jur este amenajat. În mod normal, castelul și împrejurimile îți creează o stare de bine – asta dacă nu ai ghinionul pe care l-au avut prietenii mei bucureșteni. După cum au povestit, când au ajuns acolo, într-o primă fază li s-a spus că nu pot vizita castelul pentru că deja este un grup înăuntru. Nedorind să cedeze în fața acestui refuz,  cei doi au insistat și au primit bilete în cele din urmă. „După milogeală și insistențe am reușit să intrăm în curte, dar ne vuia capul de la discuția pe care o avuseserăm la recepție. În curte, am dat peste un loc frumos, aranjat și bibilit, cu o grădină îngrijită perfect. Este atât de frumos amenajat, încât abia îți vine să crezi că ești în România, dar cu toate astea, castelul nu mi-a mai transmis nimic”, a mărturisit Laura pentru care rezervele doamnei de la intrare au trecut drept insolență și ostilitate nejustificată. 

Pe tot acest fond creat, a fost foarte simplu ca tratamentul să pară discriminatoriu pentru cei doi turiști bucureșteni. Grupul de turiști despre care li se spusese la intrare era compus numai din persoane vorbitoare de limba maghiară și se bucura de informații primite direct din partea fiului contelui care deține castelul. Alex și Laura au primit și ei informații despre castel, în limba română, dar înregistrate pe un ghid cu căști, pe care erau prezentate succint și rapid. Frustrarea le-a venit din faptul că vizita castelului a durat 10 minute pentru ei, în timp ce grupul mai mare avea posibilitatea să adreseze întrebări și să înțeleagă mult mai multe decât ei. „Voiam de foarte mult timp să vin aici, dar mi se părea prea departe pentru un weekend. Am plecat de acolo cu un gust amar. Poate am avut noi o zi proastă, dar felul în care am fost tratați ne-a rămas întipărit în minte”, au fost impresiile celor doi. 

În cazul de față vorbim, desigur, despre o percepție pur subiectivă. În fapt, discriminarea până la urmă nici nu s-a produs, cât timp cei doi au primit informații de pe un ghid în limba română, iar accesul accesul în incinta castelului le-a fost permis în cele din urmă. Totuși, când au ajuns la Castelul Daniel de la Vârghiș, ziua celor doi s-a înseninat – și asta îndeosebi pentru felul în care au fost primiți și tratați. De la sentimentul că sunt tolerați, au trecut la senzația că vizita lor contează și că prezența lor este o bucurie. 

Chiar dacă la sosire au găsit poarta castelului încuiată – ai zice că e o modă să se întâmple asta în Covasna! – iar la intrare, se afla doar un afiș scris în limba maghiară, cei doi au sunat la numărul de telefon afișat și au reușit să intre în curtea castelului. Din acest punct încolo, percepția lor s-a modificat complet, așa încât au descris totul la superlativ. „De afară nu realizezi cum arată exact. Este unul dintre cele mai frumoase locuri de acest gen pe care le-am văzut România. Nu se compară cu niciun alt loc pe care l-am vizitat în cele trei zile petrecute în Covasna. Ca să nu mai zic de gazda noastră, domnul care are grijă de castel, care ne-a povestit câte-n lună și stele, cu mare plăcere și bucurie. Iar locul emană o energie bună și îți dă o stare de bine”, au spus prietenii bucureșteni, care au promis că vor reveni în Covasna pentru că locurile sunt prea frumoase pentru a fi ocolite din cauza inconvenientelor care, de altfel, sunt tipice pentru România. 

Fotografii: Laura Postelnicu

Categories
Cultura si lifestyle

Turist în Covasna. EPISODUL III – Deși listate ca obiective turistice, castelele din Arcuș și Valea Crișului nu pot fi vizitate

Între multele castele cu care se laudă județul Covasna, cel de la Arcuș, denumit Castelul Baronului Szentkereszty Zsigmond, este poate unul dintre cele mai cunoscute. Cel mai probabil, acest lucru se datorează și faptului că, mult timp, acolo a funcționat Centrul de Cultură Arcuș, unde se organiza o multitudine de evenimente culturale. Între timp, clădirea a fost retrocedată unui conte moștenitor din străinătate și nu mai este deschisă spre vizitare. Informația aceasta încă nu a ajuns la toată lumea, deci nici la prietenii mei bucureșteni, Alex și Laura, veniți ca turiști în județul Covasna, așa cum am mai povestit cu un alt prilej. Ca urmare, dornici să se bucure de frumusețile arhitecturale covăsnene, cei doi au mers și la celebrul castel din Arcuș. Erau exact în prima zi, chiar după ce suportaseră prima dezamăgire cu conacele din Bicfalău – dezamăgire pe care am istorisit-o pe larg aici.

Pentru cei care nu știu, precizez că fostul Centru de Cultură din Arcuș are o istorie extrem de interesantă despre care s-a scris mult, așa cum se poate observa printr-o simplă căutare pe Google. Un articol amplu peste care am dat în încercarea mea de a mă pune la curent cu felul în care este promovat castelul în discuție mi s-a părut seducător prin felul în care prezintă transformările pe care epocile și regimurile le-au adus de-a lungul timpului celebrei clădiri covăsnene. Aceasta a fost pe rând moșia mai multor familii de nobili maghiari, apoi proprietate a statului în comunism, fiind una dintre casele de vacanță ale lui Ceaușescu, dar și orfelinat, şcoală de mecanici agricoli sau sediu CAP. Mai important decât istoricul clădirii în sine, pe care ca turist te gândești că oricum îl afli de la ghizi când ajungi la fața locului, mi s-a părut faptul că, la sfârșit, sunt furnizate informații foarte clare și extrem de utile despre adresă, orar de vizitare și tarife. Numai că, uitându-te mai bine în articol, descoperi undeva în josul paginii că a fost scris în urmă cu patru ani. 

De atunci, multe s-au schimbat în viața clădirii cu destin tumultuos, dar dacă este sau nu vizitabil astăzi nu afli prea ușor. Inclusiv pagina sa de Facebook este expirată și chiar neoficială, în timp ce alte site-uri continuă să furnizeze informații neactualizate, ca de pildă acesta și acesta – (asta în cazul în care între timp nu își vor aduce informația la zi).

În ultimii ani, castelul a tot fost disputat și judecat, iar în prezent se află în posesia moștenitorului care a avut câștig de cauză în instanță și urmează să îi croiască un destin nou. Informația nu este confirmată de nicio publicație, deci nu apare online pe nicăieri, dar accesând www.visitcovasna.com, realizezi că fostul Centru de Cultură de la Arcuș nu este listat ca obiectiv turistic la secțiunea Conace-Castele. În plus, pe site-ul monumenteuitate.org, castelul este bifat ca inaccesibil, dar câți turiști au pricepere, timp și răbdare să culeagă informații ca un documentarist înainte de a pleca la drum? Prietenii mei au petrecut destul de mult timp pe internet și tot nu au obținut simplu și rapid toate informațiile de care aveau nevoie pentru ca turul în Covasna să devină o amintire plăcută, lipsită de peripeții frustrante. 

Sătui să răscolească internetul mai ceva ca un Sherlock Holmes al timpurilor noastre, Laura și Alex, care se cazaseră la o pensiune din Sfântu Gheorghe, au decis să meargă totuși până la Arcuș, având în vedere că distanța era nesemnificativă. „Ca să ajungem la Arcuș, am pus GPS-ul. E destul de aproape de Sfântu Gheorghe, cam la vreo 6 km. Când am intrat în localitate, din fuga mașinii am văzut o poartă impunătoare cu doi lei. Acolo era ce căutam noi. Poarta era deschisă, așa că am intrat cu mașina. La intrare, era un teren de sport și mai era o clădire care semăna cu un cămin”, relatează Laura. 

Apropiindu-se, au realizat că poarta domeniului era deschisă. Mai mult, au observat că în curte era mișcare, ceea ce i-a încurajat să intre. „Pe poartă scria „Proprietate privată”, așa că ne-am plimbat preț de cinci minute pe lângă ușa conacului, care la rândul ei era deschisă. A fost greșeala mea că am intrat să întreb dacă e cineva și dacă ne putem plimba prin curte. Dacă nu insistam, ne puteam plimba nestânjeniți pe acolo”, spune mai departe Laura. Din relatările ei, reiese că în cele din urmă, din castel a ieșit o doamnă care le-a refuzat politicos solicitarea de a vizita domeniul. „Cu un zâmbet înghețat pe buze ne-a spus că nu se poate să vizităm curtea pentru că e proprietate privată”, mărturisește și Alex. Dată fiind situația, cei doi prieteni au mai făcut câteva poze rapid, apoi au părăsit proprietatea. Căzută pe gânduri, doamna respectivă a mers să închidă poarta în urma lor. 

Mânați de o perseverență surprinzătoare chiar și pentru ei, după atâtea dezamăgiri câte le oferise prima zi ca turist în Covasna, cei doi au hotărât să se aventureze și spre Valea Crișului. Ar fi vrut să vadă Castelul Contelui Kálnoky, listat ca obiectiv turistic pe site-ul primăriei din Valea Crișului. Și aici au găsit totul închis, deși pe site-ul monumenteuitate.orgfigurează ca fiind accesibil. Cu toate acestea, dezamăgirea nu a mai fost așa de mare, chiar dacă nu au reușit decât să tragă cu ochiul prin gard. Deja își reduseseră din așteptări în urma celorlalte experiențe. În plus, s-au bucurat de priveliștile încântătoare ale locurilor și de bunăvoința localnicilor cu care au făcut haz de necaz. 

Obosiți, bucureștenii mei și-au pus speranța în ziua următoare, când își doreau ca alte localități să le ofere surprize ceva mai plăcute și să le spulbere convingerea că e greu să fii turist în Covasna. Ceea ce s-a și întâmplat, așa cum vă voi povesti în următorul episod.  

Foto: Laura Postelnicu

Imagini de la fostul Centru de Cultură Arcuș, Covasna

Categories
Cultura si lifestyle Locale

Turist în Covasna. Aventurile unor bucureșteni cu bâjbâieli și uși închise-n nas. Galerie FOTO

Între multele lucruri care îl împiedică pe om să aprecieze la o valoare justă ceea ce are, se numără și obișnuința. Omul se obișnuiește ușor cu o casă confortabilă, cu o familie frumoasă, cu o mașină luxoasă, cu succesul etc. Mai mult decât că îi fură bucuria de a trăi, această obișnuință deșteaptă în el o convingere ciudată că totul i se cuvine, ceea ce îl transformă într-un individ incapabil de a mai manifesta vreun fel de recunoștință față de providență și de darurile acesteia. Realizez asta ori de câte ori merg în călătorii și rămân holbându-mă la frumusețea locurilor în care ajung pentru prima oară. De foarte multe ori mă trezesc fericindu-i pe localnici în mintea mea pentru norocul de a trăi în spații pe care le consider minunate. Uit că eu însămi am fost binecuvântată să ajung să locuiesc într-o zonă incredibil de ofertantă din punct de vedere peisagistic, cum este județul Covasna.

După cinci ani de locuit la Sfântu Gheorghe, s-a întâmplat să străbat împrejurimile în calitate de turist, o experiență nouă din care am desprins concluzii bune și mai puțin bune. Interesant la călătoria mea a fost faptul că am fost însoțită de doi vechi prieteni bucureșteni, hotărâți să descopere locurile și modul de viață de aici. Pentru că obișnuința deja mă orbește, am mizat în călătoria mea pe impresiile lor, pe care consider că merită să le împărtășesc. 

Ca oameni umblați prin lume, cei doi au venit la mine cu temele făcute. Au consultat internetul, au notat sârguincios fiecare obiectiv turistic promovat pe diverse site-uri – între care și celebrul www.visitcovasna.com – și, cu harta în mână, și-au construit meticulos trasee zilnice, clare și ordonate, în funcție de distanțe și proximități. Atrași îndeosebi de reputația castelelor și a conacelor din județ, și-au dorit în mod expres să ajungă la obiectivele turistice din Bicfalău, Zăbala, Arcuș, Micloșoara și Vârghiș, însă pe lista lor s-au aflat și alte localități precum Ozun, Ilieni, Valea Crișului, Cernat, Târgu Secuiesc, Sânzieni și orașul Covasna. Lăsând la o parte infrastructura despre care știm toți că este o problemă națională, cei doi turiști veniți din capitală – și eu împreună cu ei – s-au confruntat cu situații greu de anticipat. Primul inconvenient care le-a făcut călătoria mai puțin plăcută a fost faptul că obiectivele turistice sunt semnalizate sumar sau deloc. Ca să ajungă unde își doreau, chiar și cu ghidarea GPS-ului, au fost obligați să întrebe oamenii sau să caute cu concentrare clădirile pe care le vizau. În loc de indicatoare care să îți semnaleze clar unde te afli, ca turist care nu cunoști zona ești pus în situația de a te baza mai degrabă pe intuiția care îți spune „Aici trebuie să fie!” – pe bâjbâite, ca acum mulți ani. 

Un alt aspect extrem de important pentru orice vizitator care se informează în prealabil pe internet ar fi legat de necesitatea de a clarifica faptul că multe dintre conacele și castelele promovate ca obiective turistice de neratat în județ sunt, de fapt, proprietăți private. Pentru că nu se specifică foarte clar în ce măsură castele sau conacele sunt vizitabile, te poți trezi ca turist într-o situație cel puțin stânjenitoare. Așa a fost, de pildă, pentru prietenii bucureșteni care, aflați la Arcuș, nu au avut acces nici măcar în curtea imobilului, ceea ce a fost o mare dezamăgire pentru ei. Informați corespunzător, ar fi știut la ce să se aștepte sau poate nu ar mai fi bătut drumul până acolo. Prin urmare, cei care se ocupă de promovarea obiectivelor turistice din județ ar face bine să clarifice foarte clar care sunt muzee de stat, pe care le poate vizita oricine, și care sunt proprietăți private cu regim special. Castelele precum cel de la Zăbala nu sunt muzee, chiar dacă figurează pe lista atracțiilor turistice din regiune. Ar trebui incluse poate în rândul hotelurilor, căci modul lor de funcționare se apropie mai degrabă de acestea decât de un obiectiv turistic cu acces deschis oricui. 

În plus, în cazul celor de stat, ar fi util să existe clar peste tot nu doar informații despre valoarea și însemnătatea pe care o au, ci și indicații practice, legate de regulile de vizitare, de costul biletelor, de program, de posibilitatea de a primi un ghid etc. Cele mai multe dintre conace și castele nu au astfel de informații pe nicăieri. Totul este o chestiune de noroc. Nici măcar când ajungi la fața locului nu le găsești. Tot astfel cum, cu excepția unor magneți de frigider aduși la cerere sau a unor borcane de zacuscă, nu ai de unde să îți procuri suveniruri. Nu există nici materiale de promovare în mai multe limbi și nici tipărituri cu detalii privind domeniile respective pe care să le poți cumpăra și duce acasă. Totul trebuie păstrat în minte.  

În timp ce unele obiective sunt incorect promovate, altele sunt „supramarketate”, în sensul că li se fac prezentări pompoase și atractive, care sunt contrazise de lipsa de spectaculozitate pe care o au în realitate. 

Cât privește primul impact al oamenilor din alte zone cu aspectele sociale din Covasna, nu pot să nu pomenesc de nedumerirea pe care expunerea steagurilor secuiești și ale Ungariei pe casele sătenilor localnici o stârnește în mintea acestora. „Nu sunt o naționalistă, dar recunosc că nu am știut cum să interpretez arborarea acestor steaguri pe casele oamenilor și, până nu am primit câteva lămuriri, am fost tentată să percep afișarea lor ca pe ceva ostil”, mărturisește prietena cu care am călătorit. 

Pe de altă parte însă, cea mai mare surpriză le-au oferit-o celor doi bucureșteni chiar oamenii locurilor, care nu doar că au răspuns și au oferit informații în limba română, dar au și demonstrat o amabilitate, o politețe și o deschidere greu de imaginat după prezentarea în presa centrală a unor incidente precum „micul de la Kaufland”. „Mie mi-a plăcut la Covasna. A fost o experiența faină, dar dacă ești genul turistului obișnuit, e greu să faci ce am făcut noi: să îți iei atâtea uși în nas pe proprietățile private și să bâjbâi după locuri. Mai bine te duci și stai la Spa la Balvanyos și gata”, a fost concluzia celuilalt prieten, care crede că zona trebuie promovată cu mult mai mult profesionalism și responsabilitate.

Fotografiile sunt realizate de cei doi turiști.