Categories
Opinii

Cât de absurdă mai este perspectiva unei viitoare alianțe AUR-UDMR în jocul politic de la noi?

Liderul formațiunii politice AUR, George Simion, a postat luni pe pagina sa de Facebook un articol care înștiința oamenii despre intenția de formare a unui grup unic al dreptei ultraconservatoare în Parlamentul European. Comentariile oamenilor și răspunsurile primite de aceștia conduc către concluzia unei incoerențe față de perspectiva și planurile AUR în raport cu maghiarii din țară și de dincolo de graniță

Conform publicației fanatik.ro, Viktor Orbán împreună cu omologul său polonez Mateusz Morawiecki și cu liderul „Liga”, Matteo Salvini, ar fi decis să înceapă negocierile pentru ca Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni și Grupul Identitate și Democrație să fuzioneze în Parlamentul European astfel, încât partidele naționaliste și eurosceptice să aibă o voce unitară în acest for.

Aceeași sursă transmite informația că „FIDESZ-ul lui Viktor Orbán nu face parte deocamdată din niciunul dintre aceste grupuri parlamentare europene, însă dacă se va ralia acestui proiect, noul grup va avea o pondere mai mare decât social-democrații europeni, fiind depășit doar de către grupul PPE, al partidelor de centru-dreapta”.

Liderul AUR, al cărui partid este deja membru în Alianța Conservatorilor și Reformiștilor, recunoscut pentru pornirile sale patriotice și perspectiva ultraconservatoare pe care o promovează, a postat link-ul cu mesajul: „Ne unim forțele cu forțele patriotice din Europa”. 

Sesizând paradoxul din spatele acestei asocieri, un urmăritor al paginii lui Simion l-a întrebat:  „Ce veți face atunci când V. Orbán va face iar declarații despre Ungaria Mare? Pe lângă ideologia comună pe care o aveți mai există și această dispută. Puteți sta oare la aceeași masă cu cineva care dorește răul țării tale?”

Replica lui Simion „o să îi zicem că trebuie să unim România cu Ungaria, și capitala o punem la București” a venit nu doar ca o ironie la adresa comentatorului, ci și ca o glumă care pune sub semnul întrebării seriozitatea cu care partidul AUR își reprezintă interesele pentru care pledează. 

Cunoscut pentru aspirația de a uni Basarabia cu România, dar și pentru atitudinea ostilă față de UDMR, pe care nu și-a ascuns-o niciodată, George Simion bulversează prin această nouă raportare la premierul ungar cu care vrea să facă front comun. Este cu atât mai greu de înțeles demersul cu cât, pe pagina lui Dan Tănasă, un alt cunoscut patriot, membru AUR, cineva a întrebat într-un comentariu la o postare „ pe când UDMR în afara legii?” și a primit de la acesta răspunsul „toate la timpul lor”. 

De cealaltă parte, vedem în ultimii ani un UDMR care, dornic să își atingă interesele și să aibă acces la guvernare, face alianță când cu PSD, când cu PNL, când cu amândouă. Acest „ping-pong” pe care îl vezi la uniunea etnicilor maghiari, pe de o parte, și ascensiunea tot mai rapidă a celor de la AUR, obținută prin pledoaria lor pentru formarea unui „pol conservator” cu oricine s-ar încumeta într-o asemenea asociere, inclusiv cu „dușmanii” care râvnesc de peste granițe să ia Ardealul, te fac să începi să te întrebi dacă nu cumva, la un moment dat, ne-am putea aștepta la o guvernare de alianță politică de tip AUR – UDMR. De ce nu? Absurdul nu mai e demult o problemă pe scena politică de la noi. 

foto: ziare.com

Categories
Opinii

Cum și-a creat Guvernul Orbán un imperiu mediatic în Transilvania

Presa minoritară maghiară se confruntă cu probleme financiare foarte grave, în primul rând din cauza faptului că numărul de cititori, telespectatori și ascultători este limitat. Ajutoarele din Ungaria sunt vitale pentru ei, însă prin subvențiile acordate, Guvernul ungar a erodat, practic, independența presei maghiare de peste graniță, iar cei care nu s-au alăturat, fie s-au desființat, fie încearcă să supraviețuiască în condiții mai dificile pe lângă expulzații din Budapesta și rivalii săi majoritari, scrie Nepszava, citat de Rador.

Politica națională a acaparat și această organizație, deoarece „fiecare element ar putea fi util”, însă este nevoie de menținerea relațiilor, astfel că nu dau cu piciorul în această colaborare profesională nici cei care nu privesc cu ochi buni infiltrarea politicii în această organizație. KMÚEK a fost organizată pe o bază profesională, a existat și înaintea Sistemului de Cooperare Națională, NER, și „sperăm că și după NER va rămâne un forum profesional”, a spus unul dintre participanții ziarului „Népszava”.

În 2022, în Ungaria vor avea loc alegeri. Pot vota toți cetățenii maghiari care s-au înregistrat pentru a participa la scrutin. „Înregistrează-te și votează”, această reclamă rulează de ceva timp în mass-media transilvăneană susținută de Guvernul ungar. Ceva pentru ceva, am putea sune, deoarece, pe lângă sprijinul acordat bisericilor și sportului, mass-media de dincolo de granițele Ungariei este o țintă cheie pentru un sprijin deosebit de important. 

Desigur, nu întâmplător, deoarece aceasta este unul din mijloacele cele mai eficiente ale influențării. Acest fapt a fost demonstrat și de o investigație efectuată de un grup internațional de ziariști din Slovacia, România, Serbia, Slovenia și Croația, al cărei rezumat a fost publicat în martie anul acesta. Ziariștii care colaborează la nivel internațional au investigat sistemul de sprijin transfrontalier al Guvernului Orbán, respectiv pe ce anume au cheltuit beneficiarii banii. 

Și de aici a rezultat fără echivoc: NER a sprijinit la început, în mod deosebit, anumite mass-media, după care în jurul anilor 2016 și 2017 și-a schimbat strategia și a înființat, prin investiții imense, propria rețea de media în Slovacia și România. 

Principalul jucător din Transilvania este Asociația pentru Spațiul Media Transilvănean care, potrivit portalului transilvănean Átlátszó (Transparență), a primit un sprijin de 7,45 miliarde de forinți (aproximativ 20 milioane de euro) de la Guvernul ungar în trei ani și jumătate, până la sfârșitul lunii iunie 2021. 

Potrivit unui articol difuzat de portalul atlatszo.ro, „asociația care era necunoscută anterior a devenit cel mai mare trust media al presei maghiare din Transilvania: azi este mai ușor să enumerăm mijloacele de informare în masă care nu aparțin portofoliului asociației”. 

Pentru a ilustra amploarea sprijinului, portalul de anchetă transilvănean precizează: „Sprijinul alocat de Guvernul român pentru întreaga minoritate maghiară din Transilvania – care este în esență bugetul anual al UDMR – este de aproximativ 5-6 milioane de euro pe an. Veniturile anuale ale Asociația pentru Spațiul Media Transilvănean rivalizează cu cele ale celor mai mari concerne naționale mass-media din România. Anul trecut, a fost echivalent cu 3,6 milioane de euro, devenind pe locul 8 în clasamentul național. Doar 10% din veniturile sale provin din reclame, însă anul trecut au fost mai mari decât de obicei datorită reclamelor guvernamentale făcute pentru protecția împotriva epidemiei cu noul coronavirus. 

Deși întreaga mass-media din Ținutul Secuiesc – presa scrisă, televiziunile, radiouri – a fost cumpărată, întrebarea este la ce anume au fost cheltuiți așa de mulți bani. Ziariștii care aparțin concernului nu au salarii deosebite, ba mai mult, salariile lor au fost diminuate temporar cu 25% din cauza epidemiei. Practic, niciuna din investițiile promise, cu conținut foarte vag, nu a fost realizată. 

Asemenea investiții ar fi reprezentat înființarea „web-ul maghiar transilvănean din secolul XXI, Transilvania 3.0”, din acest considerent rețeaua de distribuție a grupului și mai multe ziare locale fiind desființate. Marea dezvoltare digitală anunțată s-a restrâns doar la lansarea unui canal YouTube și a unei aplicații pentru telefonul mobil. 

Nu este o exagerare să spunem că Guvernul Orbán nu a susținut de fapt mass-media maghiară de dincolo de granițele Ungariei, ci a cumpărat cea mai mare parte a acesteia și a transferat-o în proprietatea fundațiilor pe care le-a creat. Organele de presă rămase în afara acestui cerc fie nu primesc deloc sprijin, fie primesc sume minime, așa cum au alocat și guvernele ungare anterioare, când cadrul de sprijin transfrontalier era încă o fracțiune al actualului cadru.

Citește articolul original, integral, pe revistapresei.hotnews.ro

Foto: brightside.me

Categories
Opinii

Încrederea maghiarilor din România în Viktor Orbán, puternic concurată de reticența acestora față de vaccin

În timp ce marile orașe din țară se confruntau cu un număr foarte mare de îmbolnăviri de COVID-19 și, implicit, de decese, județele Harghita și Covasna, a căror rată de vaccinare este undeva în jurul a 20%, surprindeau mai multe publicații din presa centrală care au scris pe acest subiect. În plus, deși sunt pro Viktor Orbán, maghiarii din zonă nu îl urmează pe acesta și în privința vaccinului. 

Deși gradul de vaccinare este destul de scăzut în cele două județe locuite preponderent de secui, paradoxal, aici a fost mult timp o rată foarte mică de îmbolnăviri. Spre exemplificare, Jud. Covasna a trecut abia pe 17 octombrie în scenariul roșu. Situația a contrariat mai multe publicații de la București, care au încercat să găsească o explicație pentru o asemenea stare de fapt. 

La nivel local, paradoxul semnalat de autorități este de cu totul altă natură. Este cunoscut că populația maghiară din zonă e profund orientată către Ungaria – citește presa maghiară, are drept de vot în statul vecin etc. Mulți etnici maghiari sunt susținători acerbi ai lui Viktor Orbán ale cărui decizii le contestă destul de rar și de puțin. 

Premierul Ungariei este cunoscut între altele ca un vaccinist înrăit. În Ungaria, oamenii au fost obligați de guvernul pe care acesta îl conduce să se vaccineze, au fost folosite chiar și vaccinuri neaprobate de UE, cum sunt cele din China sau Rusia, au fost instituite măsuri severe prin care numărul persoanelor vaccinate să fie cât mai mare la nivel național. Orbánînsuși a fost un exemplu de conduită în acest sens, zilele trecute anunțând că și-a făcut deja a treia doză de vaccin cu serul de la Moderna.

Într-un mod greu de explicat, secuii din Harghita și Covasna – poate și maghiarii din alte zone – refuză cu obstinație vaccinul, modelul Orbán nemaifuncționând în acest punct. În acest caz, rămâne de desprins o singură concluzie, anume aceea că, oricât de multă încredere le inspiră premierul ungar maghiarilor din România, aceasta nu poate concura cu nivelul de neîncredere pe care aceștia îl au față de autoritățile statului român și față de cadrele medicale de la noi.  Iar aici, încă o dată, românii și maghiarii sunt înfrățiți de aceeași soartă și de perspectiva comună asupra unui stat care a continuat să facă gafe și să șubrezească sistematic și ultimul strop de încredere al cetățenilor săi. 

Foto: euronews.com

Categories
Opinii

UNGARIA: Guvernul FIDESZ vrea să obțină bunăvoința milenialilor cu drept de vot

Guvernul de la Budapesta a stabilit la sfârșitul săptămânii trecute toate detaliile privind rambursarea impozitului pe venit în cazul familiilor cu copii. Anunțul a fost făcut de  ministrul finanțelor, Mihály Varga, vineri dimineață, într-o înregistrare video publicată pe pagina sa de socializare.

Potrivit ministrului, rambursarea îi priveşte pe toți părinții cu copii aflați la vârsta la care au dreptul la alocație familială. Dacă ambii părinți din familie au un loc de muncă declarat, impozitul pe venit li se va restitui amândurora. Conform datelor transmise de oficial, inclusiv antreprenorii vor beneficia de această rambursare a impozitului, dacă au copii. 

Astfel, cercul persoanelor eligibile este completat cu persoanele fizice autorizate, micii producători agricoli, cei care închiriază imobile, precum și contribuabilii care plătesc taxa specifică pentru întreprinzătorii mici (KATA) sau contribuția simplificată la obligațiile publice (EKHO). Prin urmare, antreprenorii KATA care cresc copii pot recupera un sfert din impozitul specific pentru anul 2021, în timp ce contribuabilii care plătesc EKHO pot primi înapoi două treimi din impozitul de 15% plătit. 

Ministrul a subliniat că rambursarea impozitului către familii se va face numai în condițiile unei creșteri  economice de 5,5% în acest an. Conform calculelor valabile în acest moment, obiectivul pare că poate fi atins. „Dacă vom continua măsurile care ajută redresarea, avansul economiei ungare va fi de 7% sau chiar mai mult”, a spus ministrul. 

Aceasta înseamnă că 1 900 000 de părinți vor primi înapoi în total 600 de miliarde de forinți (1,7 miliarde de euro), ceea ce reprezintă cel mai mare beneficiu fiscal acordat vreodată familiilor, a adăugat Mihály Varga. 

in spatele unei măsuri care se declară pro-natalitate, este evidenta intentia coalitiei de guvernare de la Budapesta de a capta bunăvoința grupului populațional de vârstă activă, adica exact cei care fac si cresc copii. Eforturile de “cumparare” a voturilor poate sa vină ca urmare a semnalelor privind aderența sporită a coaliției de opoziție în rândul tinerilor.

Categoria tinerilor devine și mai importantă în condițiile în care sondajele de opinie arată un parcurs cap la cap al celor doi poli politici importanți din Ungaria. Site-ul Politico poll of polls estimeaza intentiile de vot la 48% in favoarea FIDESZ și 47% pentru coaliția de opoziție.

Administrație Națională a Impozitelor și Vămilor va efectua rambursarea încă în luna februarie a anului viitor. „Ungaria funcționează, economia maghiară funcționează. Ungaria a realizat una dintre cele mai rapide relansări economice din Uniunea Europeană, ceea ce este un succes comun al familiilor, al întrehttps://www.facebook.com/orbanviktorprinderilor și al politicii economice corecte. Acest succes ne va permite să continuăm consolidarea familiilor prin rambursarea impozitului”, a declarat ministrul finanțelor.

Sursa: hirado.hu

Foto: mtalverina.sg 

Categories
Opinii

„Afară, afară, cu ungurii din țară!” – iată cel mai simplu mod de a arăta că ești prost

În clipa în care am aflat despre scandările antimaghiare de la Constanța, împotriva jucătorilor de la echipa de fotbal Sepsi OSK Sf. Gheorghe, am reacționat la primul impuls generat de emoția negativă pe care incidentul a trezit-o în mine. Consecința reacției a fost să postez pe pagina personală de Facebook mesajul „Afară, afară, cu ungurii din țară! – iartă cel mai simplu mod de a arăta că ești prost”. 

Între timp, am citit fel și fel de declarații ale reprezentanților clubului sportiv, ale primarului Sf. Gheorghe și ale altor personalități care și-au exprimat, firește, dezacordul față de cele petrecute, unii cerând măsuri severe, alții modificarea legii, iar alții afirmând răspicat că xenofobia și ura de acest tip nu au și nu ar trebui să aibă de-a face cu fotbalul.

După câteva zile de la incident, m-am calmat și văd lucrurile mai limpede, dar asta nu m-a ajutat să-mi schimb opinia. În continuare cred că, dacă vrei cu tot dinadinsul să demonstrezi că ești prost, că nu te duce capul nici la vale, nici la deal, că ești plin de niște frustrări în care te încurci singur, că habar n-ai pe ce lume trăiești, de fapt, te apuci să faci asemenea scandări în orice context, dar mai ales atunci când chiar nu e cazul. 

De ce te face asta atât de prost? Ei bine, simplu. În primul rând, pentru că demonstrezi că nu ai înțeles că ești suporter al unui club și că fotbalul este doar un joc în care admiri performanțele unor oameni, care azi excelează și mâine gafează. Așa e în orice sport. În al doilea rând, și cel mai important, pentru că uiți că trăim într-o lume deschisă, care în fotbalul înseamnă transferuri de jucători din toate colțurile Pământului. Dacă te uiți, de curiozitate, la componența echipei Sepsi OSK, constați fără prea mare efort că acolo activează jucători de diverse naționalități. Să urli la acești oameni „Afară, afară, cu ungurii din țară!” nu te face oare prost?

În plus, presupunând că ar fi toți 100% etnici maghiari în acest club, oare nu ar trebui să îți treacă prin cap, chiar și pentru o fracțiune de secundă, că ei sunt cetățeni români, plătitori de taxe, care au aici nu doar întreaga viață, ci și niște rădăcini de ani și ani? Că țara asta este și a lor la fel cum este și a ta, fie că îți convine ție, fie că nu? Unde să se ducă acești oameni? Și mai ales de ce? 

Și mai e ceva, pornind de la premisa că furia ta de suporter înfocat te face să scandezi asemenea inepții, ce faci bun cu asta? Ce urmărești să obții? Cu ce ar deveni mai bună viața ta sau performanța echipei pe care o susții dacă de mâine toți ungurii din România ar fi deportați în Pannonia în care tot sunt trimiși? Dacă nu ești prost, cum sunt eu tentată să cred, ajută-mă, te rog, să înțeleg!

foto: covasnamedia.ro

Categories
Opinii

Exercițiu de sinceritate: câtă presă maghiară independentă mai există in România?


O investigație realizată de jurnaliștii publicației Atlatszo Erdely a scos la iveală că un conglomerat media grupat în jurul Asociației pentru Spațiul Media Transilvan a primit în ultimii ani o finanțare de 20 de milioane de euro din partea guvernului condus de Viktor Orban.

Astfel, asociația menționată a devenit cel mai mare trust media din presa maghiară din Transilvania, si, conform sursei citate, rolul său este de facto de a controla UDMR și de a împiedica orice discurs anti-Orban în spațiul maghiar din România.

În doar trei ani și jumătate, Asociația pentru Spațiul Media Transilvan a primit de la guvernul maghiar granturi de aproximativ 20 de milioane de euro, transformând asociația, până atunci relativ necunoscută, în cel mai mare trust media din presa maghiară din Transilvania, arată investigația condusă de Atlatszo Erdely. Pornit ca un ONG obscur, Spațiul Media Transilvan a cumpărat pe bandă rulantă, cu banii de la Budapesta, zeci de organizații media maghiare din Transilvania.

Sursa citată notează că bugetul anual al asociației are aproape aceeași mărime cu suma anuală acordată de guvernul român pentru minoritățile maghiare – aproximativ 6 milioane de euro.

Numai în 2020 trustul maghiar a avut venituri de 3,6 milioane de euro, adică cam cât au avut unii din principalii actori din piața media din România.

Deși asociația a fost alimentată cu milioane de euro, aceasta nu a crescut nici numărul și nici salariile jurnaliștilor care lucrează pentru grup, iar o serie de ziare locale au fost comasate într-un singur cotidian regional. Nici la capitolul dezvoltare digitală asociația nu a punctat, având doar un canal de Youtube care are în jur de 5 mii de vizualizări per video.

Cum și-a căpătat influența

Asociația pentru Spațiul Media Transilvan a primit primul sprijin financiar de 4,5 milioane de euro din partea autorităților ungare pe 27 decembrie 2010. După o perioadă în care a avut doar un portal online de analiză – Foter.ro, în care erau publicate opinii de pe ambele axe politice, asociația a pornit, în 2018, să cumpere masiv numeroase organe de presă maghiare din România. În prezent, asociația are aproximativ 30 de canale media, printre care se regăsesc cotidiene, posturi de radio, un portal de locuri de muncă, o revistă pentru femei, un supliment cultural sau o televiziune locală.

Investigația mai arată că deși la început trustul maghiar a cumpărat în principal organe media afiliate opoziției UDMR, ulterior acest lucru s-a schimbat și a achiziționat aproape exclusiv organe de presă locale care nu sunt deținute direct de UDMR. Astfel, consumatorii media maghiari din Transilvania nu au prea multe opțiuni, în sens că aleg fie canalele gestionate de Asociația pentru Spațiul Media Transilvam fie cele finanțate de UDMR.

Conform surselor citate de Atlatszo Erdely, asociația nu permite nicio opinie critică la adresa guvernului lui Viktor Orban, iar materialele critice la adresa UDMR au dispărut. Totodată, achizițiile realizate de Spațiul Media Transilvan ar fi un nou instrument pentru a controla UDMR-ul în sens că formațiunea ar avea probleme dacă trustul ar deveni brusc critic la adresa UDMR în timpul unei campanii electorale.

Cu toate că asociația a fost finanțată masiv de Fidesz, platformele online ale grupului nu par să aibă o priză atât de mare asupra publicului precum și-ar dori oficialii. Conform datelor Biroului Român de Audit Transmedia (BRAT), platformele online ale grupului au avut în 2020 un total de 7,7 milioane de vizitatori.

În comparație, maszol.ro, celălalt jucător important de pe piața online maghiară din Transilvania, a avut 6,6 milioane. Acest portal este administrat de Fundația Progress, fondată de UDMR, iar anul trecut a avut venituri de 240.000 de euro.

Sursa: ziare.com

Foto: https://www.freepik.com/

Categories
Opinii

Ura față de LGBT, puntea de legătură dintre români și maghiari

Mulți dintre noi s-au obișnuit deja cu gândul că maghiarii din România sunt asaltați periodic de valuri de ură venite cel mai intens din partea celor care nici măcar nu locuiesc în zonele în care aceștia sunt majoritari. Să citești știri despre cum într-un context sau altul lumea a scandat „Afară, afară, cu ungurii din țară!” este iarăși ceva nu doar obișnuit, ci și răsuflat care nici nu prea mai prezintă interes. 

Cât de justificată este ura românilor față de maghiari, până unde este bine să ne întoarcem în istorie ca să decidem cine a fost primul în Ardeal, cine câte crime a comis și ce acte de cruzime a săvârșit, toate acestea s-au tot discutat, disputat, argumentat și contra-argumentat ani la rând, pe diverse canale, de către diverse persoane. Cât s-a înțeles din tot ce s-a spus nu se poate cuantifica. Cert este că, dincolo de tot ce s-a spus, ura a rămas neclintită pe tronul ei și în continuare lumea îi hulește pe maghiari, ori de câte ori prinde ocazia, fără să-și pună prea multe întrebări, suspectându-i neîncetat de intenția de fura Ardealul și a păgubi România de frumusețea și bogăția acestuia. 

Recent, am observat însă că ura aceasta a intrat într-un fel de pauză – pentru că mi-e greu să cred că s-a evaporat. Dușmanul suprem al nației române, ungurul cel de toate zilele, este acum surclasat de membrii comunității LGBT. Remarca am făcut-o în contextul în care urmăream comentariile postate de mulți români la știrile despre intenția premierului ungar, Viktor Orbán, de a organiza un referendum pe tema legii anti-LGBT, pe care a votat-o recent parlamentul țării vecine și din cauza căreia aceasta este în conflict deschis cu Uniunea Europeană. 

De la ticălosul care pompează bani în România cu scopul ascuns de a cotropi pământul sfânt al patriei lui Decebal, Viktor Orbán a ajuns eroul demn de admirat al multor pui de dac. Acești oameni nu doar că se simt uniți în cuget și homofobie unii cu alții și își proiectează impetuos invectivele asupra tuturor celor care compun comunitățile LGBT, dar și aplaudă cu un entuziasm frenetic curajul premierului maghiar de a lupta pentru valorile creștine, pentru familie și tradiție și de a se pune stăvilar în fața valului de anormalitate și dezmăț care se prăvale peste noi dinspre decadentul Occident. Cel care, până în urmă cu doar câteva săptămâni, era un rival plin de rele intenții este astăzi pentru mulți un exemplu de „hombre con cojones” care câștigă noi adepți și acolo unde nu se aștepta. Căci, după câte se pare, românii și maghiarii se unesc în cuget și simțiri când vine vorba de marele vinovat: homosexualul. La care se adaugă, desigur, amenințătorul transgender sau inacceptabilul bisexual. 

Desigur, totul va dura doar până când va trece referendumul din Ungaria și alegerile pentru care se pregătește intens premierul ungar. Imediat după rezultate, ungurii și Viktor Orbán își vor relua pozițiile de top în clasamentul celor mai aprigi dușmani ai neamului străbun al românilor pe veci stăpâni. Până una, alta, să mai lăsăm însă ura să ne mai și înfrățească – fie chiar și pentru o vreme. De ce nu?

Categories
Opinii

Cât de mare este, de fapt, păcatul lui George Simion de a face din Viktor Orbán un model?

Recent, George Simion, liderul AUR, a intrat din nou în atenția presei și a persoanelor care nu se numără printre simpatizanții acestei formațiuni politice, după un interviu acordat publicației maghiare „Azonnali”, în care a declarat că se consideră un Viktor Orbán al României și că Fidesz este un model pentru partidul pe care îl conduce. 

„Pentru noi are o valoare de model însuşi Fidesz, deoarece susţine păstrarea rădăcinilor creştine ale Europei” – a spus Simion, apoi a trecut deschis la lăudarea lui Viktor Orbán, deoarece îi place foarte mult modul în care luptă pentru poporul său şi este total de acord cu acea declaraţie comună pe care au publicat-o recent Orbán şi aliaţii săi europeni. „Am citit declaraţia comună de valori aparţinând lui Orbán, Salvini, Meloni şi multor alţi politicieni – dacă ne vom aduna mai mulţi pentru susţinerea acestor valori comune, am putea avea un grup puternic. Dacă ne vom rupe în trei părţi, nu ar fi ceva bun (…) Fiecare partid suveranist, patriot şi creştin trebuie să facă aceeaşi politică la nivel unional” – a afirmat George Simion, după cum relatează g4media.ro.  

În toată această poveste, George Simion este criticat de mulți din cel puțin două motive. Pe de o parte, i se reproșează faptul că se aliniază la valorile unui partid vădit anti-european cum este Fidesz. Pe de cealaltă parte, i se spune că nu poate lua un ungur drept model, cât timp prin declarațiile și atitudinile sale și-a demonstrat în repetate rânduri ostilitatea față de maghiarii care trăiesc în România, și chiar și-a declarat la fel de ostil opoziția fermă față de UDMR. 

Dacă ar fi să mă erijez în avocatul „diavolului”, aș spune că nu văd absolut niciun dezacord în declarațiile lui George Simion. La drept vorbind, Fidesz și AUR militează în doctrinele lor pentru protejarea unor valori aproape identice – familie tradițională, creștinism, patrie etc. Cei doi lideri, Viktor Orbán și George Simion, sunt suspectați și acuzați de multe voci de anti-europenism, de homofobie și alte asemenea „crime”. Asemănări există așadar și nu văd nicicum de ce să treacă drept inepte afirmațiile lui George Simion. 

Problema, din punctul meu de vedere, apare abia la nivel de influență și putere, atât în ce privește cele două partide, cât și în ce-i privește pe liderii lor. Chiar dacă Simion a respins ideea de a fi un Orbán „wanna be”, argumentând că apără aceleași valori și deci nu ar fi diferențe între ei, consider că mai are mult până să atingă nivelul de susținere și notorietate de care se bucură Viktor Orbán astăzi. Ne convine nouă sau nu ce poziție adoptă premierul maghiar, este prea puțin relevant. Ceea ce nu putem tăgădui este că în prezent el este o forță și se poziționează ca atare în absolut orice context. 

Cât privește atitudinea lui George Simion față de maghiarii din România, aceasta vine la pachet cu valorile și idealurile pe care partidul său le apără și le promovează după modelul ales. Este un fel de cealaltă fațetă a monedei, prin care se poate vedea limpede care sunt consecințele unui mod de gândire conservator, ale unui naționalism împins la extrem și așa mai departe. Dacă sper la reîntregirea neamului românesc și adaptez la o scară mai mică consacratul „Let’s make America great again!” al lui Trump, e aproape natural să nu mai țin cont de minoritățile naționale și drepturile lor, nu? Din punctul meu de vedere, paradoxul le aparține mai degrabă maghiarilor de la noi care, pe de o parte sunt încântați în număr foarte mare de politica lui Orbán și greu acceptă critici la adresa acestuia, de multe ori apărându-l cu ostilitate de războinici credincioși, iar pe de altă parte, sunt vădit deranjați de atitudinea ostilă a partidului AUR, care practică un model pe care ei îl apreciază pentru cei din neamul lor, dar nu îl văd deloc firesc în țara în care sunt minoritari și deci aplicat față de ei. Cel mai bine a evidențiat acest paradox autorul care, referindu-se la George Simion, a afirmat că „indiferent cât ar suna de ciudat, îi iubește pe români”. 

Ca om care apreciază maghiarii și în mod deosebit secuii, mă întreb totuși, în continuarea acestui comentariu, este oare un păcat capital ca cineva să își iubească poporul și conaționalii, într-un mod similar, dacă nu chiar identic, cu al celor din tabăra adversă a căror imagine în oglindă încep să devină?

Foto: azonnali.hu

Categories
Opinii

UDMR susţine în primul rând politicile guvernului de la Budapesta sau ale guvernului din care face parte?

Dacian Cioloş a făcut zilele trecute o salutară prostie (dacă prostie o fi fost şi nu altceva), care a jucat rolul unui fulger într-o noapte de catran: îţi arată, fie şi preţ de o fracţiune de secundă, împrejurimile. Ajută la orientare. Pe 27 iunie, sub semnătura liderului Dacian Cioloş, grupul europarlamentar Renew Europe a trimis preşedintei Comisiei Europene o scrisoare prin care cerea suspendarea Planului de Recuperare şi Rezilienţă al Ungariei până când Guvernul de la Budapesta îşi va modifica legislaţia în aşa fel încât să permită mai uşor urmărirea modului în care sunt cheltuiţi banii europeni, iar eventualele fraude să poată fi descoperite şi pedepsite. 

Pe 7 iulie, Dacian Cioloş anunţa pe Twitter că Executivul de la Bruxelles a suspendat Planul de Redresare şi Rezilienţă al Ungariei, informaţie care a fost dezminţită imediat de către vicepreşedintele Comisiei Europene, Vera Jourova. Cea mai stranie reacţie la acest incident a avut Kelemen Hunor – stranie prin surescitarea pe care o arăta şi prin violenţa latentă pe care o ascundea. Vedeta zilei a fost fraza „Nicio factură nu rămâne neplătită în politică” şi toată lumea a crezut că liderul UDMR a sancţionat doar informaţia falsă lansată de Dacian Cioloş. 

Să citim însă întreaga declaraţie a lui Kelemen Hunor: „Niciodată nu am discutat în coaliţie, nu este poziţia coaliţiei, nu este poziţia guvernului, este poziţia lui Dacian Cioloş şi el nu reprezintă coaliţia, nu reprezintă România, el reprezintă acolo un grup parlamentar al cărui şef este în acest moment. Nu sunt de acord cu acest demers al lui Dacian Cioloş şi cred că a făcut una dintre greşelile cele mai mari ce pot fi făcute în politică şi ştiţi cum e, nicio factură nu rămâne neplătită în politică. A făcut o greşeală uriaşă, nu trebuie să intervină niciun europarlamentar într-o astfel de relaţie şi Comisia a făcut precizările necesare, s-a grăbit domnul Cioloş, a vrut să fie erou, n-a reuşit”. Ce treabă are coaliţia de la Bucureşti sau guvernul român în afacerea asta? Greu de înţeles. 

Din întreaga declaraţie, pare destul de evident că Kelemen Hunor nu i-a reproşat lui Cioloş doar lansarea în public a unei informaţii false, ci întregul său demers legat de PNRR-ul Ungariei, adică şi scrisoarea adresată Ursulei Van Der Leyen. Ceea ce schimbă semnificativ datele problemei, căci scrisoarea nu este lipsită de legitimitate politică. Guvernul Viktor  Orbán are mai multe meciuri fierbinţi cu Comisia Europeană – statul de drept, imigraţia, legislaţia anti-gay – şi unul la fel de fierbinte cu George Soros. E greu de spus care dintre ele sunt conflicte reale şi serioase şi care sunt doar stârnite şi umflate de Viktor  Orbán până la paroxism, cu unicul scop de a atrage aliaţi. Sau mai exact: de a nu rămâne singur. De exemplu, cruciada anti-Soros, pe care Viktor  Orbán tocmai o reîncălzeşte după un an de pauză cauzată de pandemie, în mod cert nu urmăreşte decât să strângă poporul în jurul liderului, împotriva unui personaj cu trei păcate capitale: e bogat, e maghiar şi e evreu. De o subită reîncălzire pare a se bucura, după ultimele veşti de la Budapesta, şi ciorba imigraţiei. În problema legislaţiei anti-gay, vedem deja aplicată aceeaşi tactică, numai că de data asta Viktor  Orbán nu-şi aliază doar poporul, ci şi alte state: tocmai se naşte un asemenea front împotriva Bruxelles-ului, format din grupul de la Vişegrad plus Slovenia. 

Cu statul de drept chiar că e o dispută serioasă. E foarte greu de acceptat că performerul absolut al contractelor pe bani europeni e ginerele premierului, că Viktor  Orbán a construit, cu bani europeni, o cale ferată de şase kilometri între satul copilăriei sale şi comuna învecinată sau că a ridicat tot pe bani publici, în acelaşi sat cu 1.800 de locuitori, un stadion de fotbal pentru 3.800 de spectatori. Idei similare au fost şi pe la noi. Victor Ponta a finanţat de la buget un stadion în fieful său electoral, Târgu-Jiu, iar Liviu Dragnea i-a făcut odraslei echipă de fotbal şi stadion la Turnu Măgurele. Numai că pe la noi asemenea iniţiative n-au avut un deznodământ tocmai fericit: Liviu Dragnea depanează dube la Rahova, iar Victor Ponta s-a angajat ca eunuc la seraiul padişahului Erdogan. În Ungaria însă, veşnicul procuror-general numit de Fidesz (mandate întinse pe 24 de ani, până în 2028) nu găseşte niciodată, nicăieri ceva în neregulă. Ungaria a refuzat să participe la instituţia Procurorului European şi dă cu poşeta în cap oricui îndrăzneşte să se intereseze cum cheltuieşte banii europenilor. 

Aşa stând lucrurile şi cunoscându-i tacticile, e de aşteptat ca şi în problema statului de drept Viktor  Orbán să urmărească acelaşi obiectiv: să nu rămână singur. Polonia e deja acolo şi nu mult a lipsit să fie acolo, cu ambele picioare, şi România – amintiţi-vă de activitatea Comisiei Iordache şi de reacţia întregii Europe faţă de ea, dar şi de marea şi subita prietenie dintre Liviu Dragnea şi Viktor  Orbán, cât primul încă mai era pe aici un fel de stăpân absolut. Între timp România şi-a găsit o altă cale, dar problemele cu statul de drept – fie moştenite din vechime, fie născute în era Dragnea – sunt departe de a fi fost depanate. Iar una dintre cele mai supurânde rămâne Secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie. 

După ce desfiinţarea ei a fost cerută atât de limpede şi neechivoc de toate organismele relevante din Europa, este un mare mister de ce singurul partid al actualei de coaliţii de guvernare de la Bucureşti care îi susţine existenţa – fie ca atare, fie deghizată în altceva – este UDMR. Deşi au dovedit deseori că au un IQ semnificativ mai mare decât mulţi dintre politicienii români, liderii Uniunii au rămas, în ceea ce priveşte Secţia Specială, încremeniţi în discursul rudimentar care a dus şi la înfiinţarea acesteia: procurorii DNA care schingiuiesc suflete şi frâng destine. Dacă chiar aşa ar fi stat lucrurile, Secţia Specială avea timp, în trei ani de zile, să prezinte o colecţie semnificativă de asemenea ticăloşi. Or, recolta SS constă doar în Portocală de la Ploieşti, trimis în judecată şi fără nicio sentinţă până acum, şi în câteva alte „Portocale” de pe la Bihor – foşti procurori DNA Oradea care au ajuns să ceară ei înşişi, în instanţă, ca Secţia Specială să-şi termine odată treaba cu ei. 

Acest bilanţ arată, prin el însuşi, cât de derizorii au fost argumentele înfiinţării SS şi pe care liderii UDMR continuă să le recite. Şi sper că este clar pentru toată lumea: câtă vreme Secţia Specială va continua să existe – fie ca atare, fie deghizată în altceva – România va avea un litigiu, un diferend, un meci cu Comisia Europeană în problema statului de drept. Adică Viktor  Orbán nu va fi singur. Prostia spusă de Cioloş şi reacţia total disproporţionată a lui Kelemen Hunor ne-au ajutat să iluminăm, fie şi pentru o fracţiune de secundă, o întrebare: UDMR susţine în primul rând politicile guvernului de la Budapesta sau ale guvernului din care face parte?

Sursa: adevarul.ro/ autor: Liviu Avram

Foto: costas-negru.ro

Categories
Opinii

Sunt românii și maghiarii de rând prieteni cu adevărat?

Am o amică născută și crescută la Sfântu Gheorghe din părinți români get beget, veniți în zonă în timpul comunismului. Oamenii au dat-o de mică la grădiniță în limba maghiară – amicei mele nu-i e clar dacă dintr-o deschidere spre multiculturalitate sau din rațiuni practice s-a întâmplat asta, dar n-are nicio importanță. Contează în schimb că ea vorbește maghiară fluent și are deopotrivă prieteni români și maghiari. Ba chiar sunt mulți cei care au crezut-o multă vreme unguroaică pentru că felul în care vorbește limba etnicilor majoritari de aici nu trădează prin nimic că n-ar fi vorbitoare nativă. 

În prezent, amica mea trăiește la Budapesta, însă este mereu cu un ochi spre casă și spre tot ce se mai petrece în micul univers din care s-a desprins. A fost adesea una dintre vocile care au apărat maghiarii de toate răutățile gratuite la care au fost expuși cu diferite prilejuri. Recent, ne-am întâlnit la Sfântu Gheorghe și, din vorbă în vorbă, am ajuns cu discuția noastră într-un punct foarte sensibil despre prietenia dintre români și maghiari. 

Multora dintre noi ne place să afirmăm – și nu neapărat fără temei – că oamenii se înțeleg foarte bine unii cu alții, că nu le pasă de etnie, dar interesele politicienilor și discursurile lor dau totul peste cap. Ei bine, amica mea a trecut printr-o situație care a pus-o pe gânduri și care i-a generat multe întrebări. 

S-a întâmplat ca, atunci când a avut loc scandalul cu cimitirul de la Valea Uzului, să posteze pe pagina ei de Facebook, ceva în favoarea maghiarilor. Postarea respectivă a fost virală, etnicii maghiari prieteni și neprieteni au felicitat-o, a primit zeci de cereri de prietenie într-o singură zi. În același timp, mulți români i-au scris comentarii și mesaje private cu game variate de înjurături, unii mai încinși de patriotism, amenințând-o chiar în fel și chip. 

A venit apoi momentul Ditrău, când cu imigranții brutari pe care comunitatea locală nu îi accepta. Nerezistând tentației, amica mea a exprimat din nou o părere publică, de data aceasta în defavoarea maghiarilor a căror atitudine nu o înțelegea. A fost de ajuns această postare pentru ca valul de iubire de la momentul Valea Uzului să se transforme într-un val de ură. Maghiarii care citeau postarea nu puteau accepta că sunt „sancționați” și nu păreau pregătiți să accepte un punct de vedere care nu îi măgulea. Mulți s-au retras din lista de prieteni virtuali, în timp ce alții mai îndrăzneți au comentat dur față de punctul de vedere exprimat. 

Acela a fost momentul în care amica mea, care, cum am mai spus, în repetate rânduri a luat poziție față de tot ce i s-a părut nedreptate față de maghiari, s-a oprit și s-a uitat la lucruri detașat. A avut o revelație: oamenii îi erau prieteni numai când spunea ceva ce își doreau să audă și le convenea. Imediat ce li se arăta un derapaj, oamenii nu mai primeau cu aceeași deschidere și bucurie observațiile, ba chiar stricau prietenia.

Și atunci, stau și mă întreb la rândul meu, cât de prieteni putem fi de fapt unii cu alții și în ce context? Suntem noi capabili să păstrăm un echilibru în relația de prietenie pe care o avem sau, de fiecare dată când ni se spune că am luat-o pe arătură, e musai să ne punem pe înjurat și să stricăm prietenii? Cât de autentică și de solidă este, de fapt, prietenia dintre românii și maghiarii de rând?

Foto: stiripesurse.ro