Categories
Cultura si lifestyle

Credincioşii catolici celebrează Duminica Floriilor. Slujbe LIVE pe internet sau pe TVR 2. Îndemnul părintelui Francisc Doboş

În această duminică, în fiecare parohie romano-catolică vor avea loc rugăciuni speciale şi întâlniri ale tinerilor. Creştinii sunt invitaţi să se spovedească şi să se pregătească pentru Învierea Domnului.

Ziua aminteşte de intrarea Mântuitorului Hristos în Ierusalim şi marchează începutul Săptămânii Sfinte, care pregăteşte pătimirea, moartea şi învierea Domnului. Sărbătoarea poartă numele de Florii, deoarece Iisus Hristos a fost întâmpinat în Ierusalim cu flori şi cu ramuri de finic, palmier şi măslin. Ramurile de salcie care se împart în biserica în ziua de Florii simbolizează ramurile de finic cu care l-au întâmpinat mulţimile în Ierusalim pe Iisus.

La această dată se celebrează şi Ziua Tineretului, născută din dorinţa Papei Ioan Paul al ÎI-lea. În Duminică Floriilor din anul 1984, în care s-a celebrat şi jubileul tinerilor, Papa a accentuat faptul că Biserica îi are în atenţie într-un mod special pe aceştia. În anul următor s-au adunat la Roma peste 300.000 de tineri. A fost începutul Zilei Mondiale a Tineretului.

În duminica Floriilor la Vatican se va ține slujba de Florii pe care o poți urmări online mai jos. Credincioșii catolici sunt rugați să nu vină la biserici și să urmărească prin live stream slujba.

Purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Bucureşti, Francisc Doboş a avut un îndemn asemănător pentru catolicii din România, inclusiv prin recomandarea de a urmări slujba pe TVR 2, începând cu ora 10.30.

„Participăm de acasă la Sf. Liturghie. Toată ziua sunt transmise Sf. Liturghii online din Catedrala Sf. Iosif. Eu voi celebra, ca de obicei, la 18:30. La 10:30 puteți urmări, în direct, pe TVR2.”

Părintele Francisc Doboş

În vechime, Duminică Floriilor, începutul săptămânii Paştilor, mai era numită Duminică aspiranţilor sau a candidaţilor la botez, pentru că în această zi catehumenii (cei care urmau să se boteze) mergeau cu mare solemnitate la episcop spre a-i cere să fie admişi la botez iar acesta le dădea să înveţe Simbolul credinţei (Crezul). Se mai numea şi duminică graţierilor, pentru că, în cinstea ei, împăraţii acordau gratieri.

Categories
Cultura si lifestyle Istorie

Esemény a katolikus székelynek. Negyven évvel ezelőtt II. János Pál pápa fogadta el Márton Áron püspök lemondását

Egy sokatmondó távirat 40 évvel ezelőtti keltezéséről és „az Úr becsületes szolgájáról”, az idős Márton Áron püspökről emlékezünk meg. A fenti szavakkal jellemezte (Szent) II. János Pál Pápa Áron püspökünket, amikor 1980. április 2-ától engedte nyugalomba vonulni őt. A szentatya maga írta alá a táviratot, ami nagy megtiszteltetés jele.

Ősök és hősök példáiból meríthetünk nehéz élethelyzeteinkben. Két világháború, letartóztatás, koncepciós per, életfogytiglani ítélet, féltucatnyi letöltött év a legkegyetlenebb romániai börtönökben, megvont püspöki működési engedély és évtizednyi mozgáskorlátozás, „palotafogság” – csak címszavak Isten szolgája, Márton Áron püspök életéből.

Betegségektől gyötörten Nyugdíjazási korhatárának betöltése után, betegségektől gyötörten, fogyatkozó erejének tudatában hat alkalommal kérte a főpásztori teendők alóli felmentését, ám a pápa csak az utolsót, a 84. évében keltet írta jóvá Vatikánvárosban 1980. március 29-én. „Elfogadtuk arra vonatkozó kérésedet, hogy letedd az egyházmegye vezetésének terhét, mert az öregkor és betegségek – amelyek alatt szenvedsz – jogos okaira hivatkoztál, és ezt ezennel lelkiismereted megnyugtatására közöljük Veled, de nem szomorúság nélkül, hiszen ismerjük kiváló gondoskodásodat, amellyel a rád bízott gyulafehérvári katolikus nyáj vezetését vállaltad, mint az Úr becsületes szolgája (integerrimus Domini famulus), nem kímélve a fáradságot, sem a szenvedést.

Legyen tehát az a nyugalom, amelyet ettől kezdve jogosan fogsz élvezni, annak a végső jutalomnak jele és záloga, amelyet a mennyben az Úr Neked készített és Tőle vársz. És jóakaratunk és elismerésünk tanúja legyen az az apostoli áldás, amelyben Téged nagy szeretettel részesítünk. II. János Pál pápa.

Számadásra készen Márton Áron mindeddig legteljesebb életrajzának szerzője, Virt László a Nyitott szívvel című kötetben egész fejezetet szentel az idős püspöknek. Ebből idézünk. „A visszavonulásra is gondolva, az 1971. októberi római útja alkalmával segédpüspököt kért VI. Pál pápától. A pápa 1972. február 13-án, Rómában szentelte püspökké Jakab Antalt, aki a következő években egyre nagyobb súllyal, nagy feladatokat vett át az egyre gyengülő Márton Árontól.” Ugyanakkor ott voltak mellette azok a nagy szervezőkészséggel és azonos szellemiséggel rendelkező munkatársai, akiknek hitét szintén megpróbálták a kommunista börtönök, köztük Erőss Lajos irodaigazgató és az ő elődje, Huber József teológiai tanár. Hasonlóképpen biztonságban tudta a két legnagyobb plébániát, a kolozsvárit és marosvásárhelyit, amelyeket Dávid László, illetve Lestyán Ferenc vezetett. A hatvanas évektől pedig megnövekedett a szemináriumba jelentkező papnövendékek száma is.

Márton Áron erői fogyatkozását érezve és tudva, hogy az egyházmegye jó kezekben marad, a hetvenes évek második felében, nyolcvan és nyolcvannégy éves kora között összesen ötször adta be lemondását a pápának

– emlékeztet Virt László. – A pápa ebből négy alkalommal arra kérte, hogy maradjon, szükség van a vitathatatlan és senki által nem pótolható tekintélyére. Segédpüspöke, Jakab Antal is arra kérte, hogy amíg lehet, maradjon a posztján, a napi munkában ő és Erőss Lajos is helyettesítik.

Így Márton Áron – munkatársainak egyre több terhet átadva – gyakorlatilag a végkimerülésig vezette az erdélyi püspökséget.

Erőforrásai Kortársai mindannyian kiemelik az imádkozó főpásztor lelki erényeit. Virt László más erőforrásaira is rávilágít: „imádkozó emberként fel tudta dolgozni azokat a problémákat, amelyeket az állami hatóságok görgettek elé. (…) A házi őrizet évtizedében, az akkor őt ért nyomás, stresszhatások mellett is kialakult az az életmódja, ami egyfajta állandóságot jelentett az életében, és ami fizikai kondícióját is megőrizte.

Ha tíz évig nem hagyhatta el a házát, kialakított egy olyan életrendet, amivel csak a kolostorban élő, szemlélődő szerzetesek rendelkezhetnek.

Ideje volt az étkezésnek, ideje volt a munkának, ideje volt a testmozgásnak, ideje volt a munkatársaival, a hozzá betérő papokkal való kötetlen beszélgetésnek.

E rendszeresség, ami Márton Áron addig se akármilyen transzcendens beállítottságát is mélyítette a lehetséges emberi határokig, mindenképpen oldottabb életet eredményezett számára éppen öregkorára, amikor az ember számára már napról napra növekszik a földi életből való eltávozás esélye. Ennek az időskori, szemlélődő életmódnak, oldott lelki kondíciónak köszönhető az, hogy Márton Áronnal nem a szívinfarktus végzett. Valamikor az ötvenes, hatvanas, hetvenes években, szívének fizikai állapota miatt, ezen intervallumban bármikor, minden esélye megvolt” – összegzi Virt László.

Kortársvallomás
„Amikor 1980. február 5-én utolsó lemondását szerkesztette, fordítónak engem hívott át – emlékezik Jakubinyi György, nyugalmazott érsek. – Kijelentette: azért mond le, mert betegsége miatt már nem látja át az ügyeket; nevében más ne intézkedjék, hanem mentsék fel a püspökség alól, és az utód majd intézkedjék a saját nevében. Ezúttal elfogadták lemondását. Ekkor mutatkozott meg előttem teljes emberi és életszentsége nagyságában – a betegágyban fekvő – Márton Áron: (…) »sorkatonaként« engedelmeskedett a mindenkori »hadiparancsnak«.

Márton Áron mindvégig hű maradt papszentelési, püspökszentelési ígéretéhez, engedelmeskedett Szent Péter mindenkori utódának.

Öröksége Már nyugalmazott püspökként, 1980. május 15-én közzétette utolsó körlevelét Márton Áron. „Isten kegyelméből negyvenkettedik éve már, boldog emlékű Vorbuchner Adolf püspök halála után 1938 szeptemberében mint apostoli kormányzó, majd ugyanazon év karácsonyán mint megyés püspök akkori Szentséges Atyánk, XI. Piusz pápa rendelkezéséből egyházmegyénk kormányzását átvettem.

Isten akaratát látva a kinevezésben, gyengeségem tudatában, de az Ő segítségében bízva fiatalos készséggel és odaadással vállaltam a feladatot: Non recuso laborem, Uram, ha néped számára még szükséges vagyok, nem utasítom el, vállalom a munkát.

A haladó évek, közte a háború pusztításainak és a háború utáni átalakulások évei felettem sem múltak el nyomtalanul, próbára tették testi-lelki erőimet. Úgy tetszett Istennek, hogy többféle betegséggel is meglátogasson, amelyek szobámhoz kötnek, akadályoznak főpásztori kötelességeim teljesítésében. Ezért az utóbbi években ismételten kértem Szentséges Atyánkat, mentsen fel az egyházmegye kormányzásának terhe alól. Legutóbb a Szentatya küldöttének márciusi látogatása alkalmával.

A Szentatya megértette helyzetemet, április másodiki hatállyal felmentett a kormányzás gondjai alól, és ezt utódlási joggal kinevezett segédpüspökömre, Nagyméltóságú és Főtisztelendő Dr. Jakab Antal püspök úrra bízta, s kegyes volt ezt velem személyesen táviratban közölni. Fiúi hálával fogadtam intézkedését, amellyel lelkiismeretemet megnyugtatta és az egyházmegye zavartalan továbbkormányzásáról gondoskodott. (…) Szeretett Híveim, mint főpásztorotok elsősorban a hitet akartam megerősíteni lelketekben, és a hithez való ragaszkodást hagyom rátok örökségül. (…) Az idősebb nemzedék, amelyik átélte a háború borzalmait és a sok változást, amelyen átment az emberiség élete, megtanulta, hogy aki Istent elveti, az könnyen megfeledkezik az emberiességről is, s hogy a világ állandó változásában csak a hit az, ami nem változik, amibe belekapaszkodhatunk. Az örökkévalóság a mi menedékünk – olvasható a marosvásárhelyi temető egyik sírkövén. (…) Hitünk parancsa, hogy a templomon kívül az életben is testvérek maradjunk, egymás sorsa iránt érdeklődjünk, és egymás terhét kölcsönös megértésben hordozzuk – mondottam első püspöki körlevelemben, és most is erre kérlek titeket. (…)

Megáldom életeteket, családotokat, otthonotokat, munkátokat, gondjaitokat és minden jó szándékotokat.

A gyermekeket és öregeket, a betegeket, a szenvedőket és a gyászolókat, és kérem az Úr Jézus Krisztust, hogy ígérete szerint maradjon mindig velünk és segítsen, hogy példája szerint minden körülmények között megvalósítsuk a mi életünkben Isten akaratát.”

Forrás: szekelyhon.ro

Categories
Cultura si lifestyle Locale

COVID-19: Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe, model de adaptare la situații de criză

Cu activitatea transferată în mediul virtual, în plină pandemie în care amenințările stau la pândă din toate colțurile, Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe funcționează ca un memento de „viața merge mai departe”, generând bucurie, speranță și încredere.

https://www.facebook.com/teatrulandreimuresanu/?tn-str=k*FUna dintre marile provocări pe care COVID-19 le-a adus în viețile noastre a fost aceea de a face față (sau nu!) unei situații complet noi, neexperimentate de nicio generație anterior, aceea a distanțării sociale bruște și a izolării în casele noastre pe o durată greu de estimat. Cum era și firesc, oamenii au reacționat în mod diferit, unii demonstrând că se pot adapta cu ușurință și într-un timp scurt la un nou context, alții resimțind totul drept foarte apăsător.

Într-o situație similară au fost puse și instituțiile de cultură din întreaga țară, unele dintre primele a căror activitate a fost interzisă și al căror personal a intrat în somaj tehnic. Un astfel de exemplu este Teatrul „Andrei Mureșanu” (TAM) din Sfântu Gheorghe care, odată cu sistarea activității, a trebuit să anuleze și toate deplasările din turneele propuse pe agenda acestei primăveri, atât în țară, cât și în străinătate – pe unele dintre ele reprogramându-le pentru a doua jumătate a anului.

La început de carantină, întreaga echipă a TAM a trecut, pe lângă veștile dure ale pandemiei, și prin durerea imensă provocată de trecerea în neființă a Mirelei Bucur, actriță și regizoare ale cărei montări pline de umor au fost mereu apreciate de public. Mirela Bucur a lăsat în urma ei o indescriptibilă durere, dar și o moștenire culturală – oricât de clișeistic sună această formulare – compusă din mai multe spectacole pe care managerul TAM, Anna Maria Popa, le-a postat pe pagina de Facebook a instituției, în amintirea colegei proaspăt pierdute.

Impactul pe care aceste difuzări l-au avut asupra publicului a fost neașteptat de mare. Numeroase persoane au trimis mesaje de felicitări, cerând totodată să fie continuat acest demers săptămânal, cu regularitate. Demonstrând că știe să găsească soluții în timp de criză și să se plieze rapid pe situațiile date, managerul Anna Maria Popa a dat rapid curs solicitărilor primite și, astfel, ca într-unciclu al revenirii la viață, tragicul episod al pierderii unei colege dragi a dus la nașterea unei idei care funcționează deja de două săptămâni, bucurând deopotrivă copii și adulți. „După două săptămâni de difuzat câte două spectacole pe zi, am ajuns la concluzia că cel mai potrivit este ca, din cea de-a treia săptămână, să difuzăm un spectacol pe zi și să păstrăm în program doar acele montări care, prin calitatea filmării, pot avea un impact relevant și dacă sunt văute acasă, la televizor. Cu toate că spectacolele filmate cu o cameră fixă și cu public sunt mai aproape de ideea de teatru, din cauza distragerilor din mediul familial, filmările cu trei sau mai multe camere și cu un montaj dedicat au mai mult succes și înregistrează un număr considerabil mai mare de vizualizări sau share-uri”, a declarat Anna Maria Popa, adăugând că anumite spectacole filmate au depășit 1000 de vizualizări, în timp ce altele au ajuns să doboare recorduri, atingând câteva mii în doar câteva ore. Un spectacol extrem de urmărit a fost, de pildă, „Despre oameni și cartofi”, regia Radu Afrim, care în timpul difuzării a sărit de 4300 de vizualizări.

Teatrul „Andrei Mureșanu” a spart gheața în ceea ce privește activitatea online. După modelul său, și alți producători de spectacole s-au „mutat” în online, nelăsând izolarea și restricțiile din această perioadă să rupă legătura dintre ei și spectatori. De aceea, în ciuda faptului că toți angajații săi sunt în șomaj tehnic, TAM va continua să difuzeze spectacole online pe întreaga durată a perioadei #StaiAcasă, menținând varianta cu un link de YouTube făcut public pentru o durată determinată, întrucât a reieșit că aceasta este cea mai bună variantă de difuzare din cele experimentate până acum.

„De când am introdus programul de teatru online toate graficele noastre sunt pe un trend crescător, iar comentariile sunt nu doar pozitive, ci chiar pline de recunoștință, ceea ce ne demonstrează că măsura noastră pe timp de criză a fost una extrem de inspirată, a avut succes și le produce multă bucurie spectatorilor noștri”.

managerul Anna Maria Popa

Mirela Cara-Dragu

Categories
Cultura si lifestyle Opinii

Presa în timpul și după COVID-19: Când ziarele mor, solidaritatea le poate salva?

Observatorul de Covasna, singurul ziar de limbă română din județ, care apare încă în format tipărit, riscă să treacă în online dacă românii din Covasna nu își unesc eforturile să îl ajute să depășească noua criză creată de nedorita pandemie.

Am ajuns în urmă cu vreo patru, cinci ani la Slatina, un oraș din Ucraina, situat la graniță cu Sighetu Marmației. Ne atrăsese, pe mine și pe colegii dintr-un proiect, faptul că în orășelul acela mic locuiau deopotrivă români și maghiari, ambii având statutul de minoritari. În cele câteva zile petrecute acolo, am descoperit între români și maghiari multe diferențe de abordare a acestui statut, dar una mi-a rămas adânc întipărită în memorie.

În Slatina, existau pe atunci – și poate mai există și azi – ziare locale, atât în limba română, cât și în limba maghiară. În mod cu totul surprinzător și greu de explicat într-o primă fază, am aflat că numărul abonaților la ziarul de limbă maghiară depășea cu mult numărul de abonați ai ziarului românesc, deși în oraș locuiau mult mai mulți români decât maghiari.

Am descoperit apoi că ungurii își susțineau ziarul făcând abonamente per membru de familie, nu doar per familie. Mi s-a părut uluitoare această solidaritate pe care eu nu o mai întâlnisem niciodată.

Azi, când omenirea este invitată la solidaritate, mă trezesc gândindu-mă tot mai des la comunitatea aceea de maghiari din sudul Ucrainei care, fără să știe, mi-a „vorbit” despre solidaritate. Mi-i imaginez pe toți luptând hotărât împreună pentru a face față situației pe care și ei sunt obligați s-o traverseze și știu că vor găsi cea mai bună cale de-a o face, pentru că ei știu să fie împreună.

M-am gândit la acei oameni o dată în plus și zilele trecute când, echipa redacțională a ziarului local Observatorul de Covasna, singurul ziar de limbă română din județul Covasna care a reușit să mai apară și în format tipărit până în prezent, anunța că e în pericol de a renunța la ziarul tipărit – celălalt ziar, Mesagerul de Covasna, s-a mutat exclusiv online, din lipsă de resurse financiare nu de foarte mult timp. Dispariția ziarelor tipărite este, desigur, efectul direct al posibilității oferite de tehnologia avansată a vremurilor pe care le trăim de a citi totul online, însă în zone precum Covasna, în care domnește acest joc al majoritarilor minoritari în țara lor și al minoritarilor majoritari într-un anume spațiu, existența ziarelor tipărite capătă un cu totul alt sens.

Astfel, echipa Observatorul de Covasna a lansat un îndemn către cititorii ziarului de a face un efort comun și a se abona în număr cât mai mare pentru a ajuta cotidianul să existe și după perioada neagră a lui COVID-19. Câți români au răspuns sau vor răspunde la acest apel rămâne însă de văzut.

Este cu atât mai greu de anticipat reacția lor cu cât cel mai probabil toți sunt obsedați de prezent, prevenție, statistici cu decese și vindecări, concentrându-se prea puțin pe viitor, singurul care ne va spune la un moment dat câți au înțeles să se solidarizeze și în această cauză.

În capul meu un singur lucru este cert, izolați sau nu, ungurii din Slatina (Ucraina) vor continua sistemul lor de abonare per cap de familie și, foarte probabil, demonstrând o solidaritate pe care parcă o au scrijelită în ADN, vor reuși să-și traverseze ziarul local și prin această „furtună” care ne sperie pe toți. Și, până aflu rezultatul, am să visez cu ochii deschiși cum, în context, un astfel de model de solidaritate se va autogenera și între românii din județul în care locuiesc.

În plus, voi sta cu ochii pe ziarele maghiare să văd care va fi și soarta lor, deși în cazul lor vor fi făcute finanțări externe. Dar – de ce să n-o spunem? – este și această finanțare tot o formă de solidaritate, dar de cu totul al tip, nu?

Mirela Cara-Dragu

Foto: Vintage photo created by Racool_studio – www.freepik.com

Categories
Cultura si lifestyle

Masca de protecţie poate salva vieţi!

O fotografie realizată de Colegiul Medicilor din Ungaria avertizeaza într-un mod foarte sugestiv asupra pericolelor nepurtării măştii de protecţie, pentru a preveni răspândirea noului coronavirus.

“- Ce-i, vecine, ai luat și tu?
– Nu știu.
Păi și atunci, de ce porți mască?
– Fix de aia.”

Masca 😷 oferă protecție în ce privește transmiterea virusului și în cazul purtătorilor fără simptome. Prin aceasta ajută la îngrădirea răspândirii pandemiei. Nu ne protejam doar pe noi, ci și pe cei din jurul nostru.

Sursa: Colegiul medicilor din Ungaria 🇭🇺
Poza a fost adaptată de Horea Scalat.

Sursa: Facebook MaghiaRomania.