Ziua Națională a României Archives

1 Decembrie, competiția națională de înjurături de categorie grea

Toată ziua de 1 Decembrie m-am gândit dacă să scriu sau să nu scriu un gând bun pentru țara asta în care ne ducem zilele împreună, dar din ce în ce mai dezbinați. Pentru prima oară, mi s-a părut însă că n-aș mai avea nimic de spus care să conteze și, mai ales, că n-aș avea multe de spus de bine, iar de rău nu se cade să scrii într-o zi de sărbătoare. Așa că am ales să las ziua să treacă fără să scriu nimic oficial. Oricum, n-aș fi emis decât un alt mesaj care s-ar fi pierdut printre sutele de alte mesaje despre cât de mândri sau, după caz, cât de scârbiți suntem că suntem români.

Nu m-am abținut însă să mă uit pe la ce mai zice lumea bună, la nivel național, dar și la nivel local despre Ziua Națională. Și ce-am descoperit? Așa cum, până nu demult, știai că se apropie Crăciunul pentru că la ProTv se difuza „Singur acasă”, reprezentanții la vârf ai etnicilor maghiari în România și-au spus eterna „poezie”. Un exemplu este cel al deputatului Kulcsár-Terza József, care a postat pe Facebook următorul mesaj:

„Având în vedere că în România este sărbătoare națională la 1 decembrie 1918, ziua Adunării Generale de la de la Alba Iulia, trebuie să declarăm din nou că această zi nu dă niciun motiv pentru comunitatea noastră națională maghiară din Transilvania să sărbătorească și o considerăm o zi de doliu, atâta timp cât revendicările noastre bazate pe drepturile asociate cu „libertatea națională deplină” nu sunt îndeplinite”.

Fără vreo intenție malițioasă de a răni sensibilitățile cuiva, recunosc public că asemenea afirmații sunt pentru mine asemănătoare unui banc bun, la care am râs foarte mult și cu poftă când l-am auzit prima oară, care m-a mai amuzat de câteva ori când mi-a fost repetat, dar care a ajuns să mi se pară răsuflat după ce lumea s-a înghesuit să mi-l tot spună. Acest gen de afirmație se înscrie în aceeași categorie cu solicitarea autonomiei Ținutului Secuiesc.

Cum era și de așteptat, nici tabăra românilor nu s-a lăsat mai prejos. Unul dintre exponenții iubitorilor de neam și patrie străbună, cunoscutul medic Mihai Tîrnoveanu (sau Mihail S. Târnoveanul, cum mai apare pe aceeași rețea de socializare) a postat un discurs lung, din care am ales să extrag doar câteva idei.

„Înțelegeți, voi, neamuri străine și vă plecați, în fața voinței românilor! Analizați prin toate canalele voastre, că este pentru prima dată când poporul s-a organizat fără oficialități în București, pentru a cinsti Ziua Națională. […] Noi avem câteva mii de ani de Luptă în care ne-am călit în trudă și jertfă. Avem câteva mii de ani în spate, în care am învățat că suntem într-o continuă generație de luptă. De aceea nu vom dispărea.

Românii se ridică, oricât de greu ar fi, se ridică împotriva voastră, se ridică pentru România! 5000 de oameni de 1 Decembrie în centrul Capitalei, spuneți drept, v-ați fi imaginat lucrul acesta?

Noi mergem cu Dumnezeu înainte pentru Biruința Neamului Românesc!”, sunt câteva din cuvintele medicului.

Pe de altă parte am văzut și mesaje lăudabile, ale unor oameni care fac dovada că reușesc să se desprindă de trecut și înțeleg că vremea înflăcărării naționaliste a apus demult. O persoană de acest gen este fostul vicepreședinte al Consiliului Județean Covasna, Grüman Róbert, care le-a urat în limba română „La mulți ani!” celor ce sărbătoresc, justificându-și gestul într-un comentariu prin cuvintele „Cred că trebuie să avem un respect reciproc, toți cei care trăim în această țară. Chiar dacă sunt multe lucruri în care românii și maghiarii nu se înțeleg, dacă avem un respect unii față de alții, atunci vom putea avea un oraș, un județ, o regiune mult mai prosperă”.

Punctez în mod deosebit faptul că, la Sfântu Gheorghe, Instituția Prefectului din Județul Covasna a fost reprezentată de însuși prefectul István Ráduly, UDMR. Deși se prea poate să fi fost acolo doar prin prisma funcției pe care o ocupă, Ráduly nu a lipsit aproape deloc de la evenimentele oficiale și cred că oferă un exemplu demn de urmat în acest sens.

În altă ordine de idei, că ești în tabăra naționaliștilor șovini, că ești în cea a celor mai aproape de realitatea zilelor noastre, un lucru este sigur: orice ai avea de zis, te vei alege cu un lung șir de înjurături de la tabăra adversă. Or, asta mă convinge că bine am făcut că n-am mai scris nimic de 1 Decembrie, că tot în jurul cozii ne-am fi învârtit, așa cum am început deja să facem de azi.

De-aceea zic că poate, dacă ar fi să facem ceva, cel mai potrivit ar fi să organizăm cu prilejul acestei sărbători competiția națională de înjurături de categorie grea. Măcar la asta ne pricepem toți.

Foto: discovermagazine.com

De 1 Decembrie 2020, COVID-ul a calmat elanul patriotic

Anul trecut pe vremea aceasta am cunoscut o regizoare născută și crescută în Viena, care activează în prezent la Berlin, unde s-a mutat de câțiva ani. Pentru că a petrecut aproape două luni în Sfântu Gheorghe, mi-am permis să o întreb cum i se pare viața din acest oraș.

„Cred că așa arăta lumea înainte de globalizare”, m-a surprins ea atunci cu răspunsul pe care mi l-a dat, căci eu niciodată nu privisem lucrurile din perspectiva aceasta, totul aici părându-mi-se normal. Pentru ea în schimb, era fascinant cum oamenii sunt toți albi, încă mai merg duminica la biserică și duc viața tihnită a comunităților închegate care parcă amintesc de vremuri îndepărtate.

Dar ceea ce a surprins-o pe ea cel mai tare a fost să descopere la toți oamenii români pe care îi cunoștea că, în ziua de 1 Decembrie, postau pe Facebook mesaje legate de Ziua Națională a României. Unele pozitive, altele pline de amar, însă mai nimeni nu lăsa să treacă această zi fără să o puncteze cumva. „În Germania și Austria nu am văzut la nimeni acest obicei. Noi nu postăm mesaje de „La mulți ani!” pe paginile noastre cu un astfel de prilej. Nici nu mi-a trecut vreodată prin cap să fac asta. Am văzut că voi toți ați scris ceva și mi se pare interesant. Pare că sunteți patrioți”, a remarcat regizoarea.

M-am tot gândit la discuția aceasta și la ideea de patriotism. Facem oare acest gest de a ura „La mulți ani, România!” sau, după caz, de a blama cu ton persiflat Românica de care ne-am săturat, din patriotism? Este oare un patriotism relevant pentru epoca în care trăim sau ne aflăm ca mentalitate într-o epocă depășită deja de mult de frații noștri vest-europeni?

Refuz să mă lansez în anevoiosul drum al argumentării unui potențial răspuns la aceste întrebări. Voi spune doar că etapa de naționalism sau patriotism în care ne aflăm noi este una care trebuie consumată ca atare, pentru că, la urma urmelor, este o etapă firească în evoluția unei nații. Suntem un stat tânăr, forțat de mersul accelerat al lumii să progreseze rapid și să ajungă din urmă state formate cu sute de ani mai devreme, dar nu putem forța mentalitatea să se plieze pe acest ritm ori să treacă de etape.

M-am întrebat atunci și mă întreb și acum, cum ar vedea un om ca regizoarea de care vorbesc jocul nesfârșit de „leapșa” în care noi, românii și maghiarii, ne „atingem” unii pe alții anual, de 15 Martie și 1 Decembrie? De ce facem asta și când vom reuși să ne maturizăm când vine vorba de acest subiect?

Desigur, nu am răspuns, dar știu că azi e ziua în care românii și tricolorul produc durere în rândul comunității maghiare.

Și totuși o speranță de schimbare există. Am în listele mele de contacte câțiva cetățeni români de etnie maghiară, unii oameni cu funcții înalte, alții oameni de rând ca și mine, care an de an, de Ziua Națională a României, au găsit puterea să îmi trimită în privat mesaje de „La mulți ani!”, cu gestul omului care știe să accepte că istoria nu a fost de partea lui într-un anumit moment. Iar asta îmi crește admirația pentru acești oameni, care sunt cu adevărat puternici, maturi și înțelepți.

Și mai e o schimbare – tot forțată – care în acest an a venit la pachet cu nefericita pandemie produsă de COVID-ul care a calmat manifestările patriotice. Așa cum ne-a anunțat președintele Iohannis, vom avea un 1 Decembrie marcat printr-o ceremonie scurtă, fără paradă militară și fără participarea publicului larg. Într-un fel, asta va mai diminua neplăcerea fraților noștri conlocuitori, care nu vor trebui decât să dea un scroll când ochii le vor pica pe postări patriotice în rețelele de socializare.

Ne convine sau nu, azi, este primul 1 Decembrie liniștit, fără Noua Dreaptă sau 64 de Comitate, fără steaguri tricolore și steaguri de doliu, fără scandări ostile lipsite de orice legătură cu patriotismul, fără cântece de victorie care să presare sare pe rănile perdanților.

Azi este o zi în care realizăm că, trăind în România sau aievea, toți suntem oameni și, mai presus de sentimente patriotice declarate în fel și chip, trebuie să fim uniți. Dezbinarea nu aduce nimănui niciun beneficiu. Așa că, dacă tot celebrăm Unirea, să o facem fiind uniți … ca oameni!

Foto: rotalianul.ro