Categories
Opinii

Cum a cheltuit UDMR 3500 de lei pe un proces aproape absurd

Jurnalistul Sipos Zoltán, care derulează proiectul de jurnalism de investigaţii Átlátszó Erdély publicat de către Asociaţia „Atlatszo Erdely Egyesulet”, cu sediul în Cluj-Napoca, a publicat recent un articol amplu în care prezintă pe larg cronologia unui conflict aproape absurd cu UDMR, care a refuzat să îl introducă în baza de date pentru contactul cu presa. Uniunea a pierdut în prima instanță, a fost obligată să includă adresa jurnalistului în baza de date, dar a preferat să facă recurs. După cum relatează Sipos Zoltán a pierdut și în apel.  

„UDMR-ul s-a avântat în procesul cu cea mai mică miză din spațiul public maghiar din Transilvania, fără niciun rost. A pierdut și în apel, deci pe lângă cei 2000 de lei din prima instanță, mai are de plătit 1500 de lei cheltuieli de judecată, pe lângă onorariul propriului avocat.

Toate astea s-ar fi putut evita foarte ușor dacă îmi includeau adresa de email pe lista biroului de presă al Prezidiului Executiv și îmi trimiteau notificări despre evenimente de presă.

Dar despre ce este vorba?

Cu mulți ani în urmă, fiind jurnalist la portalul internet Transindex, pur și simplu nu mai scăpam de anunțurile celor responsabili cu presa din birourile Prezidiului Executiv al UDMR-ului. Invitațiile veneau pe cel puțin două sau trei canale de fiecare dată când se organiza vreun eveniment de presă. Am primit invitația prin email, m-au anunțat superiorii mei (care la rândul lor au fost anunțați și ei), și – ca să fie mai sigur – în ziua evenimentului m-a sunat și cineva de la UDMR, ca nu cumva să uit. 

Astfel, în acele vremuri frumoase primeam newsletter-ul UDMR pe email de mai multe ori pe zi. S-au ținut conferințe de presă la fiecare eveniment nesemnificativ, și era obligatoriu să scremi măcar 3-4 paragrafe despre ele. Iar în campaniile electorale, mic-dejunurile de presă, introducerea noilor candidați, sau diferitele evenimente de campanie sporeau suspansul.

Ce-i drept, câteodată am avut parte și de discuții interesante. Acestea de obicei nu erau legate de vreun eveniment public, jurnaliștii maghiari din Cluj fiind invitați la discuții informale de către politicieni de vază ai UDMR. La aceste întâlniri s-au ivit apoi tot felul de subiecte, și după câteva pahare de vin s-a ajuns la conversații de bun simț.

Dacă la Transindex evenimentele UDMR erau pur și simplu de neevitat – invitațiile îmi veneau pe mail fără să le fi cerut –, după ce am fondat Átlátszó Erdély lucrurile s-a schimbat radical. Timp de ani de zile, am primit zero astfel de invitații.

UDMR-ul sigur are numărul meu de telefon

Toate acestea în pofida faptului că, deși adresa mea de mail s-a schimbat de atunci, numărul meu de telefon a rămas același. Și UDMR-ul sigur are acest număr: pe vremuri, cei de la presă m-au sunat de multe ori. Numărul există în sistem și acum, în timpul campaniilor electorale primesc regulat mesaje care îndeamnă la vot (pentru care eu niciodată nu mi-am dat acordul).

La fel, solicitările mele trimise politicienilor UDMR rămân de obicei fără răspuns. Se comportă de parcă mi-ar făcea mie o favoare dacă îmi răspund la întrebări la timp și la obiect. Însă situația e alta: este în primul rând interesul unei persoane publice ca opinia sa să fie publicată în presă. Acest lucru este o datorie față de alegători, nu față de autorul articolului.

După ce am aflat ulterior de conferințe de presă la care ar fi fost important să particip, am decis să nu mai aștept să mă cheme, ci eu îi voi ruga pe cei de la biroul de presă al UDMR să mă includă pe lista lor ca să primesc invitații. Deși am primit răspuns pozitiv imediat, invitațiile și newsletter-urile de UDMR tot nu primeam.

Legea nu se referă la UDMR?

În octombrie 2019 am depus o solicitare scrisă de avocat la Prezidiul Executiv, în care am făcut referire la Legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. Această lege, precum și normele de aplicare stipulează că presa trebuie informată despre conferințele de presă și alte asemenea evenimente din timp, și accesul reprezentanților presei la astfel de evenimente nu poate fi îngrădită în niciun fel.

Legea mai spune și că acreditarea de presă se poate anula sau retrage doar dacă ziaristul respectiv împiedică desfășurarea normală a activității autorității publice. Opiniile exprimate în presă ale ziaristului nu pot constitui un motiv pentru retragerea acreditării.

În cazul în care se retrage acreditarea unui ziarist, trebuie asigurată acreditarea unui alt ziarist al aceluiași organ de presă.

Răspunsul Președintelui Executiv de atunci, Bálint Porcsalmi: reglementările Legii 544/2001 nu se referă la UDMR, pentru că aceasta nu este o autoritate publică. Acest argument a fost respins de instanță și atunci, și de mai multe ori după aceea, arătând că UDMR în calitate de organizație cu activitate de interes public și finanțată din bani publici cade sub incidența legii 544/2001. 

Porcsalmi a mai spus că UDMR-ul nu are procedură de acreditare, și a susținut că evenimentele publice cu participarea presei sunt întotdeauna anunțate (însă nu a precizat unde).

UDMR refuză soluția rezonabilă chiar și după sentința în prima instanță

Am decis să îi acționăm în instanță: Tribunalul Cluj a dat curs cererii noastre în iulie 2020. A hotărât emiterea acreditării de presă, și a obligat UDMR-ul să ne trimită invitații la conferințe de presă și alte asemenea evenimente (justificarea se poate citi aici).

Deși cererea noastră s-ar fi putut soluționa în zece secunde, Prezidiul Executiv nu preferă soluțiile rezonabile. Au atacat hotărârea instanței, iar în martie 2021 Curtea de Apel Cluj – dând curs apelului – a hotărât emiterea acreditării de presă.

În recurs, hotărârea din prima instanță s-a modificat în sensul că UDMR nu este obligată să acrediteze pe Átlátszó Erdély ca organism de presă, dar în toate celelalte aspecte au confirmat hotărârea din prima instanță (justificarea se poate citi aici). 

Instanța a confirmat din nou că, deși în ceea ce privește forma legală, UDMR-ul este o asociație, însă utilizează bani publici și desfășoară activități de interes public, de aceea cade sub efectul Legii 544/2001 și este obligată să furnizeze informații de interes public.

Eu sper că de acum încolo Prezidiul Executiv va deveni mai rezonabil și nu va trebui să chemăm executorul judecătoresc. În cazul din urmă, povestea poate ajunge să fie și mai scumpă”. 

Sursa: atlatszo.ro

Foto: Facebook/ Átlátszó Erdély

Categories
Nationale Stiri

Cum a încercat UDMR să evite obligația la transparență

Deputații PNL și USR-PLUS din Comisia de Cultură au respins amendamentele UDMR, depuse la proiectul de lege privind informațiile publice. Amenda pentru instituțiile care nu răspund la informațiile publice poate ajunge până la 7.500 de lei. UDMR a rămas singur la susținerea amendamentelor, PNL și USR-PLUS stabilind o strategie comună pentru respingerea lor în Comisia de Cultură.

Proiectul se afla pentru raport suplimentar, iar UDMR a venit cu o serie de amendamente. Dacă erau votate, ele ar fi protejat Uniunea pentru a oferi informații de interes public și ar fi eliminat intenția de a se crea la nivelul instituțiilor de stat a unui registru privind solicitările și informațiile oferite în baza legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.

Deputatul Ödön Szabó susține că Uniunea ar trebui să beneficieze de statutul de organizație neguvernamentală de utilitate publică dacă e obligată să ofere informații de interes public. „Drepturile și obligațiile merg mână în mână”, afirmă reprezentantul UDMR.

Directorul executiv al Centrului pentru Inovare Publică (CIP), Ovidiu Voicu, a declarat în urmă cu două zile că „UDMR a dorit să se pună la adăpost de transparență”.

„UDMR a pierdut recent un proces în care i se cerea de o organizație civică maghiară informații de interes public. Uniunea a argumentat în instanță că nu este formal recunoscută ca fiind de utilitate publică”, a afirmat Ovidiu Voicu pentru Europa Liberă.

Ödön Szabó a subliniat că nu a existat o înțelegere în Coaliție pe acest proiect de lege. „Cei care sunt de bună credință au putut răspunde și pe vechea lege, iar cei care sunt rea credință nu vor răspunde”, a afirmat deputatul UDMR.

Comisia de Cultură a decis ca amenzile pe care instituțiile urmează să le plătească dacă nu răspund solicitărilor privind informațiile de interes public să fie cuprinse între 500 și 7.500 de lei. Modul în care se va aplica amenda urmează să fie stabilit de Agenția Națională a Funcționarilor Publici. Amendamentul a fost votat și de UDMR.

Propunerea inițială a USR-PLUS a fost ca amenda să fie cuprinsă între 2.000 și 10.000 de lei, dar s-a ajuns la un compromis pentru ca UDMR să voteze amendamentul.

Raportul final asupra inițiativei a fost votat de parlamentarii PNL și USR-PLUS, în timp ce PSD și UDMR s-a abținut.

Ce noutăți aduce proiectul depus de USR-PLUS și PSD

  • Apare un registru public la nivelul fiecărei instituții, în format electronic, care conține solicitările și răspunsurile oferite în baza legii 544/2001. Solicitarea și răspunsul trebuie publicat pe site-ul instituției în 15 zile de la primire/ trimitere.
  • Sunt definite mai bine instituțiile care intră sub incidența legii.
  • Informațiile pot să fie cerute și în format electronic.
  • Există sancțiuni financiare pentru departamentul de comunicare, între 500 și 7.500 de lei.

Sursa: europalibera.org

Foto: medium.org