Tîrgu Mureșul este un oraș special, singurul din România unde proporția celor două comunități este sensibil egală (ori cel puțin, diferența procentuală între ele este cea mai mică). Puțini ști însă că municipiul Tîrgu Mureș găzduiește cea mai mare comunitate urbană de maghiari din România (ca și număr de persoane). Peste 57.000 de persoane de etnie maghiară * . Zilnic, membrii celor două comunități merg la serviciu și se întâlnesc cu colegi de muncă din ”cealaltă” comunitate. Stau, lucrează, mânâncă, povestesc împreună până la ora 16:00, atunci când se întorc acasă, la propriile familii. Ora 16:00 este ora la care târgumureșenii ajunși acasă deschid televizoarele. Și atunci se amplifică această existență ”paralelă” specifică, ce își pune amprenta peste oraș . Cei maghiari, în marea lor majoritate se uită la M1, Duna, HírTV, ATV și altele. Cei români se uită la ProTV, Antena 1 și Antena 3, Realitatea, RomâniaTV, Digi24, etc. A doua zi o iau de la început. La mijloc sunt familiile mixte, unde ponderea programelor urmărite este variabilă în funcție de meciul de fotbal sau de rețetele doamnei. Cei mai în vârstă rămân fideli radio-ului. Unii ascultă Radio Tîrgu Mureș, alții, același post dar în limba maghiară – Marosvásárhelyi Rádió, sau radio Gaga, ori Erdely FM. De citit se citește cotidianul ”Cuvântul Liber” sau cotidianul ”Népújság”.
În acest context sunt practic inexistente ocaziile de emisiuni comune, puncte de vedere comune, dezbateri comune, proiecte comune. După 30 de ani de la Revoluția din 1989, încă există multă fereală, reticiență, ezitare, precauție. Românii cu românii. Maghiarii cu maghiarii. Pandemia a făcut ca evenimentele bilingve să se rărească, ideile constructive și de colaborare în spațiul public s-au împuținat. Încă subiectul școlilor și grădinițelor separate este unul foarte sensibil. Nimeni nu prea vrea să facă nimic concret ca această situație nefirească să se corecteze. Au fost Zilele Filmului Maghiar – proiectul lui Eliodor Moldovan, apoi niște tineri artiști independenți entuziaști care au încercat să deschidă subiectul – adresându-se categoriei lor de vârstă – prin piesa MaRo al trupei de teatru Yorick Studio, o piesă care vorbește despre bizareriile relațiilor româno-maghiare prin zece scene ușor absurde.
A fost și inițiativa deputatului Vass Levente care prin fundația Studium Prospero a organizat evenimente de lectură în limba maghiară – de ziua culturii naționale maghiare – și în limba română – de ziua culturii naționale române – unde cei care citeau erau cei din ”cealaltă” comunitate. Apoi, mai putem enumera aici și câteva concerte, înainte de pandemie, dar lista e cam scurtă.
Pe internet, pe Facebook, găsim ”MaghiaRomania” cu 14 K aprecieri, ”Transylvania noastra” cu 11,7 K de membri, ”Întâlniri Româno-Maghiare/Magyar-Román találkozások” cu 4,7 K membri și ”Dialoguri Romano-Maghiare” cu 2,1 K membri. Puțin. Iar discuțiile pe aceste grupuri sau pagini degenerează uneori în schimburi de replici neprincipiale.
Spectrului politic îi convine această delimitare strictă. Naționaliștii din ambele comunități își pot contura profilul de salvatori providențiali și pot să își mobilizeze electoratul prin mesaje foarte bine țintite. ”Mediatori” sunt puțini iar publicul îi privește cu neîncredere. Țin minte cât de savuros și interesant a fost ex-senatorul Péter ECKSTEIN KOVÁCS în 2016 la masa rotundă organizată cu prilejul sărbătoririi a 400 de ani de la declararea Tîrgu Mureșului ca ”oraș liber regesc” când a vorbit în românește despre viața și năzuințele maghiarilor. Sau bucuria și mândria lui Gáspárik Attila, directorul Teatrului Național Tîrgu Mureș, atunci când proiectele Companiei Liviu Rebreanu erau premiate de UNITER. Așadar, individual, particulat, există dorință de dialog, armonie și construcție comună. Instituțional însă… ”mai e mult până departe”.
Întrebarea este dacă cetățenii din cele două comunități, română și maghiară sunt dispuși să privescă și spre aceast orizont comun, al reconcilierii și reîntâlnirii ? Dacă sunt dispuși să accepte o devenire comună, alta decât cea conturată de comunitatea din care fac parte ? Unde sunt ”mediatorii” și ”întâlnirile româno-maghiare” ? Avem nevoie de oameni care să creadă și să găsească valorile ce ne unesc.
Foto – Alături de părintele Böjte Csaba pe 12 aprilie 2017 în Palatul Culturii, atunci când am organizat un eveniment româno-maghiar la Tîrgu Mureș.
Țin minte cum părintele Böjte Csaba, un om minunat care a înființat peste 60 de orfelinate în Transilvania, îmi spunea- ”… Neluțu, copiii fără părinți sau copiii abandonați de părinți nu au naționalitate. Ei sunt copii. Și în fața lui Dumnezeu trebuie să îi apărăm și să avem grijă de ei.”
Vă invit să fim ”mediatori” – să construim împreună și să ne desăvârșim viețile împreună, neinfluențați de slogane și mize politice. Vremurile sunt deosebit de grele. E momentul să ne ”re-întâlnim”. Să ne înțelegem unii pe alții, să ne sprijinim și să ne intersectăm mai mult și mai deschis viețile în existența aceasta ”paralelă” pe care o trăim zi de zi.
Ioan Chiorean – jurnalist Societatea Română de Radiodifuziune – Radio Tîrgu Mureș.
*(sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_celor_mai_mari_comunit%C4%83%C8%9Bi_maghiare_din_Rom%C3%A2nia
