Categories
Opinii

Cât de mult îl va înălța pe Viktor Orbán scăunelul de pe care s-a adresat recent mulțimii adunate în jurul său

Duminica aceasta se anunță una de tensiuni majore în rândul tuturor celor ce așteaptă să afle în ce măsură Viktor Orbán va rămâne sau nu premierul Ungariei. Europa are un reflector pe care îl ține încontinuu aprins asupra statului „impertinent”, despre care nu s-a sfiit să afirme că este deschis spre a primi finanțare, dar nu dorește să se alinieze cerințelor UE, ba chiar are tendința de a se alinia cu Estul. 

Dacă până nu demult se credea că Orbán va câștiga detașat, contracandidatul său Péter Márky-Zay, care are dezavantajul de a nu avea în spate o structură solidă precum FIDESZ, pare să fi crescut totuși destul de mult în sondaje în ultimul timp, îndeosebi pe fondul războiului ruso-ucrainean, în care premierul Orbán avut o poziție ambiguă și oscilantă. Scorul pare atât de strâns, încât sunt voci care afirmă că electoratul din România va fi cel care va da voturile decisive.

Dacă ne uităm la ce se întâmplă la noi în ultimele zile, vedem cum se încearcă scoaterea la iveală a unor fapte incriminatorii, care par să aibă scopul unic de a frauda alegerile, astfel încât victoria lui Orbán să fie garantată. 

La sfârșit de săptămână, Poșta Română a transmis un comunicat prin care atrăgea atenția asupra faptului că „în ultimele zile, Compania Națională Poșta Română a fost atenționată, în numeroase rânduri, de către clienți, referitor la spoturi publicitare care rulează pe canale mass-media de limbă maghiară din zona Ardealului, dar și la pliante distribuite populației cu mesajul „Nu lăsa votul tău pe seama serviciilor poștale!“. Toate acestea, în contextul alegerilor legislative care vor avea loc pe 3 aprilie, în Ungaria, și pentru care Poșta Română distribuie plicurile conținând voturile prin corespondență”. Ca om pățit și sătul de experiențe negative cu Poșta Română, la serviciile căreia apelez numai și numai în caz de forță majoră și atunci cu inima strânsă și tubul de calmante lângă mine, sunt tentată să cred că cei care au inițiat campania sunt din „gașca” mea și știu și ei ce înseamnă serviciile (pe care personal le numesc deservicii) Poștei Române. Nu cred că vreun cetățean al acestei țări s-ar mira dacă în Ungaria vor continua să ajungă buletine de vot, expediate prin Poșta Română, și în luna iunie. 

Pe de altă parte, nu știu cât este de corect ca o organizație politică, precum UDMR, vădit poziționată de partea unuia dintre cei doi candidați, să colecteze voturile. Și dacă frauda nu se produce și lucrurile se desfășoară numai sub imperiul corectitudinii, tot se lasă loc pentru suspiciuni și interpretări. 

Nu pot ignora, de asemenea, materialele video pe care le-am văzut circulând în online despre cum mai mulți saci cu buletine de vot au fost aruncați pe câmp, iar multe dintre buletine erau arse. Ancheta e în curs de desfășurare și nu se știe încă dacă voturile exprimate pe acele buletine erau în favoarea sau în defavoarea lui Viktor Orbán. Mie însă, în astfel de situații, mereu îmi miroase a ceva ciudat la mijloc. Adică, din faptul că acele buletine de vot au fost găsite, rezultă, după logica mea, două chestiuni. Fie făptașul a fost prost sau neglijent și nu și-a îndeplinit misiunea până la capăt, arzând complet sacii cu buletinele de vot, fie cineva a dorit ca acești saci cu buletine de vot să fie găsiți. Probabil ancheta va face lumină în privința acestei chestiuni și odată cu rezultatele ei, mă voi lumina și eu. Deocamdată, nu avem acces decât la punctele de vedere ale unor politicieni UDMR, cum este Antal Árpád, care, pe pagina sa de Facebook, se arată convins că opozanții încearcă să ridice ziduri între ungurii din România și cei din Ungaria și să le retragă dreptul de vot de care se bucură în prezent, datorită FIDESZ. Este exact tipul de discurs care ajunge rapid la inimile maghiarilor de la noi. 

Cum spuneam, tensiuni mari în weekend. Mai din curiozitate, mai din interese, mai din implicare emoțională, toți așteptăm să aflăm cât de mult îl va înălța pe Viktor Orbán scăunelul de pe care s-a adresat recent mulțimii adunate în jurul său. 

Foto: Eger Ügye

Categories
Opinii

Cum pândesc unii argumente pentru concluzii care nasc suspiciuni

Se spune că oamenii sunt oglinda ta, în sensul că ei se raportează la tine, așa cum tu te raportezi la ei. Dacă energia pe care o eliberezi în jurul tău este una negativă, tot de negativitate ai să ai parte. Altfel spus, ce semeni aia culegi. 

Fac această introducere care sună ca un text desprins din cărțile americane de dezvoltare personală doar cu scopul de a face trecerea către un subiect pe care îl am în minte de câteva săptămâni și pe care nu am găsit calea cea mai potrivită să-l atac. 

Spre sfârșitul lunii mai, la Sf. Gheorghe, au venit de la București niște delegați ai Poștei Române. În știrea care informa oamenii cu privire la vizita respectivă, se făcea precizarea că delegații respectivi au fost întâmpinați de subprefectul Cosmin Boricean, facilitator al dialogului ulterior purtat de către oaspeți și prefectul  Ráduly István. 

Mi-a atras atenția un comentariu plasat de o doamnă, româncă, la știrea respectivă. „Se pare că domnul prefect a avut nevoie de translator!!!! ”, spunea aceasta și cita din știre de unde desprinsese concluzia respectivă. 

Faptul că subprefectul român a fost prezent la întâlnirea respectivă alături de prefectul de etnie maghiară a conturat în capul doamnei respective o singură concluzie: prefectul nu vorbește românește! În mod evident, formularea „facilitator al dialogului” o îndreptățea să creadă că i se revelase acest adevăr și astfel a simțit probabil un fel de obligație morală de a transmite mesajul mai departe pentru a scoate lumea din beznă. 

Ce ușor este să desprinzi asemenea concluzii! Și cum se lansează astfel de informații fără niciun temei, doar pentru că cineva a avut „înțelepciunea” să citească printre rânduri și să perceapă mesajul ascuns, apoi l-a dezvăluit lumii!

Pentru că nu îmi place să las lucrurile nerezolvate și nu cred în concluzii pripite, am luat legătura cu Cosmin Boricean, subprefectul în discuție, și l-am întrebat dacă a mers la întâlnirea cu reprezentanții Poștei Române pe post de translator. 

Am primit, desigur, confirmarea că doamna care comentase se afla într-o eroare gravă. Subprefectul mi-a explicat că a lucrat ani de zile pe un post important în cadrul Poștei Române, cunoaște foarte bine compania, cu bune și cu rele, și, datorită cunoștințelor și informațiilor pe care le deține, prezența sa la discuții era mai mult decât necesară. Simplu ca bună ziua! 

După discuția cu subprefectul român, mi-a trecut a nu știu câta oară prin cap că, pur și simplu, unii oameni au așa de multă nevoie de negativism și victimizare, că îți dau sentimentul că stau la pândă să vâneze argumente care să le susțină teoriile despre discriminare și despre cât de rău se trăiește în comunitățile locuite majoritar de maghiari. 

Ca titlu informativ, prefectul vorbește română bine. La întâlnirile cu presa nu vine niciodată însoțit de un translator. Altfel, n-ar lucra într-o instituție de stat din România. Sună logic, nu?

Foto: spysource.net