Peste tot în lume, pe teritoriile statelor care-o formează, trăiesc oameni de alte etnii decât naționalitatea respectivelor entități statale. Pe unii i-au împins pe alte teritorii speranțe și visuri personale, pe alții însă i-au obligat să fie acolo diverse cotexte socio-politice, adesea ireversibile. În funcție de zona de pe glob în care se găsesc, unii se bucură de drepturi, libertăți și respect, în timp ce alții sunt supuși unui tratament ostil, care de multe ori îi face să se lase asimilați, ajungând în cele din urmă să își piardă identitatea.
În România, trăiesc zeci de etnii despre care oamenii știu câteva chestiuni generale, adesea exprimate în șabloane transmise fugitiv de la o generație la alta sau amintite vag prin paginile încărcate ale manualelor de istorie, ori vehiculate cu malițiozitate în paginile vreunor site-uri de pe internet. Puțini sunt însă cei interesați să se apropie și să-i descopere cu adevărat pe cetățenii de altă etnie cu care conviețuiesc sau despre care știu că locuiesc în anumite regiuni din țară – fie și doar de dragul de a-și îmbogăți cultura generală.
Două sunt etniile care ajung cel mai frecvent în atenția presei și a opiniei publice de la noi. Este vorba despre romi și maghiari. Din perspective diferite, și unii, și alții sperie, așa cum sperie tot ceea ce noi nu cunoaștem. Lăsând de-o parte motivele care îi fac pe oameni să discute pe diverse tonuri despre romi, ne vom opri asupra etnicilor maghiari, cei care sunt etichetați frecvent ca „bozgori” și care, deși oficial se bucură de multe drepturi firești pentru minorități în Europa mileniului III, în fapt, ei sunt probabil cea mai mare sperietoare, majoritatea cetățenilor români percepându-i ca pe o amenințare permanentă la adresa integrității teritoriale a României și ca pe o forță ostilă în stare latentă, capabilă să se manifeste în orișice moment. Lor și conviețuirii noastre alături de ei le dedicăm acest portal.
Cât de reale sunt toate lucrurile care se spun despre maghiari și cât de mare este amenințarea care vine dinspre ei vom descoperi împreună pe parcurs. Aici vom încerca să înțelegem împreună că a fi cetățeanul unui stat înseamnă doar a-ți asuma un statut și niște obligații oficiale față de acel stat, dar nu înseamnă nici pe departe a înceta să mai fii tu, a înceta să-ți mai vorbești limba maternă sau să te raportezi la înaintașii de la care îți tragi genetic trăsături specifie doar ție și neamului tău.
Oficial, suntem toți cetățeni români, dar, între noi, doar unii simt românește și așa trebuie să fie. Ceillalți, atât câți sunt, simt, gândesc, se comportă și rămân ceea ce sunt prin moștenirea lor etnică și culturală. Vorbim limbi diferite la propriu și la figurat, suntem construiți diferit, dar asta nu înseamnă că nu putem găsi o cale către echilibru și armonie în conviețuirea la care ne-a suspus pe toți istoria. Acesta este și motivul pentru care a luat ființă site-ul nostru prin care intenționăm să desființăm mituri, să distrugem stereotipurile dăunătoare, să pledăm pentru normalitate, respect și, mai ales, pentru cunoașterea alterității.
Problema româno-maghiară nu este câtuși de puțin una nouă. S-au scris și se scriu multe pe acest subiect. De aceea, în mod firesc trebuie pusă întrebarea „Ce ar putea aduce nou un alt site pe o temă atât de dezbătută?” Ei bine, după cum Eminescu ne-o spunea cu aproximativ două secole în urmă „toate-s vechi și nouă toate”. Nu, nu pretindem că vom revela lucruri nemaiauzite și nici că vom surprinde cu adevăruri ținute în secret de cine știe ce grupări masonice. Promitem însă că vom prezenta mereu un conținut echilibrat, obiectiv, în care lucrurile bune și cele mai puțin bune să fie așezate față-n față, nu spre a fi supuse unei judecăți cu scopul de a împărți dreptatea, ci pentru a descoperi ce trebuie schimbat în noi, în viziunea noastră asupra lumii și a celorlalți, în modul nostru de-a ne raporta unii la alții, pentru ca împreună să trăim în deplin respect, fără conflicte și fără etichete nocive, care de atâția ani nu au adus nimic bun nimănui. Ce a fost știm toți deja, dar ce va fi depinde doar de noi și nu avem nicio scuză.
Mirela Cara Dragu
