Categories
Opinii

Gest de normalitate din partea primarului municipiului Miercurea-Ciuc, Korodi Attila

În contextul celebrării Zilei Naționale a României de 1 Decembrie, primarul municipiului Miercurea Ciuc, Korodi Attila, s-a făcut remarcat printr-un gest pe cât de simplu și de firesc pentru secolul XXI, pe atât de blamat sau de lăudat, în funcție de perspectiva din care acesta a fost privit. Este vorba despre luminarea Casei de Cultură a Sindicatelor din Miercurea Ciuc, (redenumită recent Casa Artelor – n.r.), în roşu-galben-albastru, culorile drapelului românesc.

Trebuie spus din capul locului că luminile nu au fost proiectate la inițiativa primarului, ci la la solicitarea Instituţiei Prefectului. Rămâne însă demn de notat faptul că primarul din Miercurea Ciuc nu s-a opus și a înțeles că, dincolo de sentimentele patriotice sau nostalgico-naționaliste care ne încearcă pe toți mai mult sau mai puțin, cea care prevalează este nevoia de respect reciproc. O regulă nescrisă spune că, dacă pretinzi respect, ești obligat mai întâi să îl acorzi și asta a făcut edilul harghitean. 

Da, Korodi Attila a simțit nevoia să își explice gestul în fața criticilor care i s-au adus, deși normal ar fi fost ca aceste critici să nu existe. Într-un spațiu multietnic dreptul la identitatea fiecărei etnii nu ar trebui să deranjeze pe nimeni, iar disputele pe astfel de subiecte nici să nu apară.

Este ceea ce pare că a încercat să arate și primarul în cauză, care a subliniat că „şi în 23 octombrie, cu ocazia marcării Zilei Revoluţiei Ungare din 1956, aceeaşi clădire, dar şi altele din oraş, au fost luminate în culorile naţionale maghiare (roşu-alb-verde – n.r.), iar Primăria a organizat evenimente şi cu prilejul altor sărbători ale comunităţii maghiare, fiind coorganizatoare inclusiv la marcarea semnării Tratatului de la Trianon”, după cum informează HotNews. Aceste gesturi ar fi putut fi la rândul lor supărătoare pentru comunitatea românească, dar ele totuși s-au făcut și se fac repetat. Ele sunt tot parte din firesc, la urma urmelor, și ingredient de bază pentru o conviețuire pașnică.

„1 Decembrie nu este sărbătoare pentru comunitatea maghiară şi nici nu va fi până când naţiunea majoritară nu va respecta cele asumate în 1918 la Alba Iulia. Am spus deja acest lucru de mai multe ori pe parcursul activităţii mele din viaţa publică şi consider şi în continuare de o importanţă vitală să spunem de cât mai multe ori şi cât mai tare şi să reamintim cât mai hotărât opiniei publice româneşti aceste angajamente”, menționează ferm Korodi Attila și are tot dreptul să o facă. 

Totuși, ca un om care gândește, el demonstrează că dreptul lui și al comunității căreia îi aparține nu poate leza dreptul la identitate și la manifestare a acesteia al celor care sunt de altă etnie. În plus, primăria este o instituție de stat, nu un SRL privat sau cine știe ce ONG și, prin urmare, are obligația de a acorda respect statului. Acesta este și motivul pentru care cred că edilii care nu arată respect față de statul în ale căror instituții activează, în numele și beneficiul tuturor cetățenilor acestuia, ar trebui sancționați serios – chiar și cu demitere. 

„În prima duminică a Adventului am vorbit despre faptul că suntem o comunitate noi aici în Miercurea Ciuc. Iar această comunitate are şi membri care au limba maternă româna. Ca instituţie, ca primărie trebuie să oferim respect cu prilejul sărbătorii statului român. Acest respect nu este egal cu acceptarea şi nu poate fi niciodată egal cu renunţarea. Respectul reprezintă baza construirii viitorului şi este important în aceeaşi măsură în care cele asumate în decembrie 1918 la Alba Iulia sunt importante pentru comunitatea maghiară. În lume totul are propriul loc şi propriul moment şi astfel şi panglica neagră, greva japoneză şi simbolurile noastre naţionale. Trebuie ştiut când şi care este cel mai bine să se folosească, pentru că altfel îşi pierd conţinutul. Atunci este liber cineva când se poate folosi de acestea oricând simte nevoia. Eu iubesc acest tip de libertate. De aceea îi respect pe alţii şi aştept şi de la alţii respectul faţă de comunitatea noastră”, mai scrie Korodi, în postarea sa de pe Facebook, care nu mai are nevoie de nicio explicație.  

Că gestul este salutar și reprezintă șansa la o schimbare de perspectivă în viitor, a spus-o și subprefectul cu atribuții de prefect din judeţul Harghita, Marius Ţepeluş, care a subliniat la rândul său că, în toată această situație nu vorbim decât despre normalitate. 

„Este o reală bucurie să simţi că felul în care te-ai manifestat în comunitate în decursul timpului şi că potecile bătătorite ale bunei convieţuiri dau roadele normalităţii. Am susţinut mereu că locul în care trăim are şansa unei comunităţi unite, un loc binecuvântat pentru români şi maghiari deopotrivă, cu condiţia implicării sincere, a argumentelor serioase şi cu oamenii potriviţi, care înţeleg că putem trăi şi sărbători împreună, aşa diferiţi cum suntem. Aşa s-ar putea traduce în cheie simbolică şi realizarea acestui proiect prin care Casa Artelor din Miercurea-Ciuc este luminată, de Ziua Naţională, în culorile drapelului României, proiect pentru care ţin să-i mulţumesc primarului municipiului Miercurea-Ciuc, domnul Korodi Attila, şi echipei din primărie, cu care, de altfel, am conlucrat aproape zece ani (în calitate de consilier local – n.r.) şi am dus la bun sfârşit multe proiecte pentru comunitatea noastră. La mulţi ani, harghiteni! La mulţi ani, România!”, au fost cuvintele lui Marius Ţepeluş.

Așadar, asemenea gesturi să tot vedem de acum înainte!

Sursă: Agerpres

Foto: Facebook/Korodi Attila

Categories
Opinii

Români și/versus maghiari. Ce ar putea fi nou?

Peste tot în lume, pe teritoriile statelor care-o formează, trăiesc oameni de alte etnii decât naționalitatea respectivelor entități statale. Pe unii i-au împins pe alte teritorii speranțe și visuri personale, pe alții însă i-au obligat să fie acolo diverse cotexte socio-politice, adesea ireversibile. În funcție de zona de pe glob în care se găsesc, unii se bucură de drepturi, libertăți și respect, în timp ce alții sunt supuși unui tratament ostil, care de multe ori îi face să se lase asimilați, ajungând în cele din urmă să își piardă identitatea.

În România, trăiesc zeci de etnii despre care oamenii știu câteva chestiuni generale, adesea exprimate în șabloane transmise fugitiv de la o generație la alta sau amintite vag prin paginile încărcate ale manualelor de istorie, ori vehiculate cu malițiozitate în paginile vreunor site-uri de pe internet. Puțini sunt însă cei interesați să se apropie și să-i descopere cu adevărat pe cetățenii de altă etnie cu care conviețuiesc sau despre care știu că locuiesc în anumite regiuni din țară – fie și doar de dragul de a-și îmbogăți cultura generală.

Două sunt etniile care ajung cel mai frecvent în atenția presei și a opiniei publice de la noi. Este vorba despre romi și maghiari. Din perspective diferite, și unii, și alții sperie, așa cum sperie tot ceea ce noi nu cunoaștem. Lăsând de-o parte motivele care îi fac pe oameni să discute pe diverse tonuri despre romi, ne vom opri asupra etnicilor maghiari, cei care sunt etichetați frecvent ca „bozgori” și care, deși oficial se bucură de multe drepturi firești pentru minorități în Europa mileniului III, în fapt, ei sunt probabil cea mai mare sperietoare, majoritatea cetățenilor români percepându-i ca pe o amenințare permanentă la adresa integrității teritoriale a României și ca pe o forță ostilă în stare latentă, capabilă să se manifeste în orișice moment. Lor și conviețuirii noastre alături de ei le dedicăm acest portal.

Cât de reale sunt toate lucrurile care se spun despre maghiari și cât de mare este amenințarea care vine dinspre ei vom descoperi împreună pe parcurs. Aici vom încerca să înțelegem împreună că a fi cetățeanul unui stat înseamnă doar a-ți asuma un statut și niște obligații oficiale față de acel stat, dar nu înseamnă nici pe departe a înceta să mai fii tu, a înceta să-ți mai vorbești limba maternă sau să te raportezi la înaintașii de la care îți tragi genetic trăsături specifie doar ție și neamului tău.

Oficial, suntem toți cetățeni români, dar, între noi, doar unii simt românește și așa trebuie să fie. Ceillalți, atât câți sunt, simt, gândesc, se comportă și rămân ceea ce sunt prin moștenirea lor etnică și culturală. Vorbim limbi diferite la propriu și la figurat, suntem construiți diferit, dar asta nu înseamnă că nu putem găsi o cale către echilibru și armonie în conviețuirea la care ne-a suspus pe toți istoria. Acesta este și motivul pentru care a luat ființă site-ul nostru prin care intenționăm să desființăm mituri, să distrugem stereotipurile dăunătoare, să pledăm pentru normalitate, respect și, mai ales, pentru cunoașterea alterității.

Problema româno-maghiară nu este câtuși de puțin una nouă. S-au scris și se scriu multe pe acest subiect. De aceea, în mod firesc trebuie pusă întrebarea „Ce ar putea aduce nou un alt site pe o temă atât de dezbătută?” Ei bine, după cum Eminescu ne-o spunea cu aproximativ două secole în urmă „toate-s vechi și nouă toate”. Nu, nu pretindem că vom revela lucruri nemaiauzite și nici că vom surprinde cu adevăruri ținute în secret de cine știe ce grupări masonice. Promitem însă că vom prezenta mereu un conținut echilibrat, obiectiv, în care lucrurile bune și cele mai puțin bune să fie așezate față-n față, nu spre a fi supuse unei judecăți cu scopul de a împărți dreptatea, ci pentru a descoperi ce trebuie schimbat în noi, în viziunea noastră asupra lumii și a celorlalți, în modul nostru de-a ne raporta unii la alții, pentru ca împreună să trăim în deplin respect, fără conflicte și fără etichete nocive, care de atâția ani nu au adus nimic bun nimănui. Ce a fost știm toți deja, dar ce va fi depinde doar de noi și nu avem nicio scuză.

Mirela Cara Dragu