Citeam zilele trecute despre Victor Ponta, care, referindu-se la alegerea lui Piedone ca primar al Sectorului 5 din București, a afirmat într-un interviu că asistă la „un discurs neofascist” în România, pe care eu nu poate să îl împărtășeasă. „Dacă-l alegi pe Fritz ești frumos, deștept și corect, dacă îl alegi pe Piedone ești rău”, își explica liderul Pro România poziția.
Ideea din afirmația lui Ponta nu mi s-a părut deloc nouă. Acest mod de raportare la electorat l-am regăsit în zilele de după recentele alegeri locale și la unele partide din Covasna, precum și la susținătorii acestora. Pare cumva trăsătura comună a partidelor românești.
În discursul public al unora dintre reprezentanții partidelor care nu au reușit să atingă pragul de 5% în alegerile locale – ceea ce la Sfântu Gheorghe a avut drept consecință reducerea numărului de consilieri locali români, de la patru la unu – am observat același mod de a pune problema.
În loc să își asume public lipsa de implicare, inexplicabila și surprinzătoarea inactivitate din perioada campaniei electorale, mai ales în contextul în care defilau cu oameni aproape necunoscuți opiniei publice locale, mulți s-au oțărât pe electorat. Pe rețeaua de socializare, Facebook, au fost de pildă postări de tipul: „Dragi Români din Sfântu Gheorghe, să trăiți cum ați votat!”, ceea ce era un mod de a urechea oamenii pentru neprezentare la vot. Cu alte cuvinte, nu contează că noi nu am făcut campanie mai deloc, voi sunteți de vină că ați ales să nu ne votați. Doar sunteți români și se cuvenea să ne acordați votul și încrederea voastră – sau vreți cumva să vă conducă ungurii?!
Problema și mai mare a fost că numeroși români care s-au prezentat la vot au trecut peste faptul că Antal Árpád, primarul reales, este trup și suflet din UDMR și l-au votat. Unii chiar l-au susținut inclusiv în campanie – de altfel, singura campanie vizibilă pe toate canalele. Explicația este una cât se poate de simplă: deși UDMR și românii nu se întâlnesc niciodată pe un tărâm al dragostei eterne, totuși UDMR a fost singurul partid care, la nivel local, a ieșit în față cu un candidat competent, care și-a prezentat rezultatele activității din celelalte mandate și proiectele pregătite pentru noul mandat. Exact ca în cazul Fritz și celelalte cazuri similare, și la Sfântu Gheorghe lumea a trecut în plan secund etnia, și chiar apartenența politică, alegând singura persoană care își demonstrase în vreun fel competențele și care a avut un discurs coerent. Asta și în lipsă de alternativă reală.
Să defilezi cu niște nume și fețe noi, să ai niște proiecte pe care nimeni nu le cunoaște, să crezi că pe tine te vor vota doar pentru că nu îi mai vor pe alții care au fost asociați cu ciuma sau doar pentru că te declari apărătorul suprem al românismului și românilor din Covasna, asta înseamnă să gafezi jenant. Să-i reproșezi electoratului că a susține un candidat, cetățean român de altă etnie și apartenență politică decât a ta, este un gest lipsit de etică și responsabilitate sau chiar un gest de trădare, este nu doar desuet și demn de pașoptism, dar este chiar cu mult mai jenant.
Îndrăznesc deci să cred că, dacă e musai să ne exprimăm public în termeni de neofascism, atunci abia aceste acuzații xenofobe și șovine se încadrează în categorisirea făcută de Victor Ponta. Nu contează că e competent, nu-l votăm că nu e român – unde, desigur, și reciproca e valabilă: și ce dacă nu se pricepe, n-are experiență și habar n-are ce vrea să facă mai departe, îl votăm că e de-ai noștri. Nu e etic să te dai cu străinii, domn’e!
Mai bine prost, vorba aia, dar să fie prostul nostru că noi ne mândrim cu el.
Foto: pavlicenco.md
