Noul ministru al Sporturilor, Eduard Novak, este poate cel mai frumos cadou pe care UDMR l-a făcut României în preajma sărbătorilor de iarnă, când a fost format noul guvern. Deși postul a mai fost ocupat și înainte de sportivi români care au făcut performanță în cariera lor, Eduard Novak este primul de până acum care, în opinia mea, se poziționează ca o adevărată speranță.
L-am cunoscut personal pe Eduard Novak în 2016, când l-am avut ca invitat la Sfântu Gheorghe într-o serie de întâlniri cu publicul, denumite ApChat. Calitatea sa de sportiv de performanță, speaker motivațional, antreprenor și filantrop ne-a făcut să credem că este potrivit să le insufle oamenilor curajul și încrederea că pot depăși orice obstacole cu care se confruntă. Și, întocmai cum anticipasem împreună cu colegii de echipă de atunci, sala a fost plină cu oameni veniți să îl asculte, iar evenimentul a fost un real succes.
După numirea sa în postul de ministru al Sporturilor, presa centrală a pus accentul pe povestea de viață pe care o are Eduard Novak, scoțând în prim-plan accidentul de mașină în care și-a pierdut laba piciorului (cum este exemplul din digisport.ro) și, pentru prima oară în ultimii ani, am considerat că aceste detalii chiar trebuiau publicate. Nu pentru că fac deliciul oamenilor dornici de senzațional, ci pentru că evenimentele prin care a trecut îl definesc pe Eduard Novak, un om cu o forță psihică rară și cu o mentalitate de învingător.
Când l-am avut ca invitat, am rămas uluită de noblețea pe care acest om o transmite. De la felul în care își poartă hainele, la discursul sincer și relaxat (ținut într-o limbă română îngrijită și corectă), la zâmbetul cald și amabilitatea neforțată, toate transmit o eleganță care nu poate stârni decât admirație sau invidie.
E limpede că-l plac pe Eduard Novak, mai ales după ce m-am desfătat cu prăjituri în cofetăria pe care o deține în Miercurea Ciuc și care este amenajată de-așa manieră, încât poți să-i intuiești personalitatea dacă nu îl cunoști. Nu doar că este un exemplu de om care și-a învins destinul și un sportiv cu rezultate remarcabile, dar este și un antreprenor de succes și tocmai asta îl va face să fie mult mai bun decât miniștrii dinainte.
Nu am știut că Eduard Novak a intrat în politică, iar pentru mine numirea lui a fost o surpriză pe care niciodată nu aș fi anticipat-o. Nu îmi dau încă seama în ce măsură politica are o șansă în plus cu Eduard Novak sau este o neșansă pentru el, însă mizez pe ceea ce le-a spus oamenilor de la Sfântu Gheorghe vorbind despre succesele înregistrate în ciclism, un sport care în România încă nu a ajuns să fie practicat la nivelul din alte state. „Am câștigat într-un sport în care în țara noastră nu există nici măcar un velodrom. Acest lucru pentru mine înseamnă că orice se poate”, spunea noul ministru în 2016.
Oricât de optimist sună acest „orice se poate”, îndeosebi când vine de la un campion, nu pot să nu mă gândesc și la faptul că medaliile au reversul lor. Desigur, un om ca Eduard Novak ar putea revoluționa sportul de la noi, dacă ar fi lăsat și susținut și dacă ar primi șansa de a elabora strategii pe termen lung și proiecte care să aibă continuitate. Pe de altă parte, la cât de des ne-am obișnuit noi să ne schimbăm miniștri, tare mă tem că valul acesta va fi fost făcut doar într-un pahar cu apă, iar noi vom vedea în scurt timp cum „orice se poate” este o expresie care ne lovește în moalele capului cu sensul ei negativ.
