Respingerea inițiativei cetățenești Minority Safepack (MSPI), de către Comisia Europeană a încins multe spirite, în rândul promotorilor și principalilor susținători ai proiectului, precum Vincze Lorant, președintele FUEN (Uniunea Federală a Naționalităților Europene). În ciuda tuturor argumentelor, bazate pe o documentare amănunțită și pe repetate dezbateri, CE este aspru criticată de către perdanți, pentru ceea ce ei consideră o lipsă de viziune a membrilor comisiei.
Într-un interviu acordat publicației online Transindex, avocata Bakó Bea, care este totodată și redactor șef al publicației Azonnali, a explicat pe înțelesul tuturor de ce MSPI nu își are locul în dezbaterile legislative ale Parlamentului European, ci este mai degrabă o chestiune de politici restrânse, între Ungaria și statele vecine:
„Răspunsul CE pare să interpreteze conceptul de minoritate mult mai pe larg și nu doar legat de minoritățile naționale. Dar este necesar să înțelegem că UE este formată din 27 de state, iar rolul să nu este acela de a legifera asupra unor probleme punctuale specifice doar câtorva dintre acestea. Uniunea legiferează asupra unor chestiuni unde există o voință și o vocație majoritară, asupra cărora un mare număr dintre membre cad de acord.
Problema minorităților naționale nu este una de acest gen, existând multe state vest-europene, care nu percep situația în acest fel. Putem să luăm exemplul Franței, unde există principiul unui stat național unitar, în care orice cetățean francez, care locuiește pe teritoriul Franței și vorbește limba franceză, este considerat francez.
Chiar dacă vrem să le îmbunătățim situația maghiarilor din afara granițelor, MSPI nu este instrumentul potrivit, întrucât statul ungar ar trebui să negocieze direct cu statele vecine corespunzătoare, precum România sau Slovacia. (…) Trebuie să înțelegem faptul că rolul UE nu este de a media disputele punctuale dintre unele state membre.
Bineînțeles, nu este vina inițiatorilor (MSPI – n.e.) că nu au reușit să convingă majoritatea statelor, că pentru aceștia este o problemă importantă, întrucât unele dintre cele mai mari state membre au o perspectivă complet diferită asupra problematicii minorităților naționale. (…) Așadar, nu cred ca EU ar trebui să legifereze asupra unor problematici locale, ci mai degrabă să încerce să le gestioneze prin intermediul diplomației.”
Avocatul ungar a explicat diferența de poziționare dintre Parlament și Comisie prin situațiile lor diferite: Parlamentul European/PE, ”polițistul bun”, este alcătuit din membri aleși direct, sens în care încearcă să facă o bună impresie, în fașa alegătorilor, sens în care această instituție adoptă, deseori, recomandări, care nu au forță juridică; Comisia, ca inițiator al actului normativ, dar și ca reprezentant al SM, trebuie să ia în considerare realitățile, eventualele opoziții și e un lucru obișnuit să ”cenzureze” unele propuneri le PE.
De asemenea, Bakó Bea, a remarcat faptul că MSPI solicita o serie de elemente referitoare la protecția minorităților, care deja sunt prevăzute de către legislația europeană, această redundanță, putând reprezenta un alt motiv pentru care Comisia a decis irelevanța Inițiativei, ca propunere legislativă.
Opinia de specialitate a juristului ungar a calificat și cealaltă ICE maghiară, a Consiliului Național Secuiesc, dedicată regiunilor minoritare, drept ”și mai perdantă”. Bakó Bea a explicat că această inițiativă se axează pe administrația publică, noțiune asimilată suveranității de către multe state. Fiecare SM alocă fondurile conform priorităților și sistemului administrativ propriiși nu ar dori o eventuală implicare a UE.
Bakó Bea a mai remarcat poziția contradictorie a Executivului Ungar, care cere intervenția UE în sfera suverană a SM, în problema minorităților naționale, dar protestează când Uniunea își extinde puterea în domenii precum statul de drept.
Raportat la gradul de predictibilitatea al acestui eșec, avocatul ungar admite că ar fi cinic să crezi din start că o ICE este sortită eșecului (”inițiatorii ar fi naivi sau și-ar păcăli susținătorii”), dar remarcă faptul că unele propuneri ale MSPI au părut îndoielnice, chiar de la început.
Șansele de a continua lupta pe această temă sunt apreciate ca slabe, deoarece, chiar dacă singura țară care s-a opus deschis a fost România, este de așteptat ca nici Franța și nici Spania (două țări mari) să nu aprecieze astfel de inițiative.
Întregul interviu, în care este explicată în detaliu decizia Comisiei Europene, poate fi citit aici.